Depresia

Pacient, in varsta de 24 de ani, se prezinta in cabinet pentru stari de fatigabilitate,insomnii si

anhedonie. Pacientul a fost de acord sa participe la sedintele de psihoterapie, in urma
insistentelor partenerii sale. Pacientul s-a izolat de cei din jur, starea sa emotionala fiind puternic
afectata de sentiment de neputinta si de pierderea sperantei pentru viitor. In prezent isi petrece
cea mai mare parte din zi ruminand asupra greselilor din trecut, culpabilizandu-se pentru modurile
in care a gandit sau actionat eronat.
Pacientul este masterand in ultimul an, in cadrul facultatii de Constructii Civile. In urma cu 3
saptamani, pentru promovarea unui examen, pacientul trebuia sa realizeze o prezentare in fata
seriei de colegi si a profesorilor. Autocritica excesiva si teama de esec din cauza balbismului sau
l-au impiedicat sa se prezinte la examinare.
Pacientul si-a anuntat familia ca a ales sa nu participe la examen. Acest lucru l-a determinat pe
tata sa isi acuze fiul de tradare a principiilor familiale, sa il umileasca in fata fratilor sai si sa il
invinovateasca pentru toate neregulile din viata familiei. Tatal nu a mai acceptat ca fiul sau sa isi
aduca partenera acasa, sustinand ca ea este cea care l-a demasculinizat. L-a concediat din
cadrul afacerii de familie si i-a negat intreagul efort depus timp de trei ani. In urma conflictului,
pacientul s-a retras in camera lui, izolandu-se de familie si de partenera sa. A inceput sa
vorbeasca cu partenera sa abia dupa o saptamana, fiindu-i rusine de ceea ce facuse. Se simte
mult prea vinovat sa continue relatia cu ea, cu toate ca despartirea i-ar exacerba suferinta.
Din copilarie retinem ca pacientul este fratele cel mai mare dintr-o familie cu trei copii. Diferentele
mari de varsta dintre frati, l-au obligat pe el sa isi asume responsabilitatea ingrijirii lor inca de la
opt ani.
Parintii sai au divortat atunci cand el avea 10 ani, moment in care a fost obligat sa aleaga cu care
parinte sa locuiasca, atat el cat si fratii sai. A decis sa ramana cu mama, fiindu-i frica de reactile
agresive si autoritare ale tatalui. In urmatoarele luni, insa, mama s-a dovedit a fi nepotrivita in
cresterea copiilor - l-a dat afara pe pacient din casa, atunci cand i-a spus ca isi doreste sa il
viziteze pe tata.
Pacientul a trebuit sa se intoarca rusinat si plangand la tatal sau. Pentru a-l opri din plans, tatal l-
a obligat sa se uite in oglinda pentru a-si da seama cat de „penibil” arata. A continuat sa se simta
vinovat pentru decizia pe care a facut-o, dandu-si seama ca s-a ranit atat pe el insusi cat si pe
fratii sai. Pentru a se revendica in fata tatalui, acesta si-a asumat nenumarate responsabilitati in
familie si a depus eforturi constante pentru a-si masca sentimentele negative.
I. Lista de probleme din prezent, pe plan:

1. Afectiv
- Dispozitie depresiva, iritabilitate, anhedonie;

2. Cognitiv
- Sentimente de lipsa de valoare: “nu sunt bun de nimic”;”niciodata nu am fost in stare
de nimic”;”sunt un ratat”,”mereu gresesc, nu sunt in stare sa fiu ceea ce trebuie
niciodata”;”ma urasc”; “nimanui nu ii pasa de mine, pentru ca sunt un nenorocit”;
- Culpabilizare excesiva: “sunt vinovat pentru suferinta familiei mele”;”ei mi-au dat tot ce
e mai bun si eu i-am rasplatit numai cu esecuri”; “eu sunt de vina pentru toate lucrurile
rele care mi s-au intamplat”; “eu sunt vinovat pentru durerea fratilor mei, ei ma privesc
ca pe un model si acum nu vor mai deveni barbati, le-am stricat viata ”;”nu am putut nici
macar sa imi dau seama ca mama este parintele rau si am ales ca un prost, din frica”;”
nu ar fi trebuit sa am emotiile astea, doar un om slab se simte asa”;
- Lipsa de speranta: ” lucrurile nu se vor mai schimba niciodata”;” mi-am pierdut interesul
in ceilalti”;” simt ca sunt pedepsit, pentru ca ceva nu este in regula cu mine”;”sunt prea
obosit ca sa mai repar lucrurile si oricum niciodata nu o sa fac nimic bun”;”nu pot sa mai
iau nicio decizie”;”niciodata nu ma voi descurca mai bine”;
- Tulburari de concentrare

3. Fiziologic
- Insomnie, fatigabilitate, nivel foarte scazut de energie, diminuarea apetitului;

4. Comportamental
- A renuntat la activitatile care inainte ii faceau placere;
- A renuntat la relatia de cuplu, la slujba si la facultate;
- Nu se mai poate concentra pe rezolvarea problemelor si s-a retras din responsabilitatile
obisnuite;
- Isi petrece timpul izolat in interiorul dormitorului, ruminand asupra greselilor din trecut,
exacerbandu-si sentimnetul de vinovatie;

II. Ipoteze
1. Pacientul a fost obligat sa isi aleaga unul dintre parinti in urma divortului fara sa
primeasca indrumarea lor sau a unui alt ingrijitor apropiat. Obligatia acestei alegeri
reprezinta primul pas catre o parentalizare timpurie si asumarea constanta a
responsabilitatilor financiare si emotionale din viata de adult.

2. Faptul ca mama l-a dat afara din casa atunci cand el si-a expirmat o nevoie i-a definit
convingerea disfunctionala ca a-ti exprima nevoile este neadecvat si gresit. Faptul ca
tatal l-a criticat atunci cand si-a exprimat tristetea i-a intarit convingerea ca emotiile
trebuie ascunse de catre ceilalti; “o persoana puternica nu isi exprima emotiile, preferabil
nici nu le simte”.
 3. Autoculpabilizarea excesiva in legatura cu alegerea parintilor, l-au determinat pe pacient
sa se indoiasca si de urmatoarele alegeri ale sale pentru a se asigura ca nu va mai
gresi.

4. Presiunea de a mentine starea de bine a celorlati membrii din familie si a partenerei i-au
intarit comportamentul de subjugare si i-au scazut stima de sine.

5. Incapacitatea de a se adapta in fata esecurilor a condus la autocritica excesiva,

autoculpabilizare si sentimente de neputinta.

6. Standardele exagerate ii mentin stima de sine scazuta si lipsa sperantei de viitor; nu va

fi niciodata suficient de bun pentru a merita sa fie iubit de catre familie sau partenera.

7. Pacientul a asociat in mod disfunctional propria dificultate de a-si procesa emotiile si

consecintele negative ale actiunilor altora. Faptul ca nu i s-a oferit in copilarie un mediu
de incredere in care sa isi poate exprima in siguranta emotiile l-a impiedicat sa isi
inteleaga si sa de adapteze intr-un mod adecvat la situatiile din viata de adult.

III. Obiective si tehnici de interventie

Obiective Tehnici
Intreruperea ciclului depresiv Stabilirea unui program de activitati
(identificarea comportamentelor depresive
si notarea activitatilor), planificarea
activitatilor (crearea de etape intermediare),
evaluarea nivelului de satisfactie si de
control, planificarea activitatilor placute,
exercitii fizice,igiena somnului, evaluarea
riscului suicidar, definirea resurselor

Optimizarea in plan cognitiv- Detasarea de gandurile automate,

comportamental distragerea atentiei, “numararea gandurilor”

Modificarea convingerilor disfunctionale Analiza traseului de dezvoltare (intelegerea

privind lipsa de valoare ipotezelor din lista de probleme),
restructurare cognitiva, monitorizarea
gandurilor, testarea cognitiilor, crearea unor
ganduri alternative adaptative
Cresterea increderii in sine si a stimei de
sine
Modificarea convingerilor disfunctionale
privind lipsa de speranta
Ameliorarea fricii de abandon
Exersarea asertivitatii in relatie cu familia,
identificarea si asumarea unor standarde
realiste, identificarea si acceptarea
propriilor limite a abilitatilor,crearea unor noi
granite emotionale in relatiile semnificative
Analiza traseului de dezvoltare (intelegerea
ipotezelor din lista de
probleme),restructurare cognitiva, testarea
cognitiilor,crearea unor ganduri alternative
adaptative identificarea nevoilor,
gestionarea nevoilor si acceptarea propriei
vulnerabilitati
Identificarea si gestionarea
emotiilor,ventilarea furiei, restructurare
cognitiva, monitorizarea gandurilor, testarea
cognitiilor, crearea unor ganduri alternative
adaptative,scrisori catre parinti