B

A Descrieri Inferenţe/ Evaluări C

Interpretăr
i
Stimul / Consecinţe
Eveniment activator: adaptative/dezadaptative:
Eșec, pierdere, atac afective
etc. comportamentale
psihofiziologice

Prelucrări inconştiente de informaţie

Scheme cognitive dezadaptative
timpurii

Pentru a identifica EVALUĂRILE Pentru a identifica SCHEMELE COGNITIVE

urmăriţi:
 PRETENŢII ABSOLUTISTE
(ex. trebuie absolutist)
 CATASTROFAREA
(ex. este groaznic, îngrozitor, oribil)
 INTOLERANŢA LA FRUSTRARE
(ex. nu suport, nu pot accepta)
 EVALUAREA GLOBALĂ
(ex. Eu (sau ceilalţi/lumea) sunt rău,
lipsit de valoare)
 ASOCIERI INCONŞTIENTE
/AUTOMATE ÎNTRE A ŞI C
(ex., simt frică în spații înguste fără
să știu de ce)
urmăriți:
DOMENII ALE SCHEMELOR:
• SEPARARE ŞI RESPINGERE - constă în
aşteptarea că nu vor fi satisfăcute nevoile de
securitate, siguranţă, îngrijire, empatie,
acceptare şi respect;
• SLABA AUTONOMIE ŞI PERFORMANŢĂ
- se referă la propria capacitate de a
supravieţui şi funcţiona independent;
• LIMITE DEFECTUOASE - constă în
incapacitatea sau stabilirea cu deficienţă a
limitelor interne, a responsabilităţilor faţă de
altul, a scopurilor pe termen lung. Apar
dificultăţi în respectarea drepturilor
celorlalţi, în stabilirea şi atingerea unor
scopuri personale realiste;
• DEPENDENŢA DE ALŢII - constă în
focalizarea excesivă pe satisfacerea
dorinţelor, nevoilor altora în detrimentul
satisfacerii propriilor dorinţe şi nevoi, acest
lucru realizându-se pentru a câştiga
dragostea şi aprobarea celor din jur;
• HIPERVIGILENŢĂ ŞI INHIBIŢIE –
sentimentele, impulsurile, alegerile spontane
sunt împiedicate a se exprima, persoana nu-
şi rezervă dreptul de a fi fericit, relaxat.
Sănătatea, relaţiile apropiate au de suferit în
urma acestui fapt. 1
Separare şi respingere
1. Abandon / instabilitate (AB) – sentimentul că cei apropiaţi nu vor putea să ne ofere
susţinerea emoţională de care avem nevoie, să ne protejeze pentru că ei la rândul
lor sunt emoţional instabili, nu sunt prezenţi, vor muri iminent sau ne vor părăsi
pentru altcineva.
2. Neîncredere / abuz (MA) – credinţa că într-un final tot vom fi înşelaţi, că ceilalţi ne
înşeală, abuzează de noi, ne fac să suferim, ne umilesc sau mint. Acest rău creat de
ceilalţi este perceput intenţional.
3. Privaţiune emoţională (ED) – ceilalţi nu ne oferă dragostea necesară. Există trei
forme majore de deprivare emoţională: a) deprivarea de îngrijire (absenţa atenţiei,
afecţiunii, şi căldurii sufleteşti). b) deprivarea de empatie (absenţa înţelegerii) c)
neoferirea protecţiei (absenţa direcţionării, ghidării).
4. Deficienţă / ruşine (DS) – sentimentul că suntem fără valoare, suntem răi, nedoriţi,
inferiori sau incapabili în anumite aspecte importante ale vieţii, iar dacă acest lucru
se vede nu vom mai fi iubiţi de ceilalţi. Persoanele care interiorizează această
schemă sunt sensibili la critică, sunt foarte conştienţi de ei înşişi, se compară cu
ceilalţi, nu se simt în siguranţă în prezenţa celorlalţi, au sentimentul de ruşine legat
de propriul “handicap”. Acesta poate fi personal (impulsuri de furie) sau public
(înfăţişare fizică neaspectuoasă).
5. Izolare socială / înstrăinare (SI) – senzaţia de izolare faţă de restul lumii, că suntem
diferiţi de alţii şi că nu putem face parte dintr-un grup.

Slaba autonomie şi performanţă

1. Dependenţă / incompetenţă (DI) – credinţa că suntem incapabili de a ne îndeplini

bine responsabilităţile zilnice fără un considerabil sprijin din partea celorlalţi. Se
manifestă neajutorarea.
2. Vulnerabilitate în faţa pericolelor potenţiale (VH) – frica exagerată de catastrofe
iminente ce pot să ni se întâmple oricând şi nu le putem preveni. Această frică
poate apărea în legătură cu diferite boli de care ne putem îmbolnăvi (atacuri de
inimă), cu diferite probleme emoţionale grave (teama de a nu înnebuni) sau alte
catastrofe externe (prăbuşirea avioanelor).
3. Protecţionism / personalitate atrofiată (EM) – o relaţie de apropiere şi o implicaţie
emoţională exagerată cu una dintre persoanele apropiate (deseori părinţi), relaţie
care împiedică dezvoltarea propriei identităţi şi a relaţionării sociale. Este o
convingere că cel puţin una dintre persoanele implicate nu va putea trăi fără
cealaltă, nu va putea fi fericită dacă nu va avea sprijinul acesteia. Persoanele care
manifestă această schemă sunt persoane fără un scop, care nu ştiu pentru ce
trăiesc.
4. Eşec (FA) – blamarea de sine, convingerea că nu este capabil să facă ceva bine, că
inevitabil va greşi, va eşua în autorealizare (şcoală, carieră, sport), că e prost, cu un
statut social scăzut, mai puţin de succes ca şi ceilalţi de aceeaşi vârstă.

2
Limite defectuoase

1. Revendicarea drepturilor personale / dominanţă (ET) – credinţa că suntem

superiori altor oameni, revendicăm drepturi şi privilegii speciale, regula
reciprocităţii nu funcţionează în acest caz. Revendicăm dreptul de a face ce vrem,
indiferent dacă ceea ce dorim este ancorat în realitate sau nu, indiferent care este
costul pentru celălalt. Un sens exagerat al superiorităţii se manifestă (suntem
printre cei mai faimoşi oameni) cu scopul de a obţine control şi putere.
2. Lipsa de autocontrol şi auto-disciplină (IS) – dificultatea de a fi controlat,
disciplinat în obţinerea scopurilor, insuficient control al emoţiilor şi impulsurilor,
toleranţă scăzută la frustrare, dorinţa excesivă de menţinere a confortului, de
evitarea a situaţiilor neplăcute în detrimentul persoanei.

Dependenţa de alţii

1. Subjugarea (SB) – supunerea excesivă controlului celorlalţi de obicei pentru a evita

furia, părăsirea sau alte represalii. Are două forme principale: subjugarea nevoilor
(propriile preferinţe, decizii şi dorinţe sunt suprimate) şi subjugarea emoţiilor
(exprimarea emoţiilor este suprimată, în special cea a furiei).
2. Sacrificiu de sine (SS) – fixarea excesivă asupra satisfacerii voluntare a nevoilor
zilnice ale celorlalţi cu propriile noastre costuri. De ce? Pentru a preveni
îndurerarea celorlalţi, pentru a evita sentimentul de a fi egoist, pentru a menţine
relaţia cu acea persoană percepută ca nevoiaşă.
3. Indezirabilitate socială / Nevoia de aprobare (SU/AS) – căutarea exagerată a
aprobării, recunoaşterii sau atenţiei celorlalţi, fapt ce împiedică dezvoltarea
identităţii de sine. Stima de sine este dependentă de reacţia celorlalţi în principal.

Hipervigilenţă şi inhibiţie

1. Negativism / pasivitate (NP) – aspectele negative ale vieţii sunt exagerat conturate,
subliniate, scoase la iveală, maximizate (durere, moarte, pierdere, dezamăgiri,
conflicte, vină, resentimente, probleme nerezolvate, greşeli potenţiale, trădări etc.)
în timp ce evenimentele pozitive, optimiste sunt minimalizate.
2. Inhibiţie emoţională / autocontrol exagerat (EI) – inhibarea acţiunilor,
sentimentelor, comunicării spontane pentru a evita în special dezaprobarea
celorlalţi, sentimentul de ruşine şi de pierdere a controlului asupra propriilor
impulsuri. Cele mai întâlnite arii de inhibiţie ar fi: a) inhibarea furiei şi
agresivităţii, b) inhibarea impulsurilor pozitive, c) dificultate în exprimarea
vulnerabilităţii sau a comunicării propriilor sentimente, d) excesiva invocare a
raţionalităţii şi eliminarea emoţionalului.
3. Standarde nerealiste / exigenţă (US) – credinţa că trebuie să atingem nişte
standarde interiorizate foarte ridicate de comportament şi performanţă cu scopul
de a evita critica. Aceste standarde nerealiste pot apărea sub forma
perfecţionismului, atenţiei deosebite la detalii, reguli rigide de tipul “trebuie”,
nemulţumirea că mai multe s-ar fi putut realiza.
4. Pedepsirea (PU) – convingerea că oamenii ar trebui aspru criticaţi pentru greşelile
lor. Implică tendinţa de a fi furios, intolerant, punitiv şi nerăbdător cu acei oameni
(inclusiv cu noi înşine) ce nu satisfac propriile noastre expectanţe sau standarde.
Greşelile sunt uitate cu greutate, nu se ţine seama de natura failibilă a omului.

3
 B C
Prelucrări informaţionale Consecinţe
funcţionale/raţionale adaptative
A
Eveniment
activator

Prelucrări informaţionale Consecinţe

disfuncţionale/iraţionale dezadaptative