Modulul

Evaluarea dezvoltării copilului

Tatiana Vasian,
dr. psihologie, UPSC, 2023
Despre:
■ Dezvoltarea copilului. Particularități de
dezvoltare a copilului
■ Semne de risc în dezvoltarea copilului
■ Evaluarea dezvoltării copilului
DEZVOLTAREA
DOMENII DE DEZVOLTARE
DOMENIUL FIZIC ȘI MOTOR
❑Indicatorii antropometrici de
bază (înălţime, greutate, indicele
de masă corporală)
❑Motricitate – însuşirea
individului de a reacţiona, prin
mişcări, cu ajutorul aparatului
locomotor, la stimuli externi şi
interni. Calităţile motrice se referă
la aptitudini, posibilităţi ale
organismului în sfera motricităţii:
viteza, îndemnarea, rezistenţa,
forţa, mobilitatea, elasticitatea).
Motricitatea fină
implică mişcări, ori
combinaţii ale mişcărilor
musculaturii fine din
mâini şi ochi.
Motricitatea
grosiera implică folosirea
grupelor musculare mari,
care coordonează mişcarea
membrelor, susţinerea
capului şi a trunchiului.
LIMBAJ ȘI COMUNICARE

❑ Limbajul-deţinerea
vocabularului, gramaticii,
sintaxei, dar şi a înţelegerii
semnificaţiei mesajelor şi
❑ comunicarea (deţinerea
abilităţilor de ascultare,
comunicare orală şi scrisă,
nonverbală şi verbală)
❑ preachiziţii pentru citit-
scris şi competenţe şcolare
mai evoluate.
COGNITIV

❑
Achiziţionarea abilităţilor de gîndire logică şi
rezolvarea de probleme, cunoştinţe elementare
matematice, cele referitoare la mediul
înconjurător complex şi dinamic.
❑ Asimilarea elementelor limbajelor convenţionale
de bază (citit-scris şi calcul)
❑ Stimularea în vederea perceperii, cunoaşterii şi
adaptării la mediul înconjurător.
❑ Formarea motivaţiei pentru învăţare.
SOCIO-EMOȚIONAL

❑ Emoţii; sentimente; atitudini

❑ Capacitatea de reglare a
emoţiilor; autocontrol
❑ Relaţiile şi interacţiunile
copilului cu semenii, adulţii.
COMPORTAMENT ADAPTATIV

❑ Adaptarea şcolară şi
socială
❑Autonomie personală
PARTICULARITĂȚI DE DEZVOLTARE
 Nici un copil nu este identic cu altul
■ Chiar la aceeaşi vârstă, ■ Înălţime, trăsături fizice
unii sunt scunzi, alţii înalţi.
■ Reacţii emoţionale
■ Unii sunt timizi, alţii sunt îndrăzneţi. ■ Temperament

■ Unii învaţă repede, alţii mai încet. ■ Ritmul de dezvoltare

■ Ritmul învăţării
■ Unora le place sportul, altora dansul.
■ Preocupări
■ Unii sunt talentaţi la muzică sau artă,
alţii nu.
■ Aptitudini, talente

■ Unii sunt activi, șotioși, alţii foarte

■ Comportamente
cuminţi.
Abordarea educaţională la vârstele timpurii, numai în funcţie de vârsta cronologică,
poate impiedica tratarea corectă individualizată a copilului.
Fiecare copil este unic și valoros.
Fiecare copil este unic și valoros.
Orice copil poate învăța.
Fiecare copil are particularităţi şi trăsături psihofizice
individuale care necesită evaluare şi abordare personalizată
Situațiile de risc pentru dezvoltare
(J. Evens)
Situația de risc – termen folosit
pentru a atrage atenția asupra
■ Riscuri stabilite posibilității apariției unor
probleme în dezvoltarea
Sunt determinate de ceea cu ce se naște copilul copilului/existenței nemijlocite a
(de ex., deficiența înnăscută) unor dificultăți în dezvoltare

■ Riscuri biologice
Se referă la anumite dificultăți prezente la apariția copilului, dar
care pot fi remediate (de ex., situația copilului născut
prematur)
■ Riscuri determinate de contextul dezvoltării
Se datorează mediului de creștere și educație (de ex., cazul
copiilor crescuți în sărăcie, violență)
 Semne de risc în dezvoltarea copilului
■ Manifestări ■ Orice comportament care
comportamentale deviază de la cele specifice
observate în evoluția vârstei - semn de alertă, care
copilului, care pot trebuie verificat din
semnala diverse perspectiva existenței/lipsei
dificultăți cu care se riscurilor pentru dezvoltare
confruntă copilul și
care pot servi drept ■ Identificarea unor
semne ale unor comportamente problematice
tulburări de și intervenția cât mai timpurie
dezvoltare sprijină dezvoltarea
armonioasă a copilului
 Semne de risc în dezvoltarea copilului (I)
Domenii în care pot fi
observate comportamentele
Activitatea de joc
Interacțiunea cu adulții și
copiii
 
Comportamente observate
• La 1 an nu se bucură de jocurile mobile simple;
• la 2-3 ani nu se joacă cu obiecte de uz casnic (tacâmuri, cratițe, săpun etc.);
• jocul are un caracter repetitiv, este lipsit de imaginație și creativitate;
• la 4 ani nu se joacă încă cu alți copii – nu participă la jocuri de grup/de rol; se
angajează numai în jocuri solitare/paralele;
• adesea perturbă jocul copiilor;
• nu se joacă cu copiii de vârsta sa;
• etc.
• Nu interacționează, de obicei, cu alți copii;
• se opune despărțirii de părinți, chiar și la vârste mai mari, de 6-7 ani;
• se ferește de adulții necunoscuți;
• nu-i place să fie atins de persoane cunoscute (copii, adulți);
• evită mai mulți copii, fiind atras de cineva anume;
• la 5-6 ani nu împarte jucării, cărți, dulciuri, roluri de joc etc. cu alți copii;
• La 6-7 ani nu știe să-și aștepte rândul;
• prezintă comportamente agresive, inclusiv autoagresive, de mutilare;
• prezintă comportamente de autostimulare sau stereotipii (se leagănă, își
flutură mâna, spre exemplu);
• are foarte puține comportamente adaptative formate pentru vârsta sa;
• etc.
 Semne de risc în dezvoltarea copilului (II)
Domenii în care pot fi
observate comportamentele
Dezvoltarea motorie
Dezvoltarea senzorială (văz)
 
Comportamente observate
• La 10 luni nu are încă abilități de ședere;
• după vârsta de 6 luni nu ține capul;
• la 2 ani nu poate merge fără ajutor; se deplasează cu sprijin;
• o parte a corpului este mai bine coordonată când merge sau fuge;
• la vârste mai mari este neîndemânatic la executarea sarcinilor ce presupun o
coordonare motorie fină, îi tremură mâinile;
• la vârsta de 4 ani nu-și ține echilibrul într-un picior pentru câteva secunde;
• la 5 ani nu poate arunca o minge mare;
• se mișcă diferit de copiii de aceeași vârstă cu el;
• etc.
• Clipește din pleoape, ridică sau întoarce capul pentru a privi la muchiile și
colțurile obiectelor;
• este extrem de neîndemânatic, frecvent cade, dă jos obiectele;
• nu este capabil să găsească obiectele mici;
• ține obiectele foarte aproape de ochi;
• își freacă des ochii sau acuză frecvent dureri de ochi;
• are pleoapele roșii sau cu secreții, pete pe ochi;
• închide un ochi când privește ceva;
• se uită cruciș;
• etc.
 Semne de risc în dezvoltarea copilului (III)
Domenii în care pot fi
observate comportamentele
Dezvoltarea senzorială (auz)
Limbajul și comunicarea
 
Comportamente observate
• Nu întoarce capul după sursa unui sunet/voci noi;
• întoarce mereu aceeași ureche către sunet, când vrea să audă mai bine;
• acuză inflamații și dureri frecvente ale urechilor;
• prezintă reacție accentuată la zgomotele neașteptate;
• nu răspunde dacă îl chemi atunci când nu te poate vedea;
• privește buzele celui care îi vorbește;
• vorbește foarte încet/foarte tare;
• nu vorbește sau vorbește ciudat, nedeslușit;
• folosește mai mult gesturi decât cuvinte pentru a comunica;
• etc.
• La 18 luni copilul nu spune mama;
• la 2 ani nu poate denumi obiecte familiare și persoane; nu vorbește deloc;
• la 3 ani nu poate repeta mici poiezioare sau cântecele;
• la 4 ani nu formulează propoziții simple, din 2-3 cuvinte;
• la 5 ani nu este înțeles de persoanele din afara familiei;
• vorbește altfel decât copiii de aceeași vârstă;
• după vârsta de 3 ani repetă ca un ecou întrebările sau un alt conținut verbal;
• etc.
 Semne de risc în dezvoltarea copilului (IV)
Domenii în care pot fi  
observate comportamentele Comportamente observate

Dezvoltarea cognitivă • La 1 an nu reacționează la auzul propriului nume;

• la 3 ani nu poate identifica diferite părți ale feței; nu poate urmări
povești simple;
• la 3-4 ani nu răspunde la întrebări simple;
• nu pare a fi interesat de cărți sau povești;
• nu execută instrucțiuni verbale simple;
• la 4 ani nu oferă răspunsuri rezonabile la întrebări legate de viața
cotidiană (spre exemplu, „Ce faci când îți este sete sau când îți este
frig?”);
• nu are abilități elementare de rezolvare a problemelor simple, cum
ar fi întregirea de imagini din bucățele sau respectarea unei ordini în
înșiruirea mărgelelor;
• la 5 ani nu prezintă abilități de memorare, precum repetarea unor
scurte secvențe/ numere, identificarea obiectului-lipsă;
• are dificultăți în a înțelege lucruri simple, pe care alți copii de vârsta
lui le înțeleg cu ușurință;
• etc.
Diferențele de dezvoltare a copilului se pot manifesta în diferite domenii:
■ Cunoaşterea şi învăţarea
(sunt dificultăți ce vizează funcționarea intelectuală; pot fi complexe, acoperind o arie vastă a
domeniului; pot fi specifice, când copilul întâmpină dificultăți doar în anumite domenii, înguste
ale cunoașterii și învățării (folosirea corectă a numerelor, memorarea pe termen scurt,
organizare cognitivă).

■ Comunicarea şi interacţiunea
(se manifestă prin dificultăți de exprimare prin limbaj, de recepționare a mesajului, de înțelegere
a comunicării, a comportamentului social, care afectează capacitatea copilului de a interacţiona
cu cei de aceeaşi vârstă şi cu adulţii).

■ Dezvoltarea senzorială şi fizică

(dificultăți condiționate de lezarea/dezvoltarea insuficientă a analizatorilor auditivi, vizuali, generând
deficiențe senzoriale; dificultăți legate de mișcare și motricitate fină)

■ Dezvoltarea socială, emoţională şi comportamentală

(dificultățile acestei categorii reies frecvent din neacceptarea de către cei din jur și se pot
manifesta prin comportamente inacceptabile (comportament agresiv, hiperactivitate,
impulsivitate), stări emoționale negative (anxietate, fobie, stări bipolare, mutism selectiv etc.).
Impactul dificultăților de dezvoltare
Impactul dizabilității de auz
▼
Dezvoltarea vorbirii
▼ Continuum de
nevoi
Dezvoltarea cognitivă și Comunicarea
▼
Relațiile
▼
Necesitățile elementare: înțelegerea și acțiunea de a fi înțeles ajung a fi
puternic afectate
▼
Singurătate, izolare, marginalizare
▼
Neîncredere, complex de inferioritate etc.
 IDENTIFICAREA COPIILOR ce întâmpină
dificultăți în dezvoltare

DE CE SE PUNE PROBLEMA IDENTIFICĂRII TIMPURII?

Pentru că:
-o identificare la perioadele inițiale de dezvoltare presupune și o
intervenție cât mai devreme posibilă;
-identificarea târzie a dificultăților cu care se confruntă copilul
și, respectiv, a nevoilor lui, înseamnă lipsa unui proces
educațional adaptat cerințelor individuale și, drept rezultat,
menținerea și adâncirea dificultăților copilului.
 Identificarea și constatarea problemelor în dezvoltare
■ Copiii mici sunt foarte diferiți, progresează în mod diferit, într-un ritm al său.
Din această cauză raportarea dezvoltării lor doar la normele de vârstă poate
reprezenta o capcană, care să conducă spre un drum greșit în procesul de
stabilire a nivelului de dezvoltare și identificare a unor posibile probleme.

■ Unele manifestări comportamentale ale copilului, care pot să trezească

îngrijorări privind normalitatea lor, se pot datora anumitor contexte, care să
favorizeze apariția și menținerea acestor manifestări (de ex., perioada de
adaptare la noua colectivitate de copii; decesul unei persoane apropiate,
despărțirea de părinte din cauza divorțului/plecării peste hotare etc.)

■ Manifestările ce ne îngrijorează trebuie să persiste o perioadă îndelungată de

timp și să fie prezente în mai multe medii, în care se află copilul: atât la
grădiniță/școală, cât și acasă, în public etc. ( de ex., pentru stabilirea
diagnosticului de ADHD este nevoie ca dificultățile legate de concentrare a
atenției, hiperactivitate, impulsivitate să fie observate într-o perioadă nu mai
mică de 6 luni).
Etape în identificarea/evaluarea riscurilor în dezvoltarea copilului
Servicii și structuri implicate în identificarea/evaluarea
riscurilor în dezvoltarea copilului
 Etape în cunoașterea copilului
Stabilirea/existența unor îngrijorări privind
Identificare
dezvoltarea copilului
Procesul de identificare timpurie a potențialului,
Evaluare inițială
competențelor și particularităților specifice ale copilului și de estimare a
gradului de corespundere a particularităților lui individuale nivelului de
dezvoltare pentru vârsta respectivă; în rezultat, se decide asupra nevoii
unor programe de intervenție suplimentare.
Proces holistic, continuu și complex, realizat
în Evaluare complexă
echipă multidisciplinară, în scopul determinării particularităţilor de
dezvoltare a copiilor și capacității de învățare a acestora, identificării
necesităților lor specifice pe diferite domenii de dezvoltare.
Ce cunoaștem despre copil?
■ Cum este copilul?
■ Cum acționează copilul? Trebuie să știm ”cum este copilul”, ca să
■ Cum interrelaționează? înțelegem ”cum să procedăm” pentru a-i stimula
dezvoltarea (E. Vrăsmaș)
 Evaluarea dezvoltării copilului
■ Evaluarea dezvoltării copilului se poate realiza direct, prin
aplicarea metodelor care presupun interacțiunea cu copilul în
scopul evaluării lui nemijlocite, precum metoda observației sau
folosirea testelor, probelor, scalelor de dezvoltare.

■ La fel, evaluarea se poate desfășura indirect, prin intermediul

discuției cu persoanele din anturajul copilului, care îl cunosc
cel mai bine. Evaluarea indirectă se referă și la examinarea
calității mediului fizic și psihosocial în care crește și se
dezvoltă copilul, inclusiv profilul părintelui/îngrijitorului,
particularitățile relației pe care o are cu copilul.
Modalități de cunoaștere și identificare
■ Comunicarea cu familia copilului;
■ Familiarizarea cu dosarul copilului;
■ Analiza anamnezei copilului;
■ Analiza produselor activității copilului (desene, colaje, fișe didactice realizate etc
■ Observarea copilului
Metodă de cunoaștere a copilului; un mijloc de acumulare a informațiilor relevante despre
copil (ceea ce se poate vedea, auzi, nota), care permite studierea comportamentului
copilului cu CES, aspectele de relaţionare cu cei din jur în condiţii cât mai aproape de cele
fireşti: în timpul activităţilor, jocului, în aer liber, în relaţiile cu colegii. În rezultatul
observării cel ce evaluează poate face unele concluzii privind nivelul și nevoile de dezvoltare
a copilului.
• Se observă în mod sistematic unul sau mai multe comportamente specifice.
• Se înregistrează, de obicei, frecvența, durata, intensitatea comportamentului, împrejurările în
care are loc.
Forme
• jurnal al evenimentelor (spre exemplu, descrierea comportamentelor nedorite/inadecvate),
în care se acordă pagini pentru mai mulți copii;
• observarea sistematică.
 Proces-verbal de evaluare a dezvoltării copilului nr. ____
(evaluarea inițială)
Data _______________
Comisia multidisciplinară intrașcolară (Nume Semnături)

■ Date generale despre copil

■ Nume, prenume:
■ Vîrsta: Clasa/grupa:
■  
■  Rezultatele evaluării
■ Constatări pe domeniul dezvoltării fizice (statut fizic, motorica grosieră, fină, mod de deplasare)
■   
■ Constatări pe domeniul dezvoltării abilităţilor de limbaj/comunicare (limbaj verbal/nonverbal, nivel
de dezvoltare şi utilizare)
■  
■ Constatări pe domeniul dezvoltării cognitive: (nivel de achiziţii generale, percepere, atenţie,
memorie, gândire, etc.)
■  
■ Constatări pe domeniul dezvoltării comportamentului socio-emoţional/relaţionare (competenţe
sociale, afectivitate/ emotivitate, nivel şi mod de relaţionare cu semenii, persoanele adulte)
■  
■ Constatări pe domeniul dezvoltării comportamentului adaptativ (nivel de adaptare şcolară, socială,
nivel de autoadministrare)
■ Concluzii/Recomandări
Evaluarea inițială
 Model de referinţă pentru evaluarea complexă a
dezvoltării copilului
(Instituţia de învăţămînt)
■ Nr.____________________
■ din____________________
■ Serviciul de asistenţă psihopedagogică
În temeiul deciziei deciziei Comisiei multidisciplinare, proces-verbal nr. ___ din ____ ______________ 20___,
se referă pentru evaluare complexă
elevul/a/___ ___________________________________, clasa/grupa ________________
data nașterii _______________.
 Anexe:
1. Proces/e-verbal/e de evaluare a dezvoltării copilului
2. .............
3. .............
III Instituţia de învăţămînt dispune/nu
de acordul părinţilor pentru
desfăşurarea procesului de evaluare
Preşedinte CMI Directorul al instituţiei de învăţămînt
_____________________ _____________________________
Semnătura______________ Semnătura_________________________
L.Ş.
Procesul de identificare CES
Evaluarea complexă a dezvoltării copilului
■ Se realizează de către SAP, în baza Metodologiei de evaluare
a dezvoltării copilului
■ Se determină nivelul actual de dezvoltare pe domenii,
necesitățile individuale specifice ale copilului
■ Finalitatea - identificarea cerințelor educaționale speciale,
existența cărora se poate confirma sau infirma
■ În cazul confirmării CES, se stabilește cea mai adecvată
formă de incluziune educațională, se recomandă programele
de suport solicitate: de tip educațional, de tip specializat
(asistența psihologică, logopedică, kinetoterapeutică etc.)
■ Se elaborează Raportul de evaluare complexă
Reevaluarea dezvoltării copilului
■ Este parte a procesului de evaluare, realizată cu o anumită periodicitate,
cu scopul de a stabili gradul de evoluție/involuție/stagnare a copilului pe
domeniile de dezvoltare, în care au fost depistate dificultăți la momentul
primei evaluări și pentru care au fost elaborate măsuri de intervenție.

Evaluarea specifică a dezvoltării copilului

■ Reprezintă o investigație strict direcționată pe un domeniu concret de
dezvoltare în scop de colectare de informație. De regulă, necesită
implicarea specialiștilor de profil, utilizarea unor instrumente
standardizate, realizarea observărilor de durată ale manifestărilor
comportamentale ale copiilor în diferite medii etc.
 Studiu de caz
■ Dan, elev în clasa a IV, nu-şi poate concentra
atenţia, este hiperactiv. Este foarte impulsiv,
foarte active, nici măcar nu poate sta locului când
ia masa. Nu se poate concentra asupra sarcinii
dată de învăţător mai mult de 3-5 minute. 
 
■ Care sunt actiunile  pentru a stabili care sunt
dificultatile cu care se confrunta Dan (aspect
cognitiv, socio-emotional, comunicare)?