INTEGRAREA COPIILOR CU CES

(cerințe educaționale speciale)

I. Copiii cu tulburări din spectrul autist (TSA)

II. Copiii cu ADHD

 1.1. Tulburările din spectrul autist (TSA)

• Tulburările din spectrul autismului (TSA) se manifestă în copilăria

timpurie, perturbă funcționarea zilnică a pacientului și se
caracterizează prin anomalii ale:
➢ relațiilor sociale

➢ abilităților de comunicare și

➢ ale comportamentului - interese și acțiuni repetitive.

 Copiii atipici – copiii cu tulburări din spectrul autist
(TSA)
Particularitățile dezvoltării și comportamentului la pacienții cu autism includ
următoarele:
➢ regres în dezvoltare
➢ reacții neobișnuite la stimuli
➢ relații sociale care deviază de la cele normale
➢ lipsa reacției de zâmbet față de persoanele cunoscute și părinți
➢ reacție inadecvată la durere și vătămări corporale
➢ probleme de comunicare verbală si de dezvoltare a limbajului
➢ lipsa jocului simbolic
➢ comportament repetitiv și stereotipic
 Tabloul clinic (semne și simptome) al autismului
posibil la copiii preșcolari:
comportamentul social și comunicarea
3. Interacțiunea cu alte persoane
• scăderea sau lipsa conștientizării spațiului personal
sau încălcarea spațiului personal al altor persoane
• reducerea sau lipsa interesului social față de alte
persoane, inclusiv față de copii de aceeași vârstă; dacă
există interes pentru alte persoane, pot aborda
persoanele în mod necorespunzător, par agresivi;
• reducerea sau lipsa imitării acțiunilor altora.
• reducerea sau lipsa inițierii jocului social cu alți
copii, se joacă singur
• reducerea sau absența situațiilor care plac multor
copii, cum ar fi sărbătorirea zilei de naștere
• reducerea sau lipsa utilizării în comun a obiectelor
4. Contactul vizual, gestul de indicare sau alte
gesturi
• reducerea sau nefolosirea gesturilor și expresiilor
faciale pentru comunicare (deși poate pune mâna
adultului pe un obiect pentru claritate);
• reducerea sau integrarea slabă a gesturilor, mimicii,
orientării corporale, contactului vizual și vorbirii în
comunicarea socială
• reducerea sau lipsa utilizării sociale a contactului
vizual
• atenție conjugată redusă sau absentă
• lipsa mutării privirii
• nu se uită la elementul indicat
• utilizarea degetelor pentru a arăta un obiect de
interes.
Exemple de manifestări ale copiilor cu tulburări
din spectrul autist (TSA)
 Tabloul clinic (semne și simptome) al autismului
posibil la copiii de vârsta școlară mică (5 -11 ani):
comportamentul social și comunicarea
3. Comunicarea cu anturajul 4. Contactul vizual, gestica
• reducerea sau lipsa conștientizării spațiului personal sau o respingere • gesturi, mimică și orientare
generalizată a persoanelor care încalcă spațiul lor personal corporală, contact vizual și vorbire
• reducerea sau lipsa interesului social față de oameni, inclusiv față de folosită în comunicarea socială
copii de vârsta lor, îi poate respinge pe ceilalți; dacă sunt interesați de alte limitate sau slab integrate
persoane, se pot apropia de acestea în mod inadecvat, par agresivi sau • reducerea sau lipsa utilizării
distructivi sociale a contactului vizual, pe
• reducerea sau absența actelor de salut și de rămas bun care-l implică o comunicare
• reducerea sau lipsa conștientizării comportamentului social așteptat adecvată
• reducerea sau lipsa capacității de a participa la jocul social sau la
ideile altora, se joacă în singurătate
• incapacitatea de a adapta stilul de comunicare la situațiile sociale,
de exemplu, poate fi prea formal sau familiar
• reducerea sau lipsa situațiilor care plac majorității copiilor
 Tabloul clinic (semne și simptome) al autismului
posibil la copiii de vârsta școlară mică (5 -11 ani):
comportamentul social și comunicarea
7. Reacții la excitanți ambientali 8. Alți factori care pot provoca suspiciuni cu privire la
autism
• reacții exagerate la gustul, mirosul Profil neobișnuit al abilităților sau deficiențelor:
sau consistența alimentelor. • abilități slab dezvoltate de coordonare socială sau motorie,

• totodată, anumite domenii ale cunoașterii, abilităților de a citi sau

ale vocabularului sunt dezvoltate conform nivelului vârstei biologice
sau mintale

Dezvoltare socială și emoțională mai imatură, decât alte domenii

de dezvoltare:
Sunt caracteristice:
• încrederea excesivă (naivitatea)
• lipsa rațiunii
• sunt mai puțin independenți, decât semenii lor.
Situații de risc în casă/în afara casei și modalități
de prevenție:
Situații de risc în casă
- Să plece singur din casă - important ca ușa de la intrarea
în casă să fie mereu încuiată.
- Să iasă/cadă pe geam - important ca în momentul în care
copilul se află acasă toate geamurile să fie închise sau
rabatate.
- Să spargă geamul - ușile cu geam din casă, geamul să fie
înlocuit cu Plexiglass.
- Să atingă obiecte fierbinți.
- Să înghită substanțe otrăvitoăre – substanțele nocive (de
curățăre a casei, alcool, vopsea) să se afle în permanentă
la înălțime (undeva unde copilul să nu poată ajunge nici
dacă se suie pe ceva) sau în dulapuri închise cu cheia.
- Să se sufoce – (pungi, de saci, de sfori): De aceea, e
important ca obiectele ce pot cauza sufocarea să nu fie
lăsate la îndemâna copilului.
Situații de risc în afara casei și
modalitați de prevenție
- Printre principalii factori de risc se numără
următoarele caracteristici posibile ale unui
copil cu autism:
• lipsa unui sentiment al pericolului,
• incapacitatea de a vorbi,
• incapacitatea de a-și indica părinții,
• preferinta pentru activităti solitare (în liniște) și
• posibilitatea de a fi ușor distras.
Pericole:
- Să treacă strada fără să se asigure;
- Să pună mâna pe câini necunoscuți;
- Să intre în lac;
- Să plece cu un străin;
- Să cadă de la înălțime.
 1.5. Ce este terapia ABA?
• ABA se referă la comportamentele umane observabile, măsurabile și întotdeauna implică
modificarea comportamentală.
• Toate procedurile în ABA se referă la comportamente, și nu la persoane.
• Se dorește a fi schimbate comportamente, se recompensează și se pedepsesc
comportamente, nu persoane.
• Terapia se desfășoară la locuința copilului sau în centre specializate, și se mută pe măsură
ce copilul crește și dobândește anumite abilități sociale și cognitive în grădiniță și școală.
• Terapia este sistematică și consistentă, cuprinde un număr mare de ore pe săptămană
(între 20 și 40) și se monitorizează strict astfel încât, în fiecare moment, să fie clară
evoluția copilului, problemele, cât și abilitățile dobândite.
• Pentru a fi învățate deprinderi, comportamente adecvate și cunoștințe, toate sarcinile se
împart în pași mici, permanent monitorizați și puternic recompensați până se ajunge la
învățarea unor conduite mai complexe adecvate vârstei și potențialului copilului.
 Ce învață copilul care are un program de
terapie ABA?
• să imite și să se joace,
• să comunice verbal și /sau non-verbal,
• abilități sociale adecvate,
• achiziționează deprinderi de autoservire: mănâncă, bea, se îmbracă,
folosește toaleta, să strângă jucăriile, să facă patul, să își facă
ghiozdanul,
• achiziționează cunoștințe,
• achiziționează abilități și deprinderi academice (scrisul, cititul,
socotitul etc.).
 Beneficiile PECS:
• Oferă copiilor care nu achiziționează limbaj verbal, o formă alternativă de
comunicare.
• Oferă copiilor care pot achiziționa limbaj verbal, dar care sunt la început de drum
și încă nu vorbesc, cu o înțelegere rapidă a scopurilor comunicării ceilalți.
• Oferă o motivație puternică pentru a comunica - copilul primește obiectul
preferat.
• Oferă o modalitate simplă de a comunica – uneori trec luni de la începerea
terapiei până ce copilul reușește să pronunțe cuvinte, chiar și așa vocabularul său
este încă foarte limitat, PECS oferă avantajul de a putea comunica în formă simplă
de oferire a unei pictograme în schimbul a ceea ce-și dorește.
• Oferă ocazia de a cere lucruri care nu se află în câmpul vizual al copilului – este
posibil să învățăm copiii să ceară prin gesturi înainte de a putea vorbi, însă gesturile
le dau acces doar la ceea ce pot vedea, cu PECS pot cere și lucruri pe care nu le văd
și activități pe care vor să le facă împreună cu adultul.
Ce lucrează și ce pot lucra persoanele cu
autism?
Meserii ce presupun interacțiuni cu animalele (medici veterinari,
îngrijitori de animale sau dresori, aceste joburi le oferă celor
care au dificultăți în a relaționa cu oamenii beneficiul companiei
altor ființe).
Manufactură: Un job de muncitor pe linia de asamblare a unei
fabrici sau în reciclare - ce implică mișcări repetitive și un mediu
ordonat - poate fi o alegere bună pentru o persoană cu autism.

Celor cu tulburări de spectru autist care nu vorbesc sau au

dificultăți în exprimare li se recomandă următoarele joburi:
aranjarea rafturilor de bibliotecă, lucrul pe linii de
asamblare, în centre de copiere, în centre de reciclare, în
depozite, în introducerea de date, în fast-food-uri sau în
domeniul îngrijirii plantelor.

Domenii noi: gastronomia, designul, ilustrația și fotografia.

Manifestări ale copiilor cu ADHD
 2.1. CUM RECUNOAŞTEM UN COPIL
HIPERACTIV CU DEFICIT DE ATENŢIE?

Pentru diagnosticarea ADHD trebuie să apară mai multe simptome din următoarele
trei categorii:
1. DEFICIT DE ATENŢIE(NEATENŢIE)
2. HIPERACTIVITATE
3. IMPULSIVITATE.
Trebuie să fie prezente:
şase sau mai multe simptome din categoria DEFICIT DE ATENŢIE(NEATENŢIE) care
să dureze cel puţin şase luni şi să apară în cel puţin două contexte sociale (de
exemplu la şcoală şi acasă) şi
şase sau mai multe simptome din categoriile HIPERACTIVITATE – IMPULSIVITATE
împreună.
• Acestea trebuie să apară înaintea vârstei de şapte ani.
 A. SIMPTOME DE DEFICIT DE ATENŢIE:

a. Deseori nu observă detaliile, iar în realizarea sarcinilor de lucru, temelor de acasă sau a
altor activităţi fac greşeli datorate neatenţiei;
b. De multe ori, întâmpină dificultăţi când trebuie să-şi menţină atenţia concentrată la
teme sau la joc, pentru un timp mai îndelungat;
c. De cele mai multe ori când alţii îi vorbesc dă impresia că nu ascultă;
d. De multe ori nu urmează până la capăt instrucţiunile şi nu reuşeşte să ducă la bun sfârşit
sarcinile şcolare decât cu dificultate (fără să se opună);
e. Deseori îşi organizează diversele activităţi cu dificultate;
f. Adesea evită sau respinge activităţile care îi solicită efort mintal susţinut (de
exemplu participarea la lecţii sau realizarea temelor);
g. Deseori rătăceşte materiale necesare îndeplinirii activităţii;
h. Deseori este distras de stimuli externi;
i. Deseori manifestă neatenţie în activităţile zilnice.
DEFICIT DE ATENȚIE, HIPETACTIVITATE,
IMPULSIVITATE
2.3. SFATURI PENTRU PĂRINŢII de COPII
cu ADHD

A. CREAȚI ACASĂ UN C. FORMULAȚI

B. ÎNVĂȚAȚI COPILUL
CADRU BENEFIC CORECT
SĂ RESPECTE
pentru O VIAȚĂ SOLICITĂRILE
REGULILE DE
STABILĂ, CALMĂ, ADRESATE
CONDUITĂ!
STRUCTURATĂ! COPILULUI!

D. FORMAȚI și DEZVOLTAȚI
LA COPILUL HIPERACTIV
ÎNCREDEREA ÎN SINE!
E. FORMAȚI SIMȚUL
RESPONSABILITĂȚII,
SENTIMENTUL DE
COMPETENȚĂ și DORINȚA DE
AUTO-DEPĂȘIRE LA COPILUL
HIPERACTIV!
 B . Învăţaţi copilul să respecte regulile de
conduită!
1. Stabiliţi reguli suficient de clare, astfel încât 5. Amintiţi mereu copilului regulile. Oferiţi copilului
copilul să ştie exact ce aşteptaţi de la el. Copilul va repere vizuale sugestive instalate în locuri strategice
putea distinge între ceea ce îi este permis și ceea (desene, fotografii, tablouri, o listă cu reguli afişată pe
ce i s-a interzis. peretele din camera sa) prin care i se reaminteşte
mereu ce are de făcut.
2. Formulaţi reguli precise, astfel încât copilul să ştie 6. Atunci când impuneţi o restricţie, o regulă sugeraţi şi o
exact ce consecinţe vor fi dacă nu respectă regulile. recompensă imediată.

3. Adaptaţi regulile la vârsta, nivelul de înţelegere a 7. În calitate de părinţi ai copilului sunteţi obligaţi să
copilului şi la conduita anterioară a acestuia. deveniţi parteneri de echipă, să lucraţi în consens, să vă
susţineţi reciproc şi constant în exerciţiul disciplinei,
pentru a nu dezorienta copilul.
4. Evitaţi influenţarea respectării regulilor de starea 8. Adaptaţi diferenţele de stil ale fiecăruia dintre cei doi
dvs dintr-un moment anume sau de oboseală. părinţi pentru a evita rupturile părinte – copil şi pentru a
nu se ajunge la tendinţa copilului de a sabota regulile
cunoscute.
 D. Formaţi şi dezvoltaţi la copilul hiperactiv
încrederea în sine!
1. Identificaţi forţele de care 4. Încurajaţi efortul pozitiv al copilului. Folosiţi fiecare prilej în care
dispune copilul pentru a-i copilul are o conduită adecvată, face fapte bune pentru a-i oferi un elan
favoriza dezvoltarea. pozitiv şi plăcerea de a le repeta. Reacţionaţi imediat după fiecare lucru
bun, folosind încurajările şi atitudinea agreată de copil la părintele său.

2. Cunoaşteţi, canalizaţi şi puneţi
în valoare aptitudinile copilului (o
imaginaţie dezvoltată, creativitate,
o energie remarcabilă,
spontaneitatea, capacitatea de a
face unele lucruri în manieră
originală, etc).
5. Încurajaţi şi răsplătiţi copilul pentru faptele sale prin:
a) Atenţii verbale: un compliment, o apreciere, un cuvând de sprijin.
Exemple: „Bravo, ai lucrat foarte bine!”, „Perfect, ai muncit mult!”,
„Grozav! Ai avut o idee genială!”, „Îmi place foarte mult desenul tău!”,
„M-ai impresionat cu recitarea/cântecelul tău!”
b) Atenţii non - verbale: gesturi afective (un semn, un sărut sau o mimică de
natură să semnalizeze complicitatea: atingeri, salutul campionului „ok”).

3. Ajutaţi-l pe copil să-şi înfrângă
slăbiciunile.
c) Încurajări relaţionale: ◙ lăsaţi copilul să meargă în vizită la un prieten;
◙ primiţi acasă un prieten al copilului; ◙ amânaţi puţin momentul în care
trebuie să vină de la joacă; ◙ puneţi-i desenul animat preferat.
d) Încurajări materiale: cumpăraţi-i jucăria dorită, o carte cu personajele
preferate, accesorii decorative pentru camera lui, o casetă audio/video, un
obiect de îmbrăcăminte, fructe/dulciuri preferate, oferiţi-i bani de buzunar.
 2.4. SFATURI PENTRU CADRELE DIDACTICE

• 1. Organizarea spaţiului.

• 2. Asigurarea înţelegerii explicaţiilor sau instrucţiunilor

pentru a îndeplini sarcinile.

• 3. Adaptări metodologice ale obiectivelor educaţionale.

• 4. Adaptări metodologice pentru realizarea sarcinilor.

 SFATURI PENTRU CADRELE DIDACTICE:
Asigurarea înţelegerii explicaţiilor sau instrucţiunilor
pentru a îndeplini sarcinile
• Încercaţi să folosiţi propoziţii scurte, iar în cazurile în care expunerea este mai lungă, repetaţi de
mai multe ori aspectele fundamentale ale acesteia.
• În timpul explicaţiilor sau instrucţiunilor stabiliţi de multe ori contactul vizual cu elevul, acest lucru
va facilita să-şi păstreze atenţia asupra dumneavoastră sau la ceea ce spuneţi.
• După terminarea explicaţiilor sau instrucţiunilor, rugaţi elevul să repete ceea ce a înţeles. Ajutaţi-l
să formuleze acele aspecte pe care nu le poate repeta, fie pentru că nu a înţeles, fie pentru că nu a
fost suficient de atent.
• Odată ce i-aţi consolidat obiceiul de a participa cu atenţie la explicaţiile dumneavoastră, puteţi
reduce solicitările de a repeta/ reformula cerinţele; acest lucru trebuie făcut intermitent, fără a
urma un model specific pe care elevii l-ar putea identifica.
• Permiteţi elevului hiperactiv să se deplaseze prin clasă la intervale regulate. Nu trebuie să uităm
faptul că aceşti elevi au dificultăţì în a sta liniştiţi sau în a lucra în linişte. Elevul poate fi numit "elev
de serviciu” sau „asistent" şi i se încredinţează anumite sarcini, care să-i permită mobilitatea în sala
de clasă. Trebuie să fim atenţi atunci când elevul arată agitaţie, nervozitate, momente în care fie îi
punem intrebări, fie îi dăm o sarcină care implică necesitatea de a vorbi cu alţii sau să se mişte.
 SFATURI PENTRU CADRELE DIDACTICE:
Adaptări metodologice pentru realizarea sarcinilor
• Adaptarea numărului de sarcini atât în clasă cât şi la domiciliu. Elevilor cu ADHD li se va da un
număr inferior de sarcini faţă de cel considerat adecvat pentru restul elevilor.
Puteţi utiliza, de asemenea, o strategie diferită: propuneţi un număr minim de sarcini pentru tot
grupul, exprimându-vă satisfacţia în cazul în care numărul de sarcini a fost îndeplinit, şi apoi
propuneţi sarcini suplimentare opţionale a căror finalizare este voluntară şi care le poate
îmbunătăţi calificativul. Pentru că sunt opţionale, elevii cu ADHD nu se vor simţi incapabili să le
facă şi, în funcţie de abilităţile lor, le vor realiza pe cele posibile.
• Adaptarea criteriilor de calitate în execuţia sarcinilor. Propuneţi pentru fiecare tip de
activitate un standard de calitate minim, pe care să-l consideraţi mulţumitor, şi apoi alte criterii
progresive de calitate, cu care îşi poate îmbunătăţi scorul. Puteţi face acelaşi lucru cu alţi elevi
din clasă dacă credeţi că acest lucru i-ar putea influenţa în mod negativ pe ceilalţi.
• Adaptarea timpului necesar îndeplinirii sarcinilor în clasă. Ţineţi seama de timpul disponibil
pentru a efectua sarcinile şi de importanţa extinderii timpului pentru elevii cu ADHD.