Care credeți că sunt trasăturile temperamentale predictive pentru patologia copiilor cu ADHD,

tulburari de conduită specifice pentru învățare?

ADHD:- tulburare hiperkinetica cu deficit de atentie.

ADHD cuprinde 3 subtipuri : neatenția, hiperactivitatea și impulsivitatea = > tipul

predominant neatent; tipul predominant hiperactiv impulsiv; tipul combinat.
- nu toti copii cu ADHD sunt identici!!!

1. Tipul neatent
- necesita prezenta a 6 posibile simptome din cele 9 existente, si anume:
a) nu acordă atenția cuvenită detaliilor;
b) are dificultăți în menținerea atenției mai mult timp;
c) pare că nu ascultă cand i se vorbește direct;
d) este incapabil să-și termine treburile ( școlare, teme pt acasă, treburi casnice);
e) are dificultăți de organizare;
f) evitarea angajării în sarcini care necesită un effort mental sustinut ( efectuarea temelor
acasă sau în clasă);
g) pierde lucruri necesare ( creioane, caiete, teme);
h) ușor distrat;
i) uituc.
- copilul trebuie să manifeste și 4 condiții suplimentare:
a) să fi persistat cel puțin 6 luni;
b) să cauzeze o incapacitate semnificativă ( relații, performanță);
c) să se manifeste în 2 sau mai multe situații;
d) să fie prezente înainte de 7 ani.

- copilul care suferă de ADHD de tip neatent este deseori neînteles ți rămâne
nediagnosticat; suferă consecințe dureroase a tulburărilor de internalizare și prezintă probleme la
școala;
- principala sarcină a elevului este de dezvoltare a sentimentului competenței, priceperii și
eficienței; copiilor cu ADHD le este foarte greu să satisfacă aceste exigente școlare și sociale;
- se caracterizează prin procesare “ leneșa” a informațiilor ( procesare lentă) și probleme de
concentrarea atenției sau atenție selectivă.
- Acești copii confruntați cu “ zgomotul scolar” nu pot distinge esențialul de neesențial;
- Lipsa de atenție pentru detalii = > din supraîncarcarea informațională și din incapacitatea
de limitare selectivă a atenției. Acest deficit de procesare conduce la neglijențe și respectiv
calificative mici, dificultăți în efectuarea temelor pentru acasă, dificultăți în menținerea atenției
în cursul activităților plictisitoare, lipsa de motivație ;
- În cazul în care temele sunt efectuate pana la capăt, acestea sunt efectuate sub
supraveghere, iar în cazul unui elev dezorganizat se întamplă frecvent ca acestă temă să fie uitată
undeva.
- Indatoririle scolare reprezintă o sursă de frustrare.

2. Tipul hiperactiv – impulsiv

- sunt necesare 6 din cele 9 simptome ( 6 simptme de hiperactivitate si 3 de impulsivitate):
a) agitație sau neliniște;
b) dificultăți în a ramane așezat;
c) motricitate excesivă;
d) dificultate în a fi angajat în activitățu distractive în liniște;
e) în continuă mișcare;
f) logoree permanentă.
- simptome de impulsivitate:
a) “ trantește “ răspunsurile, comentează;
b) Nerabdător, are dificultăți în așteptarea rândului;
c) Îi întrerupe, ori îi deranjează pe ceilalți.

- aceste simptom trebuie să persiste cel puțin 6 luni, să fi cauzat disfuncții severe, să apară
mai mult decat un context ( acasă, școală), evidente înainte de 7 ani, să nu se încadreze în
caracteristicile specifice stadilului de dezv;
- copii cu acesta tulburare au probleme sociale, le este foarte greu să-și facă prieteni, sau să
îi mențină. Aceștia gravitează în jurul altor copii cu probleme și există șanse să adopte diferite
forme de încalcare a regulilor, alte tulburări comportamentale;
- copiii care îndelinesc crieteriile pentru ADHD de tip neatent și de tip hiperactiv-impulsiv
suferă de ADHD de tip combinat;
- hiperactivitatea și impulsivitatea apar în jurul vârstei de 3 ani, problemele de atenție apar
la varsta școlară.

Semne premergatoare:
- foarte greu de diagnosticat înainte de 3 ani; copii mici cu temperament dificil au risc
crescut de a dezvolta ADHD; activitate excesivă; obiceiuri nesănătoase legate de somn și
iritabilitate; copii greu de consolat atunci când sunt supărați;
- între 1-2 ani și jumătate au un nivel ridicat al comportamentului necontrolat
suficient ( lipsa de autocontrol); în perioada de tranziție către vârsta preșcolară ( 3-6 ani);
lipsa autocontrolului persistă; obositori; stresanți și problematici în comparație cu ceilalți
copii, în special în timpul activităților libere sau nesupravegheate.

ADHD la copii de vârsta 6-11ani

- nu fac față exigențelor scolare și sociale sporite;
- vulnerabilitate dpdv scolar;
- apar dificultăți datorate impulsivității, incapacității de stăpânire a unor reacții care
împiedică învățarea eficientă;
- toleranță scazută la frustrari; abandonarea sarcinilor deoarece nu găsesc o rezolvare
imediată; risc crescut de rănire accidentală;
- neatenția este percepută ca lipsa motivației; rezultatele scolare slabe se explică prin
problemele de menținre a atenției; capacitate de organizare redusă și usurință cu care se lasă
distrat;
- nu știu să se organizeze, întampină dificultați.

Comorbiditate:
- performanțe scolare și probleme de învățare sunt frecvente ; diferențe de învățare;
-probleme de internalizare
– reacții supracontrolate ( anxietate, depresie, izolare socială);
-probleme de externalizare;
-probleme de relaționare socială.
Factori bio si neurologici:
- este cea mai frecventă tulburare a copilăriei;
- activitatea din regiunea frontală este mai redusă;
- 50% șanse de moștenire de la un părinte care suferă de acesta tulburare; memoria de lucru;
functii de autoreglare.

Probleme de conduită

- actele de agresivitate explicită îsi ating apogeul în al-2-lea an de viață, atenuându-se cu

vârsta, pe masura socializării; ( nu este valabil pt orice copil!!);
- agresivitatea explicită poate fi un pattern comportamental stabil cu durata din scoala
gimnazială până la adolescența târzie = > aceasta constă în reacții agresive pronunțate.

Tulburarea opoziționismului provocator ( ODD )

ODD :
- debutează între 4-8 ani;
- cei care suferă de această tulburare nu suferă de probleme de conduită;
- simptome agresive comune dar diferite calitativ;
-comport agresiv și opozițional

Descriere clinica si caracteristici:

- “ pattern comportamental persistent, ostil, sfidător, nesupus și negativist, orientat spre
persoanele care reprezintă autoritatea”;
- Copii cu ODD au un important factor de stres; au un comportament continuu și durabil (
minim 6 luni), greu de stăpânit ; în permanentă opozitie
- Pt diagnostic sunt necesare minim 4 din cele 8 simptome:
a)pierderea cumpătului;
b) se ceartă cu adulții;
c) sfidător/nu se conformează cererilor;
d) agasarea intenționată a persoanelor din jur;
e) blamarea altor persoane pentru propriile greșeli sau probleme;
f) susceptibili și usor iritabili;
g) furiosi și ranchiunos.
- aceste manifestări frecvente afectează viața de familie, activitățile scolare sau slujba;
- copiii sunt uneori pasivi-agresivi, ignoră des rugamințile adulțolor, nu acceptă compromisuri,
nu cedează, resping negocierea, au o stimă de sine redusa sau exagerată;
- aceste comportament se manifestă mai întâi acasă

Probleme de conduită și tulburarea de conduită ( CD )

Tulburarea de conduită ( CD ):
- debutează înainte de 10 ani;
- simptome agresive comune dar diferite calitativ;
- exemolu de comportament: nerespectarea autorității sau încălarea proprietății
- caracteristici:
-prima caracteristică conform DSM-IV este” pattern comportamental repetitiv și persistent de
încalcare a normelor sociale sau a drepturior celorlalți” ;
*agresiune fața de oameni și animale:- bătăi, amenințări, uz de arme, cruzime fața de aceștia etc.
* distrugerea proprietăților: incendiere; vandalism.
* frauda
* încălcarea regulilor:- fuga de acasă, absența de la școală.
- tinerii îi manipulează pe ceilalți, mint foarte bine, se prefac și nu îsi respectă
promisiunile, nu îsi îndeplinesc obligațiile; foarte rar sunt cuprinși de remuscari sau sunt
empatici; foarte putin sensibili la sentimentele celorlalți; au tendința de a-i bănui pe ceilalti de
intenții ostile; foarte des mimează sentimente de vina pentru prevenirea unei pedepse mari; au
comportament cu grad mare de risc ( predispuși la accidente, consum de substanțe, boli cu
transmitere sexuală, etc);

Factori de risc biologici, neurologici și genetici:

- activitate redusă a lobului frontal la adolescenți;
- un parinte biologic sau adoptiv cu tulburari de personalitate antisocială;
- un parinte alcoholic, schizofrenic sau cu istoric de ADHD.
 Dificultățile de învățare specifice

Dificultatea de învățare specifică este o tulburare ce afectează unul sau mai multe procese
psihologice folosite la ințelegerea și folosirea limbajului scris și oral, care se manifestă prin
deficiența de a asculta, a gandi, a vorbi, a citi.
Deficiențele pot aparea de la gradiniță
3 moduri de afectare a competentei sociale:
a) abilitatea socială deficitară
b) performanța socială deficitară
c) autocontrolul social deficitar
Subtipuri de dificultati de invatare
- dificultate de învatare nonverbală;
- tulburările învățării nonverbale.
- Simptome:
- deficitul abilitatii interpersonale, deficitul rezolvării problemelor non-verbale, lentoarea
motoare, discalculia, dezorganizarea perceprii vizuale.

Dislexia ( tulburare specifică a cititului)

- este un tip specific, nu o dizabilitate generală;
- dificultatea de a recunoaște cuvintele
- nu este anticipată de abilitati cognitive;
- probl de întelegere a textelor scrise;
- dezvoltarea slabă a vocabularului;
- lipsa de fluență este o consecință majoră și de durată.