TEMATICA EXAMEN

Stagiu Psihiatrie – Modul Psihiatrie Pediatrică

I. Tulburările de Spectru Autist - caracteristici clinice

DEFINITIE SI INCADRARE

TSA (tulburari de spectru autist) = deteriorare calitativa, severa si pervaziva in diverse arii de
dezvoltare:

 Interactiune sociala reciproca

 Comunicare (deficit de dezvoltare a limbajului)
 Comportament (stereotipii, pattern-uri repetitive, interese si activitati bizare)

Deteriorarile sunt clar deviante in raport cu nivelul de dezvoltare sau cu varsta mentala a

individului.Debutul are loc in primii ani de viata (< 3 ani); este evidenta dupa 12 luni.

TPD (tulburari pervazive de dezvoltare) -> includ TSA, care inglobeaza:

o Tulburarea autista = interactiune sociala deficitara + deficit de comunicare + stereotipii

o Tulburarea Asperger = interactiune sociala deficitara + comunicare normala (dezvoltare
normala alimbajului) + stereotipii
o Tulburarea pervaziva de dezvoltare fara alta specificatie (PDD-NOS, autism atipic) =
interactiunesociala deficitara / deficit de comunicare / stereotipii

*DSM V -> diagnosticul complet de TSA necesita urmatoarele completari:

+/- deficit intelectual

+/- dezvoltare anormala a limbajului
+/- afectiune medicala/genetica sau factor de mediu cunoscute
 asociere cu o alta afectiune de neurodezvoltare, mintala sau comportamentala

TABLOU CLINIC

Simptomatologie
TSA - evidentă după 12 luni; părinţii se îngrijorează la ≈ 1,06 ani şi ajung la specialist la 2 ani
!!! 9 semnale de alarmă:
⮚ lipsa privirii ochi în ochi
⮚ lipsa exprimării bucuriei
⮚ lipsă împărtăşirii plăcerii sau interesului
 ⮚ lipsa de răspuns la propriul nume
⮚ lipsa coordonării privirii, expresiei faciale, gesturilor cu sunetele
⮚ nu arată
⮚ prosodie neobişnuită
⮚ mişcări şi posturi repetitive ale corpului
⮚ mişcări repetitive cu obiectele

DEFICIT CALITATIV IN INTERACTIUNEA SOCIALA

- Deteriorare marcata in uzul comportamentelor non-verbale pentru a interactiona social: privitul in

ochi (nu realizeaza contact vizual sau are contact vizual inconstant), expresia faciala, gesturile,
posturile

- Incapacitate de a promova relatii cu egali (nu manifesta reciprocitate emotionala + sociala):

nu sesimte atras de ceilalti, deseori nu are prieteni, nu initiaza jocuri si nu se alatura grupurilor
de copii

- Emotii insuficient manifestate – nu poate intelege felul in care ceilalti isi exprima starile
sufletesti: lipsa dorintei spontane de a impartasi cu ceilalti bucuria, nu-si exteriorizeaza dorintele /
interesele, nu-si exprima ingrijorarea fata de alte persoane, nu simt nevoia de a fi apreciati pentru
reusitele lor, pot avea frici bizare sau nu isi manifesta frica in situatii periculoase

- Emotii inadecvat manifestate: rad sau tipa inadecvat situatiei (exprimarea bizara a emotiilor,
oscilatiimarcate)

- Nu diferentiaza persoanele straine de cele pe care le vede zilnic; alteori manifesta anxietate
marcatafata de straini

- Jocuri: nu participa la jocul „cucu-bau”, nu are joc imaginativ „de-a”

DEFICIT CALITATIV DE COMUNICARE

- Lipsa / intarziere in dezvoltarea limbajului expresiv, neacompaniat de mijloace alternative

de comunicare: nu raspunde atunci cand este strigat pe nume, lasa impresia ca nu aude sau ca
nu se asteapta ca cineva sa ii vorbeasca, zambet discret sau fata prietenoasa fara adresabilitate
clara (esteprietenos cu toata lumea), neasteptat de linistit si tacut

- Limbaj dezvoltat, dar cu o deteriorare semnificativa a capacitatii de a initia sau sustine

conversatii: pare a nu fi interesat sa comunice cu alte persoane, raspunde inadecvat la intrebari,
relateaza evenimente petrecute cu mult timp in urma si pe care la momentul respectiv parca nici nu
le-a observat, are dificultati semantice si alterari ale structurii gramaticale, nu intelege umorul,
ironia sausensul implicit al cuvintelor

- Limbaj stereotip, repetitiv sau limbaj vag: solilocvia intr-o maniera stereotipa, verbalizari
(emisie sunete/exprimari fara sens), ecolalie imediata sau intarziata, dificultatea de a-si insusi
exprimarea lapersoana I, pedanterie accentuata, melodicitate particulara de limbaj (prozodie
neobisnuita)
- Probleme in a imita sau in a comunica non-verbal (gesturi, mimica): nu indica ceea ce
doreste – nuarata cu degetul, nu face gestul pentru „pa pa”

COMPORTAMENTUL

- Pattern-uri repetitive si stereotipe de comportament si interese, anormale ca intensitate

si focalizare

- Aderenta inflexibila la rutina si ritualuri non-functionale: persevereaza in unele activitati si

manifestarezistenta atunci cand se incearca schimbarea rutinelor

- Manierisme motorii repetitive si stereotipe: mers pe varfuri, falfaitul bratelor, leganat, invartire in
jurul propriului ax, diverse grimase, gesturi, posturi, dintre care unele sunt bizare; exploreaza mediul
inmaniere improprii – miros, lins, pipait
- Preocupare persistenta pentru parti ale obiectelor: invartire la nesfarsit a rotitei unei masinute;
evitacontactul cu alte persoane preferand contactul si jocul cu obiecte

- Manifesta disconfort sau se zbate atunci cand este luat in brate

- Este foarte sensibil la stimuli (ex. auditivi) – este usor de distras

- Poate manifesta impulsivitate sau comportament compulsiv

PROCESUL DE INVATARE

- Achizitii si performante inegale in diverse arii : uneori au abilitati deosebite intr-o anumita arie

- Rezistenta la incercarea de a schimba mediul de invatare -> are dificultati atunci cand trebuie
saastepte sau sa se foloseasca de timpul liber, nestructurat

- Nu reuseste sa generalizeze abilitatile invatate; dificultati de abstractizare si conceptualizare

– arenevoie de instructiuni concrete - nu intelege sensul implicit sau metaforic al cuvintelor,
foloseste cuvintele ad-literam, nu intelege expresiile faciale (limbajul corpului)

- Are dificultati de organizare / planificare + este usor de distras de anumiti stimuli vizuali /

auditivi

DIAGNOSTIC DIFERENTIAL

AUTISM INFANTIL: limbaj ecolalic, vorbire la persoana a 2-a si a 3-a, absenta empatiei,

preocupari bizare, repetitive cu diferite obiecte, stereotipii motorii/vocale, joc sarac, stereotip,

mecanisme foarte bune de invatare

TULBURAREA ASPERGER: limbaj prezent cu valoare de comunicare, incapabil de a intia sau

a mentine relatii sociale, inteligenta peste medie

SCREENING SI DIAGNOSTIC PRECOCE

*AAP recomanda ca toti copiii sa fie evaluati, din punct de vedere al dezvoltarii si al identificarii
elementelor de risc pentru TSA cu instrumente standardizate si la intervale regulate de timp. (9, 18, 24,
30de luni) – CHAT, M-CHAT, ESAT (primar) / CSBS Behaviour sample, SORF, SCQ, STAT
(secundar)

*In Romania, screeningul TSA se realizeaza de catre MF si/sau pediatru utilizand un instrument de
screening elaborat de Comisia de Psihiatrie Pediatrica a MS. Instrumentul clinic include intrebari
adresateparintilor + observatia directa a clinicianului care face evaluarea si se aplica copiilor la varsta
de 12, 18, 24si 36 de luni.

Diagnosticul de autism este un diagnostic clinic psihiatric (ADOS).

- Evaluare clinica: circumferinta craniana, anomalii fizice minore / dismorfii faciale, zone
tegumentarehipo/hiperpigmentate, angiofibroame, examen neurologic, testarea auzului si a
acuitatii vizuale

- Testare si evaluare psihologica

- Investigatii paraclinice: EEG, CT/IRM, profil genetic

TRATAMENT

- Terapia si interventiile educative timpurii

- Complementaritate interventii farmacologice (risperidona) <-> non-farmacologice

- Terapia comportamentala – ABA (Applied Behavioral Analysis), TEACCH, PECS

Descresterea comportamentelor in exces: autostimulare, auto/heteroagresivitate,

comportamente obsesive, crize de furie
Cresterea comportamentelor deficitare: limbaj, socializare, joc, comportamente de auto-
ajutorare, cognitiv
II. Tulburarea Hiperkinetică cu Deficit de Atenție (ADHD) - caracteristici clinice
DEFINITIE SI INCADRARE

ADHD = deficit neurobiologic cu determinism genetic si care poate fi puternic influentat educational

Se manifesta prin afectarea functiilor executive (organizare, planificare, memorie de lucru, atentie
selectiva, flexibilitate) datorata disfunctiilor dopaminergice si noradrenergice din ariile sistemului
limbic(amigdala cerebrala - emotii, hipocamp - memorie, striat – impulsivitate, cingulat anterior).

Copilul hiperactiv prezinta:

 o capacitate de concentrare a atentiei scazuta

 dificultati de control a atentiei
 impulsivitate comportamentala si cognitiva
 neliniste, nerabdare inadecvate

CLASIFICARE (DSM V) – Tulburari cu deficit de atentie si comportament disruptiv:

o ADHD
o Forma cu hiperactivitate/impulsivitate
o Forma cu inatentie
o Forma combinata

Debut < 7 ani => forme mai severe

TABLOU CLINIC

INATENTIA

- Incapabil de a acorda atentia cuvenita detaliilor – erori de neglijenta in efectuarea temelor

scolare, laserviciu sau in alte activitati: este incapabil sa-si termine temele pentru acasa, sarcinile
casnice ori obligatiile la locul de munca (! nedatorate comportamentului opozitionist sau
incapacitatii de a intelege instructiunile)

- Dificultati in sustinerea atentiei asupra sarcinilor sau activitatilor de joc: pare sa nu asculte atunci
candi se vorbeste direct, adesea nu se conformeaza instructiunilor

- Dificultati in organizarea sarcinilor si activitatilor

- Evita, are aversiune, nu este dispus sa se angajeze in sarcini care necesita efort mintal sustinut;
pierdelucruri necesare pentru diverse sarcini sau activitati; este usor de distras de stimuli
irelevanti; este uituc referitor la activitatile cotidiene.

HIPERACTIVITATEA

- Se joaca cu mainile / picioarele sau se foieste pe loc; isi paraseste locul in clasa sau in alte situatii
in care este de dorit sa ramana asezat; alearga in jur sau se catara excesiv de mult in situatii cand
acestlucru este inadecvat (adolescenti / adulti -> sentiment subiectiv de neliniste) => este in
continua miscare

- Are dificultati in a se juca sau a se angaja in activitati distractive in liniste

- Vorbeste excesiv de mult

 IMPULSIVITATEA

- Tranteste raspunsuri inainte ca intrebarile sa fi fost complet formulate

- Dificultati in a-si astepta randul

- Intrerupe/deranjeaza pe altii (intervine in conversatiile sau jocurile altora)

TRATAMENT

MEDICAL + PSIHOTERAPIE + EDUCATIONAL: strategia A-B-C

- Utilizarea unui calendar zilnic / saptamanal / lunar.

- Realizarea unei sarcini mai dificile inaintea unei sarcini usoare
- Fragmentarea sarcinilor complexe
- Obiective intermediare in locul deadline-urilor
- Minimizare distractori (control stimuli mediu)
- Adaptarea optima a sarcinilor si a momentului de invatare la stilul de viata
- Sprijin supervizor

III. Tulburarea de opoziție - caracteristici clinice

Copilul prezintă dintotdeauna sau de la 3-4 ani:
- crize de mânie, uneori cu spasm al hohotului de plâns, care apare destul de frecvent;
- un temperament „mai iute” care „se înfurie uşor”, „care se ceartă mereu”;
- incapacitatea de a respecta regulile, un copil care „se opune tot timpul”, „un încăpăţânat de mic”,
o „care face numai ce vrea el”;
- pare tot timpul nemulţumit şi „pus pe harţă”, îi învinovăţeşte pe ceilalţi pentru greşelile lui;
- nu prea este acceptat la joacă de ceilalţi copii pentru că „le strică jocul” sau „nu respectă regulile
jocului”, „face numai cum vrea el”, „sare iute la bătaie”, „este certăreţ”, „le strică jucăriile”;
- uneori sunt anxioşi, temători în faţa evenimentelor noi; nu sunt prietenoşi, îşi fac cu greutate prieteni
dat fiind felul lor de a fi;
- Când ajung mai mari încep să simtă resentimentele celor din jur şi comportamentul ostil se
agravează: „încep să facă rău cu bună-ştiinţă”, „să-i lovească pe ceilalţi pe furiş sau să le distrugă
caietele sau ghiozdanul”;
- Simt că nu sunt iubiţi şi parcă „se înrăiesc şi mai tare”;
- Vor să fie remarcaţi de educatori şi profesori şi ajung să-i „pârască pe ceilalţi copii”, ceea ce le
atrage şi mai mult dezaprobarea celorlalţi;
- Puberii şi adolescenţii încep să sfideze autoritatea părinţilor şi regulile familiilor lor, crescând furia şi
rejetul acestora, ceea ce agravează opoziţia copilului, aceştia alegând ulterior calea drogurilor.
„Criza de opoziţie fiziologica”
- În perioada 2-5 ani - perioada lui „ba nu”, „aşa vreau eu”
 - Copilul află „că reprezintă o individualitate investită cu voinţă proprie, diferită şi opusă voinţei
celorlalţi
- copilul nu sfidează şi nici nu manifestă rea-voinţă faţă de adult,
- opoziţia „solicită din plin pe copil, generând şi alte sentimente de culpabilitate dar mai ales de
teama neliniştitoare a pierderii afecţiunii şi dragostei celor apropiaţi lui
- sentimentul de culpabilitate îl face pe copil nesigur, capricios, inconsecvent şi nu de puţine ori şi mai
obstrucţionist, opoziţia generând ea însăşi opoziţieˮ
- persistenţa acestui comportament peste vârsta de 6 ani, cu agravarea lui, la începerea primului an
şcolar trebuie să ridice semne de întrebare şi suspiciunea debutului TO

IV. Tulburarea de conduită - caracteristici clinice

Caracteristici clinice
- frecvent îşi pierde firea şi se enervează;
- este adesea agresiv cu adulţii;
- refuză adesea şi sfidează regulile adulţilor;
- deliberat face lucruri care-i supără pe ceilalţi;
- îi acuză pe ceilalţi de greşelile lui;
- adesea se enervează sau se înfurie din cauza
celorlalţi;
- este mereu neliniştit şi nervos;
- este mereu "pus pe harţă", nemulţumit;
- minte şi-şi încalcă promisiunile pentru a obţine favoruri sau pentru a evita obligaţiile
pe care le are;
- adesea sare la bătaie cu alţi copii (nu cu fraţii);
- a folosit o armă care poate provoca răni grave (băţ, sticlă spartă, armă de foc);
- adesea rămâne afară din casă noaptea, în ciuda restricţiilor părinţilor;
- este agresiv fizic cu alte persoane;
- este agresiv cu animalele;
- deliberat distruge proprietatea altora;
- deliberat dă foc cu scopul de a provoca pagube;
- fură obiecte, fără a se confrunta cu victima (fură din magazine);
- chiuleşte adesea de la şcoală;a început să facă asta înainte de 13 ani;
- pleacă de acasă (de cel puţin două ori sau a fugit o dată noaptea);
- a fost agresiv cu victima, în timp ce fura (jaf armat);
- forţează alte persoane la acte sexuale;
- adesea se bate cu alte persoane (provocând durere, răni, inclusiv intimidare,
maltratare);
 - a spart casa sau maşina altuia.

Tulburarea reactiva de atasament:

- relationare sociala inadecvata dpdv evolutiv = copii institutionalizati
- incepe inainte de 5 ani si e asociata cu o ingrijire patologica = copii neglijati, crescuti in medii
nefavorabile
TRA tip inhibat:
- raspuns inhibat la interactiunea sociala
- hipervigilent
- in relatia cu perosna de inghrijire exista evitare, agresiune, teama
- fara interes in a-si face prieteni
TRA tip dezinhibat:
- nediscriminativ in relatiile de atasament
- relatii sociale superficiale, copilul nu se ingrijoreaza daca se schimba persoana de inghijire
- aceasta superficialitate in relationare ii ajuta sa para ,,descurcareti,,
- pot prezenta hiperasctivitate, toleranta scazuta la frustrare, comportament agresiv

V. Tulburarea depresivă la copii și adolescenți – Caracteristici clinice ale depresiei

la copilul mic și preșcolar
- apatie, refuz alimentație, refuză sa se joace
- plânge, țipă, ușor iritabil
- stă “agățat de mamă”, vrea doar în brațele ei; sunt ptezente și momente când o respinge
- nu reușește sa atingă greutatea recomandată pentru vârstă, stagnează în greutate
- tulburări de somn
- enurezis, encoprezis, dureri abdominale
- joc distructiv
- pare nemulțumit, nefericit, zâmbește rareori
- pot apărea întârzieri în dezvoltare
- anamneza relevă neglijare afectivă, îngrijiri neadecvate, abuz

VI. Tulburarea depresivă la copii și adolescenți – Caracteristici clinice ale depresiei

la școlar
- inițial apar simptome psihosomatice (cefalee, dureri abdominale) sau tulburări vegetative însoțite de
o anxietate până la forma paroxistică cu atacuri de panică
- scade puterea de concetrare a atenției, scad performanțele școlare și poate apărea refuzul școlar
- nu folosesc termenul de trist/deprimat dar afirmă că sunt “fără chef”, “se plictisesc” sau “nu le mai
place să facă ce făceau înainte”
- incapacitate de a se descurca in situații frustrante - se retrage într-un colț, plânge neputincios, sau
devine violent (țipă, plânge sau lovește)
- tentativele de suicid sunt foarte rare la această vârstă, dar dacă sunt întrebați, afirmă că “vor să moară”
- aspectul copiilor depresivi este particular, par „nefericiţi”, „amărâţi” fără energie şi vitalitate
VII. Tulburarea depresivă la copii și adolescenți – Caracteristici clinice ale depresiei
la adolescent
- simptomatologia devine similară cu a adultului
- adolescentul poate recunoaşte şi înţelege că este depresiv
- pierderea interesului şi plăcerii pentru activitati in mod normal placute, de lipsa de energie;
- tulburările de apetit şi de somn sunt frecvente;
- sentimente de inutilitate, nefericire şi eşec;
- ideile suicidare sunt adesea prezente precum şi tentativele de suicid;
- apariţia halucinaţiilor şi iluziilor auditive congruente cu dispoziţia cât şi anhedonia pervazivă
confirmă diagnosticul de depresie majoră;

VIII. Anxietatea de separare – caracteristici clinice

I. Anxietate excesivă şi inadecvată referitoare la separarea de casă sau de cei de care individul
este ataşat
II. Se distinge de anxietatea de separare fiziologică prin intensitatea şi persistenţa după mica
copilărie şi prin perturbarea vieţii socio-familiale
III. Simptomele clinice principale exprimate de copilul „înspăimântat că este lăsat singur şi părăsit
de mamă” sunt:
a. îngrijorarea şi neliniştea când anticipează despărţirea,;
b. protest prin plânset, ţipăt;
c. apatie;
d. somn neliniştit cu vise terifiante şi pavor nocturn;
e. acuze somatice diverse, uneori foarte importante: de la dureri de cap, dureri de stomac, până la febră,
vărsături şi scaune diareice;
f. simptome neurovegetative ca: transpiraţia, eritemul facial sau paliditatea
Griji:
-Legate de parinte: disparitie, pierdere, imbolnävire, moarte
-Legate de copil: pierdere, rätäcire, räpire, imbolnävire, moarte
Comportamente: plâns, tipat, chemarea parintelui, verbalizarea ingrijorarilor, cautarea parintelui,
refuzul de a fi separat de parinte, evitarea situatiilor care ar putea genera separarea de parinte (mers la
culcare, mers la scoalã, iesit afara)
Manifestäri somatice: dureri de cap, abdominale, tulburari de somn, cosmaruri, greatä, värsäturi,
ameteli, palpitatii, tulburäri de apetit

IX. Fobia școlară – caracteristici clinice

• Apare în primii ani de şcoală sau chiar după primele săptămâni de la începerea cursurilor.
• Copilul se trezește dimineaţa îngrijorat, neliniştit, palid, începe să acuze dureri abdominale,
merge de mai multe ori la baie; uneori tremură şi transpiră, priveşte anxios în jur, tergiversează
îmbrăcarea şi pregătitul ghiozdanului.
 • Refuzul şcolar = „dificultatea de a urma cursurile şcolii datorită unui distress, în special
anxietate şi depresie”;

X. Tulburarea obsesiv-compulsivă - caracteristici clinice la copil și adolescent

 Simptomele tulburării obsesiv compulsive (TOC) la copil şi adolescent sunt aproape identice
cu cele ale adultului, peste 50% din populația adultă cu TOC raportând instalarea simptomelor
în copilarie sau adolescență.
 De obicei debutul se face cu manifestări cu caracter repetitiv şi de ritual. Treptat, familia
observă următaorele comportamente la copil
 Stă mai mult timp în baie şi se spală de mai multe ori pe mâini
 Seara la culcare atinge de mai multe ori patul
 Îşi aranjează şi rearanjează hainele.
 Deschiderea sau închiderea uşii sau întrerupătorului de lumină se poate desfăşura cu mişcări
repetate, cu atingeri repetate ale clanţei sau tocului uşii.

Copilul cu TOC este:

• Ruşinos, extrem de respectuos, perfecţionist, poate avea rareori accese de furie care-i ascund
neputinţa.
• Încercă să-şi minimalizeze comportamentul ritual şi neagă cu obstinaţie tristetea, explicând
originea superstiţioasă a manifestărilor.
• Uneori, copilul mai mare sau adolescentul reuşeşte să explice rezistenţa interioară pe care o
resimte, senzaţia de disconfort pe care o trăieşte dacă îşi reprimă pornirile

Cele mai comune obsesii la copii sunt:

 teama de murdărie,
 teama că cineva apropiat din familie ar putea păţi ceva rău,
 teama de îmbolnăvire dar și obsesiile de simetrie.
 uneori, ideile obsesive sunt mai rare la copil, ele pot lua forma ideilor depresive sau ideilor cu
caracter agresiv pe care nu şi le poate scoate din minte.

Cele mai comune compulsii la copil şi adolescent sunt:

 ritualuri de spălare, de curăţenie, de verificare, de ordonare, colecţionare si repetarea
diverselor acțiuni sau conversații.

XI. Episodul psihotic cu debut în copilărie și adolescență - particularități

Episod psihotic cu debut în copilărie
 debut insidios, cu durată de cel puțin 1 an
 funcționare premorbidă :
- retracție socială, izolare, preferă sa stea singuri, deranjati de amestecul celorlalți
- întârzieri în dezvoltare in ariile motorii, de coordonare, senzoriale, de relaționare socială
- preocupări bizare, de tip “paranormal” (preocupări pentru astrologie, destin, integrare în
absolut, predicții despre catastrofe)
 ridiculizați de ceilalți copii, care nu le înțeleg comportamentul și preocupările
 delir mai putin complex, cu teme care reflectă preocuparea copiilor
 tulburările de percepție la copii au ca sursă teme imaginative, interpretări fantastice a propriilor
experiențe
  20% dintre copiii cu episoade psihotice au un coeficient de inteligență scăzut
 1/3 dintre adulții cu tulburări psihotice au prezentat instalarea simptomatologiei înainte de 18 ani
Particularități de diagnostic al episoadelor psihotice la copii și adolescenți
 un “copil bizar” nu este neapărat un viitor pacient cu schizofrenie
 doar apariția clară a halucinațiilor poate duce la suspiciunea de schizofrenie, chiar dacă nu
au persistența necesară și simptomatologia asociată
 în cazul copiilor, la debut rareori întrunește criteriul timp
 la adolescenți, episodul psihotic se poate remite in 3-6 săptămâni și astfel nu avem criteriul de 6 luni
de boală cerut de DSM
 se formulează un diagnostic provizoriu de psihoză acută (de suspiciune) care va fi confirmat sau nu
în evoluție
 cu cât este mai lungă perioada psihozei netrate, cu atât este mai grea remisia simptomatologiei,
crescând astfel riscul de dizabilitate pe termen lung
 o recuperare rapida este mult mai probabilă cu tratament administrat precoce
 tratamentul precoce previne și recăderea
 instalarea psihozei înaintea vârstei de 18 ani se asociază cu un prognostic negativ
 20% dintre adolescenții cu o astfel de patologie vor avea de-a lungul vieții un singur episod
 continuarea medicației timp de 12 luni după remisie previne riscul de recădere
Particularități de farmacocinetică la copii și adolescenți
 densitate mai mare de receptori dopaminergicicomparativ cu adultul
• mai multa apà, mai putin test adipos, mai putinã albuminã plasmaticã de care sà se lege moleculele
• metabolizare si eliminare mai rapide
 extracție crescutà a medicamentului la primul pasaj hepatic
 Doze crescute de medicatie pe kg/corp fata de adult