Copiii cu tulburări din spectrul autist

(TSA)
 10 semnale de alarmă pentru TSA
COPILUL:
1. Nu răspunde la nume;
2. Evită contactul vizual;
3. Nu arată cu degetul;
4. Nu se uită în direcția în care i se indică ceva;
5. Nu se joacă adecvat cu jucăriile (se joacă repetitiv, le studiază, le
aliniază/ordonează, le răstoarnă);
6. Nu răspunde la cerințe uzuale;
7. Nu vorbește sau dacă prezintă limbaj nu-l folosește pentru a comunica;
8. Are comportamente repetitive sau neadecvate (ex: flutură mâinile, învârte
obiecte);
9. Are reactii neobișnuite legate de stimulii din jur (miroase obiecte sau persoane,
bagă obiecte în gură);
10. Nu imită la cerere sau spontan copiii sau adulții.
 1.2. Tabloul clinic (semne și simptome) al
autismului posibil la copiii preșcolari:
comportamentul social și comunicarea
1. VORBIREA 2. Utilizarea rară a vorbirii pentru comunicare, folosirea
cuvintelor separate, în pofida capacității de a alcătui propoziții.

Întârziere în vorbire (de ex., mai puțin de • nu reacționează la întrebările altora

zece cuvinte la vârsta de până la 2 ani).
Regres sau pierderea vorbirii
Capacitatea de vorbire (dacă este prezentă)
poate include elemente neobișnuite:
• vocalizare nonverbală
• intonație neclară sau aplatizată
• repetarea frecventă a anumitor cuvinte și
propoziții ("ecolalie")
• adresarea către sine utilizând numele sau
"voi" ori "el/ea" (la copiii de peste 3 ani).
• lipsa reacției sau reacție întârziată la nume, deși auzul este
normal
• lipsa reacției la un zâmbet sau reacție redusă la zâmbetele
celor din jur
• reducerea sau lipsa reacției la expresia feței sau la
sentimentele altor persoane
• răspuns neobișnuit de negativ la întrebările altor persoane
(comportament de evitare)
• respingerea îmbrățișărilor inițiate de un părinte sau tutore,
deși el/ea poate iniția o îmbrățișare
 Tabloul clinic (semne și simptome) al autismului
posibil la copiii preșcolari:
comportamentul social și comunicarea
5. Idei și 6. Interese neobișnuite sau limitate și/sau comportament 7. Reducerea sau
imaginație rigid și repetitiv creșterea influenței
stimulilor senzoriali
(materiale, sunete,
mirosuri).
• reducerea sau • mișcări "stereotipice" repetitive, cum ar fi bătutul din palme, • reacție excesivă la
lipsa imaginației legănatul corpului în timp ce se află în picioare, rotirea, pocnitul din gustul, mirosul,
și a diversității degete; textura sau aspectul
jocurilor de • joc repetitiv sau stereotipic, cum ar fi deschiderea și închiderea alimentelor
imitație. ușilor ; (foarte selectivi în
privința alimentelor).
• interese focusate sau neobișnuite;

• perseverență excesivă în respectarea regimului zilnic propriu;

• răspuns emoțional la schimbare sau la situații noi, perseverență în
utilizarea acelorași lucruri.
 1.2. Tabloul clinic (semne și simptome) al autismului
posibil la copiii de vârsta școlară mică (5 -11 ani):
comportamentul social și comunicarea
1. Comunicare verbală 2. Răspunsuri oferite

Particularități ale limbajului: • lipsa reacției la emoțiile anturajului

• utilizare rară
• răspunsuri întârziate
• monotonie
• nu înțeleg situațiile în care sunt prezente glumele,
• repetarea stereotipă a cuvintelor sau expresiile metaforice
propozițiilor cu conținut general
• răspunsuri negative preponderente
• evitarea dialogului (comportament de evitare)

• răspunsurile par a fi vulgare sau nepotrivite.

 Tabloul clinic (semne și simptome) al autismului
posibil la copiii de vârsta școlară mică (5 -11 ani):
comportamentul social și comunicarea
5. Ideație și imaginație 6. Interese neobișnuite sau limitate și/sau comportament rigid și
repetitiv
• preferințe scăzute sau • mișcări "stereotipice" repetitive (ex. bătutul din palme, legănatul corpului în
absente pentru jocuri timp ce se află în picioare, rotirea, pocnitul din degete)
flexibile, dar capacități
posibile de memorie vizuală • jocuri repetitive care vizează obiecte, nu persoane
perfectă în jocurile la
calculator • interese focusate sau neobișnuite
• comentarii lipsite de
analiza consecințelor posibile • cerință strictă ca ceilalți copii să respecte regulile sale pentru joc

• perseverență excesivă în respectarea regimului zilnic propriu

• reacție extrem de emoțională, excesivă la situații
• predilecții puternice pentru procedurile și lucrurile "corecte"
• aversiune față de schimbare, care deseori duce la anxietate sau alte forme
de reacție (inclusiv agresiune)
 1.3. Siguranța copiilor cu autism:

Principalele pericole: Probleme de siguranta caracteristice

copilului cu autism (posibile):

-Rănirea; - Nu are simțul pericolului;

-Înecul; - Nu are teama de înălțimi;
-Otrăvirea; - Nu își da seama când părinții nu mai sunt în
-Căderea de la înălțime; preajmă;
- Este sensibil la atingere;
- Este agresiv cu sine și/sau cu alții;
- Nu diferențiază adulții familiari de cei
nefamiliari.
 1.4. Ce este de făcut în cazul
diagnosticului de TSA?
• În prezent, la nivel mondial, Analiza Comportamentală Aplicată (ABA) este recunoscută ca
fiind intervenția cea mai eficientă în cazul tulburării de spectru autist (TSA).
• Statistic, 47% din copii au șanse de recuperare cu ABA, ceilalți făcând și ei progrese
semnificative în ceea ce privește gradul de independență, comunicarea, etc., dar nu până la
nivelul la care tulburarea să fie imperceptibilă în societate.
• Acesta formă de terapie este însoțită uneori de PECS - Picture Exchange Communication
System (sistemul de comunicare prin intermediul schimbului de imagini), care din nou
este o tehnică ce și-a dovedit eficiența. PECS se poate folosi pentru a exprima nevoi și
dorințe chiar și în absența limbajului verbal.
• Echipa de specialiști:
Medicul pediatru; Medicul psihiatru / neurolog; Psiholog;
Coordonator - consultant ABA; Terapeuți ABA;
Logoped; Kinetoterapeut; Educator
 Ce este terapia ABA?
• Învățarea comportamentelor noi se face folosind anumite tehnici: imitarea,
modelarea, înlănțuirea.
• Scăderea comportamentelor negative se face prin tehnici cum ar fi: extincția,
recompensa diferențiată, intervenția asupra antecedentului.
Când se stabilesc obiectivele în terapie se au în vedere 4 mari întrebări:
• Ce abilități și ce dificultăți are copilul în acest moment?

• Ce trebuie să facă/învețe copilul?

• La ce-i va folosi noua abilitate?

• În ce condiții va avea loc învățarea, generalizarea?

1.6. PECS - sistem de comunicare cu
ajutorul imaginilor
• Scopul pentru care a fost conceput PECS este
pentru a îmbunătăți abilitățile de comunicare
ale persoanelor cu TSA și pentru persoanele cu alte
tulburări de dezvoltare care întampină dificultăți
în comunicare.
• PECS oferă copiilor cu TSA un sistem de
comunicare de bază - pornind de la a cere un
lucru dorit cu ajutorul unei pictograme - care
avansează înspre posibilitatea de a face
propoziții, de a răspunde la întrebări și de a face
remarci, de a participa la conversație, toate
acestea cu ajutorul imaginilor.
1.7. Ce lucrează și ce pot lucra
persoanele cu autism?
• Joburi în domeniul tehnologiei (IT, programare)
• Jurnalism și documentare
• Cercetare:
(Atenția la detalii și precizia în gândire sunt
două calități des întâlnite la o persoană cu o
formă de TSA.
O carieră în domeniul științific - ca tehnician de
laborator, cercetător sau asistent în cercetare -
înseamnă, în parte, respectarea riguroasă a unor
proceduri și poate fi potrivită pentru o astfel de
persoană).
 II. Copiii cu ADHD
TULBURAREA DE DEFICIT DE ATENŢIE ŞI HIPERACTIVITATE
(ADHD)
tulburare de dezvoltare neuropsihică ce vizează autocontrolul;

una dintre cele mai frecvente afecţiuni comportamentale întâlnite la copii şi

adolescenţi;
un procent de 3-7% din copiii de vârstă şcolară prezintă simptome ADHD (1-2 din
copiii dintr-o clasă de 30) ;

debutează în copilărie şi poate persista şi la vârsta adultă;

prezenţa tulburării în raportul băieţi:fete este 4:1;
are efect negativ asupra învăţării şcolare şi
• poate deteriora relaţiile sociale ale copilului.
 ATENŢIE!
• Unii copii sunt mai activi decât alţii!

• Fiecare copil poate fi la un moment dat foarte agitat!

• Fiecare copil poate întâmpina dificultăţi în concentrarea

asupra sarcinii, fiind uşor distras de ceea ce se întâmpla în
jurul său!

• Nu întotdeauna este vorba despre un copil hiperactiv cu

deficit de atenţie !
Manifestări ale copiilor cu ADHD:
 HIPERACTIVITATE și IMPULSIVITATE:
B. SIMPTOME DE HIPERACTIVITATE
a. Deseori îşi mişcă mâinile şi picioarele
sau nu-şi găseşte locul pe scaun;
b. Frecvent se ridică în clasă sau în alte
situaţii în care ar trebui să stea pe scaun;
c. Se mişcă în permanenţă sau acţionează
ca şi cum ar fi ”motorizat”;
d. Deseori se joacă cu dificultate sau nu
poate desfăşura activităţi în linişte;
e. Deseori vorbeşte extrem de mult.
C. SIMPTOME DE IMPULSIVITATE:
a. Deseori răspunde fără să aştepte
ca întrebarea să fie complet
formulată;
b. Are dificultăţi în a-şi aştepta
rândul la joc sau în alte activităţi de
grup;
c. Îi întrerupe şi îi deranjează
frecvent pe ceilalţi (de exemplu, se
amestecă în discuţiile sau în jocul
celorlalţi).
 CUM SE MANIFESTĂ ADULŢII ÎN PREAJMA UNUI COPIL CU ADHD?
2.2. Principalele greşeli pe care adulţii (părinţi, cadre
didactice) le fac în relaţia cu un copil cu ADHD sunt:

1. Adultul nu întăreşte prin recompensă comportamentul pozitiv al copilului.

Sugestie: copilul răspunde mai bine la recompensă decât la pedeapsă.
2. Adultul răspunde la comportamentul negativ prin întărirea lui - în mod
neintenţionat.
Sugestie: deşi copilul insistă în comportament, adultul trebuie să fie ferm,
să nu cedeze în faţa comportamentului.
3. Adultul nu este consecvent în corectarea comportamentului negativ al
copilului.
Sugestie: când copilul are un comportament negativ şi repetitiv în timp,
atitudinea adultului să rămână aceeaşi.
 A. Creaţi acasă un cadru benefic pentru o
viaţă stabilă, calmă, structurată!
1. Amenajaţi un spaţiu specific, reconfortant pentru copil, un
colţ al lui, cu o lumină difuză, prietenoasă.
2. Diminuaţi prezenţa elementelor care declanşează excitaţii
suplimentare (TV, radio, calculator) şi perturbă atenţia copilului în
realizarea unei acţiuni.
3. Evitaţi includerea copilului în activităţi în care intervin multe
schimbări de situaţii, perturbări, stres.
4. Implicaţi copilul în acţiuni interesante pentru el.
5. Rezervaţi-vă uneori timpul necesar pentru a trăi momente
plăcute alături de copil, pentru a observa lucrurile care-l atrag,
fără a interveni pentru a-l dirija.
6. Identificaţi un număr redus de comportamente pe care doriţi să
le amelioraţi la copil.
7. Alegeţi obiective realiste şi înaintaţi puţin câte puţin în direcţia
propusă pentru a evita pierderea încrederii în puterea dvs. de
intervenţie.
8. Implicaţi copilul într-o rutină zilnică prin activităţi sau sarcini posibile,
momente sau locuri la care copilul se aşteaptă.
9. Anticipaţi posibilele reacţii ale copilului atunci când survin schimbări în
rutina de care are nevoie şi planificaţi-vă intervenţiile adecvate.
10. Antrenaţi copilul în aşa fel încât să reacţioneze cam în aceeaşi manieră
în următoarele situaţii: ◙ previzibile (la dentist, la magazin, sosirea sau
plecarea unei persoane, etc.) ◙ neobişnuite (schimbare de orar, la grădina
zoologică, etc).
11. Anticipaţi împreună cu copilul derularea evenimentelor şi discutaţi
dinainte asupra comportamentului pe care îl aşteptaţi de la el.
12. Trasaţi anumite limite în privinţa lucrurilor pe care i le permiteţi şi
explicaţi-i consecinţele încălcării acestor limite.
13. Planificaţi-vă atent propriile acţiuni şi atitudini, pentru a determina
copilul să rămână calm, cu atenţia în gardă.
14. Îmbinaţi logic şi cu insistenţă toleranţa moderată cu respectarea
coerentă a valorilor pe care doriţi să le cultivaţi copilului dumneavoastră.
 C. Formulaţi corect solicitările adresate
copilului!
1. Captaţi şi reţineţi atenţia copilului prin gesturi, 6. Feriţi-vă de discursuri lungi, de cuvinte
mimică şi modulaţiile vocii, deoarece acesta comunică abstracte.
şi înţelege mai mult pe cale vizuală decât auditivă.
2. Folosiţi atingerile cu rol de calmare. Uneori o simplă 7. Utilizaţi un vocabular clar, concret, accesibil
atingere a umerilor este suficientă. pentru copil.

3. Când vreţi să atrageţi privirea copilului, ţineţi-i faţa 8. Adresaţi o singură solicitare în acelaşi timp. Altfel,
îndreptată spre dvs. cu mâna, ambele palme riscaţi să observaţi cum copilul uită ce are de făcut
înconjurându-i capul. O variantă este să vă aşezaţi între sau se simte confuz.
el şi obiectul care îi perturbă atenţia.
4. Formulaţi solicitările pe un ton afirmativ şi pozitiv, 9. Spuneţi-i din vreme copilului cam cât timp are la
astfel încât copilul să înţeleagă ceea ce dorim de la el. dispoziţie pentru a realiza solicitarea dvs., pentru a
se putea orienta.
5. Evitaţi formularea solicitărilor sub formă de întrebări 10. Arătaţi-vă constant satisfacţia din momentul în
sau pe un ton negativ, care determină pe copil să devină care copilul începe să se conformeze.
neascultător.
 E. Formaţi simţul responsabilităţii, sentimentul
de compentenţă şi dorinţa de auto-depăşire la
copilul hiperactiv!
1. Solicitaţi copilului să execute în 3. Implicaţi copilul în activităţi adaptate talentului său. În acest fel
mod regulat o sarcină care îi face copilul îşi poate valorifica anumite calităţi fizice şi artistice. Sunt
plăcere (să aibă grijă de un animal, să indicate activităţile sportive şi culturale, de preferat individuale la
ude florile). început, pentru că permit copilului să-şi experimenteze controlul
emoţiilor şi mişcările în contexte variate ( karate, înot, gimnastică,
dans, tenis, pictură, modelaj în plastilină şi lut, badminton, patinaj
pe gheaţă sau pe role, pescuit, mersul pe bicicletă, alergatul în
parc, salturi la trambulină, etc.)
2. Oferiţi ocazia copilului să practice 4. Stabiliţi locuri precise şi stabile pentru aranjarea lucrurilor
activităţi care îl interesează (să se copilului.
joace cu anumite jucării, să se distreze Exersaţi împreună ritualuri de gestionare a spaţiului şi timpului
cu jocuri video, să vizioneze desenul (Exemplu: Când ajungeţi acasă, aşezaţi împreuncu copilul, hainele în
animat preferat, să se iniţieze în acelaşi loc.)
informatică, să urmeze cursuri
muzicale sau de dans, să înveţe limbi
străine).
 SFATURI PENTRU CADRELE DIDACTICE:
Organizarea spaţiului

• Faceţi-i loc lângă catedră. Astfel veţi avea controlul!

Aşezaţi elevului în prima bancă din rând, departe de fereastră sau de
alte elemente care-i pot distrage atenţia.
Acest lucru va reduce posibilitatea ca alţi stimuli să-i distragă atenţia vizual
sau auditiv de la activitatea pe care o realizează în fiecare moment.
Dacă elevul este plasat în rândurile din spate vor fi în câmpul său vizual
colegii săi, a căror comportament sau comentarii îi pot distrage atenţia de
la profesor sau sarcină.
La fel se întâmplă dacă este aşezat în apropierea unei ferestre sau culoar,
datorită zgomotelor sau stimulilor vizuali .
 SFATURI PENTRU CADRELE DIDACTICE:
Adaptări metodologice ale obiectivelor
educaţionale
◙ Profesorul trebuie să stabilească obiectivele-cheie pe care elevul
trebuie să le realizeze progresiv dobândind cunoştinţele necesare
pentru nivelul următor. Performanţa lor va fi direcţionată spre
atingerea acestor obiective fundamentale şi mai apoi a celor
considerate „secundare”.
◙ Obiectivele stabilite trebuie să fie simplificate (atunci când este
posibil), reducându-se din complexitate; în funcţie de natura
obiectivelor, se recomandă şi divizarea lor pe părţi.
◙ Planificarea obiectivelor de atins, trebuie şi ea diferenţiată,
pentru copiii cu ADHD prevăzându-se mai mult timp pentru
realizarea lor.
Cărți despre ADHD și TSA (exemple):