UNIVERSITATEA “VALAHIA” DIN TÂRGOVIŞTE

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI

SPECIALIZAREA: PEDAGOGIA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PRIMAR ŞI
PREŞCOLAR

Strategii eficiente de
învățare pentru copiii
cu TSA
 UNIVERSITATEA “VALAHIA” DIN TÂRGOVIŞTE
FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
SPECIALIZAREA: PEDAGOGIA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PRIMAR ŞI
PREŞCOLAR

I. Introducere

Cuvântul AUTISM provine din limba greacă, "autos", însemnând "sine" sau "eul
propriu" și a fost introdus în psihiatrie în anul 1911 de către psihologul E. Bleurer.
Autismul este o tulburare de dezvoltare considerată drept una dintre cele mai severe
tulburări neuropsihiatrice ale copilăriei; este tulburarea centrală din cadrul unui întreg spectru
de tulburări de dezvoltare, cunoscut sub numele de spectrul tulburărilor autismului/autiste
sau de tulburări pervazive de dezvoltare. Autismul este o tulburare, care se manifestă printr-o
funcționare a creierului diferită decât ceea ce este considerat ca fiind normal. O persoană cu
autism nu este bolnavă, această tulburare nu se dobândește, iar persoanele care au unul dintre
sindroamele din spectrul autist se nasc în felul acesta. Mai trebuie spus că persoanele care au
această tulburare nu se vindecă, dar, cu toate acestea, pot avea o viață foarte apropiată de
firesc.
Putem lua în calcul că această tulburare nu poate fi considerată ca fiind efectul educației, nu
este ceva contagios, nu apare din cauze externe (alimentație, vaccinuri), este prezent din
momentul nașterii, dar se manifestă începând cu primii ani de viață, prin semne caracteristice,
și nu este un simplu refuz de a comunica. Creierul persoanelor care au tulburări din spectrul
autist functionează altfel.
Autismul, în toate formele lui, nu este o boală a omului modern, având o rată de
incidență relativ constantă de-a lungul timpului, dar cu o reală tendință de manifestare mai
frecventă în ultimii 20 de ani.

II. De ce tulburare din spectrul autist și nu autism?

Ei bine, “spectru” se referă la faptul că poate afecta pacienții în moduri foarte diferite,
chiar personalizat am putea spune, deși simptomele de bază sunt similare : 
 patternuri de comportament;
 interese și activități restrânse, repetitive și stereotipuri;
 aderență inflexibilă la anumite rutine sau ritualuri;
 o preocupare persistentă pentru părți ale obiectelor;
 anomalii de postură corpolară (mers pe vârfuri);
 fascinație pentru mișcarea repetitivă (a roților, a ventilatorului, închisului și
deschisului ușilor);
 auzul repetitiv al limbajului (versuri, reclame);
 folosirea inadecvată a jucăriilor;
 evitarea contactului vizual;
 interes redus pentru cei din jur și mediu;
 lipsa conștientizării pericolului.
 UNIVERSITATEA “VALAHIA” DIN TÂRGOVIŞTE
FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
SPECIALIZAREA: PEDAGOGIA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PRIMAR ŞI
PREŞCOLAR

III. Cum recunoaștem un copil cu TSA?

Semnele și simptomele autismului variază semnificativ provocând efecte pe masură. O
parte din copiii autiști prezintă deficiențe minore, în timp ce alți copii pot avea probleme
majore de întârzieri semnificative pe toate ariile de dezvoltare psihologică: cognitive, limbaj,
socializare, autonomie, afectiv. Odată cu creșterea copilului indiferent ce nivel de recuperare
atinge adultul are mai multe obstacole de depăsit.

PRINCIPALELE ARII AFECTATE DE AUTISM:

 întârziere cognitivă;
 comunicarea verbală și nonverbală;
 relaționarea cu alți oameni și cu mediul înconjurător;
 gândirea și comportamentul adaptabil.
Înainte ca un copil să împlinească trei ani, părinții pot detecta o serie de simptome
incipiente ale autismului. Unii copii se dezvoltă normal până la 18-24 de luni, ca apoi să
piardă multe dintre achiziții. În acest punct, pot interveni anumite manifestări, precum
 mișcările repetitive (legănatul sau mișcarea în cerc);
 evitarea contactului vizual sau a atingerilor;
 întârzieri de vorbire;
 repetarea cuvintelor sau a frazelor (ecolalia);
 stările de iritație apărute pe fondul schimbărilor mici;
 manifestări ale unor ticuri(fluturatul mâinilor).

SEMNELE AUTISMULUI SUNT DIFERITE ÎN FUNCȚIE DE VÂRSTĂ

Până și bebelușii sunt, în mod normal, interesați de a socializa, de aceea simptomele
autismului (dacă autismul se instalează de la naștere) sunt sesizabile și în primul an de viață,
evalând modul în care sugarii interacționează cu mediul.

SEMNE ALE AUTISMULUI CARE SE POT MANIFESTA PÂNĂ LA 12 LUNI

 nu reacționează la vocea mamei;
 nu răspunde când își aude numele;
 nu se uită în ochii celor din jur;
 nu gângurește sau nu arată cu degetul;
 nu zâmbește sau nu răspunde stimulilor transmiși de cei din jur;
 nu urmărește vizual obiecte;
Bebelușii care nu suferă de autism pot prezenta aceleași simptome din cause diferite, de
aceea este necesară consultarea unui medic psihiatru/ psiholog pentru stabilirea cauzei exacte
a comportamentului copilului.
 UNIVERSITATEA “VALAHIA” DIN TÂRGOVIŞTE
FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
SPECIALIZAREA: PEDAGOGIA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PRIMAR ŞI
PREŞCOLAR

SEMNE ALE AUTISMULUI CARE SE POT MANIFESTA PÂNĂ LA 24 DE LUNI

În al doilea an de viață, simptomele autismului devin și mai vizibile. În timp ce alți copii
încep deja să pronunțe primele cuvinte și să indice lucrurile/ locurile/ activitățile pe care și le
doresc cu degetul, un copil cu autism rămâne detașat de aceste comportamente firești
dezvoltând alte manifestări comportamentale. Semnele autismului specifice la această vârstă
sunt:
 niciun cuvânt pronunțat până la 16 luni;
 niciun joc de imitație până la 18 luni;
 nicio propoziție formată din cel puțin două cuvinte până la 24 de luni;
 pierderea achizițiilor vorbirii;
 dezinteres față de lucrurile indicate de adulți;
 lipsa dorinței de a atrage atenția asupra sa;
 lipsa comportamentului afectiv sau manifestarea distorsionată (strânge sau mușca
când se bucură sau se supără);
 nu are nicio intenție de a răspunde când i se cere ajutorul;
 dezvoltarea unor comportamente stereotipe în detrimentul jocului functional (înșiră
obiecte, închide deschide lumini/ uși, flutură obiecte la nivelul ochilor, etc).

SEMNE ALE AUTISMULUI LA COPII MAI MARI

Pe masură ce cresc, copiii prezintă tot mai multe semnale de alarmă care indică prezența
unei tulburări de spectru autist. În general, semnele conduc către lipsa abilităților sociale,
dificultatea vorbirii și a limbajului, dificultatea de a comunica nonverbal și comportamentul
inflexibil. Aceste semne se pot regăsi astfel:
 dezinteresul sau detașarea față de ceea ce se petrece în jur;
 incapacitatea de a se juca, de a-și face prieteni și de a interacționa cu alți copii;
 ostilitatea față de gestul de a fi atins, ținut în brațe sau mângâiat;
 lipsa de dorință în a imita adulții, a lua parte la activități de grup sau de a folosi
jucăriile în mod creativ;
 dificultatea de a înțelege și de a vorbi despre sentimente;
 lipsa de reacție atunci când cineva strigă sau pronunță numele;
 vorbirea pe un ton al vocii nefiresc, într-un ritm bizar (încheierea propoziției pe un ton
interogativ);
 repetarea continuă a cuvintelor și a frazelor;
 oferirea de răspunsuri la întrebări prin repetarea întrebării;
 referirea la sine prin persoana a treia;
 folosirea incorectă a limbajului (erori gramaticale, cuvinte denaturate etc.);
 dificultatea exprimării dorințelor și a nevoilor;
 incapacitatea de a înțelege întrebări, afirmații sau îndrumări foarte simple;
 perceperea tuturor informațiilor în sensul propriu (imposibilitatea de a sesiza umorul,
ironia și sarcasmul).
 UNIVERSITATEA “VALAHIA” DIN TÂRGOVIŞTE
FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
SPECIALIZAREA: PEDAGOGIA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PRIMAR ŞI
PREŞCOLAR

IV. Tipuri de manifestări comportamentale din spectrul autist

Există mai multe tipuri de autism, care se caracterizează prin manifestări

comportamentale diferite. Fiecare dintre acestea poate afecta copilul cu diferite grade de
intensitate.
1. Sindromul Asperger – copiii cu acest sindrom tind să se confrunte cu provocări
atunci când încearcă să înțeleagă sau să manifeste așa numitele indicii sociale. Una dintre
caracteristicile acestui sindrom este dezvoltarea unui interes intens, anormal, adesea obsesiv,
pentru unul sau doi subiecți specifici. Sindromul se mai numește și tulburare de spectru autist
de nivel 1. Majoritatea celor care au această formă de tulburare manifestă un nivel de
inteligență normal, uneori chiar ridicat, posedă abilități verbale normale, dar comunicarea
socială este dificilă. Sunt foarte sensibili din punct de vedere senzorial. Deseori, sindromul
Asperger este diagnosticat greșit, ca fiind un deficit de atenție sau o tulburare obsesiv-
compulsivă.
2. Sindromul Rett – această tulburare este una progresivă. Are caracteristici similare
cu ale altor forme de autism, cum ar fi fluturarea repetată a brațului și a mâinilor, problemele
cu abilitățile motorii fine și grosiere, vorbirea întârziată. Acest tip de autism afectează doar
fetele și poate fi evident de la vârsta de șase luni. Se poate asocia cu alte tipuri de simptome
(dificultăți de respirație, măcinarea dinților, întârzieri de creștere, convulsii și întârziere
mintală), ce se pot accentua pe măsură ce copilul înaintează în vârstă. Sindromul Rett nu este
considerat de toți medicii ca fiind o tulburare din spectrul autist.
3. Tulburarea dezintegrativă a copilariei apare în jurul vârstei de doi ani, la copiii care
au avut până în acel moment o evoluție care s-a încadrat în standarde. Poate surveni și după
vârsta de doi ani, oricând până la 10 ani. Se mai numește și sindromul Heller sau demența
infantilă. La un moment dat, copilul începe să regreseze în ceea ce privește comportamentul
și interacțiunea socială. Acesta încetează să mai interacționeze și să mai vorbească, refuză
contactul fizic și vizual. Pierderea abilităților este treptată, dar rapidă, pe o perioadă de sașe-
nouă luni. Simptomele inițiale constă în modificări inexplicabile ale comportamentului
(anxietate, agitașie sau furie), fiind urmate de o pierdere a abilităților motorii, sociale și de
comunicare. Copiii pierd adesea controlul intestinului sau al vezicii urinare și resping
interacțiunea socială. După un timp, regresia se oprește, dar copilul nu își recapătă niciuna
dintre abilitățile pierdute. Reprezintă o formă rară de autism, dar este una dintre cele care
afectează profund părinții. Medicii sunt de părere că există o corelație între acest tip de
autism și tulburările care au dus la manifestări convulsive. Cauzele acestei tulburări nu sunt
cunoscute, dar rezultatele investigațiilor arată că circa jumatate dintre copiii diagnosticați cu
acest sindrom au o electroencefalogramă anormală. Cercetările recente sugerează drept
posibile cauze o combinație genetică favorizantă și posibilul stres prenatal sau de mediu, care
pot duce la o depunere mai mare decât cea normală de amiloid la nivelul tesutului nervos
cerebral, ceea ce duce la întreruperea transmisiei sinaptice normale. Cu toate acestea, trebuie
 UNIVERSITATEA “VALAHIA” DIN TÂRGOVIŞTE
FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
SPECIALIZAREA: PEDAGOGIA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PRIMAR ŞI
PREŞCOLAR

remarcat faptul că nu a fost dovedită nicio fiziopatologie clară. Incidența este de 1 din
100.000 de copii, iar raportul dintre băieți și fete este de 8 băieți la 1 fată.
4. Sindromul Kanner, cunoscut și sub numele de tulburare autistă clasică, se
manifestă printr-o simptomatologie comportamentală standard a autismului – de la dificultăți
de înțelegere sau comunicare, la contact vizual scăzut sau absent, hipersensibilitate la stimuli
(miros, lumină, zgomot, gust sau atingere) și o nevoie profundă de rutină. Acești copii tind
spre interiorizare accentuată și o lipsă de interes major pentru lumea din jur.
5. Tulburarea de dezvoltare pervazivă este considerată una dintre formele ușoare de
tulburare din spectrul autist. Produce întârzieri de dezvoltare a abilităților motorii, de vorbire
și de interacțiune socială. Copiii cu acest tip de autism reușesc să facă față provocărilor mai
ușor decât cei cu alte tipuri de autism.

V. Strategii de bază în interacțiunea cu persoane autiste.

Cum învățăm un copil cu TSA să adreseze întrebări?

Copiii cu TSA au în general mari dificultăți în interacțiunea socială, exprimarea
interesului față de persoanele cu care intră în contact și adesea adresarea întrebărilor poate fi
o etapă greu de parcurs în procesul de recuperare. Aceasta se poate realiza cu ajutorul
exercițiilor practice.

Captarea atenției copilului mic pentru a folosi întrebările se poate realiza:

- Cu ajutorul unui săculeț sau al unei cutii închise în care sunt ascunse obiecte, jucării,
alimente mici preferate. Copilul este ajutat prin adresarea enunțului: „Este ceva aici!”
pentru a răspunde cu „Ce este în sac?” sau „Ce este în cutie?”
- Obiectele sunt ascunse în mână, la spate, în buzunarul bluzei, spunându-i ”Am ceva în
mână/ la spate/ în buzunar!”. Copilul este ajutat să întrebe „Ce ai?”

Imediat după adresarea întrebării copilul, este recompensat social și primește obiectul pe
care îl aveam ascuns.
De asemenea, trebuie predate și variații de tipuri de răspuns: 

Am ceva aici! Este ceva în pungă Am ceva în cutie! Este ceva în cutie

Ce ai acolo? Ce este în pungă? Ce ai în cutie? Pot să văd și eu?

Pentru adresarea altor tipuri de întrebări se poate folosi următorul scenariu:

 
- Pentru a învăța întrebarea”Ce este?”

Într-o cutie sunt puse obiecte total necunoscute copilului.

 UNIVERSITATEA “VALAHIA” DIN TÂRGOVIŞTE
FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
SPECIALIZAREA: PEDAGOGIA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PRIMAR ŞI
PREŞCOLAR

Copilului îi este arătat obiectul necunoscut și este încurajat să întrebe ”Ce este?”.
 

- Pentru a învăța întrebarea”Unde?”

Scenariul 1 

Mă pregătesc să ies din cameră

Enunț: „Eu plec” sau „Eu plec undeva”
Întrebare: ”Unde pleci?” 

Scenariul 2 

Îi cer un obiect care nu este la vedere   

Enunț: „Adu-mi mașinuța” 
Întrebare: ”Unde este mașinuța?”
 
Scenariul 3 

Îl anunț că vom merge undeva 

Enunț: „Mergem undeva” 
Întrebare: „Unde mergem?”

Atunci când copilul are mai multe achiziții, metodele de lucru pot varia de la
discriminarea de întrebări cu ajutorul obiectelor, imaginilor și filmelor, la rezolvarea cerinței
prin propoziții scrise.

Daniel merge undeva. Cineva a luat jucăria. Pisica a venit la cineva.

Unde merge Daniel? Cine a luat jucăria? La cine a venit pisica?

     

Găsești suc undeva. Maria a venit cu ceva. Cineva l-a adus pe Matei.

Unde găsesc sucul? Cu ce a venit Maria? Cine l-a adus pe Matei?

 
Copilului poate învăța să pună întrebări prin folosirea tabelului de mai jos ca suport.

Pe băiat îl cheamă Mihai. Pe masă sunt trei banane. Copilul vesel aleargă prin parc.

     

Cum  îl cheamă pe băiat? Unde sunt trei banane? Cine aleargă?

 
  Ce este pe masă? Unde aleargă?
 UNIVERSITATEA “VALAHIA” DIN TÂRGOVIŞTE
FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
SPECIALIZAREA: PEDAGOGIA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PRIMAR ŞI
PREŞCOLAR

 
    Cum se simte?

 Metode de lucru pe bază de imagini:

 UNIVERSITATEA “VALAHIA” DIN TÂRGOVIŞTE
FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
SPECIALIZAREA: PEDAGOGIA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PRIMAR ŞI
PREŞCOLAR

VI. Recomandări în interacțiunea cu persoane autiste

 UNIVERSITATEA “VALAHIA” DIN TÂRGOVIŞTE
FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
SPECIALIZAREA: PEDAGOGIA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PRIMAR ŞI
PREŞCOLAR

Se poate utiliza pentru creşterea numărului şi calităţii interacţiunilor sociale dintre copilul
autist şi colegii săi strategii precum:
- Profesorul recompensează copilul, adică orice iniţiativă a sa de a se juca, vorbi sau a
se aşeza lângă ceilalţi colegi.
- Profesorul recompensează grupul de copii care iniţiază interacţiunea cu copilul autist.
- Un rol important al profesorului de sprijin este legat de structurarea mediului de clasă.
Locul în clasă, alegerea colegului de bancă, delimitarea orelor şi pauzelor,
structurarea orarului, responsabilităţile copilului autist sunt câteva puncte în care
profesorul de sprijin poate interveni venind în întâmpinarea nevoilor copilului. 
Rolul de mediator şi de sprijin nu se suprapune cu cel de “persoană care rezolvă
probleme”. Copilul autist ar trebui treptat să preia din sarcinile profesorului de sprijin şi să
devină din ce în ce mai independent. Astfel, unul din rolurile profesorului de sprijin este de a-
l învăţa pe copil să fie propriul său mediator. De exemplu, dacă la început, profesorul de
sprijin stă în bancă lângă copil, treptat, el se poate îndepărta şi să ocupe un loc în spatele
clasei.
Câteva modalități prin care cadrul didactic poate să vină în întâmpinarea nevoilor
copilului cu tulburări din spectrul autist ar putea fi:
- utilizarea unui program de predare-învățare foarte structurat.
- comunicarea trebuie să fie clară, concretă, constantă, cu  propoziții simple;
- sarcinile de lucru trebuie să fie preponderent individualizate decât de grup; acestea
trebuie să fie ușor de înțeles, iar timpul de rezolvare nu trebuie lungit foarte mult;
- combinarea activităților de scriere, rezolvare cu cele fizice. Evitarea pedepselor sau
criticilor; adoptarea unei atitudini pozitive, de respect în raport cu copilul;
- evitarea ”creionului roșu”, a sublinierii rezultatelor incorecte ale copilului;
- întărirea răspunsurilor corecte;
- mimica, gesturile și intonația trebuie supradimensionate;
- se recomandă utilizarea suportului vizual în comunicare (imagini, pictograme): acesta
atrage și menține atenția, reduce anxietatea, concretizează conceptele folosite.
În fiecare caz aparte, cadrul didactic trebuie să observe reacţiile copilului sau a tânărului
la oferta educaţională şi să se orienteze după următoarele întrebări:
•        Ce materiale sunt preferate? Care materiale nu se potrivesc deoarece copilul refuză să le
accepte?
•        Sunt adecvate situației educaționale ale copilului procedeele, metodele folosite (de
exemplu, dacă este terminat cursul de alfabetizare)?
•        Care sunt stereotipiile, temele şi preferinţele ce se potrivesc în crearea unui acces
individual la învăţare?
•        Care sunt abilităţile şi capacităţile deosebite ale copilului? Cum pot fi folosite
proiectele de predare, în formă modificată după caz, astfel încât copilul să fie motivat să
participe la lecţie?
 UNIVERSITATEA “VALAHIA” DIN TÂRGOVIŞTE
FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
SPECIALIZAREA: PEDAGOGIA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PRIMAR ŞI
PREŞCOLAR

VII. Cum putem sprijini copiii autiști în sala de clasă?

1. Stabilește o rutină cu ei.

Lumea este adesea un loc confuzant și care provoacă anxietate pentru copiii autiști.
Acesta este motivul pentru care sunt reconfortați de o rutină previzibilă și stabilă. Din
fericire, natura structurată a școlii este perfectă pentru acest lucru, dar trebuie să găsești o
modalitate de a le clarifica rutina zilnică.
Crearea unui orar vizual este o metodă eficientă și larg utilizată pentru a face acest
lucru. Acesta implică plasarea de imagini și cuvinte simple pe un orar, în ordine cronologică,
pentru a descrie activitățile și procesele din ziua copilului. Acest ajutor vizual îi oferă
copilului un sentiment de siguranță, acționând în același timp ca un memento să sunt oameni
în jur care îl susțin și la care poate apela pentru ajutor.

2. Ia în considerare mediul de învățare.

Mulți copii autiști experimentează ceea ce este cunoscut sub numele de sensibilitate
sau desincronizare senzorială. Acest lucru îi poate determina să aibă reacții intense pozitive
sau negative la stimularea senzorială. Deci, un pas util și simplu pe care îl poți face este de a
face ca mediul din clasă să fie mai puțin copleșitor pentru ei.
Deoarece fiecare copil autist este diferit, va trebui să înveți care sunt sensibilitățile
individuale ale fiecăruia. Observă cum reacționează la anumite sunete sau la atingerea
anumitor țesături și vezi dacă părinții sau îngrijitorii lor pot oferi idei despre ce sensibilități
are copilul. Apoi, fă tot ce poți pentru a elimina sau a reduce orice stimul din mediu care le
provoacă anxietate.
De exemplu, dacă copilul devine extrem de supărat de sunetul clopoțelului școlii, i-ai
putea permite să pună dopuri în urechi sau căști fonoabsorbante cu cinci minute înainte să se
termine ora. Asigură-te că programezi această tranziție în rutina sa.

3. Gestionează modificările și tranzițiile.

Deoarece rutina unui copil autist este crucială pentru confortul său, schimbările și
tranzițiile pot fi incredibil de copleșitoare pentru el. Schimbările sunt adesea inevitabile și
chiar necesare în școală, dar vestea bună este că poți atenua anxietatea pe care o induc
schimbările pregătind copilul autist în prealabil.
De exemplu, dacă intenționezi să schimbi programul într-o săptămână, pune aceste
schimbări pe programul vizual cu câteva zile înainte. Arătă-i și dă-i imagini cu schimbările
pentru a le privi până în ziua schimbării. Atașarea unor astfel de predictibilități unei sarcini
neașteptate îl poate ajuta să se simtă mai puțin descurajat și îi oferă timp să se adapteze
mental.

4. Vorbește și comunică foarte clar.

 UNIVERSITATEA “VALAHIA” DIN TÂRGOVIŞTE
FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
SPECIALIZAREA: PEDAGOGIA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PRIMAR ŞI
PREŞCOLAR

Deși variază de la o persoană la alta, autismul poate afecta capacitatea unui copil de a
comunica și interpreta sensuri ascunse și subînțelesuri. Acesta este motivul pentru care
trebuie să iei în considerare cu atenție toate cuvintele pe care le folosești și modul în care îți
structurezi propozițiile. Evită să le complici cu metafore și întrebări retorice. Păstrează-le
simple și extrem de directe.
De exemplu, dacă trebuie să-i ceri unui copil autist să facă ordine, poți fi tentat să
spui: „Ionel, poți începe să-ți împachetezi creioanele și să le aranjezi în penar, te rog?” Foarte
probabil Ionel va răspunde astfel ”DA, pot” și dacă vă vede că vă iritați este extrem de
probabil să devină foarte neliniștit și confuz. Sau dacă întrebi ”Ionel, vrei să-ți împachetezi
creioanele și să le aranjezi în penar, te rog?” răspunsul poate fi în funcție de starea sa ”Da,
vreau” sau ”nu, nu vreau”, dar în ambele cazuri nu va aranja creioanele. O instrucțiune mult
mai clară pentru el ar fi: „Ionel, lasă creioanele aranjate în penar”.

5. Integrează interesele lor.

Unul dintre multele lucruri care îi fac pe copiii autiști unici este modul în care pot
forma interese foarte concentrate. Indiferent dacă este vorba de trenuri, dinozauri, electronice,
unicorni sau o anumită perioadă din istorie, aceste interese pot fi folosite ca poartă către
învățare. Tot ce trebuie este o oarecare creativitate și angajament în crearea lecției și în
planificarea temelor.
De exemplu, dacă știi că interesul copilului sunt unicornii, integrează cuvinte și
imagini legate de ei în probleme de matematică și exerciții de ortografie. Dacă faci acest
lucru, poți face o mare diferență în ceea ce privește cât de implicat este copilul autist în aceste
activități de învățare.
Oricum, orice faci, nu contrazice niciodată un copil autist pe interesele sale speciale,
va avea în 99.99% din cazuri dreptate în informațiile oferite și în logica abordată, oricât de
complexe sau de fantastice ar părea.

6. Lucrează cu părinții / îngrijitorii lor.

Părinții, bunicii, îngrijitorii lor sunt adevărații experți în particularitățile copiilor lor
autiști. Pentru a sprijini pe deplin copilul la școală și în afara acesteia, ar trebui să te
coordonezi cu părinții și să le împărtășești acțiunile tale de acomodare a copilului lor.
Împreună puteți sugera intervenții care au funcționat acasă sau invers în școală pentru a le
integra acasă în rutina lor.
Construirea unei relații nu numai că va aduce beneficii copilului autist, ci va ajuta și
părinții, îngrijitorii să se simtă în largul lor cu privire la educația copilului, să se simtă mai
puțin singuri în educarea copilului lor. Angajamentul tău de a lucra cu ei le va construi
încrederea în capacitatea școlii de a le susține copilul.

7. Construiește-ți rezistență.
 UNIVERSITATEA “VALAHIA” DIN TÂRGOVIŞTE
FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
SPECIALIZAREA: PEDAGOGIA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PRIMAR ŞI
PREŞCOLAR

Chiar și atunci când crezi că faci totul bine, predarea unui copil autist poate fi deseori
anevoioasă. Copilul și părinții săi se bazează pe tine pentru a face totul posibil, așa că este
important să ai resurse de calm pentru zilele grele și să vorbești cu consilierul școlar să faci
puțină terapie proprie cu acesta pentru a te detensiona.
Adesea, acest lucru vine cu experiența și cu o mentalitate pozitivă, așa că depinde de
tine să investești timpul în întărirea răbdării și în a te detensiona. Iată câteva lucruri simple pe
care să le repeti zilnic, mai ales când lucrurile devin dificile.

VIII. Concluzii.

Ca să putem construi o relație cu copiii autiști este nevoie de timp, dăruire și răbdare.
Nu se întâmplă totul dintr-o data. Fiecare greșeală pe care o faci este un feedback valoros
pentru a afla ce nu funcționează. Rezultatul nu va veni imediat dar să nu uităm că, în cele din
urmă, copiii autiști sunt încă copii, care pot fi complicați chiar și în cele mai bune momente.
Mai presus de toate, copiii autiști nu sunt dificili intenționat. Ei fac tot ce pot mai bine cu
viziunea lor asupra lumii și cu sprijinul pe care îl au la dispoziție.
Pentru ca un copil cu autism să se poată dezvolta frumos și în cadrul învățământului
de masă, este nevoie de un cadru didactic implicat, care să nu îi adâncească și mai mult
distanța față de normalitate, care să îl susțină și care să aibă o strânsă colaborare cu părintele.
Pentru acești copii este nevoie de o școală/grădiniță în care să nu se simtă agresați de
diversitatea stimulilor, care să-și adapteze planul educațional în funcție de nevoile lor fizice și
psihice, în care programul să fie bine structurat și puternic individualizat și care să le ofere
posibilitatea de recuperare pe toate ariile de dezvoltare.
 UNIVERSITATEA “VALAHIA” DIN TÂRGOVIŞTE
FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
SPECIALIZAREA: PEDAGOGIA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PRIMAR ŞI
PREŞCOLAR

Bibliografie

https://www.suntautist.ro/autismul-in-scoala-profesorii-pot-ajuta-copii-cu-tsa-in-clasa/
Peeters, T. (2009). Teorie şi intervenţie educaţională, Bucureşti, Polirom;
Popescu, S., Stanciu, C., Moraru, A. (2010). Ghid de intervenţie în autismul infantil, Cluj-
Napoca, Editura Risoprint;
Preda V. (2005). Caracteristici comportamentale şi intervenţii educative în cazul copiilor cu
autism
https://eduform.snsh.ro/baza-de-date-online-cu-bune-practici-pentru-educatie-incluziva-de-
calitate/strategii-de-integrare-educationala-a-copiilor-cu-tsa
https://www.bellanima.ro/articole/tulburarile-de-spectru-autist-autism/
https://centrulatipic.ro/ce-este-tsa
https://www.reginamaria.ro/utile/dictionar-de-afectiuni/autism-tulburare-de-spectru-autist
https://eduform.snsh.ro/baza-de-date-online-cu-bune-practici-pentru-educatie-incluziva-de-
calitate/strategii-de-integrare-educationala-a-copiilor-cu-tsa