Filote Violeta

Anul III
Grupa D

Autismul
 Autismul este o afecțiune considerată drept una dintre cele mai
frecvente tulburări ale copilăriei, mai frecventă decât cancerul infantil, diabetul
infantil şi sindromul Down. Statisticile internaționale recente estimează că 1 din
44 de copii au primit diagnosticul de autism in Statele Unite , iar datele
înregistrate în ultimii ani în România indică o creștere continuă a numărului
acestora.

La nivel global, se estimează că autismul afectează 24.8 milioane de persoane

în anul 2015.

Autismul este cunoscut ca fiind o tulburare „de spectru” deoarece există o mare
variație în tipul și severitatea simptomelor experimentate. Apare în toate
grupurile etnice, rasiale și economice. Deși poate fi o tulburare care durează
toată viața, tratamentele și intervențiile terapeutice pot îmbunătăți simptomele și
capacitatea de funcționare a unei persoane. Autismul nu este o boală, ci o
tulburare de comportament, din acest motiv diagnosticul nu poate fi pus prin
analize de sânge, analize ADN sau alte investigații clinice. Singurul mod prin
care un medic psihiatru în pediatrie pune diagnosticul de autism este prin
observarea comportamentului copilului. De obicei, TSA poate fi diagnosticat în
mod fiabil până la vârsta de doi ani. De aceea, implicarea părintelui este
esențială, pentru că el trebuie să observe primul dacă apare ceva anormal în
dezvoltarea celui mic.

Primele semne care pot indica o Tulburare de Spectru Autist sunt vizibile încă
din perioada în care copilul este sugar. Nu îşi caută mama cu privirea, nu se uită
după obiectele care se mișcă, nu arată cu degetul, nu răspunde cu zâmbet la
zâmbet, nu gângureşte, nu răspunde la sunetele scoase de adulţi, nu reacționează
la expresiile faciale ale celor din jur, nu râde şi nu-şi manifestă bucuria, nu
rostește nici un cuvânt, toate acestea pot reprezenta indicii ale unei tulburări.

Există însă şi situaţii în care copilul se dezvoltă normal până la vârsta de 2 ani,
are toate abilitățile necesare vârstei sale: merge, vorbeşte, interacţionează firesc,
iar brusc, în jurul vârstei de 2 ani, îşi pierde toate aceste achiziții.”
Simptomele devin evidente in copilaria timpurie, frecvent intre 12-24 luni.
Termenul de „spectru” se refera la faptul ca exista grade foarte variate de
afectare, de la un copil la altul si la acelasi copil, de-a lungul timpului. De
exemplu, copiii cu tulburare Asperger, care este considerata o forma înalt
functionala in cadrul spectrului, prezinta deficite minime in comunicarea
verbala, comportamentul este foarte putin afectat, dar au dificultati semnificative
in stabilirea relatiilor cu cei din jur. La polul opus al spectrului poate fi un copil
care nu vorbeste, care pare ca “nu ii observa” pe cei din jur si are un
comportament neobisnuit in majoritatea situatiilor si dificultati majore cu
invatarea lucrurilor noi. Abilitatile de invatare, gandire si rezolvare a
problemelor persoanelor cu autism pot varia de la a fi supradotati intr-un anumit
domeniu la avea deficiente severe. Ca urmare, unele persoane cu tulburare de
spectru autist vor avea nevoie de mult ajutor in viata de zi cu zi, in timp ce altele
de mai puțin. Diagnosticul cât mai precoce este esential, deoarece interventia
timpurie intensiva ajută copilul sa își îmbunătățească zonele de dificultate, iar in
unele cazuri, sa duca o viață independentă, productivă si satisfacatoare.
TSA încep în copilărie și tind să persiste în adolescență și maturitate. În cele mai
multe cazuri, TSA sunt evidente în primii 5 ani de viață. Persoanele cu TSA
prezintă deseori și alte afecțiuni, cum ar fi: epilepsia, depresia, anxietatea și
tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD).

Conform criteriilor de diagnosticare ale DSM-V TSA se definește ca un cumul

al următoarelor criterii:

-Deficitul, în mod continuu, în comunicare și interacțiune socială, în context și

medii diferite (reciprocitate socio-emoțională deteriorată, comportament
comunicativ verbal sau non-verbal folosit în interacțiunea socială, deteriorare în
procesarea relațiilor inter-personale)

-Existența pattern-urilor comportamentale, interese sau activități ce prezintă un

caracter restrictiv sau repetitiv (stereotipii – mișcări motorii cu rol de stimulare,
utilizare de obiecte cu rol de stimulare; atașament excesiv la rutină sau rezistență
excesivă la schimbare; interese restrânse, anormale ca intensitate; interes
neobișnuit față de caracterul senzorial al mediului)

-Simptomele trebuie să fie prezente în perioada de dezvoltare timpurie.

Se poate afirma cu certitudine ca nu exista o singura cauza care duce la tulburari

de spectru autist. Cercetarile sugereaza ca autismul se dezvolta dintr-o
combinatie de influente genetice si negenetice, legate de mediu. Acestea par sa
creasca riscul ca un copil sa dezvolte autism, desi este important de reținut faptul
ca existența unui risc crescut nu este in sine o cauza. De exemplu, unele
modificari ale genelor, asociate cu autismul, pot fi gasite la persoanele care nu
au nicio tulburare de spectru autist. In mod similar, nu toți cei expuși factorilor
de risc genetici sau de mediu vor dezvolta tulburarea. In fapt, majoritatea nu vor
avea nicio tulburare de spectru autist.

Modificările anumitor gene cresc riscul ca un copil sa dezvolte autism. Astfel,

un părinte poartă una sau mai multe dintre aceste modificari genetice, acestea
pot fi transmise unui copil (chiar daca parintele nu are autism).Un studiu din
2014 a constatat ca numarul copiilor cu autism din centrele urbane este mai
mare. Totodata, s-a identificat o legatura intre copiii născuți cu diferite forme de
malformatii genitale si o incideță crescuta a manifestarilor din spectrul autist, la
acestia. Deși acest studiu nu demonstreaza ca expunerile la substante chimice
cauzeaza autism, sugereaza ca oricare alti factori, ce conduc la malformații
genitale, ar putea fi si o cauza care creste riscul de autism.

Un alt element confirmat este faptul ca numarul băieților care au TSA este de
cinci ori mai mare decat al fetelor.”

Unii copii pot prezenta aceste semne devreme, de la 6-7 luni, altii par sa aiba
o dezvoltare normala in primele luni sau in primii doi ani de viata, apoi incep sa
prezinte simptome. Este important de spus ca o analiza atenta identifica semnele
TSA chiar si la copiii care, la o prima impresie, se inscriu in limitele dezvoltarii
normale. Cel mai frecvent, primele semne ale TSA apar in jurul varstei de doi
ani. Tulburarile de spectru autist sunt foarte variate, astfel ca unele dintre
manifestari pot fi vizibile, evidente, in timp ce altele nu. Cele mai comune
manifestari ale unui copil cu TSA sunt:

Interacționează dificil cu ceilalți, are probleme legate de abilitățile sociale;

Nu raspunde la prenume, pana la varsta de un an;

Nu este interesat de jucariile unui alt copil, nu relaționează cu alti copii, nu

interacționează cu alte persoane;

Se simte bine singur;

Evita sau respinge contactul fizic;}

Evita contactul vizual;

Când este supărat sau se loveste, nu cauta consolare;

Nu înțelege emoțiile;

Este posibil să nu-și întindă brațele, pentru a fi ridicat.

Aproximativ 40% dintre copiii cu tulburari ale spectrului autist nu vorbesc deloc
si intre 25-30% dezvolta anumite abilitați lingvistice in timpul copilariei, dar
apoi le pierd. Cei mai multi au unele probleme de comunicare, cum ar fi:

Vorbirea întârziata si abilitatile lingvistice limitate;

Vocea plata sau vocea cantatoare;

Echolalie – repeta mereu aceeasi fraza;

Probleme cu pronumele – vorbeste despre sine la persoana a III-a;

Nu gesticuleaza;

Are comportamente repetitive, cum ar fi clatinarea si fluturarea mainilor,

balansarea, sariturile sau piruetele obsesive;

Au fixatii pe anumite activitati sau obiecte;

Schimbarile din rutina ii tulbura;

Sensibilitatea extrema la atingere, lumina si sunete puternice;

Absenta imitarii comportamentelor celor din jur;

Lipsa de coordonare si stangacia;

Impulsivitatea sau comportamentul agresiv cu sine si cu ceilalti.

Deficitele de reciprocitate social-emotionala pot varia, de la abordarea sociala

anormala si esecul conversatiei la reducerea partajarii intereselor, emotiilor sau
afectului, pana la refuzul de a initia raspunsuri la interactiunile sociale. Se mai
pot observa o comunicare verbala si nonverbala slaba, anomalii la contactul
vizual (refuza sa sustina privirea, priveste in alta parte cand vorbeste, are o
privire fixa) si limbajul corpului sau un deficit in a intelege gesturi si, foarte
important, o lipsa totala de expresii faciale. Actiunile repetitive pot fi miscari
motorii stereotipe sau repetitive. Copiii cu tulburari autiste au interese foarte
limitate, care sunt anormale ca intensitate sau concentrare, de exemplu, un
atasament puternic fata de obiecte neobisnuite. Se mai poate manifesta hiper sau
hipoactivitatea, de exemplu, indiferenta la durere, temperatura, raspuns anormal
la sunete sau texturi, fascinatie pentru unele lumini sau miscari.”

Tipuri de autism:

Exista mai multe tipuri de autism, care se caracterizează prin manifestări

comportamentale diferite. Fiecare dintre acestea poate afecta copilul cu diferite
grade de intensitate.

Sindromul Asperger – copiii cu acest sindrom tind să se confrunte cu

provocări atunci când încearcă să înțeleagă sau să manifeste așa numitele indicii
sociale. Una dintre caracteristicile acestui sindrom este dezvoltarea unui interes
intens, anormal, adesea obsesiv, pentru unul sau doi subiecti specifici.
Sindromul se mai numeste si tulburare de spectru autist de nivel 1. Majoritatea
celor care au această formă de TSA manifestă un nivel de inteligență normal,
uneori chiar ridicat, posedă abilități verbale normale, dar comunicarea sociala
este dificila. Sunt foarte sensibili din punct de vedere senzorial. Deseori,
sindromul Asperger este diagnosticat gresit, ca fiind un deficit de atenție sau o
tulburare obsesiv-compulsivă.

Sindromul Rett – aceasta tulburare este una progresivă . Are caracteristici

similare cu ale altor forme de autism, cum ar fi fluturarea repetata a bratului si a
mâinilor, problemele cu abilitatile motorii fine si grosiere, vorbirea întârziata.
Acest tip de autism afecteaza doar fetele si poate fi evident de la varsta de sase
luni. Se poate asocia cu alte tipuri de simptome (dificultati de respiratie,
macinarea dintilor, intarzieri de crestere, convulsii si intarziere mintala), ce se
pot accentua pe masura ce copilul inainteaza in varsta. Sindromul Rett nu este
considerat de toti medicii ca fiind o tulburare din spectrul autist.

Tulburarea dezintegrativa a copilăriei apare in jurul varstei de doi ani, la copiii

care au avut pana in acel moment o evolutie care s-a incadrat in standarde. Poate
surveni si dupa varsta de doi ani, oricand pana la 10 ani. Se mai numeste si
sindromul Heller sau dementa infantila. La un moment dat, copilul incepe sa
regreseze in ceea ce priveste comportamentul si interactiunea sociala. Acesta
inceteaza să mai interactioneze si să mai vorbească , refuza contactul fizic si
vizual. Pierderea abilitatilor este treptata, dar rapidă, pe o perioada de sase-noua
luni. Simptomele initiale consta in modificari inexplicabile ale
comportamentului (anxietate, agitatie sau furie), fiind urmate de o pierdere a
abilitatilor motorii, sociale si de comunicare. Copiii pierd adesea controlul
intestinului sau al vezicii urinare si resping interactiunea sociala.”

Dupa un timp, regresia se opreste, dar copilul nu isi recapata niciuna dintre
abilitatile pierdute.

Reprezinta o forma rara de autism, dar este una dintre cele care afecteaza
profund parintii. Medicii sunt de parere ca exista o corelatie intre acest tip de
autism si tulburarile care au dus la manifestări convulsive.

Cauzele acestei tulburari nu sunt cunoscute, dar rezultatele investigatiilor arată

că circa jumatate dintre copiii diagnosticati cu acest sindrom au o
electroencefalograma anormala. Cercetările recente sugerează drept posibile
cauze o combinatie genetica favorizată si posibilul stres prenatal sau de mediu,
care pot duce la o depunere mai mare decat cea normala de amiloid la nivelul
tesutului nervos cerebral, ceea ce duce la intreruperea transmisiei sinaptice
normale. Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul ca nu a fost dovedită nici o
fiziopatologie clară . Incidenta este de 1 din 100.000 de copii, iar raportul dintre
băieți si fete este de 8 baieti la 1 fata.

Sindromul Kanner, cunoscut si sub numele de tulburare autista clasica, se

manifesta printr-o simptomatologie comportamentală standard a autismului – de
la dificultati de intelegere sau comunicare, la contact vizual scăzut sau absent,
hipersensibilitate la stimuli (miros, lumina, zgomot, gust sau atingere) si o
nevoie profunda de rutina. Acesti copii tind spre interiorizare accentuata si o
lipsa de interes major pentru lumea din jur. Produce intarzieri de dezvoltare a
abilitatilor motorii, de vorbire si de interactiune sociala. Copiii cu acest tip de
autism reusesc sa faca fata provocarilor mai usor decat cei cu alte tipuri de
autism.

Tratament

Fiecare copil sau adult cu autism este un pacient unic, având puncte forte si
provocări cărora trebuie sa le facă față. In consecință, nu se poate vorbi despre o
terapie unică , fiecare caz in parte având o schema de tratament personalizată .
In condițiile în care multe dintre tipurile de autism se asociaza cu alte probleme
de sănătate, cum sunt cele legate de tulburările gastrointestinale, problemele de
somn, uneori, convulsiile sau epilepsia, strategia terapeutica se orientează
inclusiv spre ameliorarea acestor complicatii asociate.

La acestea se adaugă terapiile specifice (Applied Behavioral Analysis – ABA),

care au ca scop îmbunătățirea atentiei, stimularea proceselor de învățare si
comunicare, însușirea unor comportamente si deprinderi sociale sau provocări
motorii sau dobandirea unor alte abilitati, cum ar fi hrănirea sau îngrijirea
personală . Astfel, fiecare plan de tratament si de interventie, pentru oricare
dintre formele de autism, este adaptat la nevoile specifice ale persoanei in cauza.
Trebuie spus ca nu exista „remedii” pentru autism, iar tulburarile din spectrul
autist nu se vindeca, însa , instituite cât mai devreme si aplicate in mod sustinut,
terapiile pot ajuta la ameliorarea simptomelor si la integrarea sociala. Evolutia
pozitiva depinde de gradul de afectare si de tipul de sindrom autist. Unele
persoane cu TSA pot răspunde foarte bine la terapie, in timp ce altele nu.

La terapie se adaugă si o serie de tratamente alternative de susținere. Acestea pot

include doze mari de vitamine, terapia de eliminare a metalelor grele,
oxigenoterapie, suplimente cu melatonina. Opinia specialistilor este împărțita in
ceea ce privește aceste terapii complementare, care trebuie realizate cu acordul
medicului si sub supravegherea acestuia.

Nu exista indicii care să arate că o dieta specifică ar putea fi utila in cazul TSA.
Cu toate acestea, exista ideea ca un anumit stil alimentar ar putea fi util. Un
fundament al dietei persoanelor cu autism consta in evitarea aditivilor artificiali
(conservanti, coloranti si indulcitori artificiali). O altă abordare, recomandă dieta
fara gluten, insa cercetarile nu au dus la rezultate concludente față de aceste
strategii.

Desi copilul nu se va vindeca, studiile au aratat ca terapia intensiva inceputa cât

mai devreme (ideal la 1 ½- 2 ani), cu implicarea părinților si a altor persoane
semnificative din familie, poate reduce semnificativ simptomatologia, ca urmare
a plasticitatii cerebrale specifice perioadei de dezvoltare timpurie.

Nu există un tratament medicamentos specific si nu exista o abordare unica

pentru toti copiii. Tratamentul este individualizat si urmărește maximizarea
capacității copilului de a functiona prin reducerea simptomelor tulburarilor de
spectru autist si sustinerea dezvoltării si învățării. Interventia timpurie in anii
prescolari va ajuta copilul să învețe abilitati esentiale sociale, de comunicare,
functionale si comportamentale.

Metodele care si-au dovedit utilitatea in tratamentul tulburarii de spectru autist

sunt :
ABA (Applied Behavioral Analysis) – Terapia aplicată a comportamentului se
bazează pe principiul recompensei si are rezultate foarte bune la copiii cu
capacitate mare de imitare. Consta in însușirea treptată , mecanică si rigidă la
început a anumitor comportamente, gesturi si activități si înlăturarea celor
specifice bolii.

Prevenție

Cauzele exacte care duc la aparitia TSA nu sunt cunoscute cu certitudine,

dar există suficiente indicii pentru a se putea afirma că unele anomalii genetice
sunt principalul factor de risc. In consecinta, testele genetice si o corecta
evaluare a riscului, mai ales in cazul persoanelor care au in familie persoane cu
tulburări de spectru autist, sunt cea mai bună! cale de evaluare corecta a riscului,
ca masura de preventie cu adevărat eficienta. Testele genetice prenatale sunt
recomandate pentru a detecta anomaliile genetice ale fetusului. De asemenea,
acestea ajuta la determinarea sarcinilor cu risc crescut pentru anomalii fetale.
Astfel de teste sunt recomandate tuturor femeilor gravide, indiferent de varsta
sau de factorii de risc.
La acestea se adaugă eliminarea factorilor care sunt asociati cu un risc crescut de
incidență a cazurilor de TSA, respectiv consumul de medicamente in timpul
sarcinii, un aport bun de acid folic înainte de sarcină si în timpul acesteia,
evitarea alcoolului si prevenirea infectiilor virale in timpul perioadei de
graviditate, prin vaccinare. Exista indicii care arată că femeile însărcinate care
fac rubeolă au un risc foarte mare de a avea un copil care va dezvolta o forma de
autism.
Biografie :https://besmax.ro/autismul-ce-este-cauze-semne/

https://www.poliana.ro/autismul-cauze-diagnostic-tratament/