INFECTIILE RESPIRATORII

SUPERIOARE

 CUPRINS:
 CURSANTI:
 RINOFARINGITA
 OTITA
 LEONTE AURORA
 SINUZITA
 NECULAI ELENA
 FARINGITA
 ADENOIDITA
 AMG III , gr. A
RINOFARINGITA

Proces inflamator infecţios de etiologie virală, localizat primitiv la nivelul mucoasei nazofaringiene
La copil, faţă de adult, extinderea infecţiei de la nivelul mucoasei nazale la sinusurile paranazale şi de
la nivelul faringelui la urechea medie se produce mult mai frecvent.
ETIOLOGIE
.Factorii determinanţi sunt virusurile:
rinovirusurile (cel mai frecvent,>1/3cazuri)
coronavirusurile
adenovirusurile
VSR
gripale şi paragripale
Coxsackie
ECHO 20
Boala apare mai frecvent în sezonul rece,copiii putând face 5-8 infecţii/an,susceptibilitatea maximă
fiind în primii 2 ani de viaţă.
Bacteriile sunt rar implicate în stadiul iniţial însă în 15-20% din cazuri pot surveni suprainfecţii
bacteriene cu:
-streptococ grup A
-pneumococ
-Haemophilus influenzae
-stafilococ
RINOFARINGITA
 FACTORII FAVORIZANŢI: PATOGENIE
-virsta mica  Infecţia virală determina edem şi vasodilataţie
în submucoasă,cu infiltrat de mononucleare şi
-malnutritia
apoi de polinucleare,urmate de descuamarea
-terenul atopic celulelor epiteliale şi eliminarea
concomitentă a unei cantitati mari de mucus
-hipertrofia vegetatiilor adenoide
-refluxul gastroesofagian
-conditii deficitare de igiena
MANIFESTĂRI CLINICE

La sugar debutul bolii este cu strănut, obstrucţie nazală şi rinoree.

Concomitent sunt prezente semne generale:
 febră 39-40, putând determina convulsii febrile
 iritabilitate
 supt dificil (deoarece din cauza obstructiei nazale nu poate respira pe nas)
 tuse
 uneori vărsături şi chiar scaune diareice
La copilul mare, simptomele sunt mai putin accentuate:
 uscaciunea mucoasei nazale si faringiene
 disfagie
 tuse iritativa
 stranut
 mialgii
 cefalee
DIAGNOSTICUL
 este exclusiv clinic
 anamneza poate evidentia contextul epidemiologic pozitiv (prezenta unui caz de infectie respiratorie in familie
sau colectivit) iar ex clinic pune in evidenta hiperemie faringoamigdaliana.
 de obicei nu sunt necesare investigatii biologice

LA EXAMENUL OBIECTIV:
 narinele si buza superioara pot fi tumefiate
 rinoreea initial seroasa, in 2-3 zile devine mucopurulenta ( dar la sugarul mic ea lipseste, deoarece secretiile
nazofaringiene se preling posterior datorita pozitiei declive)
 faringele este congestionat difuz, uneori granulat (datorita hipertrofiei foliculilor limfatici)
 in caz de herpangina, produsa de vir.Coxsackie A pe faringe se observa mici vezicule inconjurate de o areola
rosie.
 ganglionii regionali pot fi mariti de volum
DIAGNOSTIC DIFERENTIAL:

 Corpi straini in fosa nazala (rinoree unilaterala)

 Coriza luetica dar care este afebrila,insoteste alte semne de lues congenital iar serologia este pozitiva
 Rinita alergica dar care este fara febra,rinoreea este seroasa, accese de stranut, prurit nazal si conjunctival,
hiperlacrimare,iar la ex. clinic mucoasa nazala este palida si pe frotiul din secretia nazala predomina
eozinofilele
 Rinofaringita ca simptom de debut al unor boli infecto-contagioase ( rujeola, tuse convulsiva etc)

EVOLUTIE,COMPLICATII
 Evolutia este benigna si in lipsa complicatiilor se vindeca in 3-5 zile.
Complicatii posibile:
 suprainfectia bacteriana la copiii mici
 otita medie (aprox.25 % din cazuri)
 Sinuzite la copiii mari
 Complicatii pe tractul respirator inf: laringite, bronsiolite, pneumonii
 Complicatii meningiene ( meningita cu H. infl)rar
TRATAMENT

Igieno-dietetic:
 Sugarul nu va fi fortat sa primeasca alimentatia, dar hidratarea este obligatorie, cu supliment hidric (ceai), in
perioada febrila (10-20 ml/kg peste necesarul fiziologic pentru fiecare grad de temperatura)
 La copilul mare se recomanda repaus la pat in perioada febrila.

Simptomatic:
 combaterea febrei: Paracetamol 50 mg/kg/zi in 4 prize si/sau Ibuprofen 20 mg/Kg/zi. Daca febra depaseste
38,5 -39,

se recomanda metode fizice: impachetari, bai hipotermizante sau stergerea tegumentelor cu un burete inmuiat in
apa
 Combaterea obstructiei nazale prin aspirarea secretiilor nazale, instilatii nazale cu ser fiziologic cu 15 min.
inainte de mese si de culcare si indepartarea mecanica a secretiilor cu pompa sau tampon de vata,iar la copiii
mari utilizarea spray-urilor nazale decongestionante
.
 Prevenirea convulsiilor febrile:Fenobarbital 3-5 mg/kg/zi in perioada febrila.
SINUZITA

Reprezinta infecția sinusurilor paranazale, orificiilor de comunicare sinusale și inflamația

mucoasei nazale sinusale.

Sinusurile cel mai frecvent afectate la copil sunt cele maxilare şi celulele etmoidale anterioare şi
posterioare (apar radiologic între a-3-a și a 12-a lună de viață).

Sinusurile sfenoidale se formează la vârsta de 3-4 ani, iar cele frontale se dezvoltă

şi pneumatizează între 8 şi 12 ani.

Tipuri de sinuzita:
 acuta (cu debut brusc)
 subacuta ( pe termen mediu)
 cronica (pe termen lung)

In cazul sinuzitei cronice simptomele nu dispar complet, întotdeauna menţinând simptome usoare.
 Etiologie:
 Factori cauzali
 infectii virale
 infectii bacteriene
 infectii fungice
 factori alergeni
 Factori favorizanti
 polipi nazali
 corpi straini (la copii)
 deviatia de sept
 afectiunbi congenitale structurale ale nasului
 Simptome
 durere si presiune la nivelul
fetei
 nas plin cu secretii sau nas
infundat
 secretii nazale galbene sau
verzui
 tuse productiva
 halena
 cefalee
 diminuarea sensibilitatii
gustative
 Sinuzitele acute. Forme clinice

Etmoidita acută
 principala complicaţie sinusală a rinofaringitei la copilul între 2 și 3 ani
 o urgenţă terapeutică datorită riscului major de complicaţii oftalmologice şi neurologice.
Etiologie:
 Haemophilus influenzae
 Stafilococul auriu
 Pneumococ, etc.
Forme clinice:
 Etmoidita acută neexteriorizată se manifestă prin semnele unei faringite asociate cu:
 febră > 39°C, stare generală gravă, toxică
 edem moderat al pleoapei superioare, cu tumefacţia unghiului intern al ochiului şi rădăcinii nasului, cu
tegumente periorbitare roşii şi calde, fără inflamaţie conjunctivală
 rinoree persistentă de aceeaşi parte.
Rinoscopia anterioară: puroi la nivelul orificiilor de drenaj al sinusurilor etmoidale.
 Etmoidita acută exteriorizată se manifestă
prin:
 febră > 39°C
 edem palpebral superior şi inferior simetric
 edem conjunctival şi/sau chemozis
 rinoree purulentă de aceeaşi parte.
 Complicatii etmoidita acuta:
 oftalmologice
 - celulita orbitara
- abces subperiostic
- abces orbitar
Clinic :
 imobilitatea globilor oculari
 exoftalmia severă
 midriază
 paralizii de nervi oculomotori
 edem conjunctival.

 neurologice
 - tromboflebilta sinusului cavernos
- meningita acuta
- abces cerebral
Clinic:
 crize convulsive
 sindrom meningian
 tulburarea starii de constienta pana la coma
Se impune hemocultura si punctie lombara.
 Tratament
Tratamentul etmoiditei acute – internare obligatorie.
 antibioterapie de primă intenţie cu Cefalosporină de
generaţia a III-a asociată +/-cu aminoglicozid
 după identificarea germenului - antibioterapie ţintită timp
de 10-15 zile conform antibiogramei.
 tratament decongestionant prin instilaţii nazale,
aspirarea secreţiilor purulente.
 in forma neexteriorizată: puncţia sinusală şi drenaj sub
control endoscopic endonazal.
OTITA
Otita medie acută reprezintă inflamaţia acută bacteriană a urechii medii.
Complicaţie frecventă a rinofaringitei acute, evoluţie spontană spre supuraţie şi perforare
a timpanului.
La sugar şi copilul mic propagarea infecţiei spre casa timpanului este favorizată de o serie
de particularităţi anatomo-funcţionale ale trompei lui Eustachio la această vârstă.
Etiologie:

Pneumococ 33%;
Haemophylus influenzae 32.5%;
Moraxella catharalis 32%.
Staphylococcus aureus 5%;
 Gram negativi: Pseudomonas, Proteus, Escherichia coli.

Factorii de risc:
vârsta 6 luni – 3 ani;

 anomalii anatomice: palatoschizis, anomalii ereditare ale trompei, etc;
deficite imune;
poziţia de decubit;

malnutriţie, etc.

 Clasificare:
 Otita medie acută congestiva
 Otita medie acută seromucoasa
 Otita medie supurată acuta

1. manifesta

2. latenta
 Semne principale:
 otalgie (manifestată la sugar prin agitaţie, ţipăt, refuzul alimentaţiei)

febră
 diminuarea auzului (acuzat de copilul mai mare)
 uneori se asociază vărsături şi scaune diareice.

În evoluţie poate apare otoree purulentă şi în acel moment de obicei febra scade şi starea generală se ameliorează
tranzitoriu.

Se impune ca orice sugar şi copil mic cu febră de cauză

neprecizată să fie examinat şi otoscopic.
 Diagnosticul de certitudine - examenul ORL - modificări ale timpanului:
 hiperemie
 opacifiere (pierderea luciului)
 bombare
 diminuarea motilităţii.
 Este importantă identificarea agentului etiologic prin aspirarea secreţiei din casa timpanului şi cultura
acesteia urmată de antibiogramă, dar rezultatul este tardiv.
 Complicaţii - pot conduce la afectarea auzului şi întârzierea dezvoltării vorbirii sunt:
 otita medie purulentă cronică
 otomastoidita (otoantrita).
Tratament:

 prevenirea hipoacuziei si otitei cronice

 AINS (antiinflamatorii nesteroidiene) cu exceptia aspirinei

mucolitice
 instilatii nazale cu ser fiziologic

antibioterapie : AUGMENTIN 30-50mg/kgc/zi, sau 90mg/kgc/zi

 pentru pneumococ CEFALOSPORINA generatia III: CEFTRIAXONA 50- 100mg/kgc/zi / conform
antibiogramei
 adenoidectomie (pentru vindecare)
 Otita medie supurata acuta
 cu timpan inchis sau deschis.
 apare pe teren eutrofic sau cu deficit ponderal foarte mic
Clinic = zgomotos:
 febra crescuta (39-40grade C),
 cu/fara anorexie
 varsaturi

 diaree parenterală
 scadere in greutate sau stagnare.
Lipsesc fenomenele toxice generale severe.
NU evolueaza spre antrita.
Teste de laborator: leucocitoza cu neutrofilie.
Evolutie: favorabila sub tratament;
 daca varsta copilului este sub 6 luni, evolutia este severa, cu posibile complicatii
meningeale, deshidratare, scadere in greutate, in 40% din cazuri infectia este cu
Piocianic sau Stafilococ auriu rezistente la antibioticele uzuale.
Complicatii:

 imediate:
 meningita otogena supurata;
 mastoidita acuta ( in ziua 15) apare stergerea santului retroauricular;
 paralizia de nerv faciala periferic;
 labirintita supurativa;
 septicemie otogena;
 afectare SNC: abcese cerebrale sau tromboflebita sinusului cavernos.
 tardive:
 hipoacuzie;
 timpanoscleroza;
 discontinuitate osiculara;
 colesteatom dobandit;
 mastoidita;
 otita medie adeziva.
 Otita medie supurata acuta latenta
 apare la sugari distrofici sau cu deficite imune
 este bilaterala
Evolutie: la antrita cu fenomene toxice generale.
Clinic:

 sindrom febril prelungit, neregulat, capricios;

 diaree trenanta, rebela;
 scadere sau stationare a greutatii.
Otoscopie: timpan mat, ingrosat;
Paracenteza: otoree purulenta cu ameliorare clinica dupa efectuarea
paracentezei.
Daca semnele clinice persista, exista sansa sa fi aparut otoantrita sau mastoidita.
Complicatii septice la distanta: pielonefrita, afectiuni pulmonare, diaree
parenterala.
 apar tulburari ale starii de nutritie.
 Tratament:
Timpanocenteza in scop diagnostic si terapeutic (antibiograma) se face pe timpan neperforat.

Indicatii:
 febra, varsaturi, diaree, otalgii mari;
 timpan bombat;
 otita recidivanta in timp scurt.

Urmeaza ameliorarea clinica.

Se aplica mese sterile de 2 ori pe zi si spalaturi auriculare de mai multe ori pe zi

cu apa, rivanol 1% si solutie boricata.

Tratament igienodietetic:
 scaderea aportului alimentar
 cresterea aportului de lichide cu revenirea la ratia optima dupa ameliorarea clinica.
 Antibioterapie concomitent cu tratamentul local sau dupa acesta:
de prima linie:
AMOXICILINA - 50mg/kgc/zi, 7-10 zile - la primul episod;
 copil > 2 ani;
 zone geografice cu prevalenta crescută a pneumococului rezistent la Penicilina
 *80-90mg/kgc/zi, 10 zile
 copil < 2 ani: CEFUROXIM AXETIL (ZINAT), AUGMENTIN, 10 zile.

In caz de esec terapeutic:

 CEFUROXIM AXETIL 30mg/kgc/zi, 10 zile,
 AMOXICILINA CLAVULANATA 45-90mg/kgc/zi,
 CEFTRIAXONA 100mg/kgc/zi, minim 10 ZILE
- otita netratata anterior: AMOXICILINA
- otita tratata anterior: CEFUROXIM AXETIL, AMOXICILINA CU ACID
CLAVULANIC (in doze mari)
- otita recidivanta: adenoidectomie si/sau amigdalectomie la al III-lea puseu
FARINGITA

r eprezinta
r inflamatia mucoasei faringiene(faringelui),fiind o afectiune a cailor respiratorii superioare
este frecventa in special la copiii cu varsta intre 6 luni si 4-5 ani,adica la varsta imaturitatii fiziologice
a sistemului imunitar , fiind o boala de adaptare

Etiologie
infectiile virale sau bacteriene.
virusurile cel mai des intalnite sunt: adenovirus, rinovirus,virusul gripal, coronavirus
dintre factorii bacterieni implicati sunt: streptococul betahemolitic de grup A, stafilococ si
pneumococ.
 expunerea repetata la factori iritanti-fumul de tigara, noxe, substante chimice, agenti medicamentosi;
boala de reflux gastroesofagian

Simptome
alterarea starii generale
febra, frison
cefalee
tuse, stranut
disfagie,odinofagie
senzatie de uscaciune a gatului

In functie de tipul virusului cauzator, mai pot fi prezente si:- faringita acuta din racelile comune si
gripa.
 Diagnostic clinic si diferential
 se pune pe baza simptomatologiei si a semnelor
clinice prezentate anterior ( febra, durere locala,
disfagie,tuse, hiperemie faringiana si prezenta
depozitelor pultacee la nivel amigdalian)
 pe baza investigatiilor paraclinice:
- analize biochimice, hemoleucograma,
- exsudat faringo-amigdalian,
- teste rapide cu imunofluorescenta,
- determinarea titrului de anticorpi

Forme particulare de faringite:

 faringita streptococica
 faringita Plaut-Vincent
 faringita aparuta in urma infectiei cu Corynebacterium
diphteriae
 infectia faringiana cu adenovirus
 mononucleoza infectioasa
 Complicatii
 prognosticul in cazul bolnavilor cu faringita este favorabil
 in majoritatea cazurilor evolutia bolii este autolimitata, cu remisiunea bolii in aproximativ 7-10 zile
 complicatii imediate: - sinuzita
- otita
- flegmon peri-amigdalian
- abces latero-cervical
- limfadenita subangulomandibulara
 complicatii tardive:
- glomerulonefrita acuta difuza poststreptococica ce poate aparea la aproximativ doua saptamani de la vindecarea unei
faringite streptococice
- reumatismul articular acut

-
 Tratament
 igieno-dietetic(aport lichidian crescut ,igiena buco-faringiana,alimentatie bogata invitamine,evitarea efortului
fizic intens);
 etiologic(in cazul faringitei de cauza bacteriana se administreaza tratament antibiotic conformantibiogramei);
 amoxicilina si penicilina sunt tratamentele cele mai frecvent prescrise pentru streptococ.Perioada de
administrare a acestor antibiotice dureaza, de obicei, intre 7 si 10 zile.
 simptomatic(vizeaza imbunatatirea calitatii vietii bolnavului prin ameliorarea simptomatologieisi se
administreaza analgezice usoare, antipiretice,antiinflamatoare).
In majoritatea cazurilor evolutia bolii este autolimitata,cu remisiunea acesteia in aproximativ 7sau 10 zile.

Masuri de preventie
 evitarea contactului cu persoanele bolnave
 spalarea pe maini,mai ales inainte de a manca,dupa tuse sau stranut
 evitarea fumatului sau inhalarea fumului pasiv
ADENOIDITA

Este o afectiune frecvent intilnita la sugar si copilul mic, constand in inflamatia acuta a amigdalei faringiene
Luschka situată în nazofaringe (face parte din cercul de tesut limfatic Waldeyer).

Etiologia
 este cel mai frecvent virala, dar exista si adenoidite cu germeni piogeni banali, streptococi, stafilococi sau
pneumococi supraadaugati infectiei virale initiale

Clinic
 debut brusc, de obicei cu febra>(39-40), de tip invers (ascensiune febrila dimineata prin acumularea secretiilor
in cursul noptii)

 cele mai caracteristice manifestari sunt respiratia orala (uneori prezenta numai in cursul noptii, in special in
decubit dorsal, pozitie in care apare si sforaitul) si rinoreea mucopurulenta.
 somnul este agitat cu respiratie zgomotoasa din cauza obstructiei nazale intense care determina si dificultati de
alimentatie.
 la examenul ORL se constata rinoree mucopurulenta anterioara si posterioara si inflamatia amigdalei
faringiene.
 Complicatii
 In majoritatea cazurilor evolutia este favorabila in
3-5 zile.
 Complicatiile sunt posibile mai ales la sugar:
-otita medie acuta catarala sau supurata
-laringita
-abces retrofaringian

Tratament
 este asemanator rinofaringitei acute dar uneori
poate fi necesara si administrarea unui antibiotic
(Amoxicilina 50 mg/kg/zi sau Cefaclor 30
mg/kg/zi).
 Adenoiditele cronice
 Infectiile acute repetate ale amigdalei faringiene determina treptat o hipertrofie permanenta nereductibila a
acestui tesut limfoid, a carui grosime poate atinge uneori 2-3 cm, impiedicand trecerea aerului prin fosele
nazale si obstruand trompa lui Eustachio si care poarta denumirea de adenoidita cronica sau vegetatii
adenoide.

Clinic
 copilul respira cu gura deschisa mai ales in somn
 respiratia este zgomotoasa, sforaitoare
 vocea este nazonata
 rinoreea este persistenta
 in timp se instaleaza un grad de hipoxie cronica cu repercursiuni asupra dezvoltarii staturo-ponderale
 hipoacuzia este obisnuita dand fizionomiei sale un aer absent, un aspect”naucit”, iar uneori este afectat gustul
si mirosul
 frecvent se asociaza otita medie recurenta sau cronica prin obstructia orificiului trompei lui Eustachio.
 cand hipertrofia adenoidiana este foarte voluminoasa copiii pot prezenta apnee in cursul somnului.
 este confirmat de rinoscopia posterioara si tuseul
tesutului adenoidian care evidentiaza hipetrofia
lui (vegetatii adenoide).
 In timp se instaleaza faciesul adenoidian
caracteristic: maxilar superior slab dezv,
prognatism al mandib, baza nasului largita, buze
rasfrinte, buza superioara adesea iritata din cauza
rinoreei

Tratament
Consta in adenoidectomie care este indicata in
urmatoarele situatii:
 respiratie orala persistenta
 facies adenoidian
 otita medie recurenta sau cronica adesea asociate
cu hipoacuzie de transmisie
“Un corp sănătos este barometrul unei minţi sănătoase” – Swami Shivananda