ADMINISTRAREA ANTITERMICELOR

(ANTIPIRETICELOR)

Antipiretice (din gr. Anti-contra, pyretos — febră) grup de substanțe medicamentoase care scad
temperatura crescută a corpului în caz de febră. Cele mai cunoscute sunt amidopirina, antipirina,
analgina, acidul acetilsalicilic ș. A. Pe lângă efectul antipiretic, antipireticele exercită și o acţiune
analgezică (Analgezice) şi antiinflamatoare. Acționand asupra centrilor de termoreglare, antipireticele
intensifică procesul de termoliză prin dilatarea vaselor cutanate şi prin intensificarea respiraţiei şi
transpirației, măresc cantitatea de căldură eliminată fără a modifica termogeneza.

Ridicarea temperaturii corpului (febră) este o reacție de apărare a organismului la acțiunea

substanțelor de natură pirogenă, eliminate de microorganisme (bacterii, virusuri ş. A.). Menținerea
temperaturii până la o anumită limită și un interval de timp nu prea îndelungat are o influență
pozitivă asupra organismului (intensifică activitatea fagocitară a leucocitelor, accelerează formarea
anticorpilor), de aceea antipireticele se prescriu și se administrează numai în caz de stări febrile
grave, care prezintă pericol pentru sănătate. Fiind folosite un timp îndelungat, antipireticele exercită
o acțiune toxică asupra organismului, care se manifestă prin tulburări ale activității nervoase sau prin
exantem (erupții pe piele); pot provoca agranulocitoză (micşorarea bruscă a numărului de leucocite
granulate ale sângelui). Administrarea nerațională a antipireticelor denaturează tabloul clinic al bolii,
împiedică diagnosticarea ei, precum și tratarea la timp a bolnavului. În cazul când antipireticele sunt
prescrise de către medic, se va respecta strict schema recomandată. Un efect antipiretic au mierea
de albine și zmeură, care-s mai eficiente în cazul când sunt consumate cu cantități mari de lichid.