81.Notiune de termoreglare,termogeneza,termoliza.

Temperatura corpului omenesc este unul din indicii principali ai metabolismului

energetic. Temperatura corpului este un important criteriu de diagnostic şi pronostic al
stării bolnavului. Modificarea temperaturii corpului în multe cazuri indică evoluţia
bolii, particularităţile de desfăşurare şi reacţia organismului boplnav la procesul
patologic. Temperatura corpului se menţine constantă datorită echilibrului dintre
termogeneză (producerea de căldură) şi termoliză (pierderea de căldură). Acest proces
se numeşte termoreglare. Menţinerea echilibrului este asigurată de funcţionarea
centrelor termoreglatori situaţi în hipotalam. Termogeneza (producerea de căldură) se
realizează pe seama arderii alimentelor energetice, în primul rînd al lipidelor şi
glucidelor şi a proteinelor. Arderea poate fi crescută prin activitatea musculară
voluntară sau involuntară (frison), prin creşterea secreţiei hipofizare sau tiroidiene.
Termoliza (pierderea de căldură) se realizează prin:
1. Evaporare - pierderea căldurii datorită eliminării transpiraţiei şi evaporării ei prin
piele. Respiraţia antrenează pierderea de căldură şi astfel răcirea corpului.
2. Radiaţie - pierderea căldurii sub forme de unde electromagnetice atunci cînd
temperatura mediului înconjurător este mai mica decît temperatura corpului.
3. Conducţie - pierderea căldurii prin contactul direct cu obiecte reci (băi reci,
cuburi de gheaţă).
4. Convecţie - pierderea căldurii printr-o circulaţie de aer în jurul corpului (evantai,
vînt rece).
Temperatura mediului înconjurător influenţează termogeneza astfel:
 Cînd temperatura mediului înconjurător scade, pe cale reflexă se produce o
creştere a activitaţii musculare (tremurături) şi deci se intensifică procesele
oxidative, apare vasoconstricţia care duce la pierderi reduse de căldură. Ca
urmare predomină termogeneza şi scade termoliza.
 Cînd temperatura mediului înconjurător creşte, se produce pe cale reflexiva o
diminuare a proceselor oxidative, apare vasodilataţia care duce la pierderi mai
mari de căldură. Ca urmare predomină termoliza şi scade termogeneza.
Nou-născutul şi copilul mic au termoreglarea fragilă, datorită imaturitaţii centrului
reglator, de aceea temperatura lor corporală este uşor influenţată de temperatura
mediului ambiant. Temperatura corpului la nou-născut este cuprinsă între 36,1-37,8
°C., adultul îşi menţine temperatura corpului între 36,0-36,9 °C.,vîrstnicul prin
diminuarea proceselor nervoase este predispus la temperaturi în jurul de 35,0 -36,0 °C
(prin diminuarea proceselor oxidative).
82.Tipuri de termometre medicale.Pastrarea si prelucrarea termometrelor.Foaia de
temperatuara.
Măsurarea temperaturii corpului se efectuează cu termometrul medical Celsius, care
prezintă un tub de sticlă cu un lumen capilar, prevăzut la capăt cu un rezervor umplut
cu mercur. Tubul este fixat pe o scară gradată de la 34 la 42 °C. Mercurul, încălzinduse se ridică prin
capilar, însă nu coboară înapoi în rezervor după măsurarea
temperaturii. Deci termometrul indică ridicarea maximă a coloanei de mercur şi pentru
ca mercurul să coboare în rezervor termometrul trebuie să fie scuturat de cîteva ori.
Termometrele după fiecare întrebuinţare se dezinfectează prin scufundarea
completa într-un vas de sticlă de culoare întunecată în care se toarnă soluţie
dezinfectantă sau prin ştergerea lui cu un tampon de vată cu alcool de 70 grade.
Termometrul se păstrează cu rezervorul de mercur îndreptat în jos într-un vas de sticlă
la fundul căruia se pune un strat de vată (pentru a preveni spargerea rezervorului de
mercur). Acest vas cu termometre se găseşte în dulapul de la locul de lucru al asistentei
de gardă.
Termometria la bolnavii internaţi se face de 2 ori pe zi: între orele 6-8 dimineaţa şi
între 16-18 seara. Nu se recomandă masurarea temperaturii după ingerarea hranei,
deoarece din cauza intensificării termogenezei indicaţiile termometrului vor fi ridicate.
În cazurile cînd e nevoie de a cunoaşte mai exact variaţia temperaturii zilnice în
tuberculoză, reumatism, sepsis temperatura se măsoară la fiecare 2-3 ore.
Temperatura poate fi determinată în: fosele axilare , în rect, cavitatea bucală, şi în
regiunea plicii inghinale. La etapa actuală o largă utilizare o are termometrul
,,Termotest”. Acest termometru este format dintr-o placă din polimeri, acoperită cu o
emulsie din cristale lichide. Pentru măsurarea temperaturii placa se aşează pe frunte: la
temperatura de 36,0 – 36,9 °C pe placă apare o literă luminată de culoare verde ,,N”
(Norme), în caz cînd temperatura depăşeşte 37,0 °C apare litera ,, F” (Febris).
Rezultatele obţinute se introduc în foaia individuală de înregistrare a temperaturii.
La oamenii sănătoşi temperatura corpului variază în funcţie de ora zilei:
a) este minimă între orele 3:00 -5:00 dimineaţa (remisiune matinala) datorită
diminuării proceselor metabolice în timpul somnului.
b) este maximă seara între orele 18:00-23:00.
Valorile minime ale temperaturii sunt cu 0,5° C mai mici decît cele maxime.
La femei temperatura corporală înregistrează valori peste 37°C în a doua jumătate a
ciclului menstrual, în timpul ovulaţiei. Emoţiile puternice pot determina o creştere a
temperaturii corporale. Locul de muncă cu condţii de creştere sau scădere a temperaturii
mediului ambiant pot determina dereglări ale temperaturii corpului. Climatul umed şi cald
determină creşterea temperaturii corporale, climatul rece şi umed determină scăderea
temperaturii corpului.Temperatura încăperii influenţează temperatura corpului astfel: camera
supraîncălzită produce creşterea temperaturii corpului prin radiaţia aerului către individ.
Acelaşi fenomen în sens invers se întîmplă cînd temperatura locuinţei este scăzută.În timpul
activităţii musculare foarte intense temperatura corpului poate creşte cu 2,2-2,7°C peste
valorile normale, dar revine cînd activitatea încetează. Temperatura corpului scade în timpul
inactivitaţii. La ingestia de alimente, în special, proteinele ridică temperatura corpului.
I. Foaia de temperatură.
Rezultatele obţinute se introduc în foaia individuală de înregistrare a temperaturii.
Aceasta foaie se copletează paralel cu foaia de observaţii medicale pentru fiecare
bolnav supus spitalizării. În foaia de temperatură se înregistrează grafic datele despre
temperatura corpului (scara ,,T”), frecvenţa pulsului (scara ,,P”) cît şi datele tensiunii
arteriale (scara ,, TA”). În partea de jos a foii de temperatură cu cifre se înregistrează
datele obţinute după aprecierea frecvenţei respiraţiei, aprecierea masei corporale, a
cantităţii de lichid ingerat în 24 ore precum şi volumul urinei eliminate în 24 ore.
Valoarea unei gradaţii de pe scara de temperatură este de 0,2°C. Rubrica ,,A cîta zi de
internare” este împărţită în două: ,,d” (dimineaţa) şi ,,s” (seara). Datele termometriei
de dimineaţă se înregistrează printr-un punct în rubrica ,,d” , temperatura de seară se
înregistrează printr-un punct în rubrica ,,s”. Punctele se unesc formînd curba termică.
83.Determinarea si notarea temperaturii corpului.
A. Măsurarea temperaturii în fosa axilară.
Scopul: Determinarea corectă a temperaturii corpului.
Indicaţii: De două ori pe zi la toţi pacienţii spitalizaţi, în diverse stări patologice.
Contraindicaţii: Procese inflamatorii în regiunea foselor axilare.
Utilajul necesar:
 Termometrul medical.
 Prosop.
 Pix, foaia de temperatură.
 Vas cu soluţie dezinfectantă.
 Ceas.
Tehnica :
1. Se pregăteşte termometrul, se spală sub un jet de apă curgătoare, se şterge bine
şi se scutură pînă la coborîrea mercurului la diviziunea sub 35°C .
2. Se informează pacientul .
3. Se examinează regiunea fosei axilare unde se va efectua determinarea
temperaturii, prezenţa proceselor inflamatorii locale (procesele inflamatorii duc
la ridicarea temperaturii locale şi nu a întregului organism).
4. Se şterge cu prosopul pregătit regiunea fosei axilare de transpiraţie (deoarece
tegumentele umede coboară mercurul şi datele obţinute nu corespund realităii).
5. Rezervorul cu mercur al termometrului se aplică în fosa axilară în aşa mod, încît
rezervorul să contacteze din toate parţile cu corpul (între termometru şi corp să
nu nimerească lenjeria), iar bolnavul apropie mîina respectivă de cutia toracică.
La bolnavii gravi mîina este susţinută de asistentă.
6. Măsurarea temperaturii corpului dureaza 10 minute.
7. Datele obţinute se înregistrează în foaia de temperatură.
8. Termometrul folosit se supune dezinfectarii.
Accidente:
1. Spargerea termometrului.
2. Traumarea bolnavului.
3. Intoxicaţii cu mercur
B. Măsurarea temperturii în rect.
Scopul: Determinarea corectă a temperaturii corpului.
Indicaţii: Bolnavi gravi, bolnavi slăbiţi şi în cazul cînd nu este posibilă termometria
în fosa axilară.
Cotraindicaţii: Constipaţii, diareea, stări patologice în rect.
Utilajul necesar:
 Termometrul medical.
 Vazelină sterilă.
 Muşama.
 Aleză.
 Foaia de temperatură, pix.
 Vas cu soluţie dezinfectantă.
Tehnica:
1. Se pregăteşte pacientul fizic şi psihic.
2. Se pregăteşte termometrul, se spală sub un jet de apă curgătoare, se şterge bine
şi se scutură pînă la coborîrea mercurului la diviziunea sub 35°C .
3. Bolnavul este culcat în pat, sub fese se aşterne muşamaua ce se acoperă cu o
aleză (pentru a evita murdăria lenjeriei).
4. Rezervorul cu mercur al termometrului se unge cu vazelină şi se introduce pînă
la jumătate în rect.
5. Asistenta apropie fesele bolnavului, ţine termometrul cu mîina pe tot parcursul
manipulaţiei, se apreciază temperatura timp de 3 minute.
6. Datele obţinute se înregistrează în foaia de temperatură. Termometrul folosit
este supus dezinfectarii.
Accidente:
1. Spargerea termometrului.
2. Traumarea bolnavului.
3. Intoxicaţii cu mercur.
C. Măsurarea temperaturii în cavitatea bucală.
Scopul: Determinarea corectă a temperaturii corpului.
Indicaţii: Bolnavi gravi, bolnavii slăbiţi şi în cazul cînd nu este posibilă termometria în
fosa axilară.
Contraindicaţii: Bolnavii cu dereglări psihice, bolnavii inconştienţi.
Utilajul necesar:
 Termometrul medical.
 Foaia de temperatură, pix.
 Vas cu soluţie dezinfectantă.
 Ceas.
Tehnica :
1. Se pregăteşte termometrul.
2. Bolnavului i se explică tehnica efectuării termometriei ce necesită atenţie din
partea asistentei şi a bolnavului.
3. Rezervorul cu mercur al termometrului se introduce între suprafaţa de jos a
limbii şi fundul cavităţii bucale.
4. Corpul termometrului se ţine de către bolnav cu buzele sub supravegherea
asistentei.
5. Măsurarea temperaturii durează 2 minute.
6. Datele obţinute se înregistrează în foaia de temperatură.
7. Termometrul folosit se supune dezinfectării.
Accidente:
1. Spargerea termometrului.
2. Traumarea bolnavului.
3. Intoxicaţii cu mercur.
D. Măsurarea temperaturii în plica inghinală.
Scopul: Determinarea corectă a temperaturii corpului.
Indicaţii: La copii.
Contraindicaţii: Procese inflamatorii în regiunea plicii inghinale.
Utilajul necesar:
 Termometrul medical.
 Foaia de temperatură.
 Prosop.
 Vas cu soluţie dezinfectantă.
 Pix.
 Ceas.
Tehnica :
1. Se pregăteşte termometrul.
2. Bolnavului i se explică tehnica efectuării termometriei.
3. Se examinează regiunea plicii inghinale la prezenţa proceselor
inflamatorii.
4. Se şterge cu un prosop regiunea plicii inghinale de transpiraţie şi
urină.
5. Piciorul copilului se îndoaie uşor în artuculaţia şoldului şi în cuta
formată se introduce rezervorul cu mercur al termometrului.
6. Măsurarea temperaturii corpului durează 10 minute.
7. Datele obţinute se înregistrează în foaia de temperatură.
8. Termometrul folosit se supune dezinfectării.
Accidente:
1. Spargerea termometrului.
2. Traumarea bolnavului.
3. Intoxicaţii cu mercur.