Limbajul este haina gîndirii.

(Samuel Butler)
Limbajul este o activitate psihică, prin care cu ajutorul limbii se realizează comunicarea
interumană şi gîndirea verbal-naţională. Există întrebarea dacă limbajul este specific doar
omului. Unii zic că da, dar există dovezi că şi animalele comunică. La fel limbajul este folosit şi
în cadrul gîndirii . Atunci cînd gîndim folosim cuvintele, deci limbajul este folosit de către
oameni şi în procesul gîndirii, însă nu se ştie dacă acest proces se manifestă şi la animale.
Există mai multe forme de limbaj, cum ar fi: verbal, nonverbal, paraverbal.
Comunicarea verbală pe lîngă rolul de a codifica infirmaţile cu ajutorul limbii, are şi rolul de a
vehicula conţinuturi emoţional-afective. Bazat pe conţinutul individual şi mai ales cel social este
implicat incomunicarea specific umană, prin păstrare de legături între rude, prieteni, cunoştinţe
cu ajutorul contactelor de comun comunicare. Comunicarea verbala se bazează pe cel mai
specific mijloc de transmitere a informaţiilor, limbajul, care nu este doar un simplu mijloc de
transmitere, ci şi un tip special de conduită, cea verbala, implicînd activităţi  foarte  diverse,
dintre care amintim: vorbirea, ascultarea, schimb de idei,  reţinere,  reproducere,  treducere a
mesajelor sonore. Ea se subsumează conduitei simbolice( desen, scris, limbaj, gesticulate), foarte
frecvent folosite în educarea şi captarea atenţiei şi intereslui a preşcolarului.
Dacă omenirea nu ar putea vorbi - nu ar exista. De aceea în situaţia cînd în familie apare un
copil ce nu aude şi nu vorbeşte, părinţii sunt nevoiţi să se despartă de el pe o perioadă de timp
pentru ai asigura cunoştinţele necesare în limbajul nonverbal. Pe parcursul vieţii aceşti copii sunt
instruiţi cum să comunice cu semenii lor cu ajutorul gesturilor, astfel integrîndu-se în societate.
Este greu să te acomodezi într-o ţară străină, dacă nu cunoşti limba care se vorbeşte. Din
nefericire mulţi cetăţeni ai Republicii Moldova au fost şi sunt nevoiţi să migreze în ţări străine,
astfel învăţînd alte limbi, totodată că şi copii lor rămaşi aici cunosc limba străină vorbităa de
părinţii lor.
Personal mă afectează atitudinea unor cetăţeni de pe teritoriul ţării ce sunt de altă etnie
(bulgară, găgăuză, ucraineană etc.) şi care locuiesc de o viaţă, chiar şi generaţii, în această ţară şi
nu cunosc limba română. În aşa condiţii supunîndu-ne pe noi să comunicăm cu ei în limba rusă.
De ce, atunci cînd tot ei sunt nevoiţi să plece în ţări străine învaţă limba din ţara dată într-un
termen scurt, iar aici în ţara noastră nu au această dorinţă. Ori poate noi suntem de vină că
permitem ca limba română să fie umbrită de limba rusă?
Însă cu toate acestea din punct de vedere gramatical, moldovenii folosesc cel mai curat
limbaj românesc. Graiul dulce moldovenesc, cuprins atît de bine de Ion Creangă în “ Amintiri
din copilărie”, ori exprimarea Chiriţoaiei, care a dat savoare dramaturgiei lui Alecsandri, rămîne
de referinţă atunci cînd ne gîndim la limbajul moldovenesc. “Or fi moldovenii haioşi pe la
televizor dar cel puţin acordă subiectul cu predicatul. Alţii stau mai prost cu gramatica, dar nu
am auzit bancuri despre ei pe tema asta. Graiurile nu sunt părăsite prin înlocuirea cu varianta
literară, pentru că ele, graiurile reprezintă o sursă inepuizabilă de îmbogăţire a limbii şi trebuie
păstrate şi cultivate prin toate mijloacele” – Teodora Spînu, profesor de limbă română.
Există o singură limbă română, una şi bună. Se poate vorbi însă în mai multe dialecte.
Dezvoltarea limbii române în diverse comunităţi închise a dus la apariţia regionalismelor.
În ziua de astăzi se pune foarte mult accent pe limbaj. Oamenii, ca de obicei, aleg extremele,
nu stiu să urmeze calea de mijloc. Astfel apar două categorii: cei care vorbesc folosind un limbaj
rudimentar şi cei care vorbesc folosind un limbaj desprins parcă din dicţionare… Acestea sunt
cele două categorii care predomină, pentru că foarte puţini oameni au înţeles cş cea mai buna
soluţie în acest caz este îmbinarea!
Se vorbeşte atît de des despre “limbaj suburban! Iar cei care îi critică pe oamenii care îl
folosesc au dreptate, dar pînă la un punct! Se pare că ei uită adesea că nu contează numai cum
vorbeşti, contează şi ideile pe care le prezinţi! Fondul este de fiecare data mai important decat
forma. Astfel, poţi descoperi idei mai bine exprimate printr-o injurătură decît printr-un dicţionar
întreg. De aceea ar trebui întîi să analizăm fondul şi abia mai apoi să ne oprim asupra formei.
Desigur, daca avem două idei asemănătoare o vom alege pe cea care se prezintă intr-o formă mai
bună, dar, analiza noastră trebuie sa plece de la fond, în nici un caz de la formă! Întîi analizăm
ideea în sine şi abia mai apoi ne aplecam asupra limbajului prin care ea a fost exprimată! Nu
trebuie să cadem în extreme.… Limbajul pe care îl folosim trebuie să fie limbajul care ne convine
cel mai mult, limbajul care ne avantajează pe noi. Într-o dispută, nu te sfii să speculezi toate
breşele pe care ţi le oferă limbajul, al tău sau al adversarului! 
Limbajul este foarte important, dar uneori trebuie să învăţăm să căutăm sub “perdeaua” de
cuvinte vulgare sau banale şi să găsim ideile care se ascund acolo. De multe ori îi oferi unui om
numeroase argumente şi totuşi nu reuşeşti să îl trezeşti decît prin intermediul unei injurii! Asta
este arta conversaţiei… Trebuie să ştii cînd este momentul să foloseşti elementul “excepţional!
Deci reese că într-adevăr limbajul nostru este şi viaţa noastră cu tot ceea ce conţine bine şi
frumos. Prin limbaj noi ne exprimăm atunci cînd suntem veseli sau trişti.