Măsurarea temperaturii

2.3kShares
 2.3k

Mentinerea temperaturii in limite normale este o necesitate a organismului

de a pastra constant echilibrul dintre termogeneza (producerea caldurii)
si termoliza (pierderea caldurii)
Temperatura normala a corpului este de 36-37 grade C.
Centrii nervosi care regleaza temperatura se afla in hipotalamus.
Locul de masurare
o   Axila
o   Cavitatea bucala
o   Plica inghinala
o   Ureche
o   Rect
o   Vagin
Materiale necesare
·         Termometru

·         Recipient cu solutie dezinfectanta

Pregatirea pacientului
§  Se solicita consimtamantul

§  Se explica necesitatea procedurii

§  Asistenta se spala pe maini

Tehnica
    Se introduce termometrul in spirt sau in solutie de cloramina

    Se scoate termometrul si se sterge cu o compresa

    Se pozitioneaza in locul de masurare

    Se asteapta pana cand nivelul de mercur creste

    Se verifica nivelul de mercur si ce valoare indica acesta

MASURAREA TEMPERATURII LA AXILA

–          Se aseaza pacientul in pozitia decubit dorsal sau sezand

–          Se ridica bratul pacientului si se sterge axila prin tamponare

–          Se aseaza termometrul cu rezervorul de mercur in centrul axilei

–          Se apropie bratul de trunchi cu antebratul flectat pe suprafata

anterioara a trunchiului

–          Daca pacientul este slabit, trebuie sa sustinem bratul

–          Termometrul se mentine 10 minute

–          Temperatura axilara reprezinta temperatura externa a corpului,

aceasta fiind cu până la 0,5 grade C mai joasă decat temperatura internă
MASURAREA TEMPERATURII IN CAVITATEA BUCALA
–          Dupa ce parcurgem aceiasi pasi de sterlizare a termometrului,
acesta se introduce in gura sub limba, sau pe latura externa a arcadei
dentare

–          Pacientului ii este indicat sa respire numai pe nas pe parcursul

procedurii

–          Se mentine termometrul timp de 5 minute

–          Masurarea temperaturii in cavitatea bucala este contraindicata la

copii sau la pacientii cu afectiuni ale cavitatii bucale

–          Cu 10 minute inainte de masurarea temperaturii in cavitatea bucala,

pacientul trebuie sa fie atentionat sa nu consume alimente calde sau reci.

Rezultate
36-37 grade C = VALOARE NORMALA
37-38 grade C = SUBFEBRILITATE
38-39 grade C = FEBRA MODERATA
39-40 grade C = FEBRA RIDICATA
Peste 40 grade C = HIPERPIERXIE
Febra
Febra reprezintă creșterea anormală a temperaturii corpului. Aceasta este
un sindrom caracterizat prin hipertermie, tahicardie (creșterea ritmului
cardiac), tahipnee, transpirații, oligurie (cantitate mai mică de 500ml urină/24)
și astenie, mialgii, atralgii, hiperestezie cutanată.
Temperatura normală este considerată până la 37 grade C – temperatura cutanată.
Aceasta este rezultatul echilibrului dintre procesele de termoreglare cu centrul în
hipotalamus. Se măsoară cu termometrul cu mercur, de obicei axilar.
Cea mai scazuta temperatură a corpului se inregistreaza dimineața, între orele 4-5.
Din acest motiv, temperatura va fi măsurată de cel puțin două ori la un pacient,
dimineața și seara, în foaia de temperatura. Unirea valorilor notate prin linii
determină curba termică.

Cauze
Febra poate fi de cauză:

 infecțioasă (septică) – virală: viroze, gripe, hepatită, rujeolă, rubeolă, bolile

copilărilei, scarlatină, bacteriana: amigdalită, TBC, plăgi infectate, abcese,
flegmoane etc, cauze parazitare.
 neinfecțioasă (aseptică): neoplasme, arsuri, afecțiuni neuropsihice, boli
metabolice, reacții alergice, sindroame hemoragice, boli de colagen, boli
endocrine, postadministrare de medicamente.
În raport cu gradele de temperatură, se deosebesc urmatoarele tipuri:

 Subfebrilitate – 37-38 grade C

 Febră moderată – 38-39 grade C
 Febră ridicată – 39-41 grade C
 Hiperpirexie – peste 41 grade C
În evoluția febrei se deosebesc următoarele perioade:

 incipientă – etapa în care febra crește lent, progresiv sau brusc

 de stare – etapa în care curba termică atinge apogeul
 de declin – etapa în care febra scade fie brusc, fie lent.
Tipuri de febră
în platou – diferența dintre valoarea matinală și cea vesperală nu depașește 1 grad
C timp de mai multe zile.
remitentă – diferența dintre valoarea matinală și cea vesperală depașește 1 grad C
timp de mai multe zile.
recurentă – Alternează perioade de febrilitate (5-8 zile) cu perioade de afebrilitate.
ondulantă– Evoluează cu ascensiuni febrile ce alternează cu perioade afebrile, de
câteva zile fiecare, ce se repetă periodic, fapt care dă aspectul ondulant.
Cea mai mare temperatură pentru un organism uman a fost înregistrată la data de:
Iulie 10, 1980 de către Willie Jones, în vârstă de 52 de ani: 46,1 °C.