NECESITĂŢILE FIZIOLOGICE FUNDAMENTALE

7.Necesitatea menţinerii temperaturii corporale în limite

normale (termoreglarea optimă)
*Temperatura corpului
Este rezultanta procesului de termogeneză (producerea de căldură) şi termoliză
(pierderea de căldură), proces reglat de centrii termoreglării (situaţi în hipotalamus).

Menţinerea unei valori constante a temperaturii corporale - condiţie esenţială pentru

desfăşurarea metabolismului la homeoterme – se realizează prin mecanisme care funcţionează pe
baza principiului termostatului (prin termogeneză / termoliză).
homeoterm = care-şi menţine temperatura constantă indiferent de temperatura mediului
poichiloterm = care prezintă variaţii ale temperaturii corporale în funcţie de temperatura
mediului

*Repere anatomo-fiziologice
Termogeneza
 Se realizează prin reacţii metabolice energogenetice
 Surse de căldură
 În repaus = ficatul
 În activitate = ţesutul muscular striat; atunci când temperatura corporală
scade cu 0,6°C apare frisonul
Termoliza se realizează prin:
 Radiaţie (transfer de Q către obiectele mai reci din jur, cu care organismul nu vine în
contact)
 Conducţie - convecţie (transfer de Q către suprafeţe cu care organismul vine în contact,
respectiv către aerul mai rece din mediu)
 Evaporarea apei (perspiraţie, respiraţie)

Termoreglarea
Aparat complex de termoreglare, coordonat de centrii hipotalamici: 2 centri
 Termoliza: centru nervos parasimpatic în hipotalamusul anterior
 Termogeneza: centri nervoşi în partea caudală a hipotalamusului lateral
+ Influenţe centrale superioare (elaborare de reflexe condiţionate)
Căi eferente
 Sistemul nervos vegetativ
 Sistemul nervos somatic
 Sistemul endocrin
Termogeneza depinde de:
 Rata MB
 Activitatea musculară
 Titrul hormonilor
 Medulosuprarenalieni (adrenalina, noradrenalina)
 Tiroidieni
Mecanisme activate de frig
 Cresc producerea de Q
 Frisonul
 Creşterea activităţii voluntare
 Creşterea secreţiei de adrenalină, noradrenalină, hormoni tiroidieni
 Foamea
 Scad pierderea de Q
 Vasoconstricţia cutanată
 Piloerecţia
 Ghemuirea
Mecanisme activate de căldură
 Scad producţia de Q
 Inerţia, apatia (scade activitatea fizică)
 Anorexia
 Cresc pierderea de Q
 Polipneea
 Transpiraţia
 Vasodilataţia cutanată

*Evaluarea pacientului: elemente semiologice

Anamneza
 Vârsta (vârstele extreme)
 Sexul (în cazul femeilor: curba termică)
 CVM
o Microclimat (la domiciliu, la locul de muncă)
o Stresul
Obiectiv
Hipertermia
 Gradul creşterii temperaturii
 Stare subfebrilă = 37 - 38°C (temperatura axilară)
 Febră moderată = 38 - 39°C
 Febră ridicată = 39 - 41°C
 Hiperpirexia = peste 41°C
 Cauze
o Infecţioase
o Afecţiuni maligne
o Colagenoze
o Administrarea de anestezice (hipertermia malignă)
 Evoluţia febrei: 3 perioade
 Iniţială (de debut) – durează minute, ore sau zile
 De stare
 De declin (de scădere a temperaturii)
 bruscă (în criză)
 lentă (în liză)
 Tipuri de febră (în perioada de stare)

2
  Continuă (temperatură ridicată, cu oscilaţii sub 1°C între dimineaţă şi
seară, şi cu durată de mai multe zile)
 Remitentă (variaţii peste 1°C între cele 2 etape ale zilei, nescăzând sub
37°C)
 Hectică (oscilaţii zilnice mari, de 2 – 5°C)
 Intermitentă (creştere bruscă la 39 - 40°C, scăzând brusc după 2 – 3 ore, şi
repetându-se la una, 2 sau 3 zile)
 Recurentă (zile de febră ridicată alternând cu zile de afebrilitate, valorile
crescând şi scăzând brusc)
 Ondulantă (temperatura creşte lent, în câteva zile, la apogeu, după care
scade lent, în câteva zile, la afebrilitate, apoi ciclul se repetă)
 În cocoaşă de cămilă (la fel, cu doar 2 vârfuri termice)
 De tip invers (temperatură mai ridicată dimineaţa decât seara)
 Neregulată (oscilaţii febrile nesistematizate)
Hipotermia (= scăderea temperaturii sub valorile normale)
 Stadii
o Moderată = 35 - 32°C
 Frison
 Tegumente marmorate
 Tahipnee, tahicardie
 Halucinaţii
o Gravă = 32 - 28°C
 Cianoză
 Rigiditate
 Bradipnee, bradicardie
 Tulburări ale conştienţei
o Majoră = sub 28°C
 Hipoventilaţie
 Bradicardie extremă, aritmii
 Midriază bilaterală
 Comă
 Cauze
o Expunere la frig
o Inaniţie
o Intoxicaţii (Morfină, alcool etilic)
o Şoc, colaps
o Mixedem
o Insuficienţă hepatică gravă, etc.

*Evaluarea paraclinică
Măsurarea temperaturii = termometrie
 Uzual temperatura se măsoară la orele 7 şi 18; la nevoie pacientul poate fi termometrizat
şi la 30 – 60 minute
 Măsurarea temperaturii cu termometrul cu Hg:
 Temperatura axilară (termometrul cu rezervor de formă alungită):

3
  Asistenta se spală pe mâini
 Se coboară coloana de Hg a termometrului prin scuturare
 Se şterge tegumentul de la nivelul axilei
 Rezervorul termometrului se plasează în unghiul superior al fosei
axilare
 Braţul respectiv se apropie apoi de torace
 Termometrul se menţine în această poziţie timp de 10 minute
 Se citeşte temperatura
 Temperatura rectală (termometrul cu rezervor scurt):
 Asistenta se spală pe mâini
 Manevra se efectuează cu mănuşi de protecţie
 Se coboară coloana de Hg a termometrului prin scuturare
 Se introduce rezervorul termometrului în rect (protejat)
 Se menţine în această poziţie 3 minute
 Se citeşte temperatura
 Se utilizează această cale în cazul copiilor sub 3 ani
 Temperatura măsurată sublingual
 Determinarea se face la 30 minute distanţă de fumat / ingestie
 Asistenta se spală pe mâini
 Se coboară coloana de Hg a termometrului prin scuturare
 Termometrul se plasează lateral de frenul lingual, în „buzunarul”
format de mucoasă
 Termometrul se menţine în poziţie 3 – 5 minute
 Se citeşte temperatura
 Se contraindică această cale la copii şi pacienţii agitaţi
 Se notează temperatura obţinută în FO; rezultă curba termică
Tipuri de termometre
 Cu mercur
 Electronic; în cazul monitorizării permanente a temperaturii se utilizează calea rectală
 De unică folosinţă
Factori care influenţează măsurătoarea
 Fumatul (eroare ± 0,2°C dacă pacientul a fumat, în cazul determinării temperaturii orale)
 Ingestia de alimente / lichide reci / fierbinţi (în cazul determinării temperaturii orale)

*Independenţa în satisfacerea necesităţii menţinerii temperaturii corporale în limite optime

Manifestări de independenţă
 Temperatura corporală normală
 Temperatura axilară = 36,5 - 37°C
 Temperatura rectală = 37 – 37,5°C
 Temperatura sublinguală = 37,5°C
 Variaţii termice normale în cursul zilei
 Minim termic la orele 4 – 6 AM
 Maxim termic la orele 16 – 18 PM

4
  Senzaţie de confort termic a pacientului
 Tegumente normal colorate, transpiraţie minimă
 Valori normale ale FR, FC – în lipsa unei patologii cardio-vasculare sau respiratorii

Factori care influenţează satisfacerea necesităţii

1. Biologici
 Vârsta
 Nou-născutul şi sugarul nu au maturate mecanismele de termoreglare
 Vârstnicul: prin diminuarea proceselor nervoase, a metabolismului bazal şi a
activităţii fizice, este predispus la hipotermie
 Sexul
 Curba termică lunară în cazul femeilor (progesteronul determină ↑
temperaturii în momentul ovulaţiei cu 0,3 – 0,6°C = vârf; apoi temperatura
rămâne uşor mai ridicată în a 2-a jumătate a ciclului menstrual faţă de prima
jumătate)
 Exerciţiul fizic, antrenamentul
 Alimentaţia
2. Psihologici
 Apatia → scăderea temperaturii corporale
 Anxietatea, emoţiile → creşterea temperaturii
3. Sociologici
 Climatul
 Microclimatul (locuinţă, locul de muncă)

Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei în satisfacerea necesităţii

Educaţia pacientului
 În cazul în care temperatura mediului este crescută (mai ales în cazul asocierii cu
umiditate crescută şi lipsa curenţilor de aer = indice de confort termic critic), pacientul:
 va utiliza îmbrăcăminte deschisă la culoare (în cazul zilelor însorite)
 va utiliza îmbrăcăminte din fibre naturale
 se va hidrata corespunzător, nu cu lichide foarte reci
 va ventila corespunzător încăperea
 va reduce increta de alimente energogene (grăsimile)
 În cazul în care temperatura mediului este scăzută, pacientul:
 va purta îmbrăcăminte călduroasă, încălţăminte corespunzătoare şi va
proteja extremitatea cefalică
 va consuma alimente şi lichide calde
 va încălzi încăperea
 va consuma alimente cu valoare calorică mare
 eventual va creşte activitatea fizică

*Dependenţa în satisfacerea necesităţii menţinerii temperaturii corporale în limite optime

Manifestări de dependenţă
1. hipotermia
2. hipertermia

5
 3. accidente provocate de expunerea la căldură / frig (şocul caloric, insolaţia, arsurile,
degerăturile)

Surse de dificultate
1. Biologice
 Dereglări ale mecanismelor de termoreglare
 Afectarea hipotalamusului sau centrilor superiori
 Afectarea SNV (neuropatii periferice)
 Afectarea sistemului nervos somatic
 Afecţiuni vasculare periferice
 Dereglări hormonale
 Afectarea tegumentului (arsuri întinse)
 Pirogene endogene (infecţii)
 Administrarea anumitor anestezice persoanelor predispuse (hipertermie
malignă)
 Exerciţiul fizic
 Ingestia alimentară neadaptată temperaturii
 Imaturitatea sistemelor de termoreglare
 Suprasolicitarea (căldură sau frig excesiv)
2. Psihologice
 Alterarea stării cognitive
 Apatia
 Stresul
3. Sociologice
 Calitatea necorespunzătoare a îmbrăcămintei
 Mediul necorespunzător termic la domiciliu sau locul de muncă
 Lipsa mijloacelor materiale necesare achiziţionării de îmbrăcăminte şi
alimente
4. Ignoranţa
 Lipsa cunoştinţelor despre mediu
 Lipsa cunoştinţelor asupra mijloacelor de creştere / scădere a termogene-
zei / termolizei

Diagnostice de nursing aprobate de NANDA (1990)

Risc crescut pentru alterarea echilibrului termic:
 Hipotermie
 Hipertermie
 Termoreglare ineficientă
Deficit de cunoaştere
Alterări senzoriale şi de percepţie (ex.: Risc crescut de hipotermie cauzat de alterarea senzorială
secundară ingestiei de alcool)

Intervenţiile asistentei medicale pentru recuperarea stării de independenţă în satisfacerea

necesităţii menţinerii temperaturii corporale în limite optime
Hipertermia
 Aerisirea încăperii

6
  Îndepărtarea hainelor
 Schimbarea lenjeriei de corp şi pat
 Menţinerea igienei corporale (pacient transpirat)
 Împachetări reci, ştergerea cu burete ud
 Lavaj gastric rece
 Hidratare corespunzătoare
 Repaos fizic şi alimentar
 Medicaţie antitermică
 Algocalmin p.o., i.v., i.m., intrarectal
 Paracetamol p.o., intrarectal
 AINS (antiinflamatorii nesteroidiene):
 Aspirină p.o. – nu la copil sub 12 ani: risc de sindrom Reye
 Ibuprofen (se poate administra inclusiv copiilor)
 Dantrolene – în hipertermia malignă
 Medicaţie antifrison (HHC i.v., Mialgin i.v.)
 Echilibrarea psihică a pacientului
 Combaterea anxietăţii produse de febră
 Pregătirea pacientului pentru manevre ca: împachetări reci, lavaj gastric
rece
 Monitorizarea temperaturii
Hipotermia
 Încălzirea încăperii – treptat
 Încălzirea pacientului (lent)
 Pasiv
 Pătură electrică
 Buiote calde
 Lavaj gastric şi vezical cald
 Clismă cu apă caldă
 Perfuzare de fluide încălzite (G 10%, soluţii macromoleculare în colaps)
 Masajul extremităţilor (dacă nu are degerături)
 Dacă pacientul este conştient se administrează lichide calde îndulcite p.o.; în caz contrar
p.e.v. G10% lent
 Monitorizarea:
 EKG (risc de aritmii sub 32°C)
 TA
 FR
 Sa O2
 temperaturii
 Perfuzare de lichide macromoleculare în cazul pacientului cu colaps
 În funcţie de Sa O2 se administrează O2 pe mască sau IOT
 Recoltarea de probe de sânge (HLG, glicemie, RA sau pH şi ionogramă)
 Reechilibrare glicemică, hidroelectrolitică (p.o., i.v.)
 Administrarea medicaţiei prescrise (antibiotice, analgezice, etc.)
 Echilibrarea psihică a pacientului (dacă e conştient)
 !Există hipotermie indusă în scop terapeutic (scade necesarul de O2 şi energetic)!
 !În cazul hipotermiei manevrele de resuscitare cardio-respiratorie se prelungesc!

7
Accidentele provocate de expunerea la căldură (şocul caloric, insolaţia, arsurile)
Degerăturile

8
 Bibliografie curs

1. Acalovschi Iurie Manopere şi tehnici în Terapia Intensivă Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1989
2. Antohe Ileana, Fermeşanu Mihaela Carmen Elemente de nursing clinic Ed. Junimea Iaşi
2003
3. Brunner LS, Smith Suddarth D Textbook of Medical-Surgical Nursing 6th Edition, JB
Lippincott Company, Philadelphia 1988
4. Jamieson EM, McCall JM, Blythe R Guidelines for Clinical Nursing Practices Churchill
Livingstone Edinburgh, 1988
5. Sabău Ioan, Micle Ioana, Simedrea Ioan, Cristoi Lucreţia, Crăciun Adrian Reanimarea în
pediatrie Ed. Helicon Timişoara
6. Stanciu Carol Semiologie medicală – CURS Ediţia a 2a 1992
7. Teodorescu Exarcu I, Badiu G Fiziologie Ed. Medicală Bucureşti 1993
8. Urgenţe