SIMPTOME GENERALE

SIMPTOME GENERALE

Nu apartin unui organ sau aparat :

 Febra
 Cefaleea
 Ametelile si vertijul
 Astenia, fatigabilitatea, impotenta functionala
FEBRA
TERMOREGLAREA =
Mentinerea temperaturii corpului in limite normale este o necesitate a
organismului de a conserva temperatura aproximativ constanta, pentru
a-si mentine o stare de bine.

Temperatura corpului se mentine constanta datorita echilibrului dintre

termogeneza si termoliza.
Mentinerea echilibrului este asigurata de functionarea centrilor
termoreglatori, situati la hipotalamusul anterior
In producerea de caldura – termogeneza – intervin procesele
biochimice, caldura fiind rezultatul proceselor de oxidare din organism,
mai ales prin activitatea musculara si glandulara.
In pierderea de caldura – termoliza – intervin mecanisme fizice, caldura
pierzandu-se prin piele, plamani, rinichi.
Termogeneza

Temperatura mediului inconjurator influenteaza termogeneza astfel:

cand temperatura mediului inconjurator scade, pe cale reflexa, se
produce o crestere a activitatii musculare si deci se intensifica
procesele oxidative
cand temperatura mediului inconjurator creste, se produce pe cale
reflexa, o diminuare a proceselor oxidative;
In pierderile de caldura intervin mecanisme fizice:
vasoconstrictie, in caz de frig, deci, pierderi reduse de caldura;
vasodilatatie, in caz de temperatura crescuta a mediului, deci pierderi
mai mari de caldura.
Echilibrul dintre termogeneza si termoliza se numeste homeotermie
sau homeostazie termica.
Termoliza
Pierderile se realizeaza prin:
 Evaporare (25%) - reprezinta pierderea caldurii datorita
eliminarii transpiratiei si evaporarii ei prin piele.
Respiratia, antreneaza o pierdere de caldura si, astfel, racirea
corpului;
 Radiatie (60%) - reprezinta pierderea caldurii sub forma de
unde electromagnetice, atunci cand temperatura mediului
inconjurator este mai mica decat temperatura corpului;
 Conductie - reprezinta pierderea caldurii prin contactul direct al
corpului cu obiecte reci (bai reci, cuburi de gheata);
Convectie - reprezinta pierderea caldurii printr-o circulatie de
aer in jurul corpului;
Factorii care influenteaza temperatura corpului
Factori biologici
a) Varsta – nou-nascutul si copilul mic au termoreglarea fragila, datorita imaturitatii
centrului reglator, de aceea temperatura lor corporala este usor influentata de cea a
mediului ambiant.
Temperatura corpului la : - noul-nascut este cuprinsa intre 36,1 – 37,8 °C
- adult : 36-37 °C
- varstnicul: 35-36 °C
b) Efort fizic – in timpul activitatii musculare foarte intense, temperatura corpului
poate creste cu 2,2-2,7°C peste valorile normale, dar revine cand activitatea inceteaza.
- temperatura corpului scade in timpul inactivitatii.
c) Alimentatia – ingestia de alimente, in special proteinele, ridica temperatura corpului.
d) Momentul zilei – temperatura corpului variaza in functie de ora zilei
 - este minima intre orele 3-5 dimineata (remisiune matinala), datorita diminuarii
 proceselor metabolice in timpul somnului;
 - este maxima seara, intre orele 18-23 (exacerbarea vesperala);
 - valorile matinale sunt cu 0,5 °C mai mici decat vesperale
e) Sexul – la femei temperatura corporala inregistreaza valori peste 37 °C in a doua
jumatate a ciclului menstrual, in timpul ovulatiei.
Temperatura corpului uman
Temperatura normală a corpului este considerată ca fiind de
37°C (98,6°F) cu variaţii circadiene şi fiziologice de 0,5 - 1°C.
Temperatura internă (centrală) nu este identică pentru fiecare
individ, aceasta variind în funcţie de vârstă, în funcţie de
activitate, temperatura mediului, fluctuaţiile zilnice (sau
ritmul circadian) etc. Diferite părţi ale corpului nu au aceeaşi
temperatură.
Menţinerea acestei temperaturi la un nivel constant este
importantă pentru a asigura buna funcţionare a creierului, a
organelor vitale şi a arterelor principale.
Temperatura fetala si nou-nascutului
 In perioada când fătul se află în uterul mamei, producţia de căldură se risipeşte prin
placentă de către mamă.
 În mod normal, temperatura corpului fătului este mai mare decât cea a mamei.
 După naştere, temperatura corpului nou- născutului scade rapid, în principal secundar
evaporării de la nivelul tegumentelor ude de lichidul amniotic. Țesutul subcutanat
sărac al copilului, împreună cu aerul şi pereţii reci ai sălii de naştere, cresc pierderile
de căldură ale nou născutului cu 2-3°C.
 Trecerea de la o răcire moderată la una severă poate determina o acidoză metabolică,
un nivel de oxigen arterial scăzut şi hipoglicemia nou născutului, în timp ce o răcire
moderată a copilului poate fi benefică în adaptarea sa la viaţa extrauterină
Imaturitatea sistemului nervos la nou – născut explică imperfecţiunea sistemului
termoreglator atât fizic cât şi chimic, periferic şi central.
 Termogeneza şi termoliza intră în funcţie şi se maturizează la vârste diferite.
 Termogeneza se perfecţionează prima, cu dezvoltare maximă la 3­4 luni, pe când
mecanismele termolitice abia încep să intre în funcţie de la această vârstă.
 De aceea la nou - născut apar febra de sete, febra alimentară, creşterea
temperaturii după agitaţie;
Temperatura corpului la batrani
Temperatura corpului la bătrâni scade pentru că:
• rata metabolismului bazal este mai scăzută
• producţia de căldură metabolică este mică
• abilitatea de a conserva căldura este mai redusă (scade
reflexul de vasoconstricţie subcutanată şi la unii bătrâni
ţesutul grăsos e mai redus)
Temperatura corpului la bătrâni variază
între 35°C - 36°C
Temperatura in zonele de masurare
Oral – 35,5°C – 37,5°C
Axilar – 36,4°C – 37,3°C
Rectal – 36,6°C – 38,0°C
Vaginal - Locul cel mai bun de măsurare a temperaturii bazale, la femei,
este vaginul.
Temperatura din perioada preovulatorie este egală sau mai mică de 36,6
grade şi creşte în jurul momentului ovulaţiei, perioadă în care femeia poate
rămâne însărcinată. Temperatura bazală creşte cu 0,2 - 1,5 grade.
Auricular – 35,8°C – 38,0°C

In mod normal temperatura corpului fluctuează de-a lungul zilei, cu cel mai
scăzut nivel în jurul orei 4 – 5 dimineaţa ( remisiune matinală) şi cu cel
mai înalt în jurul orei 18 (exacerbarea vesperală - presupunând că
subiectul are un ritm nictemeral normal, cu somn pe parcursul nopţii şi
veghe ziua).
Temperatura - valori
Temperatura normala – 36,1°C – 37,7°C dupa varsta
copii 36 – 37,5 °C;
batrani 36 – 36,5 °C
dimineata – 37,2°C ( masurare 7.00-9.00)
seara – 37,7°C (masurare 16.00-18.00)
Temperatura crescuta:
SUBFEBRILITATE: 37,1 - 38 °C
FEBRA MODERATA: 38,1 - 39 °C
FEBRA RIDICATA: 39,1 - 40 °C
HIPERTERMIE (HIPERPIREXIE): > 41 °C
FRISONUL
= fenomen clinic cu aparitie brusca, senzatie de frig cu contractii
musculare scurte si repetitive insotite de piloerectie
Pacientul descrie ...ca este ”scuturat de friguri”
- Dureaza minute, zeci de minute
- Apare initial ca prodrom al ascensiunii febrile
- Poate fi repetitiv
Simptome asociate febrei
- La cateva zile de frison si febra apare herpes nazolabial
- Transpiratiile = mecanism de termoliza, uneori vesperale,
fenomen legat de ascensiunea febrila
- Tahicardia – mecanism adaptativ
- Disociatia puls – temperatura = bradicardie relativa asociata
febrei, la pacientii cu afectare cardiaca
- Alterarea statusului mental, frecvent la copii, batrani, alcoolici:

Dezorientare
Stari confuzionale
Crize delirante
Convulsii – miscari involuntare repetitive
 SUPRAVEGHEREA TEMPERATURII ORGANISMULUI
În evoluţia oricărei febre se disting trei perioade: ce pot fi
studiate pe foile de temperatură: de invazie, de stare si de
defervescenta
1. Perioada iniţială (invazia febrei)
-febra poate urca brusc (in crisis) sau lent, progresiv (in lisis), în
decurs de câteva ore ajungând la 39-40 grade Celsius
-acumularea de căldură este favorizată de scăderea termolizei printr-o
vasoconstricţie periferică puternica, însoţită de frisonul de debut
2. Perioada de stare
- durează de la câteva ore până la câteva săptămâni, in această perioadă
febra atinge punctul ei culminant.
După oscilaţiile zilnice ale temperaturii şi după evoluţie
deosebim în această perioadă diferite tipuri de febră:
a. Subfebrilitatea rigidă, în fierăstrău. Temperatura nu depăşeşte
37,4 grade Celsius, iar oscilaţiile din cursul zilei sunt abia de 0,1 – 0,2.
Această febră este de obicei neinfecţioasă, de natură umorală.
 SUPRAVEGHEREA TEMPERATURII ORGANISMULUI
b. Subfebrilitatea cu oscilaţii fiziologice
- temperatura ajunge până la 37,6 – 37,8 grade Celsius, iar oscilaţiile
sunt de 0,4 – 0,5 grad Celsius.
c. Febra continuă (t dimineata – tseara < 1 grad C )
- bolnavul este tot timpul febril, iar oscilaţiile dintre dimineaţă şi seară
nu depăşesc un grad
d. Febra remitentă (td – ts > 1 grad C )
- oscilaţiile dintre temperatura de dimineaţă şi seară > 1 grad, iar
temperatura peste valorile normale
e. Febră intermitentă
- diferenţa dintre temperatura de dimineaţă şi cea de seară > de câteva
grade, temperatura minimă atingând valori normale. Temperatura se
ridică brusc pentru câteva ore după care scade sub 37 de grade Celsius.
f. Febra intermitentă periodică
- are caracterele febrei intermitente dar puseele de febră se repetă la
acelaşi interval de timp, putând fi separate de zile afebrile
 SUPRAVEGHEREA TEMPERATURII ORGANISMULUI

g. Febra recurentă
- perioadele febrile de 4 – 6 zile cu temperatură continuă alternează cu
perioade afebrile de aceeaşi durată
h. Febra ondulantă
-perioadele febrile alternează cu perioade afebrile însă trecerea de la
perioada afebrilă la cea febrilă nu se face brusc, ci treptat prin oscilaţii
ascendente şi descendente, dând curbei febrile caracterul unei linii
ondulante.
i. Febra de tip invers
- temperatura minimă se înregistrează seara, iar temperatura maximă
dimineaţa
j. Febra neregulată
- ascensiunile şi scăderile de febră nu pot fi sistematizate.
3. Perioada de declin (stadiul de defervescenţă), poate fi:
asemănătoare debutului, bruscă, lentă, progresivă, regresivă.
TIPURI DE CURBE TERMICE
CEFALEEA
= durere craniana, frecvent benigna, manifestare izolata sau in
cadrul unor boli
-Simptom frecvent in practica medicala
-Se analizeaza:
 Caracterul durerii: surda/ lancinanta/ ascutita, continua /
intermitenta
 Localizarea: frontooccipitala / frontala/ hemicranie (migrena)
 Durata, evolutia in timp: acuta sau cronica
CEFALEEA - mecanisme

1. Prin distensia sau tractiunea sau dilatarea arterelor intra /

extracraniene
2. Tractiunea venelor intracraniene
3. Compresiunea/ inflamatia/ tractiunea nervilor cranieni
4. Iritatia / inflamatia meningelor
5. Cresterea presiunii intracraniene
6. Perturbarea sistemului serotoninergic intracerebral
CEFALEEA – variante clinice
1. Cefaleea de cauza vasculara:
a) migrena = hemicranie paroxistica periodica prin modificari
hemodinamice cerebrale
- frecvent la femei tinere,
- are predispozitie ereditara
- Are manifestari premonitorii (aura): scotoame sau halucinatii,
depresie sau euforie
- Apare brusc durerea +/- greata , varsaturi, fotofobie
(sensibilitate la lumina)
- Dureaza ore, 1 – 2 zile
CEFALEEA – variante clinice
1. Cefaleea de cauza vasculara:
b) Hipertensiunea arteriala = cresterea presiunii arteriale poate
determina cefalee surda, occipitala
c) Cefaleea nocturna sau declansata la caldura in afectiuni ale vaselor
cerebrale
2. Cefaleea din afectiuni intracraniene:
a) Cefalee din tumori expansive cerebrale - retroorbitala,
retroauriculara, occipitala, continua – asociata cu sughit,
varsaturi , tulburari neurologice – sugerand hipertensiune
intracraniana
b) Cefaleea din inflamatia meningelui – cefalee generalizata,
severa, cu rigiditate de ceafa, confuzie, varsaturi in jet,
somnolenta, coma
CEFALEEA – variante clinice
3. Cefaleea din afectiuni de nervi cranieni:
a) Nevralgia de trigemen – cefalee declansata frecvent de
atingerea zonei buzelor, cavitatii bucale, la periaj, masticatie
- Nu este nocturna
- Are paroxisme dureroase cu remisiuni spontane
b) Nevralgia de glosofaringian – paroxisme dureroase cu durata
scurta, declansate de stimularea amigdalelor si a faringelui
posterior
4. Cefaleea psihogena
- Cefalee surda asociata cu anxietate in sindromul de
suprasolicitare fizica sau intelectuala
Ametelile
= senzatie de instabilitate sau clatinare
Apar in caz de:
- Hemoragii acute cu scaderea tensiunii arteriale
- Hipoglicemie – asociate cu transpiratii, oboseala musculara
- Hipotensiune ortostatica – scaderea tensiunii arteriale la
schimbarea pozitiei corpului in ortostatism
- Pe fond nevrotic
Vertij
= ameteala brusca cu senzatie rotatorie in plan vertical sau
orizontal, frecvent prin tulburari presionale in sistemul vestibular
a) Apare la indivizi sanatosi cu “rau de inaltime sau de mare sau de
masina”
- Se insoteste de varsaturi, transpiratii
b) Vertijul patologic periferic – de cauze vestibulare
- caracteristic este vertijul MENIERĔ – in caz de disfunctie
labirintica unilaterala – brusc ameteala, infundarea urechii,
zgomote in uerche – tinitus, senzatie rotatorie, varsaturi,
transpiratii. Criza e scurta, fara tulburari reziduale
- disfunctie labirintica bilaterala acuta – la consum de droguri sau
alcool
c) Vertijul patologic central – leziuni cerebeloase sau cerebrale
Astenie, fatigabilitate, impotenta functionala
Fatigabilitatea = manifestare generala cu lipsa de energie,
epuizare,
- Poate fi simptom inaugural in boli sistemice, endocrine,
metabolice,
Impotenta functionala = imposibilitatea sau dificultatea in
efectuarea unui act motor
- Are cauze neurologice, musculare sau arteriale
- Este localizata la un segment al corpului
Astenie, fatigabilitate, impotenta functionala
Astenia = manifestare generala subiectiva numita frecvent de
pacient oboseala
- Trebuie diferentiata de dispnee = lipsa de aer
- Are componenta psihica sau fizica
- Astenia cronica primara apare la femei de 25 – 45 ani cu examen
clinico-paraclinic normal, are cauze psihologice / psihiatrice
- Se asociaza cu palpitatii, insomnie, cefalee
- Astenia poate avea cauze organice; tulburari endocrine, boli
neurologice, infectii, boli hepatice