Sunteți pe pagina 1din 12

7.

NEVOIA DE A MENŢINE TEMPERATURA


CORPULUI ÎN LIMITE NORMALE
Definiţie: Menţinerea temperaturii în limite normale este necesitatea organismului de a conserva o temperatură la
un grad aproximativ constant, pentru a-şi menţine starea de bine.
• I. Independenţa în satisfacerea nevoii
• Temperatura corpului se menţine constantă datorită echilibrului dintre termogeneză şi termoliză. Menţinerea echilibrului este asigurată de
funcţionarea centrilor termoreglatori, situaţi în hipotalamus.
• In producerea de căldură - termogeneza - intervin procesele biochimice, căldura fiind rezultatul proceselor oxidate din organism, mai ales
prin activitatea musculară şi glandulară.
• In pierderea de căldură - termoliza - intervin mecanisme fizice, căldura pierzându-se prin piele, plămâni, rinichi.
• Pierderile se realizează prin: - evaporare, care reprezintă pierderea căldurii datorită eliminării transpiraţiei şi evaporării ei prin piele.
Respiraţia antrenează o pierdere de căldură şi, astfel, răcirea corpului;
• - radiaţie, care reprezintă pierderea căldurii sub formă de unde electromagnetice, atunci când temperatura mediului înconjurător este mai
mică decât temperatura corpului;
• - conducţie, care reprezintă pierderea căldurii prin contactul direct al corpului cu obiecte reci (băi reci, cuburi de gheată);
• - convecţie, care reprezintă pierderea căldurii printr-o circulaţie de aer în jurul corpului (evantai, vânt rece).
• Temperatura mediului înconjurător influenţează termogeneza astfel: - când temperatura mediului înconjurător scade, pe cale reflexă, se
produce o creştere a activităţii musculare (tremurături) şi deci se intensifică procesele oxi-dative; - când temperatura mediului înconjurător
creşte, se produce pe cale reflexă o diminuare a proceselor oxidative; 184 în pierderile de căldură intervin mecanisme fizice: -
vasoconstricţie, în caz de frig, deci pierderi reduse de căldură; - vasodilataţie, în caz de temperatură crescută a mediului, deci pierderi mai
mari de căldură.
• Echilibrul dintre termogeneza şi termoliza se numeşte homeotermie.
Factorii care influenţează satisfacerea nevoii
Factori biologici - Vârsta • Nou-născutul şi copilul mic au termoreglarea fragilă, datorită imaturităţii centrului
reglator, de aceea temperatura lor corporală este uşor influenţată de cea a mediului ambiant.
Temperatura corpului la nou-născut este cuprinsă între 36,1 şi 37,8° C. - Adultul'îşi menţine
temperatura corpului între 36-37° C - Vârstnicul, prin diminuarea proceselor nervoase, este
predispus la temperaturi în jur de 35-36° C (prin diminuarea proceselor oxidative). - Exerciţiul -
în timpul activităţii musculare foarte intense, temperatura corpului poate creşte cu 2,2-2,7° C
peste valorile normale, dar revine când activitatea încetează. Temperatura corpului scade în
timpul inactivităţii. - Alimentaţia - ingestia de alimente, în special proteinele, ridică temperatura
corpului. - - Variaţia diurnă - temperatura corpului variază în funcţie de ora zilei: este minimă
între orele 3-5 dimineaţa (remisiune matinală), datorită diminuării proceselor metabolice în
timpul somnului; este maximă seara, între orele 18-23 (exacerbarea vesperală); valorile matinale
sunt cu 0,5° C mai mici decât vesperale - - Sexul - la femei temperatura corporală înregistrează
valori peste 37° C în a doua jumătate a ciclului menstrual, în timpul ovulatiei.
Factori psihologici - Anxietatea - Emoţiile puternice pot determina o creştere a temperaturii corporale.
Factori sociologici - Locul de muncă cu condiţii de creştere sau scădere a temperaturii mediului ambiant pot determina
dereglări ale temperaturii corpului - Climatul - umed şi cald determină creşterea temperaturii corporale,
climatul rece şi umed determină scăderea temperaturii corpului - Locuinţa - temperatura încăperii
influenţează temperatura corpului. Astfel: camera supraîncălzită produce creşterea temperaturii
corpului prin radiaţia aerului către individ. Acelaşi fenomen, în sens invers, se întâmplă când
temperatura locuinţei este scăzută
Manifestări de independenţă

Temperatura corporală. - nou-născut şi copilul mic 36,1-37,8° C


- adult 36-37° C obţinută prin măsurare în cavitatea axilară
- vârstnic 35-36° C
- Prin măsurarea temperaturii în cavităţile închise (rect, vagin,
cavitatea bucală) valorile sunt cu 0,3-0,5° C mai mari decât cele
axilare

Piele - - culoare roz, temperatură călduţă - transpiraţie minimă - senzaţie


plăcută faţă de frig sau căldură

Temperatura mediului ambiant 18-25° C


Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei în satisfacerea nevoii

• când temperatura mediului ambiant este crescută, învaţă pacientul:


• - să reducă din alimentaţie, alimentele cu valoare calorică mare; de exemplu, grăsimile
• - să consume lichide şi alimente reci
• - să aibă o bună ventilaţie în încăpere, la locul de muncă
• - să aibă îmbrăcăminte lejeră, amplă, de culoare albă
• - când temperatura mediului ambiant este scăzută, învaţă pacientul:
• - să crească cantitatea de alimente, în general, şi a celor caiorigene, în special
• - să îngere lichide şi alimente calde - să aibă în încăpere temperatura de 18-25° C
• - să poarte îmbrăcăminte călduroasă
II. Depedenţa în satisfacerea nevoii de a menţine constantă temperatura corpului Survin două
probleme de dependenţă:
1. Hipertermia 2. Hipotermia
Surse de ordin fizic - dereglări funcţionale ale hipotalamusului, provocate de anomalii cerebrale,
de substanţe toxice piretogene (bacterii, droguri)
- imaturitatea sistemului de termoreglare
- supraîncărcarea: căldura sau frigul excesiv la care este expus corpul
-dereglări hormonale: hipo- sau hiper funcţia tiroidiană

Surse de ordinpsihologic - Anxietatea


- - mânia
Surse de ordin sociologic - umiditatea şi temperatura ridicată din mediu - umiditatea şi temperatura scăzută
din mediu - calitatea necorespunzătoare a veşmintelor

Lipsa cunoaşterii - cunoştinţe insuficiente despre mediul înconjurător, despre sine


1. Hipertermia
Problema de dependenţă constă în ridicarea
temperaturii corporale deasupra limitelor
normale: 37° C la adult.

Hipertermia poate constitui un mecanism de


apărare a organismului, pentru că, în momentul
invaziei microbiene, determină producerea de
anticorpi printr-o creştere a metabolismului
Manifestări de dependenţă

Subfebrilitatea - menţinerea temperaturii corporale între 37-38° C


Febră moderată Piloerecţia menţinerea temperaturii corporale între 38-39° C
- piele de găină, senzaţie de frig

- Febră ridicată - menţinerea temperaturii corporale între 39-40° C


Hiperpirexie - menţinerea temperaturii corporale peste 40° C
Frisoane - contracţii musculare puternice
Piele roşie, caldă, umedă - pielea, la început, este palidă, apoi roşie, caldă şi transpirată
Piloerecţia - piele de găină, senzaţie de frig
Sindrom febril - grup de semne: cefalee, curbatură, tahicardie, tahipnee, inapetenţă, sete, oligurie, urini
concentrate, convulsii, halucinaţii, dezorientare
Erupţii cutanate - macule, papule, vezicule, întâlnite în bolile infecţioase
Febră - menţinerea temperaturii corporale în perioada de
stare a bolii continuă peste 37° C cu diferenţa sub 1 ° C
între valorile înregistrate dimineaţa şi seara

Febră intermitentă - diferenţă de câteva grade între valorile înregistrate


dimineaţa şi seara în perioada de stare a bolii, cele mai
mici valori scăzând sub 37° C

Febră remitentă - diferenţă de câteva grade între valorile înregistrate


dimineaţa şi seara, în perioada de stare a bolii, dar cele
mai mici valori nu scad sub 37° C

Febră recurentă - perioade febrile de 4-6 zile, ce alternează cu perioade de


afebrilitate de 4-6 zile, trecerile făcându-se brusc

Febră ondulantă - perioade febrile, ce alternează cu perioade de


afebrilitate, trecerea făcându-se lent
Intervenţiile asistentei
Pacient cu hipertermie
OBIECTIVE INTERVENŢIILE ASISTENTEI, AUTONOME Şl DELEGATE
Pacientul să-şi menţină temperatura corpului în limite fiziologice - aeriseşte încăperea
- asigură îmbrăcăminte lejeră
- aplică comprese reci, împachetări reci, pungă cu gheaţă, fricţiuni
- încălzeşte pacientul în caz de frisoane
- administrează medicaţia recomandată de medic: antitermice, antibiotice Pacientul să fie echilibrat hidroelectrolitic
- calculează bilanţul ingesta-excreta pe 24 ore
- serveşte pacientul cu cantităţi mari de lichide
Pacientul să aibă o stare de bine fizic şi psihic - schimbă des lenjeria de pat şi de corp
- menţine igiena tegumentelor
- pregăteşte psihic pacientul, înaintea tehnicilor de recoltare şi examinare
2. Hipotermia

• Hipotermia reprezintă scăderea temperaturii corpului sub limite normale, cauzată de un dezechilibru între termogeneză şi
termoliză. Este mai puţin nocivă decât hipertermia. în copilărie, hipotermia este cauzată de lipsa de maturitate a mecanismelor
de termoreglare; la adult - de expunerea prelungită la frig, de dereglări endocrine, de abuzul de sedative şi alcool; la persoana
vârstnică, cauza este încetinirea activităţii sistemului nervos.
• Manifestări de dependenţă
• Hipotermie - valori ale temperaturii corpului sub limita normală: 36° C
• Hipotensiune arterială - scăderea tensiunii arteriale
• Cianoza - coloraţie vineţie a buzelor, unghiilor, urechilor
• Eritem - roşeaţa feţii, urechilor, mâinilor Edem generalizat - tumefierea întregului corp
• Durere - la nivelul regiunii expu
• Oboseală - stare de epuizare musculară
• Tulburări de vorbire - vorbire lentă Somnolenţă - nevoie crescută de somn
• Degeraturi - leziuni de necroză la nivelul pielii, determinate de temperatura scăzută
• Apatie – indiferenţă
• Parestezii - senzaţie de amorţeli şi furnicături în regiunea expusă la frigunii expuse la frig
• Oboseală - stare de epuizare musculară
Pacient cu hipotermie
OBIECTIVE INTERVENŢIILE ASISTENTEI, AUTONOME Şl
DELEGATE
• -
Pacientul să aibă temperatura corpului în limite fiziologice - încălzeşte lent pacientul cu pături, termofoare
- creşte treptat temperatura mediului ambiant
- recoltează sânge pentru cercetarea glicemiei, hemogramei,
hematocritului
- pregăteşte pacientul pentru EKG

Pacientul să-şi păstreze integritatea tegumentelor pune extremităţile pacientului în apă călduţă de 37° C
- masează extremităţile
- administrează tratamentul prescris: antibiotice, corticoizi,
analgezice

Pacientul să fie echilibrat hidroelectrolitic - administrează lichide uşor călduţe, în cantităţi mici, la
intervale regulate de timp
- calculează raportul ingesta-excreta pe 24 ore

S-ar putea să vă placă și