1.

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU BRONŞIECTAZIE

Bronşiectazia este o afecţiune caracterizată prin dilatarea şi deformarea bronhiilor, manifestată clinic prin hemoptizii şi tuse
cu expectoraţie purulentă. Evoluţia este cronică cu perioade de acutizare şi remisie.

Colectarea datelor

• circumstanţe de apariţie
- infecţii pulmonare repetate
- obstrucţii bronşice
- congenitală
•factori favorizanţi ai acutizării -frig
- umezeală
- expunere la pulberi şi substanţe iritante
•manifestări de dependenţă
- tuse la început uscată, apoi cu expectoraţie, frecvent dimineaţa
- hemoptizie
- dispnee
- dureri toracice
- febră moderată
- anorexie în cazurile când pacienţii înghit sputa purulentă
•examinări paradinice
- bronhoscopie
- radiografie toracică
- tomografie
- bronhografia cu lipiodol (examen de certitudine)
-examenul sputei

Problemele pacientului
- obstrucţia căilor respiratorii
- diminuarea schimburilor gazoase
-potenţial de alterare a nutriţiei
Obiective
Vizează:
- combaterea infecţiei
- dezobstruarea căilor respiratorii
- îmbunătăţirea ventilaţiei pulmonare
- prevenirea complicaţiilor
Intervenţii

- asigurarea repausului la pat în perioada de acutizare

- administrarea de lichide pentru fluidificarea secreţiilor

- aplicarea măsurilor de mobilizare a secreţiilor:
- drenaj postural
- tapotament Fig. 19

- măsuri de combatere a hemoptiziei (vezi „Urgenţe rnedico-chirurgicale" de Lucreţia Titircă)

- învăţarea pacientului să expectoreze în scuipător
- administrarea tratamentului medicamentos
- educaţia pacientului:
-evitarea factorilor favorizanţi acutizării
- efectul benefic al curelor balneo-climaterice (Pucioasa, Govora, Călimăneşti)
- importanţa asanării focarelor de infecţie din organism
 2.ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU INFARCT MIOCARDIC ACUT
Infarctul miocardic acut (I.M.A.) se caracterizează prin necroză miocardică (pe o jyprafaţă mai mult sau mai puţin
extinsă) determinată de o obstrucţie coronariană prin romboză.

Culegerea datelor
• circumstanţe de apariţie
- după mese copioase, efort fizic intens, expunere la frig
• factori predispozanţi (Fig. 24)
- ateroscleroza coronariană
- stenoza congenitală coronariană
- leziuni valvuläre
• factor de risc
- hiperlipemii, hipercolesterolemii, alcool, tutun, obezitate, stres, sedentarism, diabet zaharat, H.T.A.
• manifestări de dependenţă (semne şi simptome)
- durere anginoasă, intensă (atroce, violentă, insuportabilă, şi ocogenă); nu cedează la nitroglicerină sau repaus; durează
peste 30 de minute.
- poate fi tipică (localizată retrosternal, cu sau fără iradieri, instalată brusc şi de intensitate mare) sau atipică (regiunea
epigastrică).
- semne care însoţesc durerea:
- dispnee
- anxietate marcată
- transpiraţii reci
- sughiţ
- greţuri
- vărsături
- stare de slăbiciune
- ameţeli
- H.T.A., se poate ajunge la colaps
- hipertermie (după 24-48 ore)
• examinări complementare
- electrocardiograma
- examinări de laborator:
-sânge: V.S.H. crescută, fibrinogen crescut. T.G.O. crescută,
leucocitoză, creatinfostokinaza crescută
- coronarografie
- ventriculografie radioizotopică
- cateterism cardiac
Problemele pacientului
- disconfort
- durere
- anxietate
- senzaţia de „moarte iminentă"
- scăderea debitului cardiac
- obstrucţia coronariană
- alterarea perfuziei tisulare
- prezenţa zonelor de necroză
- deficit de autoîngrijire
- intoleranţă la efort
- potenţial de alterare a nutriţiei: deficit
- greţuri, vărsături
- potenţial de complicaţii
Obiective
Vizează:
- combaterea durerii
- combaterea anxietăţii
- prevenirea complicaţiilor imediate şi tardive
- limitarea extinderii necrozei
- recuperare socio-profesională
Intervenţii
- în etapa prespitalicească:
- combaterea durerii
- sedare
- prevenirea aritmiilor ventriculare
- tratamentul complicaţiilor
- transport la spital
- în spital:
- continuarea măsurilor de prim ajutor
- oxigenoterapie
- montarea unei perfuzii
- asigurarea repausului la pat
- monitorizarea funcţiilor vitale
- bilanţ hidric
- recoltarea produselor biologice pentru examinări de laborator
- aplicarea măsurilor de prevenire a efectelor imobilizării
- ajutarea pacientului în satisfacerea nevoilor fundamentale (alimentaţie pasivă la pat, igiena tegumentelor şi
mucoaselor, servirea la pat cu ploscă şi urinar)
- mobilizarea progresivă a pacientului conform indicaţiilor medicului
- educaţia pacientului privind regimul de viaţă postinfarct:

- reluarea treptată şi progresivă a efortului fizic

- alimentaţie echilibrată, adecvată factorilor de risc aterogeni prezenţi
- klnetoterapie în servicii specializate
- tratament balnear
- control medical periodic
NOTĂ: Simptomatologia infarctului miocardic acut şi intervenţiile sunt detaliate în „Urgenţe medico-chirurgicale" de
Lucreţia Titircă

DE REŢINUT!
în îngrijirea pacientului cu I.M.A. este foarte important ca asistenta:
- să asigure pacientului un maxim de confort fizic şi psihic
- să grupeze la maximum intervenţiile
- să mobilizeze la minim pacientul
- să explice necesitatea repausului la pat
- să depisteze la timp o complicaţie
- să prevină efectele imobilizării
-să respecte cu stricteţe regulile de administrare a medicamentelor

3.ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU HIPERTENSIUNE ARTERIALĂ

Hipertensiunea arterială se caracterizează prin creşterea presiunii arteriale (sistolice sau diastolice) peste valorile
normale (139/89 mmHg).
Culegerea datelor

• circumstanţe de apariţie -fără cauze directe (H.T.A. esenţială)

- secundară unei afecţiuni renale, endocrine, cardiovasculare, neurologice (H.T.A. secundară)
• factori de risc
- stres psihic
- fumat
- obezitate
- sedentarism
- ingestie excesivă de sodiu
• persoane cu risc
- cei cu responsabilităţi sociale crescute
- cei cu regim de viaţă dezechilibrat
 - cei cu comportament agresiv, hipercompetitiv
• manifestări de dependenţă (semne şi simptome)
Semnele şi simptomele sunt diferenţiate în funcţie de stadiul
H.T.A.
- creşterea moderată a valorilor T.A. tranzitorie
- creşterea permanentă a valorilor T.A.
- cefalee occipitală, frecvent dimineaţa, cu caracter pulsatil
- ameţeli
- astenie, oboseală
- tulburări de vedere
-tulburări de memorie şi concentrare
- parestezii
- palpitaţii
- dureri precordiale
- dispnee la efort
- hemoragii (epistaxis, metroragii)
Complicaţii:
- cerebrale (encefalopatie hipertensivă, hemoragii cerebrale)
-cardiace (insuficienţă cardiacă)
-coronare (I.M.A., angor)
- renale (insuficienţă renală)
• examinări paraclinice
- electrocardiograma
- oftalmoscopia (F.O.)
- echografie
- sânge: glicemie, colesterol, creatinină, azotemie etc.
- examenul urinei
Problemele pacientului
scăderea debitului cardiac
- scăderea forţei de contracţie a ventriculului stâng (insu-
ficienţă ventriculară stângă)
- alterarea perfuziei tisulare
- scăderea debitului cardiac
-potenţial de accident
-tulburări de vedere
-diminuarea toleranţei la efort
-slăbiciune, oboseală
-potenţial de complicaţii
Obiective
Vizează:
- scăderea valorilor T.A. în limite acceptabile
- asigurarea confortului
- prevenirea accidentelor
- prevenirea complicaţiilor
Intervenţii
- asigurarea repausului fizic şi psihic
- combaterea factorilor de risc
- măsurarea T.A., puls, respiraţie
- administrarea tratamentului medicamentos prescris
-efectuarea bilanţului hidric (intrări-ieşiri) pentru prevenirea depleţiei de potasiu, care provoacă aritmii
- asigurarea unei alimentaţii echilibrate ţinând cont şi de afecţiunile existente:
-hipocaloric - în obezitate
- hipolipidic - în ateroscleroză
- reducerea aportului de sodiu
-lichidele administrate fracţionat pentru a evita creşterea bruscă a T.A.
-educaţia pacientului:
- regim de viaţă echilibrat (alterarea perioadelor de activitate cu perioade de repaus)
- evitarea stresului psihic (stări conflictuale, surmenaj intelectual)
- suprimarea fumatului
- combaterea obezităţii
- exerciţii fizice, plimbări
- alimentaţie echilibrată
- control periodic la dispensar
 4.ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU CIROZĂ HEPATICĂ

Ciroza hepatică este o suferinţă cronică a ficatului, cu evoluţie progresivă, iracterizată prin dezorganizarea arhitecturii
hepatice, ţesutul conjunctiv structurându-
în benzi de scleroză. Hepatitele acute cu virus B şi C pot determina hepatite cronice, ire apoi degenerează în ciroza
hepatică.

Culegerea datelor
• circumstanţe de apariţie:
- persoane cu hepatită virală tip B, C, D în antecedente
- persoane consumatoare de alcool
- persoane cu tulburări metabolice (diabet zaharat, supra- şi subalimentaţie)
- persoane tratate cu medicaţie hepatotoxică
- suferinzi ai unor obstrucţii cu infecţii în teritoriul căilor biliare, care determină proliferarea ţesutului conjunctiv
- femeile la menopauză, tinerii, cauzele fiind necunoscute
• manifestări de dependenţă:
- în perioada de debut: fatigabilitate, depresie, scăderea capacităţii de efort, inapetenţă, greţuri, balonare postprandială
- în perioada de stare: steluţe vasculare, eritem palmar, limbă lucioasă roşie, icter, edeme, ascită, scădere marcată în
greutate, ginecomastie, somnolenţă, comă (encefalopatie portală)

Problemele pacientului
- disconfort abdominal
- deficit de volum rahidian
- lipsa autonomiei în îngrijirile personale
- risc de alterare a integrităţii tegumentelor
- risc de complicaţii: - ascita
- hemoragii epistaxis
- hemoragie digestivă superioară
- comă hepatică
Obiective
- pacientul să prezinte stare de confort fizic şi psihic
- pacientul să se poată alimenta, să-şi menţină starea de nutriţie şi echilibrul hidroelectrolitic
- tegumentele să fie curate, integre, fără leziuni de grataj
- pacientul să cunoască modul de viaţă, de alimentaţie, să se poată autoîngriji
- pacientul să fie ferit de complicaţii
Intervenţii
Asistenta:
- asigură repausul la pat 16-18 ore/zi în decubit dorsal sau în poziţia adoptată de pacientul cu ascită masivă, care să-i
faciliteze respiraţia
- reduce la maxim efortul fizic al pacientului prin deservirea acestuia la pat, pentru a-i conserva energia
- menţine igiena tegumentară, a lenjeriei şi a mucoaselor; îngrijeşte cavitatea bucală, îndeosebi în caz de gingivoragie şi
gust amar
- recoltează sânge, urină, pentru examenul de laborator în vederea evaluării funcţiei hepatice
- supraveghează scaunul, urina (cantitatea şi culoarea), icterul tegumentar, greutatea corporală şi le notează în foaia de
temperatură
- hidratează, pe cale orală, pacientul când este permis, şi pe cale parenterală în celelalte situaţii, cu soluţii de glucoza
tamponată cu insulina
- alimentează pacientul cu produse lactate, zarzavaturi, fructe fierte, coapte, supe, piureuri de zarzavat. Alimentele
sunt desodate

- educă pacientul şi antrenează familia pentru a respecta alimentaţia şi normele de viaţă impuse, în funcţie de stadiul
bolii

- respectă normele de prevenire a infecţiilor nosocomiale, având în vedere receptivitatea crescută a pacientului la
infecţii
- pregăteşte pacientul şi materialele necesare pentru puncţia abdominală exploratoare sau evacuatoare (dacă este
cazul) şi îngrijeşte pacientul după puncţii
- supraveghează comportamentul pacientului şi sesizează semnele de agravare a stării sale, sesizează apariţia
semnelor de insuficienţă hepatică
- administrează medicaţia hepatoprotectoare, corticoterapia şi medicaţia calmantă a pruritului, când este cazul
- pregăteşte pacientul în vederea intervenţiei chirurgicale pentru transplant hepatic, la indicaţia medicului.
5.ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU PIELONEFRITĂ ACUTĂ
Pielonefrita acută este o infecţie a bazinetului şi a interstiţiului renal. Germenii incriminaţi sunt: coli, proteus,
stafilococul, klebsiella.
Culegerea datelor
• circumstanţe de apariţie
- contaminare ascendentă, cu punct de plecare:
- infecţii vaginale, ale uretrei
- manevre instrumentale nesterile (sondaj, cistoscopie)
- obstrucţia căilor excretoare
- contaminare hematogenă sau limfatică cu germenii unei infecţii O.R.L., dentare, tegumentare, a prostatei
• factori favorizanţi
- sarcina
- diabetul zaharat neechilibrat
- stare nutriţională deficitară
• manifestări de dependenţă (semne şi simptome)
- anorexie
- frison, febră
- dureri lombare
- disurie, polakiurie, nicturie
• examinări de laborator
- sânge: V.S.H. crescută, leucocitoză
- urină: leucociturie, cilindri leucocitari, hematurie, bacteriurie
Problemele pacientului
alterarea perfuziei tisulare

- atingerea interstiţiului renal

- disconfort
- durere, disurie
Obiective

Vizează:
- identificarea germenului cauzal şi combaterea infecţiei
- combaterea durerii
- prevenirea complicaţiilor
Intervenţii
- asigurarea repausului la pat
- aplicarea de căldură pe regiunea lombară
- asigurarea unui aport crescut de lichide
- asigurarea unei alimentaţii echilibrate excluzând alcoolul, cafeaua, condimentele
- administrarea orală de bicarbonat pentru alcalinizarea urinei
- administrarea tratamentului medicamentos:

- antibiotice
- analgezice

- recoltarea produselor biologice pentru examinări de laborator

- educaţia pacientului

- igiena organelor genitale şi a regiunii perianale

- lichide în cantitate suficientă
evitarea distensiei vezicii urinare prin golire completă
 6.PACIENTA CU BOALĂ INFLAMATORIE PELVINĂ

Boala inflamatorie pelvină cuprinde infecţii ale uterului, anexelor.şi peritoneului pelvin.

Culegerea datelor
- cauze determinante: agenţi patogeni transmişi în timpul actului sexual sau a unor investigaţii, după manevre abortive,
după intervenţii chirurgicale
- cauze favorizante: nerespectarea măsurilor de asepsie şi anti-sepsie, lipsa de igienă, tampoane vaginale neschimbate
mai mult de patru ore, leziuni de grataj, debilitate fizică generală, diabet Manifestări de dependenţă (semne şi simptome):
- durere în hipogastru sau în fosa iliacă, în funcţie de localizare; jenă, senzaţie de greutate
- leucoree prezentă sau absentă, alteori în cantitate redusă
- febră în formele acute
- tulburări urinare
- balonare, greţuri, uneori vărsături, influenţarea tranzitului intestinal când este interesat peritoneul pelvin
- tulburări menstruale
oboseală, indispoziţie
Probleme
- alterarea confortului din cauza durerii
- deficit de cunoştinţe în legătură cu evoluţia, complicaţiile şi îngrijirile ulterioare
- alterarea vieţii sexuale în legătură cu bolile transmise sexual şi cu durerea
- potenţial deficit de volum lichidian In iegătură cu greţur'rte ş\ vărsăturile
Obiective
Pacienta
- să exprime diminuarea sau dispariţia durerii
- să demonstreze cunoştinţe despre cauzele, evoluţia şi complicaţiile bolii
- să-şi menţină volumul de lichide în limite normale
- să explice necesitatea întreruperii relaţiilor sexuale pe perioada tratamentului
Intervenţii
Asistenta
se preocupă de asigurarea condiţiilor de odihnă şi relaxare, creşterea confortului:
- repaus fizic, poziţie relaxantă
- ajutor din partea familiei
- calmarea durerii cu antialgice
- igienă locală
- apreciază nivelul de cunoştinţe al pacientei şi gradul de anxietate
- discută cu pacienta:

- posibilitatea apariţiei unor complicaţii: (durerea cronică, sterilitatea şi/sau sarcina ectopică)
- riscul alterării sănătăţii prin parteneri sexuali multipli.
- Informează pacienta cu privire la:
- bolile transmisibile sexual şi prevenirea acestora
- importanţa tratamentului şi controlului medical
- importanţa creşterii aportului de lichide în caz de febră, vărsături
- administrează tratamentul cu antibiotice şi antiinflamatorii conform prescripţiei medicale; montează la nevoie
perfuzie endovenoasă
- instruieşte pacienta:

- să evite ortostatismul prelungit, frigul, umezeala

- să combată constipaţia deoarece favorizează congestia pelvină
- să poarte lenjerie de bumbac, să nu introducă tampoane
intravaginale
-măsoară temperatura, pulsul, tensiunea arterială, înregistrează valorile
 7.Ingrijirea pacienţilor cu boala parkinson (paralizia agitată)
Afecţiune neurologică care atinge centrii cerebrali responsabili de controlul şi coordonarea mişcărilor. Se caracterizeză
printr-o bradikinezie (mişcări lente), printr-un tremur de repaus, o hipertonie musculară, faţă cu aspect de mască
(încremenită) şi un mers încet cu paşi mici.

Culegerea datelor
Manifestări de dependenţă
(Semne şi simptome)
Tremurul
- este un semn clar al bolii; începe cu un tremur încet şi progresează aşa de încet, încât persoana nu-şi aduce aminte
când a început
- tremuratura parkinsoniană este o tremuratură de repaus, care dispare în timpul mişcărilor voluntare
- tremuratura degetelor mâinii seamănă cu mişcarea de numărare
a banilor; la nivelul picioarelor, tremuratura imită mişcarea de pedalare
Hipertonie musculară
- înţepenirea muşchilor
- mişcările devin mai încete (bradikinezie), mai puţin îndemânatice
- rigiditate a feţei (faţa capătă aspectul unei măşti), vorbirea devine monotonă şi apare dizartria
-rigiditatea musculară cuprinde treptat musculatura limbii, a masticaţiei, apare dificultatea de a înghiţi cu hiperptialism
(salivă în exces)
Postura şi mersul
- în ortostatism, pacientul are trunchiul şi capul aplecat înainte (exagerarea reflexelor posturale)
- mersul este caracteristic, pacientul tinde să meargă pe degetele
picioarelor, cu paşi mici, târşâiţi, trunchiul este aplecat în faţă, membrele superioare cad rigid lateral şi nu se balansează
în timpul mersului.
NOTĂ:

Toate semnele şi simptomele se accentuează în prezenţa oboselii, tensiunii nervoase, excitării. Pe măsură ce boala
progresează, severitatea simptomelor se accentuează şi, în cele din urmă, pacientul nu mai poate merge.
Problemele pacientului
- diminuarea mobilităţii fizice - din cauza rigidităţii
- necoordonarea mişcărilor - legat de leziunile sistemului nervos
- postură inadecvată - legat de rigiditate
- deficit în autoîngrijire (hrănit, spălat, îmbrăcat) - din cauza tremurăturilor accentuate în mişcarea intenţionată
- perturbarea imaginii de sine
- alterarea comunicării verbale (dizartrie)
Probleme potentiale
- risc de accident (cădere)
- risc de depresie
Obiective
Obiective pentru pacient
- să se străduiască să-şi amelioreze mobilitatea fizică
- să-şi controleze parţial coordonarea mişcărilor
- să ştie să preîntâmpine accentuarea posturii inadecvate
- să-şi câştige şi să-şi păstreze, pe cât posibil, autonomia în autoîngrijire
- să exprime sentimente pozitive
- să-şi păstreze capacitatea de vorbire
- să nu se rănească
- să nu prezinte depresie, să-şi exprime interesul pentru activităţi zilnice
Intervenţiile asistentei
Planifică:
- program zilnic de exerciţii fizice, care cresc forţa musculară, atenuează rigiditatea musculară şi menţin funcţionalitatea
articulaţiilor
- mersul, înotul, grădinăritul, bicicleta ergonomică
- exerciţii de extensie şi flexie a membrelor; de rotaţie a trunchiului, asociate cu mişcarea braţelor (exerciţii active şi
pasive)
- exerciţii de relaxare generală, asociate cu exerciţii de respiraţie
- exerciţii posturale. Asistenta sfătuieşte pacientul:
- să meargă ţinându-se drept, asigurându-şi o bază de susţinere mai mare (mersul cu picioarele îndepărtate la 25 cm)
- să facă exerciţii de mers în ritm de muzică
- să forţeze balansarea membrelor superioare şi să-şi ridice picioarele în timpul mersului
- să facă paşi mari, să calce mai întâi cu călcâiul pe sol şi apoi cu degetele
- să-şi ţină mâinile la spate, când se plimbă (îl ajută să-şi menţină poziţia verticală a coloanei şi previne căderea rigidă a
braţelor lateral)
- în perioadele de odihnă, să se culce pe un pat tare, fără pernă, sau în poziţie de decubit ventral (aceste poziţii pot ajuta
la preîntâmpinarea aplecării coloanei în faţă)
- când este aşezat în fotoliu, să-şi sprijine braţele pe fotoliu, pu-tându-şi, astfel, controla tremurul mâinilor şi ai braţelor
Pentru câştigarea şi păstrarea autonomiei în autoîngrijire:
-să folosească îmbrăcăminte fără nasturi, încălţăminte fără şireturi, lingura mai adâncă pentru supă, carne tăiată mărunt,
cana cu cioc.
Pentru a evita căderile:
- în locuinţă se recomandă parchet nelustruit, fără carpete, linoleum antiderapant, W.C.-uri mai înalte, balustrade de
sprijin
- înainte de a se ridica din pat, să stea aşezat câteva momente pe marginea patului.
Pentru a-şi păstra capacitatea de a vorbi, să facă exerciţii de vorbire.
Pentru prevenirea depresiei şi ameliorarea stării afective, se planifică:
- program de activităţi zilnice (să lucreze cât mai mult posibil)
- obiective realiste
- discuţii cu membrii familiei pentru ă găsi metodele care să-i asigure pacientului o viaţă normală şi sprijin psihologic.