 Recoltarea sângelui venos prin sistem Vacutainer

 Recoltarea sângelui venos prin sistem Vacutainer se realizează

prin puncţie venoasă.Sistemul Vacutainer reprezintă o metoda de
recoltare de sânge pentru analize de laborator care asigura
confortul bolnavului, calitatea probei recoltate si securitatea
personalului medical.
 Vacutainer® este o marcă înregistrată a Becton Dickinson, care
fabrică și vinde astăzi tuburile.
 Materiale necesare

 Ac de puncție cu infiletare
 Tub holter la care se atașează acul de puncție
 Vacutainere (cu dopuri de diverse culori în funcție de analiză)
 Tampoane de vată
 Alcool
 Taviță renală
 Garou
 Plasturi

 Culori Vacutainere

 rosu si portocaliu – utilizate la recoltări biochimice

 bleu – pentru teste de coagulare, fibrinogen, Tq. Conține citrat de
sodiu
 verde – pentru recoltări biochimice – conține heparină
 mov – pentru determinări hematologice – conține soluție EDTA
 negru – pentru VSH
 gri – glicemie

 Ordinea recomandată pentru utilizarea vacutainerelor la recoltarea

de sînge venos la același pacient este:

 flaconul pentru hemocultură

 Vacutainer pentru coagulare cu citrat (dop albastru)

 Vacutainer pentru ser (dop roșu)

 Vacutainer cu heparină (dop verde)

 Vacutainer cu EDTA pentru hemogramă (dop mov)

 Vacutainer pentru VSH (dop negru)

 recoltare sange prin sistem vacutainer

 În cazul in care nu se recoltează hemocultura, ordinea este:

1. Vacutainer pentru ser (dop roșu)

2. Vacutainer pentru coagulare cu citrat (dop albastru)

3. Vacutainer cu heparină (cu dop verde)

4. Vacutainer cu EDTA pentru hemogramă (dop mov)

5. Vacutainer pentru VSH (dop negru)

Pregătirea pacientului

Se anunţă cu 24 de ore înainte pentru analizele care vor fi recoltate

a jeun (dimineața, pe nemâncate). Pacientul nu trebuie să mănânce
înaintea recoltărilor.
Uneori se poate impune un regim dietetic, repaus la pat, medicaţie
specială
Se explică necesitatea tehnicii
Se instruieşte pacientul privind comportamentul acestuia din timpul
recoltării.
Se solicită colaborarea si se obține consimțământul
Se îndepărtează lenjeria de pe regiunea aleasă pentru puncție.
Hainele nu trebuie să împiedice circulaţia de întoarcere.
Se așază pacientul cu brațul în extensie, sprijinit pe o pernă.

Recoltarea glicemiei prin puncție venoasă

Stabilirea locului puncției venoase
 Se alege brațul pentru puncție.
Se examinează calitatea și starea vaselor de la plica cotului.
Se stabileşte locul de execuţie al puncţiei venoase.

Tehnica

recoltare sange prin sistem vacutainer

Asistenta se spală şi se dezinfectează pe mâini.

Îmbracă mănuşile de protecţie.
Se îndepartează capacul acului dublu (Obligatoriu desigilarea
acului se face în prezenta pacientului, după ce i s-a arătat faptul ca
este steril/sigilat)
Ia tubul holder la care ataşează acul de puncţie prin înfiletare;
Se aplică garoul la 5-8 cm deasupra locului puncției;
Se examinează calitatea venelor și se palpează locul puncţiei;
Dacă venele nu sunt vizibile și nici nu se simt la palpare, rugați
pacientul să închidă și să deschidă pumnul de mai multe ori;
O alta variantă este să se desfacă garoul și pacientul să stea cu
mâinile coborâte sub nivelul inimii pentru ca venele să devină
turgescente; Aplicarea de comprese calde ar putea da de asemenea
rezultate;
Aplicarea garoului pentru alegerea preliminară a venei nu trebuie să
depaseașcă 1 minut;
Se dezinfectează cu tampon cu alcool prin mișcare circulară de la
centru spre exterior;
Se cere bolnavului să închidă și să deschidă pumnul de câteva ori
şi să rămână cu el închis;
Se ancorează vena cu degetul mare sau cu indexul poziționat la 2.5-
5.0 cm de locul puncției;
Se puncţionează vena la un unghi de inserție de aproximativ 10-30
grade în condiţii de asepsie perfectă, pe direcţia axului longitudinal,
împingând acul infiletat pe holder 1-1,5 cm în lumenul venei;
 Recoltarea sângelui se face prin împingerea tubului în holder în aşa
fel încât diafragma gumată a dopului să fie străpunsă;
Dupa ce începe să curgă sângele în vacutainer, se cere pacientului
să desfacă pumnul;
Acul dublu străpunge diafragma de cauciuc a capacului tubului. Se
are în vedere ca tubul să fie centrat în holder pentru ca acul să înţepe
zona centrală a capacului;
Sângele este atras de vacuumul din vacutainer și curge cu viteză
proprie. Se lasă tubul să se umple până când vacuumul este epuizat
și curgerea sângelui se oprește;
Când tubul este plin, se extrage din holder prin apasare pe bordura
holderului cu degetul mare;
Se introduce un nou Vacutainer prin mișcare de împingere-rotatie,
daca este necesar;
Când se introduce ultimul Vacutainer si incepe sa fie umplut cu
sange, se desface garoul;
După recoltare tubul se înclină sau se răstoarnă pentru
omogenizarea cu aditivul (Atentie!nu se agită energic tuburile
deoarece sângele poate hemoliza);
Se introduc câte Vacutainere sunt necesare, în ordinea corectă;
După recoltare, se aplică un tampon cu alcool la locul puncţiei şi se
retrage brusc acul;
Se menţine tamponul cca. 5 minute fără a se îndoi braţul, pentru a
se preveni extravazarea sângelui în țesuturile din jur;
Se etichetează corespunzător tuburile și se trimit la laborator;

Recoltarea sângelui pentru VSH (viteza de sedimentare a hematiilor)

Reorganizarea locului de muncă

Colectaţi materialele folosite în containere speciale, conform PU

Acul se aruncă necapişonat
Spălaţi-vă mâinile după îndepărtarea mănuşilor
Notaţi procedura în dosarul/planul de îngrijire: nume, prenumele
asistentei care a efectuat recoltarea, data și ora.
Observații

VSH se recoltează fără stază venoasă.

Vacutainerele cu aditivi (cele cu capac albastru, mov, negru, verde,
gri) se agita pentru amestecarea sângelui cu anticoagulanții / aditivii
respectivi; agitarea se face prin răsturnare blândă și completa (la 180
de grade) a tubului de 8-10 ori. O agitare energică produce hemoliza,
iar proba de sânge va fi improprie pentru analiză.
În timpul recoltării și după recoltare, observați starea pacientului
(facies, tegumente, puls, starea generală).

Accidente/ incidente

Hematom;
Perforarea venei;
Ameţeli;
Paloare accentuată;
Lipotimie;
Colaps.

Vezi și

Puncția venoasă

Recoltarea sângelui pentru VSH

Recoltarea sângelui pentru FIBRINOGEN

Recoltarea sângelui pentru HEMOLEUCOGRAMĂ

Recoltarea sângelui pentru Hb A1c

Pentru verificarea cunoștințelor, rezolvă testele din secțiunea Teste

grilă
Referințe

Infografic

tuburi pagina de nursing

culori tuburi vacutainer recoltare amg punctia venoasa recoltarea prin

sistem vacutainer paginadenursing
Recoltarea glicemiei prin puncție venoasă
Cuprins
Recoltarea prin puncție venoasă
Materiale necesare
Pregătirea pacientului
Tehnica

Glicemia este o analiză biochimică și reprezintă concentrația glucozei

în sânge.

Recoltarea si determinarea glicemiei se poate efectua prin puncție

capilară sau puncție venoasă.

(Vezi și: Măsurarea glicemiei cu glucotestul)

Recoltarea prin puncție venoasă

Scop

explorator

Materiale necesare

mănuși, garou
taviță renală
ac dublu și holder
eprubetă cu capac gri cu 4mg florură de sodiu sau cu capac roșu
fără anticoagulant.
 tampon cu alcool

Pregătirea pacientului

Pregătirea psihică – se explică tehnica pacientului și se obține

consimțământul.
Pregatirea fizică – recoltarea se face a jeun, pacientul fiind în repaus
alimetar de cel puțin 8 ore
Tehnica

se verifică identitatea pacientului și recomandarea

spală mâinile, se îmbracă mănusile
se stabileste locul de elecție
se aplică garoul deasupra locului de elecție
se puncționează vena cu acul dublu atașat la hoder, acul este cu
bizoul în sus
se introduce vacutainerul fie cel cu capac gri, fie cel cu capac roșu
în holder,
se face recoltarea sângelui
se aplică tamponul, se retrage acul, se face compresie cu tamponul
3-5 minute.
proba de sânge va fi dusă la laboratorul de biochimie după ce a fost
etichetată cu datele de identificare a pacientului

Reorganizarea locului: selectarea deșeurilor conform PU.

Valori normale ale glicemiei: 0,70-1,10 mg/dl

Pentru verificarea cunoștințelor, rezolvă testele din secțiunea Teste

grilă.

Examene biochimice din sânge

Examene biochimice:

→ Glicemia:

~ Se recoltează prin puncţie venoasă 2 ml sânge cu 4 mg fluorură

de sodiu.

~ Valori normale: 70 – 110 mg % sau 0,65 – 1,1 g ‰.

~ Valori patologice: > hiperglicemie, < hipoglicemie.

→ Fibrinogenul:

~ Recoltarea se face prin puncţie venoasă pe citrat de sodiu.

~ Valoarea normală 200-400 mg %.

→ Ureea:

~ Se recoltează prin puncţie venoasă fără substanţă

anticoagulantă.

~ Valoarea normală este 20-40 mg %.

~ Valori patologice: >hiperazotemie, <hipoazotemie.

→ Transaminazele:

→ Transaminaza glutaminoxalică (TGO).

~ Transaminaza glutaminpiruvică (TGP).

~ Se recoltează prin puncţie venoasă 10 ml sânge fără substanţă

anticoagulantă.
~ Valori normale: TGO 1-18 UI/l. TGP 1-19 UI/l .

→ Bilirubina:

~ Se recoltează prin puncţie venoasă 5 ml sânge fără substanţă

anticoagulantă,

~ Valori normale: Bilirubina totală 0,5-1 mg %, Bilirubina indirectă

0,2-1 mg %, bilirubina directă 0,2 mg %.

~ Valori patologice – bilirubina creşte în hemolize şi în anemia

hemolitică.

→ Amilaza:

~ Se recoltează prin puncţie venoasă 5 ml sânge fără substanţă

anticoagulantă.

~ Valori normale 230-2700 UI/l sau 8-32 uW.

~ Valori sunt patologic crescute în ulcer gastric perforat,

pancreatită.

→ Creatinina:

~ Se recoltează 5-10 ml sânge prin puncţie venoasă.

~ Valoarea normală ±1 mg %

→ Colesterol:

~ Se recoltează prin puncţie venoasă 4-5 ml sânge.

~ Valoarea normală: colesterol total 180-200 mg %, colesterol

esterificat este 2/3 din total.
→ Lipidograma:

~ Se recoltează prin puncţie venoasă 10 ml sânge simplu.

~ Valoarea normală: α lipoproteine 65-75 %, β lipoproteine 25-35

%, Lipide totale 500-800 mg %.

→ Tymol:

~ Se recoltează 5-10 ml sânge venos;

~ Valoarea normală 2-4 U.

→ Fosfataza alcalină:

~ Se recoltează prin puncţie venoasă 5-10 ml sânge

~ Valoarea normală 2-4 U.

→ Proteine totale:

~ Se recoltează prin puncţie venoasă sânge simplu.

~ Valoarea normală 70-80 mg% sau 7-8,5 g %.

→ Electroforeza proteinelor:

~ Recoltarea se face odată cu proteinele totale.

~ Valori normale:

▪ Albumine 50%

▪ Globuline 50%
▪ α1 – 5 %

▪ α2 – 10 %

▪ β – 15 %

▪ γ – 20 %

~ Creşte în acidoză.

→ Fosfor, calciu, potasiu, sodiu, clor, fier seric:

~ Se recoltează sânge prin puncţie venoasă;

~ Valori normale:

▪ P(fosfor) – 1,8-2,4mEq/l

▪ Ca(calciu) – 135-150mEq/l sau 9-11mg%

▪ Na(sodiu) – 135-150 mEq/l

▪ K(potasiu) – 3,5-5 mEq/l

▪ Cl(clor) – 100 mEq/l

▪ Fe(fier seric) – 100 γ %

→ Rezerva alcalină (RA):

~ Se recoltează 2-3 ml sânge venos pe heparină sau fără

substanţă anticoagulantă.

~ Valoarea normală: 27 mEq/l sau 50-70 volume CO2

Artrocenteza – puncția articulară
Cuprins
Indicaţii
Contraindicaţii
Locul puncţiei
Materiale necesare
Pregătirea bolnavului
Execuţia puncţiei
Rolul asistentei în efectuarea puncţiei
Îngrijiri după tehnică
Accidente și incidente
Observaţii

Artrocenteza sau puncţia articulară reprezintă stabilirea legăturii între

cavitatea articulară şi mediul exterior prin intermediul unui ac.

Artrocenteza este utilizată în diagnosticul de gută, artrită și infecții

sinoviale.

artrocenteza

Scop

Explorator:
Se stabileşte prezenţa sau absenţa lichidului în cavitate.
Recoltarea lichidului pentru examinare.
Terapeutic:
Evacuarea lichidului din cavitate.
Administrarea de medicamente în cavitate – cortizon, anestezice
locale, substanţe de contrast.

Indicaţii
 Artrite acute sau cronice, traumatisme articulare cu hemartroză.

Contraindicaţii

Procese inflamatorii tegumentare în zona puncţiei.

Locul puncţiei

Cel mai frecvent se puncţionează genunchiul, cotul, umărul, glezna.

artrocenteza
Materiale necesare

Aleze, câmpuri sterile

Mănuşi de unică folosință sterile
Alcool, tinctură de iod.
Material pentru igiena tegumentară.
Soluţii anestezice – Xilină 1%.
Ace şi seringi sterile. Tampoane. Comprese sterile
Recipient gradat.
Materiale necesare pentru recoltări.
Tăviţă renală.

Pregătirea bolnavului

Se anunţă bolnavul, se explică tehnica şi se încurajează;

Se asigură poziţia care să permită executarea puncţiei cu articulaţia
relaxată;
Eventual se aşază articulaţia pe o pernă. Se îndepărtează la nevoie
pilozitatea şi se face toaleta tegumentelor;
Se dezinfectează cu alcool iodat locul puncţiei.

Execuţia puncţiei
 Puncţia se execută de către medic cu ajutorul asistentului medical;
Se spală şi se dezinfectează mâinile. Se îmbracă mănuşi de
protecţie sterile;
Medicul execută anestezia locală şi puncţia.

Rolul asistentei în efectuarea puncţiei

Asigură poziţia bolnavului;

Dezinfectează locul puncţiei;
Pregăteşte materialele şi instrumentele necesare şi serveşte
medicul;
Medicul execută puncţia – se fac recoltări şi se administrează
medicaţie în cavitatea articulară;
Supraveghează pacientul în timpul tehnicii;
Completează buletinele de analiză şi preia pentru laborator
produsele recoltate;
Aplică un pansament compresiv la locul puncţiei – faşă
compresivă;
Aplică atele pentru imobilizarea puncţiei;
Notează puncţia executată, cantitatea şi aspectul lichidului evacuat.

Puncția osoasă - Biopsia și aspirația măduvei osoase

Îngrijiri după tehnică

Se asigură repaus la pat.

Se supraveghează funcţiile vitale şi pansamentul

Accidente și incidente

Lezarea pachetului vasculo-nervos.

Infecţii datorate nerespectării normelor de asepsie și antisepsie.

Observaţii

Pansamentul compresiv se menţine 24-48 de ore.

 Lichidul recoltat se etichetează şi se trimite la laborator pentru
examen citologic şi bacteriologic.
Examinarea macroscopică se face măsurând cantitatea, apreciind
aspectul – seros, purulent, sanguinolent.
Tehnica se execută în condiţii de asepsie perfectă – seroasele
articulare sunt receptive la infecţii.

Pentru verificarea cunoștințelor, rezolvă testele din secțiunea Teste

Grilă.

Vezi și

Puncția rahidiană

Puncția abdominală

Puncția pleurală

Puncția venoasă

Puncția capilară

Referințe
Puncția rahidiană (lombară)
Cuprins
Scop
Indicaţii puncția rahidiană
Contraindicații puncția rahidiană
Locul puncţiei
Materiale necesare
Pregătirea bolnavului
Execuţia puncţiei
Rolul asistentului medical în efectuarea puncţiei:
Îngrijiri după tehnică
Incidente şi accidente
Observaţii

Puncția rahidiană reprezintă pătrunderea cu un ac subţire în spaţiul

subarahnoidian, printre vertebre.

Puncția rahidiană se execută de către medic!

Trei membrane captușesc creierul si măduva spinarii:

dura mater – dura mater, stratul meningeal cel mai extern, este
format din două straturi: stratul meningeal interior și stratul periostal
exterior. Spațiul potențial dintre straturile dura mater se numește
spațiu epidural. Administrarea epidurală este o cale de administrare
medicală în care un medicament precum analgezia epidurală și
anestezia epidurală sau agent de contrast este injectat în spațiul
epidural din jurul măduvei spinării.
arahnoida – Spațiul subarahnoidian este spațiul dintre arahnoidă și
pia mater, care este umplut cu lichid cefalorahidian (LCR) și continuă
în măduva spinării.
pia mater

Meningele
Draw It To Know It
Scop

Explorator:
Măsurarea presiunii lichidului cefalorahidian.
Recoltarea lichidului pentru examen macroscopic şi de laborator.
Injectarea substanţelor radioopace pentru examenul măduvei.
Anestezic:
Introducerea substanţelor anestezice –rahianestezia.
Terapeutic:
Evacuarea pentru decomprimare în cazul sindromului de
hipertensiune intracraniană.
Administrarea de medicamente.
PUNCTIA RAHIDIANA paginadenursing tehnici amg
Indicaţii puncția rahidiană

Boli inflamatorii ale sistemului nervos central – meningită,

encefalită
Scleroză multiplă
Hemoragie subarahnoidiană
Tumori cerebrale
Intervenţii chirurgicale – cu scop anestezic.

Contraindicații puncția rahidiană

infecţii ale tegumentului sau ale spaţiului peridural în vecinătatea

locului de puncţie;
tratamentul cu anticoagulante sau existenţa unei coagulopatii;
come de etiologie neprecizată;
convulsii tonico-clonice.

Locul puncţiei

Puncţia lombară → L3/L4 – L4/L5

Pentru aceasta se va alege ca reper anatomic linia orizontală care
uneşte cele două creste iliace (linia Tuffier), care corepunde apofizei
interspinoase L4.

Măsurarea glicemiei cu glucotestul (glucometru)

punctia rahidiana
Materiale necesare

Câmpuri sterile;
Mănuşi sterile;
Alcool, tinctură de iod;
Material pentru igiena tegumentară a locului puncţiei;
 Trocar şi seringi sterile;
Ace sterile pentru puncţie lungi de 8-10 cm, subţiri cu bizou scurt;
Medicamente – soluţii anestezice;
Manometru Claude (pentru măsurarea presiunii L.C.R);
Materiale necesare pentru recoltări: eprubete sterile;
Soluții pentru injectat (dacă este cazul);
Tăvițe renale;
Comprese sterile.

Pregătirea bolnavului

Se anunţă bolnavul, se explică tehnica şi se încurajează.

Se asigură poziţia decubit lateral cu spatele la marginea patului, cu
coapsele flectate pe abdomen, bărbia în piept.
Sau poziţie şezând cu bărbia în piept, capul în flexie maximă,
braţele pe genunchi, spatele arcuit în vederea unei deschideri cât mai
mari a spaţiilor interspinoase. Această poziţie poate fi menţinută de
un asistent medical plasat în faţa bolnavului.

Se atenţionează pacientul să menţină poziţia exactă, iar în timpul

procedurii să nu se mişte.

punctia rahidiana
Execuţia puncţiei

Puncţia se execută de către medic cu ajutorul asistentului medical;

Se spală şi se dezinfectează mâinile;
Se îmbracă mănuşi de protecţie sterile.
Medicul execută anestezia locală şi puncţia pătrunzând cu acul cu
mandren perpendicular pe linia mediană, în mijlocul spaţiului
interspinos;
La scoaterea mandrenului se observă scurgerea picăturilor de LCR
pe ac;
Se recoltează LCR în eprubete sterile pentru analiză/ se introduce
medicația (după caz);
 Se retrage acul și se aplică un pansament steril la locul puncției.

Rolul asistentului medical în efectuarea puncţiei:

Asigură poziţia bolnavului. Dezinfectează locul puncţiei;

Pregăteşte materialele şi instrumentele necesare şi serveşte
medicul funcţie de scopul urmărit;
Supraveghează pacientul în timpul tehnicii;
Serveşte manometrul Claude;
Completează buletinele de analiză şi preia pentru laborator
produsele recoltate;
Aplică un pansament la locul puncţiei;
Notează puncţia executată, cantitatea de lichid extrasă, aspectul,
eventualele incidente şi accidente.

Recoltarea probelor pentru examenul parazitologic al sângelui

Îngrijiri după tehnică

Se asigură repaus la pat 24 ore în poziţie decubit dorsal fără pernă

6 ore;
După 6 ore pacientul se poate alimenta şi hidrata la pat.
Se supraveghează funcţiile vitale;
Se evaluează capacitatea de micţiune a pacientului;
Se informează medicul în cazul apariţiei de vărsături, greţuri,
cefalee;

Incidente şi accidente

Sindrom postpuncţional – ameţeli, cefalee, vărsături, rahialgii –

datorat scăderii presiunii LCR
Lipotimie mai ales la pacienţi care nu au fost sedaţi anterior şi la
care puncţia se realizează în şezând
Lichid sanguinolent pe ac – prin lezarea unui vas din plexul
peridural;
 Durere violentă în membrele inferioare, determinată de atingerea
unei rădăcini nervoase cu vârful acului.
Contractura feţei, gâtului sau a unui membru prin atingerea
măduvei cervicale când s-a executat puncţia sub occipital.
Şoc reflex – poate duce la sincope mortale; accidentul este foarte
rar.
Scurgere foarte lentă a LCR prin pătrunderea insuficientă a acului
în spaţiul subarahnoidian – impune împingerea uşoară a acului.
Puncţia “albă” (nu apare LCR): cauzele pot fi poziţia
necorespunzătoare a pacientului, obstruarea acului cu un fragment
tisular, obstacol osos, lungimea insuficientă a acului, direcţia lateral a
acestuia, hipotensiunea marcată a LCR;

Observaţii

Materialele se aleg în funcţie de scopul puncţiei.

Asistenta menţine pacientul în poziţie în timpul puncţiei.
Examinarea macroscopică se face imediat apreciindu-se culoarea,
aspectul, presiunea lichidului – normal lichidul este limpede, clar ca
apa de stâncă, se scurge picătură cu picătură. În stări patologice,
lichidul cefalorahidian poate fi hemoragic, purulent, iar viteza sa de
scurgere poate creşte.
După câteva picături de sânge apare lichid clar – se recoltează
lichid limpide pentru examene citologice, biochimice, bacteriologice
fără a-l suprainfecta.
Nu se evacuează cantităţi mari de lichid.
Mandrenul acului trebuie menţinut steril până la terminarea tehnicii.
În cazul evacuărilor mari de lichid – se aşează în poziţie
Trendelenburg.
Nu se modifică poziţia bolnavului în timpul tehnicii → pericol de
rupere a acului sau traumatizare a substanţei nervoasă.

Puncția venoasă
Cuprins
Puncția venoasă – Scop
Locuri de elecție pentru puncția venoasă
Materiale necesare
Pregatirea pacientului
Tehnica puncției venoase
Accidente/ incidente
De evitat !

Puncția venoasă reprezintă crearea unei căi de acces într-o venă prin
intermediul unui ac de puncție.
Puncția venoasă – Scop

Explorator: recoltarea sângelui pentru examene de laborator

Terapeutic: administrarea medicamentelor sub formă de injecție
sau perfuzie intravenoasă, transfuzii, sângerare în hipertensiune sau
edem pulmonar acut.

Locuri de elecție pentru puncția venoasă

Venele de la plica cotului (bazilică şi cefalică).

Venele antebraţului.
Venele de pe faţa dorsală a mâinii.
Venele subclaviculare.
Venele femurale.
Venele maleolare interne.
Venele jugulare şi epicraniene la copil şi sugar.

Materiale necesare

Perna pentru sprijinirea brațului pacientului

Tampoane sterile
Alcool sanitar
Garou
Manuși sterile
Seringi în funcție de scop
Medicamente (dacă se administrează)
 Tavița renală
Bandaj pentru locul puncției

Pregatirea pacientului

Se cere consimțământul pacientului

I se explica tehnica și necesitatea acesteia
Se asigură confort fizic și psihic
Se așază pacientul într-o poziție comodă, luând în calcul și
posibilitatea lipotimiei.

Tehnica puncției venoase

Se așaza brațul pe pernă, în extensie

Se examinează calitatea și starea venelor
Se evită locurile cu răni, cicatrici, hematoame sau edeme.
Se palpează vena și se alege locul puncției
Asistenta își pune manuși sterile
Se aplică garoul la 7-8 cm deasupra locului de puncție
Se dezinfectează locul ales cu mișcări circulare de la locul puncției,
în afară
Se recomanda ca pacientul sa strângă pumnul pentru ca venele să
devina turgescente
Se fixează vena cu policele mâinii stângi la 4-5 cm sub locul
puncției, exercitând o ușoară compresiune în jos asupra țesuturilor
vecine
Se ia seringa cu mâna dreaptă între police și restul degetelor
Se patrunde în vena cu acul menținând un unghi de aproximativ 30
de grade , învingandu-se o rezistență elastică a pielii, până când acul
înaintează în gol cca 1-2 cm, cu bizoul in sus și gradațiile seringii în
sus
Se verifică pozitia acului în venă prin aspirare în seringa
Se continua tehnica în funcție de scopul urmărit
Se cere bolnavului să deschidă pumnul și se îndepartează garoul
Se retrage acul brusc și se aplică un tampon steril la locul puncției
 Se menține tamponul cca 1-3 minute, fără a se îndoi brațul.

Accidente/ incidente

hematom, prin inflitrarea cu sânge în țesutul perivenos. Se retrage

acul și se comprimă locul 1-3 minute
perforarea venei. Se retrage acul.
amețeală, paloare, lipotimie – se întrerupe tehnica și se acordă
ajutor sau se cheama medicul.

De evitat !

Puncționarea venei din lateral

Puncționarea venei cu bizoul în jos
Atingerea produsului recoltat
Flectarea antebrațului pe brat