Puncţia venoasă

Reprezintă gestul medical de pătrundere – cu un ac sau cateter – în lumenul unei vene

(deregulă periferică, superficială) în vederea recoltării de sânge pentru examinări delaborator.
Administrarea medicamentelor, respectiv a soluţiilor perfuzabile pe cale intravenoasă constituie
obiectul injecţiei, respectiv perfuziei intravenoase.
Tehnica puncţionării unei vene superficiale de la nivelul plicii cotului
Pacientul va adopta o poziţie care să asigure membrului superior o poziţie declivă.
1.vom aplica un garou strâns cu moderaţie deasupra locului ales pentru puncţie pentru
aproduce stază venoasă prin comprimarea exclusiv a reţelei venoase superficiale, ceeace va face
ca vena să devină voluminoasă ş i perceptibilă. Pentru activarea circulaţieivenoase de întoarcere,
vom solicita pacientului să execute mişcări succesive dedeschidereşi închidere a pumnului.
2.vom toaleta regiunea cu antiseptice
3.cu ajutorul policelui sau indexului mâinii stângi vom imobiliza vena care urmează a fi
puncţionată, sub locul ales pentru puncţie
4.vom pătrunde cu acul montat la seringă (orientat cu secţiunea bizoului în sus) printegument
în unghi ascuţit faţă de planul tegumentar; vom înainta puţin aproapeparalel cu tegumentul pe
deasupra venei, după care vom pătrunde cu acul în lumenulvenei, moment în care apare senzaţia
de pătrundere “în gol”
5.vom introduce acul puţin mai adânc în venă (vom “încărca” vena pe ac), pentru ca bizoul
acului să fie complet în lumen
6.la aspiraţia exercitată cu ajutorul pistonului seringii, sângele pătrunde în aceasta
7.după recoltarea sângelui, vom înlătura garoulşi vom extrage acul
8.vom aplica un tampon steril imbibat în antiseptice pe locul puncţiei, solicitând pacientului
să comprime cu ajutorul acestuia vena puncţionată timp de 3-5 minute,pentru a evita formarea
unui hematom. Nu recomandăm flectarea antebraţului pe braţ,deoarece favorizează staza
venoasă.

PUNCTIA ABDOMINALA = PARACENTEZA

Defineste traversarea peretelui abdominal si patrunderea in cavitatea peritoneala,cu

ajutorul unui ac sau trocar.
SCOP:
-explorator - pentru confirmarea prezenţei sau precizarea naturii unui revărsat peritoneal
diagnosticat clinic, precum şi în cazul unui traumatism abdominal cu suspiciune de
hemoperitoneu prin leziune de viscer parenchimatos
-evacuator - pentru evacuarea lichidului peritoneal din colecţii libere voluminoase care produc
tulburări respiratorii şi hemodinamice, ca urmare a compresiunii pe diafragm,vena
cavă inferioară; pentru drenajul colecţiilor septice intraabdominale; pentru dializă peritoneală
  Materialul necesar:
- ac, trocar, cateter special din plastic siliconat
-seringi 2 ml+ace injectie - sterile
-1-2 fiole novocaina 1% , tonicardiace
-musama,aleza
-alcool, tinctura de iod
-cimp steril , comprese sterile
-cearsaf impaturit in 3 pe lungime
- tub de drenaj (50cm)
- materiale pentru fixare la perete – leucoplast
- manusi sterile
- vas colector 10 l(galeata , paravan)
Pregatirea bolnavului :
- FIZICA - Înainte de efectuarea paracentezei, pacientul va fi evaluat prin examen general şi
local; în caz de politraumatism este importantă starea de conştienţă; cunoaşterea antecedentelor
permite stabilirea contraindicaţiilor sau precauţiilor; statusul respirator şi hemodinamic vor fi
monitorizate, mai ales în situaţia unei evacuări importante de lichid, generatoare de hipovolemie
prin deplasare intercompartimentală a lichidelor organismului. Testele de hemostază sunt
obligatorii. Se recomandă efectuarea unei ecografii abdominale pentru localizarea lichidului şi
evaluarea cantităţii,
- cu 15 min. înainte se administreaza un tonicardiac
- isi goleste vezica
- se aseaza musamaua cu aleza in regiunea lombara si cearsaful impaturit
Pozitia pacientului:
- pentru punctia peritoneala cu abord în fosa iliaca stânga pacientul este asezat în decubit dorsal,
usor înclinat spre stânga (sau chiar în decubit lateral stâng), la marginea patului ,(favorizând
astfel acumularea declivă a lichidului).
Locul punctiei:
a) în fosa iliaca stânga . Punctia se poate realiza si sub ghidaj ecografic, pentru mai multa
siguranta si pentru depistarea colectiilor localizate. 
b) subombilical - la jumatatea distantei ombilico-pubiana,in dializa peritoneala de preferat,
c) sau supraombilical la 2-3 cm pe linia mediană în caz de suspiciune de fractură de bazin
sau dacă vezica urinară destinsă nu poate fi evacuată
Descrierea tehnicii propriu-zise:
- se dezveleste regiunea abdominala
- se dezinfecteaza zona cu tinctura de iod si se izoleaza cu câmpuri sterile
- se poate practica anestezie locala cu xilina 1%, strat cu strat (tegument, strat muscular,
peritoneu parietal),astfel ca se pregăteşte seringa cu xilină 1% şi se înmânează medicului care va
efectua anestezia locală
- se ataseaza trocarul la mandren sau acul la o seringa
-  se introduce acul/trocarul perpendicular pe peretele abdominal (3-4 cm); depasirea peritoneului
este semnalata printr-o senzatie de "scapare în gol"
-  la scoaterea mandrenului sau aspirarea cu seringa apare lichid peritoneal
-  initial se recolteaza eventualele probe pentru analiza lichidului peritoneal (biochimica,
citologica, bacteriologica)
-  daca punctia este evacuatorie, se ataseaza tubul de dren la ac/trocar/cateter si se permite
scurgerea lichidului în recipientul colector; nu se vor evacua mai mult de 5-6 litri/sedinta si nu se
va depasi un debit de 1 litru/5 minute (dacã se tenteazã evacuarea a mai mult de 5 litri, pacientul
va primi simultan lichide în perfuzie intravenoasã).
-  daca punctia este terapeutica, dupa evacuarea colectiilor septice/neoplazice se introduc
antibiotice/citostatice
- dupa evacuarea cantitatii de lichid stabilite, se extrage brusc acul/trocarul, apoi se maseaza zona
pentru stricarea paralelismului planurilor si se panseaza.
-se cuteaza pielea de o parte si de alta a locului punctiei si se fixeaza cu leucoplast
-se infasoara strins abdomenul cu cearsaful si capetele se fixeaza cu agrafe
- Se etichetează şi se trimit imediat probele la laborator.
ÎNGRIJIREA PACIENTULUI
- Se aşează pacientul în aşa fel încât locul puncţiei să fie cât mai sus.
- Se asigură în salon o temperatură optimă de 20-22 C° şi linişte pentru pacient
- Se menţine bandajul compresiv în jurul abdomenului 5-6 ore.
- Se supraveghează în permanenţă pacientul cel puţin 24 de ore după puncţie, anunţându-se
medicul la orice suspiciune. Dupã paracentezã, pacientul trebuie monitorizat sub aspectul
tensiunii arteriale, frecventei cardiace, temperaturii si frecventei respiratorii
- Se oferă la pat pacientului toate materialele de care are nevoie.
- Se alimentează pacientul la pat.
- Se administreaz medicatia prescris şi se urmaresc efectele acesteia .

 Incidentele si accidentele paracentezei

> imposibilitatea patrunderii trocarului (se incizeaza tegumentul cu vârful bisturiului )
> punctie negativa, prin obstructia acului cu fragmente tisulare (se introduce xilina sau ser
fiziologic pentru dezobstruare sau se repeta punctia în alt loc),alegerea eronata a locului de
punctie
> oprirea scugerii lichidului peritoneal denota obstructia acului cu un franjur epiploic sau cu
membrane fibrinoase (se va încerca minima mobilizare a acului sau repetarea punctiei)

1. PUNCŢIA CAPILARĂ
OBIECTIVELE PROCEDURII
- Prelevare de sânge capilar pentru analize de laborator (HLG, dozarea hemoglobinei, glicemie),
prin înţepătură.
PREGĂTIREA MATERIALELOR
- Tavă medicală/cărucior medical
- Ace seringă sau lamelă sterilă
- Tampoane de vată
- Soluţie dezinfectantă
- Hârtie de filtru
- Mănuşi de protecţie
- Lame de sticlă
- Tuburi; pipete
- Seruri
PREGĂTIREA PACIENTULUI
- Poziţionaţi pacientul: şezând cu mâna sprijinită sau decubit, în funcţie de starea generală
- Alegeţi locului de elecţie :
- adult: - pulpa degetului inelar sau mijlociu
- lobul urechii
- copil: - faţa plantară a halucelui
- călcâi
EFECTUAREA PROCEDURII:
- Verificaţi recomandarea medicală
- Spălaţi-vă pe mâini
- Îmbrăcaţi mănuşile de protecţie
- Masaţi uşor locul efectuării puncţiei
- Aseptizaţi regiunea aleasă cu tampon de vată îmbibat în dezinfectant
- Aşteptaţi evaporarea soluţiei dezinfectante
- Pe locul perfect uscat înfigeţi acul la 2-3 mm profunzime (ca sângele să ţâşnească singur),
perpendicular pe straturile cutanate
- Ştergeţi prima picătură cu hârtie de filtru sau uscată
Prelevaţi sângele în funcţie de scopul urmărit:
- Pe lama perfect uscată şi curată (frotiu- hemograma, grupa sanguină, timp de sângerare şi
coagulare)
- Se aspiră în tuburile (pentru analiza gazelor sanguine)
- Picătura se pune pe bandeletă sau stripsuri (glicemie)
- 2-3 picături pe fiecare extremitate a lamei (picatura groasă- dg. malarie şi tifos exantematic)
- Ştergeti cu un tampon steril
- Faceţi o uşoară compresiune

RECOLTAREA SÂNGELUI PENTRU HLG

OBIECTIVELE PROCEDURII
- Efectuarea diagramei sângelui prin care se determina : Hb, Ht, elementele figurate, formula
leucocitară
PREGĂTIREA MATERIALELOR
- Tavă medicală/cărucior
- Seringă de 2ml, ac steril sau holder şi ac dublu acoperit cu cauciuc
- Flacon cu EDTA (cristale, anticoagulant) sau vacutainer cu EDTA (cu capac mov )
- Soluţie dezinfectantă (alcool); tampon de vată, garou, tăviţă renală
- Mănuşi de cauciuc de unică folosinţă, muşama
PREGĂTIREA PACIENTULUI
- Atenţionaţi pacientul să nu mănânce cel puţin 12 ore şi să stea în repaus fizic la pat
- Verificaţi dacă a respectat recomandările
- Poziţionaţi pacientul în decubit dorsal cu mâna sprijinită ca pentru puncţie venoasă
- Alegeţi vena cea mai proeminentă
EFECTUAREA PROCEDURII:
- Spălaţi mâinile/dezinfectaţi-le/îmbrăcaţi mănuşile de protecţie
- Montaţi acul dublu la holder prin înşurubare
- Îndepărtaţi cauciucul de pe ac - partea superioară
- Aplicaţi garoul si puncţionaţi vena
- Dezlegaţi garoul
- Fixaţi tubul vacuette destinat recoltării HLG
- Umpleţi până la semn recipientul cu sânge
- Retrageţi acul după aplicarea tamponului cu alcool
- Exercitaţi o presiune asupra tamponului de 2- 5'
- Agitaţi lent vacutainerul
PREGATIREA PRODUSULUI PENTRU LABORATOR
- Etichetaţi recipientul tubului vacuette
- Completaţi fişa de laborator
- Transportaţi imediat produsul la laborator
RECOLTAREA SÂNGELUI PENTRU EXAMENE BIOCHIMICE
OBIECTIVELE PROCEDURII
- Determinarea componentelor biochimice ale sângelui în vederea aplicării măsurilor competente
în timp util în cazul modificărilor patologice
PREGĂTIREA MATERIALELOR
- Tavă medicală / cărucior
- Seringi şi ace sterile adecvate sau holder cu ac dublu (special) acoperit cu cauciuc
- Tuburi vacuette unele cu gel care ajută la separarea mai rapidă a serului
- Stativ, eprubete curate, uscate
- Soluţie dezinfectantă (alcool)
- Tampoane de vată
- Mănuşi de unică folosinţă
- Garou, muşama
- Tăviţă renală
- Recipiente speciale pentru colectarea deşeurilor
- Atenţionaţi pacientul să nu mănânce şi să stea în repaus fizic cel puţin 12 ore
- Poziţionaţi pacientul în funcţie de starea sa (şezând sau decubit dorsal) cu mâna sprijinită ca
pentru puncţie venoasă
- Alegeţi vena cea mai turgescentă
EFECTUAREA PROCEDURII:
a) prin metoda clasică - Recoltaţi 5 - 7 ml de sânge
b) prin metoda vacuette se foloseste tubul vacuette destinat recoltărilor pentru examene
biochimice (glicemie, creatinină, uree, acid uric, calcemie,
- Umpleţi până la semn recipientul cu sânge (5 - 7 ml)
- Retrageţi acul după aplicarea tamponului cu alcool şi exercitaţi presiune asupra acestuia 2-3'
NOTAREA PROCEDURII
- Notaţi procedura în dosarul/planul de îngrijire
PREGĂTIREA PRODUSULUI PENTRU LABORATOR
- Etichetaţi eprubeta sau vacutainerul pentru laborator
- Completaţi fişa de laborator si transportaţi imediat produsul la laborator în condiţii de
siguranţă

RECOLTAREA SÂNGELUI PENTRU PROBELE DE COAGULARE

OBIECTIVELE PROCEDURII
- Determinarea coagulabilităţii sângelui prin diferite tipuri de investigaţii.
PREGĂTIREA MATERIALELOR
- Tavă medicală/cărucior
- Seringi (5ml) şi ace sterile adecvate sau holder şi ac dublu acoperit cu cauciuc la ambele capete
- Soluţie anticoagulantă (citrat de sodiu) sterilă sau tuburi vacuette cu soluţie anticoagulantă
- Stativ cu eprubete (capac albastru)
- Soluţie dezinfectantă (alcool)
- Tampoane de vată, comprese de tifon
- Tăviţă renală,garou
- Muşama
- Mănuşi de unică folosinţă
- Recipiente pentru colectarea deşeurilor
PREGĂTIREA PACIENTULUI
- Atenţionaţi pacientul să nu mănânce şi să stea în repaus fizic
- Aşezaţi pacientul în decubit dorsal cu membrul superior sprijinit de pat ca pentru puncţia
venoasă
- Alegeţi vena cea mai turgescentă
EFECTUAREA PROCEDURII:
Recoltarea sângelui pentru determinarea: Timpului Quick, T. Howell, Fibrinogenului
NOTAREA PROCEDURII
- Notaţi procedura în dosarul/planul de îngrijire
- Notaţi reacţia pacientului
PREGĂTIREA PRODUSULUI PENTRU LABORATOR
- Etichetaţi eprubeta sau vacutainerul pentru laborator
- Completaţi fişa de laborator si transportaţi imediat produsul la laborator

RECOLTAREA SÂNGELUI PENTRU VSH

OBIECTIVELE PROCEDURII
- Determinarea rapiditaţii cu care se produce sedimentarea (aşezarea progresivă) hematiilor pe
fundul eprubetei din sângele necoagulabil lăsat în repaus
PREGĂTIREA MATERIALELOR
- Tavă medicală/cărucior
- Seringă de 2ml, ac steril sau holder şi ac dublu acoperit cu cauciuc
- Anticoagulant soluţie de citrat de Na 3,8% sau tub vacuette cu anticoagulant steril (capac
negru)
- Stativ, eprubete curate, uscate
- Soluţie dezinfectantă, tampoane de vată
- Mănuşi de unică folosinţă
- Garou, tăviţă renală, muşama
- Recipiente pentru colectarea deşeurilor
- Atenţionaţi pacientul să nu mănânce şi să stea în repaus fizic
- Verificaţi dacă a respectat recomandările
- Poziţionaţi pacientul în decubit dorsal cu membrul superior sprijinit pe pat ca pentru puncţia
venoasa
- Asiguraţi intimitatea pacientului
- Alegeţi vena cea mai uşor abordabilă
EFECTUAREA PROCEDURII:
a) prin metoda clasică –vezi mai sus cu mentiunea că
- Aspiraţi în seringă 0,4ml citrat de Na 3.8%
- Aspiraţi în seringă 1,6ml sânge
b) prin metoda vacuette - se utilizează tubul vacuette destinat recoltării VSH
- Umpleţi până la semn recipientul cu sânge
- Retrageţi acul după aplicarea tamponului cu alcool
- Exercitaţi o presiune asupra tamponului de 2- 3'
- Agitaţi lent tubul vacuette
NOTAREA PROCEDURII
- Notaţi procedura în dosarul/planul de îngrijire
- Notaţi reacţia pacientului în timpul procedurii
PREGĂTIREA PRODUSULUI PENTRU LABORATOR
- Etichetaţi eprubeta sau vacutainerul pentru laborator
- Completaţi fişa de laborator si transportaţi imediat produsul la laborator

PUNCTIA OSOASA

Definitie : punctia osoasa reprezinta crearea unei comunicari intre mediul extern si zona
spongioasa a osului,strabatand stratul sau cortical,prin intermediul unui ac .
Scopul
- Explorator –pentru măduva osoasă hematogenă în vederea stabilirii structurii compoziţiei
măduvei, precum şi studierii elementelor figurate ale sângelui în diferite faze ale dezvoltării
lor, în cursul îmbolnăvirii organelor hematopoietice.
- Terapeutic - se face în vederea administrării unor medicamente, transfuzii de sânge
intraosoase (când celelalte cai de administrare nu sunt posibile, din cauza arsurilor, obezităţii,
aparate ghipsate.
Puncţia osoasă se poate executa şi la oamenii sănătoşi , pentru recoltarea de măduvă în vederea
transfuzării ei la bolnavi cu patologii ale organelor hematopoetice.
Indicatii – boli hematologice
Materiale necesare:
- 2 ace de puncţie, care este format dintr-un troacar confecţionat din oţel foarte rezistent, de
lungimea circa 5 cm, cu un calibru de 1-2 mm şi c-un vârf scurt dar foarte ascuţit. Acu este
prevăzut cu mandren. Extremitatea externă a acului se lăţeşte în formă de disc, pe care se
adaptează mandrenul, pe această extremitate se va sprijini palma medicului, care execută
puncţia. Acul e prevăzut c-un disc apărător, reglabil. Acest disc are rolul de a împiedica
pătrunderea acului dincolo de cavitatea medulară în compacta posterioară a sternului.
- Seringă de 10-20 ml pentru aspirarea ţesutului medular,
- o sticlă de ceasornic.
- Seringă de 2-5 ml cu ace pentru anestezie, novocaină, lame sau lamele.
- Materiale pentru dezinfectarea regiunii puncţionate
- Manusi sterile
- Tifon steril pentru pansament , leucoplast
Dacă puncţia se face cu scop terapeutic, în loc de instrumente de laborator(sau pe lângă
acestea) se vor pregăti sol. medicamentoase care trebuie administrate. Instrumentele se pregătesc
pe o măsuţă acoperita cu un câmp steril, în condiţiile de asepsie perfectă ,întrucât măduva
osoasă este foarte susceptibilă la infecţie.
Pregătirea bolnavului se controleaza in preziua punctiei timpul de sangerare ,timp de coagulare
sit imp Quick.
 pentru puncţia sternală bolnavul este asezat in decubit dorsal , cu trunchiul uşor ridicat.
 Decubit ventral pe un plan dur sau decubit lateral cu genunchii flectati pentru punctia in
creasta iliaca
 Locul ales pentru puncţie va fi spălat, la nevoie ras, apoi dezinfectat cu alcool şi badijonat
cu tinctură de iod.
Locul punctiei – este de obicei la nivelul oaselor superficiale ,usor accesibile
- Sternul poate fi puncţionat: manubriului sau corpul sternului , sau la înălţimea
coastei a-IV sau V, sau în spaţiul al 2-lea sau al 3-lea intercostal, puţin în afară de linia
mediană
- Spina iliaca posterosuperioara
- Creasta iliaca
- Maleolele tibiale
- calaneul
Tehnica punctiei:
- Puncţia se execută în sala de tratament
- se spala pe maini asistenta si medicul
- se dezbraca regiunea si se aseaza in pozitia corespunzatoare
- Se badijonează locul cu tinctură de iod, se izolează regiunea dezinfectată cu câmpuri sterile
- Asistenta medicală prezintă medicului soluţia de novocaină aspirată în seringă pentru anestezia
ţesuturilor moi de deasupra osului, inclusiv periostul , se badijoneaza din nou locul anesteziat şi
după 15-20 min , necesare pentru instalarea anesteziei, se poate executa puncţia
- Asistenta medicală prezintă medicului instrumentele în timpul puncţiei.
- Prima dată se oferă pensa, cu care medicul alege acul de puncţie.
- Medicul fixează discul apărător la distanţa presupusă necesară (10-16 mm) şi apoi străpunge
vertical în locul ales pentru puncţie, pătrunzând prin lama exterioară a osului cu ajutorul
presiunii exercitate asupra extremităţii manderenului cu podul palmei.
- După pătrunderea acului în cavitatea medulară al sternului medicul extrage mandrenul din ac
şi-l da în mâna asistentei medicale, care îl păstrează steril.
- Asistenta medicală predă medicului seringa de 10 sau 20 ml pregătită pentru aspiraţie şi pe
care medicul o adaptează la ac şi aspiră cu ea conţinutul medular.
 - În timpul aspirării bolnavul simte o senzaţie dureroasă retrosternală, foarte penibilă. După 1-2
sec. după aspiraţie apare în seringă măduva osoasă. Cantitatea de măduva osoasă necesară pentru
examinări este de 0.5-1 ml .
- Măduva roşie hematogenă are aspectul sângelui, însă întinsă pe lamă e vâscoasă, cu multe
sfacele de ţesut grăsos.
- Dacă puncţia sternală s-a făcut cu scop terapeutic sau dacă o puncţie exploratorie e continuată
cu administrarea substanţelor medicamentoase pe cale intramedulară, se va pregăti din timp
aparatul de perfuzie sau transfuzie cu sol. respective, care se va racorda la acul fixat în os. Pe
cale intramedulară se pot administra numai soluţii izotonice picătură cu picătură. Ritmul de
administrare nu trebuie să depăşească 15-20 pic pe minut. Cu acest ritm se pot administra până la
1500-2000 ml de sol. în 24 ore, într-un singur loc.
- După terminarea operaţiei de recoltare sau administrare se îndepărtează acul de puncţie. Locul
puncţie se badijonează şi se aplică un plasture .
Ingrijirea ulterioara a pacientului
- se asigura repausul la pat si se supravegheaza starea generala si semnele vitale
- se observa pansamentul daca se imbiba cu sange
Accidente posibile:
- imediate
 punctia alba -nu se poate extrage nimic din cavitatea medulară din cauza unei
poziţii greşite a acului-înfundarea acului(care e desfundat cu mandrenul steril).
 Perforatie ale organelor interne – inima ,plamani; perforarea lamei posterioare a
sternului
 Pneumotorax
- Tardive
 Hematoame
 Introducerea infecţiei în cavitatea medulară – osteomielita
 Tulburari de crestere la copii dupa punctia tibiala
Pregătirea măduvei extrase pentru trimiterea la laborator:
Măduva extrasă este amestecată cu sânge provenit din sinusurile măduvei. Din acest motiv
seringa în care se găseşte acest amestec trebuie repede evacuată, căci sângele poate sa se
coaguleze în ea. Despărţirea parţială a ţesutului medular de sânge se face prin evacuarea
conţinutului seringii pe un plan înclinat(sticla de ceasornic cu convexitatea întoarsă în sus),unde
sângele se scurge, lăsând pe loc sfaciile grăsoase de ţesut mieloid. Acestea sunt culese şi întinse
pe lame degrasate, la fel ca şi frotiurile de sânge. În cursul unei puncţii se pregătesc de obicei 3-
4 lame cu frotiu de ţesut medular şi la indicaţia medicului se vor executa şi alte recoltări pentru
numărarea elementelor nucleate, pentru numărarea elementelor reticulocite, pentru examinări
histogice sau se vor face însemnări pe medii de cultură. Produsele recoltate pentru probe se trimit
fără întârziere la laborator cu formularele de recoltare completate. Mediile de cultură însămânţate
se pun cât mai devreme în termostat.
 PUNCTIA VEZICII URINARE

Definitie Reprezinta gestul medical de patrundere cu un ac pe cale transabdominala ,in cavitatea

vezicii urinare
Scop
- Explorator – rar prelevarea urinei direct din vezica urinara pt examenul de laborator ,fara
pericolul contaminarii sale ; injectarea de produse de contrast pentru examenul radiologic
al vezicii urinare
- Terapeutic – evacuarea urinei in caz de retentive acuta de urina ,cand sondajul vezical
este contraindicat
Indicaţiile sunt exclusiv în scop evacuator, în situaţia în care sondajul vezical s-a soldat cu un
eşec, ori este contraindicat:
-imposibilitatea efectuării sondajului uretrovezical (stenoze, traumatisme sau infecţii uretrale)
-asigurarea drenajului urinar în uretroplastii, intervenţii chirurgicale pentru hipospadias
-retenţie acută de urină (adenom de prostată, neoplasm prostatic, litiază uretrală obstructivă)
-bolnavii cu paraplegie şi tetraplegie prin leziuni medulare – cistostomie percutanată permanentă
De asemenea, refuzul pacientului pentru sondajul vezical reprezintă o altă indicaţie de puncţie a
vezicii urinare.

Pregatirea materialelor necesare:

- antiseptice,
- manusi ,campuri chirurgicale
- anestezice locale – xilina 1%
- ace, seringi, sterile
- pense anatomice si hemostatice
- sonde subţiri din plastic,
- recipiente colectoare,
- tampoane şi pansamente sterile
- perna tare
Pregatirea pacientului
- psihica – se informeaza privind necesitatea punctiei,se asigura securitatea si intimitatea
prin asezarea paravanului in jurul patului
- fizica – se rade parul pubian ,nu va urina cateva ore inaintea punctiei exploratoare sau
daca este putin plina vezica se vor administra lichide sau diuretice
Locul de puncţie: este situat în regiunea hipogastrică pe linia mediană, imediat deasupra
simfizei pubiene (la 1-2 cm), în plină zonă de matitate.
Poziţia pacientului: în decubit dorsal ,sub bazin se introduce o perna tare

Tehnica puncţiei vezicii urinare:

- dezinfectia mainilor
- se aseaza pacientul in decubit dorsal si se dezbraca regiunea inferioara a corpului
- toaleta locului de puncţie cu antiseptic
- se serveste seringa incarcata cu anestezic
- anestezie locală plan cu plan
- se serveste acul de punctie adaptat la seringa si pătrunderea cu acul montat la seringă se va face
perpendicular pe planul tegumentar pe circa 4-5 cm în profunzime, sub aspiraţie continuă cu
pistonul seringii
- aspirarea de urină în seringă în momentul pătrunderii în vezica urinară
- evacuarea urinii se poate face cu seringa sau după adaptarea unui tub la pavilionul acului, cu
colectarea urinii într-un recipient collector
- extragerea bruscă a acului după evacuarea vezicii urinare
- masarea locului de puncţie cu un tampon îmbibat în antiseptice
- aplicarea unui pansament steril
În situaţia în care se prevede că puncţia va trebui ulterior repetată, se recomandă realizarea
unei cistostomii la minor cu ajutorul unui trocar prin care se va introduce în vezica urinară un
cateter subţire din plastic cu mai multe orificii laterale; acesta va rămâne în vezică (pentru drenaj
continuu) după extragerea trocarului şi va fi fixat la perete cu un fir. Colectarea urinii se va face
în pungi sterile din plastic
Ingrijirea ulterioara a pacientului
- Pacientul ramane la pat si se supravegheaza functiile vitale
- Se observa locul punctiei,pansamentul ,pentru a sesiza scurgerea in continuare a
urinei,prin traectul neoformat
- Se va nota in foaia de observatie manevra ,cantitatea de urina evacuata,aspectul si
densitatea ei
- Monitorizarea permeabilităţii tubului de cistostomie şi antibioprofilaxie
Precauţii:
-evacuarea urinii se va face lent pentru a evita hemoragia “ex vacuo”
- antibioprofilaxie cu spectru urinar; nu se va comprima abdomenul in timpul punctiei
Incidentele şi accidentele puncţiei vezicii urinare sunt reprezentate de:
-puncţia “albă” (nu se extrage lichid): cauzele pot fi poziţia greşită a acului, în caz de perete
abdominal gros, hipertrofia detrusorului
-puncţionarea fundului de sac peritoneal prevezical – se evită prin respectarea locului de puncţie
Complicaţiile puncţiei vezicii urinare sunt următoarele:
- hematuria
- hemoragia ex vacuo
-lezarea vaselor parietale cu apariţia unui hematom
-peritonita prin leziune de ansă intestinală aderentă – rară, dar gravă se evită prin respectarea
locului de puncţie
-contaminarea spaţiului Retzius –în caz de urini infectate
-fistula urinară la locul de puncţie al detrusorului
 RECOLTAREA EXUDATULUI FARINGIAN

Definiţie Un exudat faringian este un examen care consta din prelevarea de secretii de la
nivelul cavitatii faringiene ( gatului )
Scop – Explorator
- identificarea prezentei unei infectii bacteriene, fungice sau virale la nivelul acestei
regiunii ,
- sau depistarea persoanelor sanatoase purtatoare de germeni
OBIECTIVELE PROCEDURII
- Identificarea agenţilor patogeni la purtători sănătoşi şi bolnavi
- Efectuarea antibiogramei
Mostra de secretii prelevata de la nivelul cavitatii faringiene este plasata intr-un recipient
care stimuleaza cresterea microorganismului care a determinat boala(in cazul in care acesta
exista). Tipul de organism va fi identificat ulterior prin examinare la microscop, prin efectuarea
unor teste chimice sau prin ambele metode. In cazul in care pe mediul de cultura nu creste nici
un organism, testul este negativ.
Microorganisme care pot determina afectiuni ale faringelui sunt:
 Candida albicans, acest fung (ciuperca) determina aparitia de afte bucale, o infectie a
cavitatii bucale si a limbii
 Neisseria meningitidis, aceasta bacteria poate determina meningita
 Streptococul β hemolitic de tip A , aceasta bacterie poate determina infectie
streptococica a faringelui, scarlatina sau febra reumatica.
Pregătirea materialelor
- de protecţie - masca de tifon;
- sterile : spatula linguala,eprubetă cu tampon faringian ,ser fiziologic ;
- nesterile : tăviţă renală,manusi de unica folosinta ,lampa de spirt,chibrituri
Pregatirea pacientului- se anunţă să nu mănânce, să nu bea apă ,să nu ia antiseptice pentru gat,
sa nu se instileze soluţii dezinfectante în nas, să nu facă gargară să nu se spele pe dinţi, în
dimineaţa recoltării
- Avertizaţi aparţinătorul că va trebui să-şi susţină copilul în braţe pentru recoltare
Efectuarea procedurii
- Verificati daca pacientul a respectat recomandarile privind procedura
- Spălaţi mâinile cu apă şi săpun si imbrăcaţi mănuşi de unică folosinţă
- Folosiţi masca de protecţie
- Invitaţi pacientul să deschidă larg gura si sa incline capul pe spate
- Se va efectua presiune pe limba cu ajutorul unei spatule plate (apasator de limba), apoi se va
examina gura si gatul.
- Cu un tampon faringian steril se va preleva o mostra de secretii de la nivelul partii posterioare
a faringelui, din jurul amigdalelor si de la nivelul oricarei zone inflamate a cavitatii bucale.
- Mostra de secretii faringiene poate fi obtinuta si prin spalatura faringiana. Aceasta procedura
presupune efectuarea unor gargare cu mici cantitati de ser fiziologic , apoi eliminarea lichidului
intr-un recipient steril. Aceasta metoda ofera o cantitate mai mare de secretii, crescand
acuratetea rezultatului culturii faringiene.
- In cazul copiilor recoltarea se poate efectua prin punerea pacientului sa tuseasca la nivelul unui
recipient steril, se mai numeste metoda "metoda placilor tusite". Acest lucru evita traumatizarea
inutila a copilului.
- notarea în foaia de observaţie (se notează data recoltării, numele persoanei care a facut
recoltarea ,dacă s-au făcut însămânţări sau nu )
PREGĂTIREA PRODUSULUI PENTRU LABORATOR
- Etichetaţi recipientul în care s-a făcut recoltarea si completaţi fişa de laborator
- Pacientul poate prezenta senzaţie de greaţă, voma prin atingerea luetei - rugaţi pacientul să
inspire adânc şi apoi să stea nemişcat în timpul recoltării

RECOLTAREA MATERIILOR FECALE PENTRU

EXAMENE DE LABORATOR

Scaun: resturile alimentare supuse procesului de digestie, eliminate din organism prin actul
defecaţiei.
Scop
• explorator
- depistarea unor germeni patogeni responsabili de îmbolnăvirea tubului digestiv
- depistarea unor purtători sănătoşi de germeni
- depistarea unor tulburări în digestia alimentelor
OBIECTIVELE PROCEDURII
- Examinarea macroscopică, biochimică, bacteriologică şi parazitologică
- Stabilirea diagnosticului bolilor infecţioase gastrointestinale
- Depistarea persoanelor purtătoare de germeni patogeni
PREGĂTIREA MATERIALELOR
Pregătiţi pe o tavă medicală / cărucior :
- Coprocultor steril sau curat şi uscat
- Tampoane sterilizate montate pe porttampoane prevăzute cu dopuri de cauciuc şi introduse în
eprulbete sterile
- Sonda Nelaton nr. 16-18 sterilă
- Seringă de unică folosinţă de 10 ml
- Bazinet (plosca),musama ,aleza
- Mănuşi de unică folosinţă
- Prosop de hârtie/hârtie igienică
- Pungă de hârtie, formular de recoltare
PREGĂTIREA PACIENTULUI
- Asiguraţi intimitatea pacientului
- Administraţi pacientului un purgativ salin (sulfat de magneziu sau magnesia usta) dacă nu are
scaun spontan
- Instruiti pacientul sa-şi fac toaleta perianal în cazul recoltării coproculturii
- Recomandaţi o dietă bogată în fibre vegetale sau un regim "alb" în funcţie de examenul cerut.
EFECTUAREA PROCEDURII:
1. Recoltarea din scaun eliminat spontan sau provocat pentru examen coproparazilologic
- Întrucât defecarea nu se poate produce la cerere, instruiţi pacientul:
- Să-şi spele mâinile
- Să folosească mănuşi de unică folosinţă
- Să defece în bazinet sau într-un recipient curat (oliţă, spre exemplu, la domiciliu )
- Să recolteze, cu linguriţa coprocultorului câteva fragmente de fecale (cca 50 g) din diferite
zone, mai suspecte, ale scaunului
- Să introducă linguriţa în coprocultor
- Să-şi spele mâinile după îndepărtarea mănuşilor
- Să eticheteze recipientul cu : nume, prenume, data şi ora recoltarii, examenul cerut
- Să transporte produsul imediat la laborator sau să-l introducă într-o pungă de hârtie şi să-l
păstreze în frigider nu mai mult de 12 ore
2. Recoltarea directă din rect (pentru examen bacteriologic)
- Descoperiţi regiunea inferioară a corpului
- Spălaţi-vă mâinile şi puneţi-vă mănuşile de unică folosinţă
- Aşezaţi pacientul în decubit lateral cu membrul inferior de deasupra în flexiune maximă a
coapsei pe abdomen
- Îndepărtaţi fesele pacientului
- Introduceţi tamponul steril prin anus în rect şi efectuaţi câteva mişcări de rotaţie
- Îndepărtaţi, apoi, tamponul şi introduceţi-l în eprubeta sterilă fără să atingeţi marginea acestuia
- Îndepărtaţi mănuşile şi spălaţi-vă mâinile
- Etichetaţi recipientul
- Trimiteţi-l imediat la laborator pentru însămânţare
3. Recoltarea materiilor fecale la copilul mic.
- Aşezaţi copilul, cu blândeţe, în decubit lateral sau dorsal
- Vizualizaţi orificiul anal
- Introduceţi sonda Nelaton pe o distanţa de ≈ 10 cm, respectând regulile de asepsie
- Aspiraţi conţinutul colonic cu o seringă adaptată la capătul sondei
- Îndepărtaţi seringa şi sonda din rect
- Transferaţi conţinutul seringii (2-3 ml) într-un recipient steril pentru coprocultură sau curat şi
uscat pentru alte examene
- Efectuaţi toaleta regiunii perianale, la nevoie
- Spălaţi-vă mâinile si etichetaţi recipientul
- Trimiteţi imediat produsul la laborator
4. Recoltarea materiilor fecale pentru proba ADLER (hemoragii oculte). Instruiţi pacientul:
- Să ţină un regim "alb" timp de 3 zile, fără carne roşie, legume şi fructe verzi, medicamente şi
suplimente nutritive cu conţinut de fier, fără colchicină, salicilaţi, potasiu, fenilbutazonă,
indometacin, steroizi sau compuşi de bismut pentru a evita o posibilă sângerare cauzată de aceste
medicamente
- Să defece într-un bazinet curat
- Să-şi spele mâinile şi să-şi pună mănuşi de unică folosinţă
- Să recolteze cu linguriţa coprocultorului sau cu o baghetă de lemn materii fecale de la suprafaţa
(25-30 g) şi să le introducă în coprocultor sau în alt recipient curat şi uscat
- Să acopere recipientul cu capacul etanş
- Sa-şi spele mâinile dupa îndepartarea manuşilor pentru a preveni contaminarea
- Să eticheteze recipientul şi să-l transporte imediat la laborator
ÎNGRIJIREA PACIENTULUI
- se efectuează toaleta în regiunea anală
- se îmbracă pacientul şi se aşază comod
- se aeriseşte camera

Hemocultura

Definiţie:
Hemocultura = test diagnostic care permite identificarea prezenţei anormale a microorganismelor
patogene (bacterii, fungi) în sângele pacientului, prin metode microbiologice ± imunohistochimice.
( insamantarea pe un mediu de cultura )
Obiectivele procedurii
- Punerea în evidenţă a germenilor patogeni în sânge prin însămânţare pe medii de cultură
- Efectuarea antibiogramei
Indicaţii:
Precizarea diagnosticului medical (pozitiv şi etiologic) în următoarele situaţii, evocatoare pentru
septicemii, infecţii severe de focar cu risc septicemie (pielonefrite, . bronhopneumonii) ori endocardită
infecţioasă:
- Sindrom infecţios sever (stare septică);
- Sindrom febril prelungit, cu etiologie inaparentă;
- Sindrom febril la un pacient valvular/protezat valvular;
- Şoc. septic;
- Frison.

Materiale necesare:
- 2 seturi de recipiente care conţin medii sterile de cultură (câte un flacon separat pentru germeni
aerobi şi anaerobi), furnizate de laboratorul de microbiologie. Pentru fiecare tip de mediu de cultură se
verifică atent cantitatea de sânge venos care trebuie recoltată, astfel încât să se asigure raportul optim
sânge/mediu = 1/5-1/10 (10 ml sânge venos sau 5 ml sânge venos la 50 ml mediu de cultură).
- Recoltarea celor 2 hemoculturi se poate face în aceeaşi etapă (imediat după frison) sau la interval de
15 minute ori conform indicaţiei medicului (o oră interval).
- Mănuşi sterile, garou, holder ,masca ,
- Antiseptice: Betadină, Cloramina (pentru pacienţii alergici la iod);
 - Două seringi de 20 ml pentru recoltarea sângelui venos;
- 5 ace sterile (unul pentru recoltare, alte 4 pentru trasferul sângelui recoltat în
flacoanele cu medii de cultură);
- Tampoane sterile pentru antiseptizarea tegumentului şi dezinfecţia dopurilor flacoanelor cu medii de
cultură).
- Recoltarea sângelui venos pentru hemocultura se poate face şi în sistem închis, cu dispozitive speciale
de tip Vacutainer
Pregătirea pacientului: -poziţionaţi pacientul în decubit dorsal cu membrul superior
sprijinit deoarece poate prezenta frisoane
- Alegeţi vena cea mai turgescentă
- Spălaţi regiunea plicii cotului cu apă şi săpun
- Dezinfectaţi cu alcool iodat, betadină

Descrierea gestului:participa doua asistente medicale

- Verificarea indicaţiei medicale pentru recoltarea hemoculturii;
- Verificarea identităţii pacientului;
- Spălarea mâinilor si îmbrăcarea mănuşilor de protecţie;
- Antiseptizarea tegumentelor cu Betadină, în vederea puncţiei venoase;
- Recoltarea cu seringa a 20 ml sânge prin puncţie venoasă periferică- vezi punctia venoasa
- Antiseptizarea locului de puncţie la sfârşitul manevrei şi hemostază locală, prin compresiunea locului
de puncţie venoasă 3-5 min.
- Introducerea sângelui venos recoltat în flacoanele de hemocultură se face cu respectarea atentă a
următoarelor etape:
 Schimbarea acului de recoltare cu unul steril, la fiecare manipulare a probei biologice (previne
contaminarea);
 Dezinfectarea cu betadină a capacului flaconului cu mediu înainte de introducerea celor 10 ml
sânge venos în flacon (previne contaminarea);
 Rotirea uşoară a fiecărui flacon, pentru omogenizarea probei;
 Gestionarea corespunzătoare a instrumentarului şi materialelor folosite;
 Dezbrăcarea mănuşilor folosite şi colectarea corespunzătoare a acestora;
 Spălarea mâinilor şi uscarea lor;
 Etichetarea corespunzătoare a probelor biologice recoltate, pentru a fi trimise la laboratorul de
microbiologie.
În buletinul care însoţeşte probele se vor preciza: datele generale ale bolnavului, diagnosticul medical
prezumptiv, sediul puncţiei venoase, temperatura cutanată a pacientului în momentul recoltării, tratamentul
efectuat anterior cu antibiotice (medicamentul, doza şi durata terapiei), medicul curant al bolnavului şi
asistenta medicală care a efectuat recoltarea probelor.
Odată recoltate hemoculturile vor fi trimise rapid laboratorului de microbiologie. Flacoanele însămânţate
sunt păstrate la termostat, la 36,5 - 37 ° C.
Documentarea procedurii efectuate în fişa/foaia de observaţie, descărcarea instrumentarului şi
materialelor folosite.
 Recoltarea secretiei oculare

- infectiile oculare care necesita un exmen bacteriologic sunt:

 Cele care afecteaza invelisul pleoapelor- blefaritele
 Conjuctiva – conjunctivit cuta sau cronica
 Corneea si umoarea camerei interioare- keratita acuta si cronica
 Corneea si umoarea camerei anterioare- irita acuta si cronica
 Canalul si sacul lacrimal
 Cristalinul,coroida sau retina si corpul vitros
- secretia din conjunctivite si dacriocistite se recolteza cu tampon steril
- colectiile purulente le pleoapelor cu seringa si ace sterile
- din umoarea apoasa a camerei anterioare , cu seringa si ace sterile
- porţiuni din iris îndepărtate prin iridectomie sunt puse direct pe medii de îmbogăţire pentru
pneumococi şi streptococi
- în cazul de exsudate bogate este indicată o spălare anterioară cu ser fiziologic steril
- se face anestezia ochiului prin instilaţie locală de soluţie cocaină 4%, apoi se poate şterge
conjunctiva sau corneea cu o spatulă de platină sau tampon steril (după alţi autori nu se folo-
sesc anestezice locale fiind, uneori, bactericide)
- se fac frotiuri şi culturi pe geloză simplă, bulion glucozat 2%, mediu Loffler

RECOLTAREA UROCULTURII LA PACIENUL CU SONDA URINARA

1. Urocultura cantitativa se realizeaza in laboratorul de bacteriologie ,prin metoda dilutiilor
zecimale seccesive.Mediile de cultura uzuale sunt geloza lactozata( evidentierea bacteriilor
din familia Enterobacteriacee) , geloza sange ( evidentierea cocilor si bacililor Gram pozitivi
si negative).Pentru evidentierea bacilului Koch se utilizeaza medii special de cultura
( Lowenstein –Jensen) sau inocularea intraperitoneala a animalelor de laborator( cobai)

prelevarea pe sonda urinară à demeure

- Spălaţi-vă mâinile cu apă şi săpun (lavaj simplu)
- Folosiţi mănuşi de unică folosinţă
- Dezinfectaţi locul de prelevare, cu comprese sterile îmbibate în antiseptic
- Puncţionaţi tubulatura pungii de colectare cu acul steril adaptat la seringă şi prelevaţi cantitatea
necesară de urină
- Transferaţi urina din seringă în flaconul pentru laborator
- Aruncaţi acul şi seringa în containerul special
Dacă diureza este scăzută:
- Clampaţi sonda sub locul de prelevare fără s-o lezaţi
- Aşteptaţi 10-15' ca să se adune o cantitate suficientă de urină pentru examen
 PUNCŢIA RAHIDIANĂ
Definiţie
Punctia rahidiană reprezintă pătrunderea cu ajutorul unui ac special printre vertrebe în
spaţiul subarahnoidian, la nivel lombar (puncţie lombară) sau suboccipital (puncţie
suboccipitală).
Scop
- Explorator
o măsurarea tensiunii lichidului cefalorahidian, recoltarea sau executarea
mielografiilor = radiografii de coloană vertebrală efectuate cu substantă de contrast
sau aer;
- Terapeutic
o decomprimarea în cursul sindromului de hipertensiune cefalorahidiană,
introducerea de substanţe medicamentoase, anestezice, în spaţiul subarahiloidian.
Materiale necesare:
- masă acoperită cu cîmp steril, pe care se aşază:
- ace de punctie rahidiană cu mandren, sterile şi uscate, lungi de 3 -10 cm;
- seringi tip Record de 2-5-10 şi 20 ml, sterile;
- 2-3 pense sterile;
- sticlă cu alcool;
- sticlă cu tinctură de iod;
- casoletă cu cîmpuri sterile; ,
- mănuşi de cauciuc sterile;
- două eprubete sterile, uscate şi etichetate;
- eventual medii de cultură (după indicatia medicului);
- trei eprubete curate, gradate, pentru recoltarea lichidului cefalorahidian, pentru analize
citologice şi biochimice, în stativ;
- manometru Claude;
- tăviţă renală;
- substanţe de contrast (pentru puncţia rahidiană exploratorie);
- substanţe medicamentoase (antibiotice, hormoni, seruri, pentru puncţia terapeutică);
- substanţe anestezice (pentru puncţia efectuată în vederea rahianesteziei).
Accidente:
- Ameţeli, tulburări vizuale;dureri de cap, greaţă, tuse, vărsături
- Hemoragii prin ac; dacă persistă, se repetă puncţia într-un spaţiu intervertebral superior
- Contractarea feţei, gîtului sau a unuia din membre (prin atingerea ramurilor nervilor spinali)
- Şocul reflex (foarte rar) poate duce la sincope mortale
- Bolnavul va fi supravegheat cu grijă timp de 24 ore
- Nerespectarea repausului în poziţie orizontală poate da nastere la tulburări postfuncţionale
- Puncţia suboccipitală se poate efectua şi în condiţii ambulatorii, deoarece bolnavul nu
trebuie culcat, fiind recomandată poziţia: şezândă.
Reorganizarea la locul de munca: se indeparteaza manusile, se spala mainile si se notaeza in
F.O.
 PERFUZIA

OBIECTIVELE PROCEDURII
- Introducerea i.v. a unei soluţii perfuzabile prescrise pentru hidratare, alimentare, menţinerea
legăturii cu circulaţia venoasă.
PREGĂTIREA MATERIALELOR
- Tavă medicală/cărucior pentru tratamente
- Seringi şi ace sterile adecvate
- Mănuşi sterile
- Soluţie perfuzabilă (punga sau flacon) în termen de valabilitate, cu aspect nemodificat
- Trusa de perfuzat (perfuzor cu filtru sau fără filtru) în termen de valabilitate, integră
- Branulă/canulă sau fluturaş
- Soluţie dezinfectantă, comprese sterile
- Garou, leucoplast sau bandă adezivă non alergică
- Etichetă
- Muşama, aleză (o bucată de pânză)
- Stativ telescopic
- Recipiente de colectare a deşeurilor
PREGĂTIREA PACIENTULU- Poziţia pacientului - decubit dorsal
- Asiguraţi intimitatea pacientului
- Alegeţi locul pentru puncţia i.v.:
• la adulţi sunt preferate venele de la plică cotului (cefalica, bazilică şi median cubitală);
• evitaţi vena dureroasă la palpare; selectaţi venele bine dilatate;
• la bătrâni, dacă este posibil evitaţi:
- venele dorsale ale mâinii braţul dominant pentru puncţie venoasă deoarece aceste locuri
interferă mult cu independenţa vârstnicului
• examinaţi calitatea şi starea venelor.
EFECTUAREA PROCEDURII:
- Verificaţi prescripţia medicală privind cantitatea şi tipul soluţiei
- Identificaţi pacientul
- Spălaţi mâinile/îmbrăcaţi mănuşi sterile
- Aduceţi materialele lângă patul pacientului
- Pregătiţi soluţia perfuzabilă şi trusa de perfuzat
- Menţineţi asepsia când se deschide trusa de perfuzat sterilă şi soluţia perfuzabilă
- Suspendaţi punga sau flaconul cu soluţia perfuzabilă în stativ
- Deschideţi trusa de perfuzat
- Fixaţi clema/prestubul la o distanţă de 2- 5 cm mai jos de picurător
- Închideţi clema/prestubul perfuzorului, îndepărtaţi capacul acului şi introduceţi-l în locul de
intrare, în pungi sau flacon
- Presaţi uşor picurătorul (camera de scurgere a perfuzorului) şi lăsaţi să se umple până la
jumătate
- Înlăturaţi capacul protector de la capătul tubului şi deschideţi clema/prestubul
- Lăsaţi lichidul să curgă până ce se elimină bulele de aer, ţinând tubul perfuzorului curbat cu
amboul în sus pentru a nu se pierde mult lichid
- Închideţi clema/prestubul şi puneţi capacul protector
- Selectaţi locul potrivit (venele distale sau proximale)
- Puneţi muşamaua şi aleza sub braţul pacientului
- Aplicaţi garoul la 10-12 cm deasupra locului de inserţie; capetele garoului trebuie direcţionate
spre partea proximală - Verificaţi prezenţa pulsului distal, radial
- Recomandaţi pacientului să strângă pumnul
- Efectuaţi puncţia venoasă:
- Dacă venele nu sunt vizibile şi nu se pot simţi la palpare, încercaţi procedeele:
a) rugaţi pacientul să închidă şi să deschidă pumnul
b) daţi drumul la garou şi rugaţi pacientul să-şi coboare mâna sub nivelul inimii pentru a i se
umple venele, apoi reaplicaţi garoul
c) înlăturaţi garoul şi puneţi o compresă caldă şi umedă pe venă timp de 10-15'
- Dezinfectaţi tegumentul (tampon cu alcool timp de 60 secunde) folosind mişcări circulare de la
centru în afară cu câţiva cm.
- Poziţionaţi mâna nedominantă la 4-5 cm sub locul de puncţie şi cu policele se întinde pielea
deasupra venei
- Îndepărtaţi capacul protector de pe amboul tubului de perfuzor şi adaptaţi perfuzorul la ac sau
- Ataşaţi acul perfuzorului la tubul perfuzorului şi puncţionaţi vena ţinând acul cu bizoul în sus,
în mâna dreaptă şi introduceti-l la un unghi de 10-30°, deasupra venei sau dintr-o parte a venei
(poziţia oblică)
- Urmăriţi cursul venei şi când sângele se întoarce prin lumenul acului avansaţi acul în venă, 1-2
cm
- Dezlegaţi garoul şi cereţi pacientului să desfacă pumnul
- Dacă se instalează perfuzia cu branulă/canulă sau, fluturaş, atunci fixaţi cu degetul arătător de
la mâna stângă exercitând presiune la 3cm deasupra locului puncţiei
- Extrageţi mandrenul de pe lumenul branulei şi ataşaţi capătul branulei la tubul perfuzorului
- Deschideţi clema/prestubul şi daţi drumul soluţiei să curgă; examinaţi ţesutul din jurul zonei de
intrare pentru semne de infiltraţii
- Fixaţi rata de curgere a soluţiei de 60 picături/minut.
- Aplicaţi pansament steril peste locul puncţiei
- Fixaţi acul, branula/canula, fluturaşul cu benzi de leucoplast, sau bandă non alergică
- Aplicaţi eticheta pe punga sau flaconul de soluţie, indicând data, ora, medicaţia adăugată şi
doza
ÎNGRIJIREA PACIENTULUI
- Aşezaţi pacientul într-o poziţie comodă
- Instruiţi pacientul - cum se poate mişca în pat şi deplasa în salon cu perfuzia
- Observaţi starea pacientului la fiecare 1-2 ore: facies, tegumente, frison, temperatura locală a
tegumentelor deasupra pansamentului, schimbări în starea mentala (nelinişte, confuzie), alterarea
functiilor neuromusculare, edeme .
- Inspectaţi locul de inserţie, dacă este posibil, peste 30 de minute după începerea perfuziei;
notaţi culoarea tegumentului (roşeaţă sau paloare)
- Măsuraţi semnele vitale, greutatea corporală - greutatea zilnică confirma reţinerea sau pierderea
lichidelor; creşterea sau scăderea greutăţatii corpului cu 1kg corespunde la un litru de lichid
reţinut sau pierdut (Home şi Swaringen.1997)
- Colectaţi urina - măsuraţi diureza
NOTAREA PROCEDURII
Notaţi în planul de îngrijire :
- Administrarea perfuziei
- Ora când a început perfuzia, locul, tipul de soluţie, cantitatea, debitul
- Reacţia pacientului

ADMINISTRAREA CORTIZONULUI SI A.C.T.H.- ului - NURSING

Cortizonul: este un hormon  secretat de stratul cortical a glandelor suprarenale, avand actiune
complexa.
Mod de prezentare: cortizon acetat; supercortisol; hemisuccinat de hidrocortizon; hidrocortizon;
superprednol; acetat de dezoxicorticosteron;
Se prezinta sub forma de tablete sau sub forma injectabila in fiole sau in flacoane inchise cu
dopuri de cauciuc, fixate cu armatura metalica. Formele injectabile sunt solutii sau suspensii.
Suspensiile, inainte de utilizare trebuie bine agitate, deoarece unele cristale dispersate se depun
pe fundul flaconului.
Mod de administrare: cortizonul se poate administra sub forma de:
- tablete – pe cale orala;
- solutii – prin injectare i.m.; i.v.; intra-articulara; intrarahidiana; chimioterapice si aplicatii
locale;
            In administrarea cortizonului se va tine seama de necesitatea de a mentine concentratia
lui in sange, la un nivel cat se poate de constant.
            Doza zilnica se va administra in 3-4 prize la intervale egale de 6-8 ore. Cortizonul se
administreaza la inceput in doze mai mari, scazand apoi cantitatile pana la doza minima de
intretinere; doze pe care le stabileste intotdeauna medicul.
Tratamentul cu cortizon trebuie terminat prin administrare de A.C.T.H.

ADMINISTRAREA ANTICOAGULANTELOR
DEFINIŢIE:
 Anticoagulantele sunt medicamente care împiedică procesul de coagulare, fiind 
administrate pentru prevenirea şi tratarea diferitelor forme ale maladiei
 tromboembolice.
FACTORII CARE FAVORIZEAZĂ BOALA TROMBOEMBOLICĂ
 - Alterarea peretelui vascular-
Staza circulatorie din cauza imobilizării
 - Hipercoagulabilitatea
INDICAŢII
 - Flebitele membrelor inferioare în:
• Obstetrică
după naştere sau avort
 
• Chirurgie
- pentru bolnavul imobilizat în aparat gipsat, intervenţii pelvine la 
femei cu obezitate sau cu boli venoase; după intervenţii pentru proteză de şold
 sau genunchi
• Medicală
bolnavi cardiaci, cu flebite latente, în imobilizarea prelungită -
Embolie: pulmonară, periferică în membrele inferioare, în
teritoriul mezenteric, în cardiopatii embolice-
Tromboza coronariană: infarct miocardic
 Arterite şi tromboze arteriale ale membrelor inferioare
Chirurgia cardiacă, a vaselor mari
 MEDICAMENTE UTILIZATEFORME DE PREZENTARE
 A. SOLUŢII INJECTABILE
 HEPARINA-
Se administrează strict intravenos, în amestec cu soluţie salină izotonă urmată
de perfuzie continuă
 Acţionează prin blocarea ultimei faze a coagulării, inhibă trombina şi împiedică 
transformarea fibrinogenului în fibrină
Nu se amestecă în perfuzie cu preparate de calciu, papaverină, sau cu alte
 medicamente.-
Heparina este inactivată de sucurile digestive şi nu trece prin membrane.
 FORME DE PREZENTARE:
Heparin soluţie injectabilă, fiole de 1ml, 5ml
- 5000ui/mlHeparin Sandoz 25000ui/5ml -
soluţie injectabilă, fiole de 1ml, 5ml
- 5000ui/mlHeparine sodique -
soluţie injectabilă
- flacoane de 5ml - 5000ui/mlReviparinum, Enoxaparinum, Nadroparinum, Dalteparinum-
Solu ii apoase injectabile pentru administrare ţ S.C. şi I.V.
 -
Pentru administrare şi manevrare corectă se citeşte cu atenţie prospectul
 - Locuri de administrare: deasupra crestei iliace, la nivelul abdomenului (la 5 cm
distanţă de ombilic), la nivelul braţului şi coapsei
 -
După dezinfecţia locală se face un pliu cutanat care va fi menţinut tot timpul injectării, pentru a
evita introducerea soluţiei intramuscular 

După injectare se menţine acul în ţesut aproximativ 5 secunde pentru a evita refularea
medicamentului prin înţepătură
Nu se masează locul pentru a nu favoriza apariţia hematoamelor-
Nu se amestecă în soluţie cu alte preparate
 Administrarea se face la interval de 12 h, conform indicaţiei medicale
Locul injectării nu influenţează rata de absorbţie

Administrarea unguentelor
Se pot aplica unguente în fundul de sac conjunctival pe marginea pleoapelor, în festibulul nazal
şi în conductul auditiv extern.
Materiale necesare:
- Baghetă de sticlă acoperită cu un tampon de vată
- Tampoane
- Compresă sterilă

Tehnica de administrare:
 Pacientul se pregăteşte fizic şi fizic ca pentru instilaţie
 În sacul conjunctival unguentul se pune cu bagheta de sticlă acoperită cu tampon
 În fosa nazală unguentul se aplică cu ajutorul tamponului montat pe o sondă butonată
(ansă de metal rotunjită în vârf)
 Unguentul poate fi aplicat pe mucoasele menţionate şi cu ajutorul prelungirii tubului în
care se găseşte prin apăsare pe partea plină a tubului.
 După aplicarea unguentului în sacul conjunctival pacientul este invitat să închidă şi să
deschidă ochiul pentru a antrena medicamentul pe toată suprafaţa globului ocular.
 După aplicarea unguentului în vestibulul nazal se închide narina, se apleacă capul
pacientului uşor înainte şi i se solicită să aspire medicamentul treptat.
 Cantitatea de unguent aplicată nu trebuie să depăşească mărimea unui bob de grâu.
 Se folosesc tampoane separate pentru fiecare ochi, ureche sau vestibul nazal.
 În cazul aplicării unguentului în conductul auditiv nu se depăşeşte limita de vizibilitate

ADMINISTRAREA ANTIBIOTICELOR - NURSING

Antibioticele: sunt substante organice provenite din metabolismul celulelor vii (mucegaiuri si
bacterii) sau obtinute prin sinteza, avand proprietati bacteriostatice, bactericide sau antimicotice.
SCOPUL - administrarii este dat de actiunea lor: - distrug microbii sau impiedica dezvoltarea lor
fara sa exercite vreun efect nociv asupra tesuturilor organismului.
 Administrarea antibioticelor se va face respectand cele mai riguroase conditii de asepsie pentru a
nu introduce in organism, care este partial sterilizat, germeni patogeni care ar putea produce o
suprainfectie cu urmari fatale. Pentru incarcarea seringii cu substanta din flacoane inchise cu
dopuri de cauciuc, se procedeaza astfel: - se dezinfecteaza dopul de cauciuc cu un tampon de
vata sterilizat, imbibat in alcool;
- se incarca seringa cu o cantitate de aer egala cu cea a lichidului pe care vrem sa il scoatem din
flacon, prin aspirare;
- se introduce acul prin dopul de cauciuc pana la nivelul dopului si se introduce aerul sub
presiune in flacon, continutul flaconului ajungand astfel sub presiune;
- se rastoarna flaconul cu seringa, varful acului ajungand la nivelul solutiei de injectat iar
continutul flaconului va patrunde in seringa datorita fortei de impingere asupra pistonului;
extragerea continutului flacoanelor inchise cu dopuri de cauciuc, se mai poate face si cu ajutorul
a 2 ace dintre care unul serveste pentru extragerea lichidului iar celalalt pentru patrunderea
aerului.
            Pulberile injectabile se dizolva in prealabil in lichidul de dizolvare, astfel seringa se
incarca mai intai cu solvent apoi se deschide flaconul cu pulbere si se injecteaza in el, solventul.
Dupa dizolvarea completa, se extrage continutul in seringa.