Vasiliu Andreea

Miron Gabriela Madalina

Torofin Lucian
Grupa A
EDEMUL PULMONAR ACUT
 Edemul pulmonar reprezinta o afectiune care se datoreaza acumularii de lichid
in interstitiul pulmonar si spatiul alveolar cu extravazarea de fluid si reabsorbtia
lui prin intermediul cailor limfatice.
Edemul pulmonar reprezinta o afectiune care se datoreaza acumularii de
lichid in interstitiul pulmonar si spatiul alveolar, cu extravazarea de fluid si
reabsorbtia lui prin intermediul cailor limfatice. Ca urmare a acestei acumulari
de lichid in plaman este alterata suprafata de schimb alveolo-capilar si apare
scaderea saturatiei oxigenului in sangele periferic
Edemul pulmonar poate apărea brusc – edem pulmonar acut și este o urgență
medicală care necesită tratament medical imediat din cauza riscului de deces,sau
se poate dezvolta în timp – edem pulmonar cronic.
 Cuprins :
-Cauzele edemului pulmonar
-Simptomele edemului pulmonar
-Diagnosticul edemului pulmonar
-Tratamentul în edemul pulmonar
-Prognosticul în edemul pulmonar

Cauzele edemului pulmonar

Edemul pulmonar este determinat de creșterea presiunii și de acumularea unei
cantități crescute de sânge la nivelul cavităților stângi ale inimii. Ca urmare a
presiunii crescute în partea stângă a inimii, crește și presiunea arterei venoase
pulmonare, care se transmite până la capilarele pulmonare. Drept consecință,
fluidul pulmonar din capilare traversează peretele capilar și se acumulează la
nivelul spațiilor interstițiale și alveolar.
Această succesiune de evenimente fiziopatologice apare când la nivelul cordului
se instalează anumite afecțiuni:
-ischemie coronariană acută;
-decompensarea unei insuficiente cardiace existente;
-disfuncții valvulare;
-aritmii;
-cardiomiopatie;
-șunt dreapta-stânga;
-supraîncărcare de volum (secundară administrării intravenoase a fluidelor).
Astfel de afecțiuni apar drept complicații ale unei patologii de fond, dar pot fi
cauzate și de un tratament inadecvat sau o complianță scăzută la acesta. De
asemenea, respectarea regimului alimentar indicat este foarte importantă.
Schimbări ale dietei, cum ar fi consumul excesiv de sare, favorizează apariția
edemului pulmonar.
 Simptomele edemului pulmonar
Cel mai important simptom este dispneea. Aceasta se accentuează la efort sau în
decubit dorsal. Poate avea debut brusc sau poate apărea gradual și într-o
perioadă mai lungă de timp, de la câteva ore la câteva zile.

Edemul pulmonar acut

Dispneea este însoțită și de alte simptome, cum ar fi:
-senzația de sufocare;
-agitație;
-anxietate;
-tuse cu expectorație;
-spută sanguinolentă;
-cianoză;
-diaforeză accentuată;
-wheezing (expir șuierat).
-Dificultati
de respiratie (dispnee) severe, care se agraveaza atunci stai intins sau
cand depui efort;
Senzatie de sufocare sau inec, care, de asemenea, se agraveaza atunci cand stai
intins;
Piele rece, umeda;
Palpitatii.
Edemul pulmonar cronic
Edemul pulmonar cronic prezintă următoarele simptome:
-ortopnee (dispnee ce apare în decubit dorsal);
-dispnee paroxistică nocturnă;
-wheezing;
-edeme periferice;
-creștere în greutate (ca urmare a acumulării lichidului din edeme);
-fatigabilitate.

Examenul clinic

Frecvența cardiacă este rapidă, iar pulsul este slab. Pacientul prezintă
hipertensiune. În unele cazuri, poate apărea și hipotensiunea. Aceasta reprezintă
un factor de prognostic negativ. La auscultația cardiacă se constată prezența
zgomotelor cardiace puternice. Uneori, poate apărea fuziunea zgomotelor
cardiace III și IV. În cazuri severe, se dezvoltă insuficiența ventriculară dreaptă.
Semnele caracteristice sunt:
-edemele periferice (creștere în volum, ca urmare a acumulării excesive de
lichide);
-distensia venelor jugulare.
Auscultația pulmonară relevă raluri inspiratorii de intensitate scăzută. Acestea
sunt prezente bilateral, atât anterior, cât și posterior. Inițial, pot fi auscultate la
nivelul bazal al plămânilor. Pe măsură ce edemul pulmonar evoluează, ralurile
urcă spre vârf.

Diagnosticul edemului pulmonar

Stabilirea diagnosticului de edem pulmonar necesită mai multe etape și implică
o serie de investigații. Edemul pulmonar este o afecțiune care apare, de cele mai
multe ori, asociată cu alte patologii. De aceea, sunt recomandate mai multe
investigații medicale, pornind de la cele de bază până la cele specifice.
Examenul clinic al pacientului evidentiaza paloare tegumentara cu cianozarea
buzelor si a patului unghial (hipoxie periferica), tegumente transpirate, tensiune
arteriala crescuta, raluri bilaterale specifice la auscultatie dar si prezenta
jugularelor turgescente (dilatarea bilaterala a venelor jugulare) si uneori
hepatomegalie
Investigatiile paraclinice utilizate in diagnosticarea bolii sunt reprezentate de
pulsoximetrie (determina saturația în oxigen in organism la nivelul lobului
urechii- in cazul copiilor sau al degetelor), determinarea gazelor sangvine,

Analize de sânge
Cel mai des indicate sunt următoarele analize de sânge:
-hemoleucograma;
-ionograma;
-ivelul de BNP (peptid natriuretic cerebral);
-D-Dimeri;
-creatinina;
-uree.
EKG
Electrocardiograma se efectuează pentru a depista eventuale modificări
ischemice sau patologii cardiace. A cunoaște particularitățile cardiovasculare ale
fiecărui pacient este important, pentru a preveni și a gestiona mai bine

Radiografia
Una dintre investigațiile importante este radiografia. Aceasta evidențiază
prezența edemului pulmonar. Are avantajul că poate preciza și stadiul de
evoluție al acestei afecțiuni. Cunoașterea stadiului în care se află edemul
pulmonar permite alegerea tratamentului optim.

Ecocardiografia
Ecocardiografia permite observarea funcționalității cordului și determină
eventuale patologii. În acest mod, este stabilită cauza cardiacă ce a condus la
dezvoltarea edemului pulmonar.

Cateterismul cardiac si angiografia coronariana - cateterismul

cardiac este o procedura ce permite examinarea muschiului, artelor ori valvelor
inimii prin introducerea unui cateter intr-un vas de sange mare si ghidarea
acestuia cu ajutorul razelor X pana la inima; angiografia coronariana presupune
injectarea unei substante de contrast pentru a evalua starea arterelor coronare.

CT toracic - tomografia computerizata (CT) a toracelui poate furniza indicii

indirecte ce ajuta la stabilirea unui diagnostic

Pulsoximetria - este folosita pentru monitorizarea nivelului de oxigen din

sange.
Tratamentul în edemul pulmonar
Tratamentul edemului pulmonar este stabilit de către medic în funcție de
caracteristicile medicale ale fiecărui pacient. Prima etapă constă în administrarea
oxigenului pe mască. În cazul pacienților cu o saturație mai mică de 90%, este
necesar suportul ventilator. Este recomandată și medicația bronhodilatatoare.
Aceasta permite reducerea bronhospasmului și asigură o mai bună ventilație.
Pacienților le sunt administrate medicamente diuretice și/sau medicamente
vasodilatatoare (nitroglicerină). Acestea ajută la reducerea tensiunii arteriale.
Pentru ameliorarea respirației, este recomandat a adopta o poziție în decubit
dorsal, în care trunchiul și capul se află la un unghi de 40-90°.
Pentru pacienții ce prezintă edem pulmonar ca urmare a unui infarct miocardic,
este indicată tromboliza sau angioplastia coronariană percutanată. În cazul celor
care au tulburări de ritm, se aleg metode de cardioversie cu curent continuu sau
se administrează beta-blocante.
Este important de menționat că pacienților care au avut un episod de edem
pulmonar le sunt indicate unele recomandări. Acestea au scopul de a preveni
recidiva. Astfel, este esențial:
-a avea o greutate optimă;
-a menține valorile tensiunii arteriale în limite normale;
-a controla valorile colesterolului;
-a păstra un nivel în limite normal al glicemiei.
De aceea, reevaluarea medicală este important a se realiza la intervale regulate.
Respectarea indicațiilor medicului și urmarea unui tratament corect contribuie la
o evoluție favorabilă a stării de sănătate.

Prognosticul în edemul pulmonar

Edemul pulmonar este o afecțiune medicală complexă, care necesită îngrijiri
speciale. Cel mai important aspect constă în depistarea cauzei care determină
apariția acestei patologii. Astfel, este posibil a se alege tratamentul
corespunzător și a evita complicațiile. Rata de supraviețuire la 6 se estimează a
fi de aproximativ 85%. Pentru menținerea unei stări de sănătate cât mai bună,
este indicat consultul medical de la apariția primelor simptome și urmarea
recomandărilor.