ȘCOALA POSTLICEALĂ F.E.G.

PLAN DE ÎNGRIJIRE

MENINGITA

Cursant :Miron Gabriela Mădălina

AMG II GRUPA:A
An școlar 2021/2022

„Ce ascult, uit,

ce văd, îmi amintesc,
ce practic, ştiu să fac.”
Confucius
ORDIN Nr. 1101/2016 din 30 septembrie 2016 privind aprobarea Normelor
de supraveghere, prevenire şi limitare a infecţiilor asociate asistenţei
medicale în unităţile sanitare

IAAM = infectia aparută în cursul sau după o interventie medicala

asupra unui pacient (diagnostică, terapeutică sau preventională) si care nu
era nici prezenta si nici in incubatie la inceputul aplicarii ingrijirilor.

Măsurile standard reprezintă măsurile minime de prevenire a infecţiei care

se aplică tuturor pacienţilor îngrijiţi, indiferent de statutul de infecţiozitate
suspectat sau confirmat al pacientului, în orice cadru unde este asigurată asistenţă
medicală. Aceste proceduri sunt concepute atât pentru a proteja personalul sanitar,
cât şi pentru a preveni răspândirea infecţiilor în rândul pacienţilor.

Măsurile standard includ:

1) Igiena mâinilor, care este esenţială pentru a reduce riscul de răspândire a

infecţiilor. Utilizarea antisepticelor alcoolice este metoda preferată în toate
situaţiile clinice, cu excepţia cazurilor când mâinile sunt vizibil murdare (de
exemplu, sânge, alte fluide biologice) sau după examinarea pacienţilor cu infecţie
cu Clostridium difficile sau norovirus, situaţii în care trebuie utilizate apa şi
săpunul.

2) Utilizarea echipamentului individual de protecţie (de exemplu: mănuşi,

halate, protectoare faciale), în funcţie de expunerea anticipată. Igiena mâinilor este
întotdeauna etapa finală după îndepărtarea şi aruncarea echipamentului.

3) Practici sigure de injectare, proceduri specifice pentru a preveni transmiterea

bolilor infecţioase de la un pacient la altul sau între un pacient şi personalul
medical în timpul preparării şi administrării medicamentelor de uz parenteral.
4) Manipularea în condiţii de siguranţă a echipamentelor medicale sau
contactul cu suprafeţele potenţial contaminate din imediata apropiere a pacientului,
procedura specifica pentru prevenirea transmiterii bolilor infecţioase de la un
pacient la altul sau între un pacient şi personalul medical în timpul manipulării
echipamentelor medicale şi contactul cu obiectele sau suprafeţele din mediu.

5) Igiena respiratorie şi eticheta de tuse (tehnica de tuse şi strănut cu utilizarea

de batiste de nas de unică folosinţă cu poziţionarea la minimum 1 metru faţă de
celelalte persoane, urmată de igiena mâinilor), ca element al precauţiilor standard
care se adresează în primul rând pacienţilor şi însoţitorilor acestora cu
simptomatologie de posibilă infecţie respiratorie care se aplică oricărei persoane cu
asemenea manifestări când intră în unitatea sanitara.
Cum spălăm mâinile?
Cum dezinfectam mâinile ?
Ordinul nr. 1226/2012 pentru aprobarea Normelor tehnice privind
gestionarea deşeurilor rezultate din activitatea medicală

Deşeurile asimilabile celor menajere:

- Sunt reprezentate de toate acele deşeuri ce nu au venit în contact cu sînge sau
alte lichide biologice şi care se produc în mod obişnuit în activităţi
asemănătoare celor casnice: hârtie (inclusiv ambalajul instrumentarului de unică
folosinţă), ambalaje de tot felul, materiale sanitare care nu au venit
în contact cu sânge sau alte fluide biologice.
Deşeuri înţepătoare – tăietoare:
- Sunt reprezentate de: ace, ace cu fir, catetere, branule, lame bisturiu,
pipete, sticlărie de laborator, seringi autoblocante.
- Se colectează în cutii din plastic dur, de culoare galbenă cu
pictograma “Pericol biologic.”
Deşeuri infecţioase:

- Sunt reprezentate de: câmpuri operatorii, mănuşi contaminate cu sânge sau

lichide biologice, sonde urinare, pansamente, comprese, pungi colectare urină,
pampers provenit de la pacienţi cunoscuţi ca infecţioşi, perfuzoare cu
tubulatură, material anatomo-patologic, corpul seringilor folosite.
- Se colectează în cutii din carton prevăzute cu sac galben din plastic, cu
pictograma «Pericol biologic».
CIRCUITELE FUNCŢIONALE ÎN SPITAL

CIRCUIT SEPTIC - Este sensul de circulaţie care indică introducerea germenilor

patogeni, generatori de infecţii în interiorul unităţilor sanitare.

CIRCUIT ASEPTIC - Este sensul de circulaţie ce asigură condiţii de protecţie

împotriva infecţiilor, în interiorul unităţilor sanitare.

Circuitele septice sunt separate de cele aseptice.

Principalele circuite funcţionale din spital sunt:
 Circuit zonă verde
 Circuit zonă roșie
 Circuitul bolnavului
 Circuitul personalului medico-sanitar, studenţilor şi elevilor practicanţi
 Circuitul vizitatorilor şi însoţitorilor
 Circuitul instrumentarului şi a diferitelor materiale utilizate în practica
medical aseptică
 Circuitul blocurilor operatorii
 Circuitul alimentelor şi al veselei
 Circuitul lenjeriei
 Circuitul rezidurilor
 Meningita este o afecțiune caracterizată prin inflamația meningelui, adică a
membranei formate din trei straturi, care învelește și protejează creierul și măduva
spinării.
Meningita este cea mai frecventă formă de infecție a sistemului nervos central.
Este o afecțiune severă, cu risc letal și cu risc de vindecare cu sechele grave. În
aceste condiții, punerea cât mai rapidă a unui diagnostic și, implicit, începerea de
urgență a tratamentului reprezintă aspecte cheie în managementul acestei urgențe
medicale.
Boala poate să apară sub forma unor cazuri sporadice, a unor mici aglomerări de
cazuri sau sub forma unor epidemii. La meningită, durerea de cap apare, de obicei,
în partea din spate a capului, la nivelul gâtului și cefei, iar o umflare la nivelul
fontanelei poate fi un semn definitoriu pentru meningita la copii.
 
Tipuri de meningită
În funcție de durata simptomatologiei, există trei tipuri de meningită:

 Meningita acută (are o evoluție rapidă, de obicei de câteva zile, cu

mențiunea că pot exista și cazuri fulminante cu evoluție extrem de rapidă);
  Meningita subacută (se dezvoltă într-o perioadă cuprinsă între câteva zile și
câteva  săptămâni. Cauzele, simptomatologia, tratamentul sunt similare celor
din meningita cronică);
 Meningita cronică (are o evoluție lentă care durează săptămâni, luni,
mergând până la ani. Printre cauzele infecțioase de meningită cronică se
numără: Mycobacterium tuberculosis, Borrelia burgdorferi, fungi, paraziți,
unele virusuri.

Dintre cele trei forme prezentate mai sus, în acest articol vom vorbi
despre meningita acută. Sursa de infecție este de obicei umană dar, pentru unele
forme, poate fi și animală (leptospire, chlamydii, listeria). Când sursa este umană,
de obicei este vorba de o persoană bolnavă și mult mai rar de un purtător sănătos.
Infectarea se face prin intermediul agentului patogen, care poate ajunge la nivelul
meningelui în mai multe moduri:

 Pe cale hematogenă: prin embolie septică, venind de la un focar infecțios

situat la distanță;
 Pe cale limfatică: de obicei, sursa de infecție este undeva în apropiere;
 De-a lungul nervilor;
 Din aproape în aproape;
 Prin soluții de continuitate, în cazul fracturilor craniene, puncții, intervenții
chirurgicale.

Cauze

În funcție de agentul patogen, meningita poate

fi bacteriană, virală, fungică și parazitară.
 
Meningita bacteriană
Meningita bacteriană este forma cea mai de temut, deoarece are un potențial letal
și, în anumite cazuri, poate avea o evoluție foarte rapidă. Aproape orice bacterie
care intră în organismul nostru poate determina meningită, dar cele mai frecvente
sunt:

 Meningococul (Neisseria meningitidis);

 Pneumococul (Streptococcus pneumoniae);
 Haemophilus Influenzae B;
 Streptococul de grup B;
 Bacilul Koch (tuberculos);
 Listeria monocytogenes.
 
Meningita meningococică
Meningita meningococică este forma cea mai gravă de meningită și este
considerată prototip al meningitelor bacteriene cu LCR purulent. Se transmite pe
cale aeriană, în urma contactului apropiat cu o persoană infectată, prin picături de
salivă, din tuse sau strănut.
Meningita meningococică are o perioadă de incubație scurtă, de 2-7 zile.
Debutează de obicei brusc, cu febră, frisoane, curbatură (durere musculară), stare
de rău, și este rapid progresivă, cu alterarea marcată a stării generale, cu greață,
vomă, fotofobie, semne de iritație meningeală.
În 12-24 de ore apar semnele de afectare encefalitică, manifestată prin neliniște,
stare de agitație psihomotorie, dezorientare, delir cu evoluție rapidă spre comă. Pot
apărea și convulsii. Pe parcursul evoluției, pot apărea manifestări cutanate.
Există zone în lume unde numărul de cazuri este foarte ridicat - așa zisa centură de
meningită - o arie din Africa sub sahariană, care se întinde din Senegal - în vest
până în Etiopia - în est.
Meningita pneumococică
Meningita pneumococică este frecvent precedată de o infecție la nivel pulmonar, la
nivelul gâtului sau al urechii. Există anumite categorii cu risc pentru această formă
de meningită, cum ar fi pacienții vârstnici, cei splenectomizați (cu splina extirpată
total sau parțial), consumatorii de alcool, cei cu fractură de bază de craniu.
Meningita cu Haemophilus Influenzae
Acest tip de meningită cu Haemophilus Influenzae este caracteristică pentru copiii
sub doi ani.
Meningita cu streptococcus agalactiae (de grup B)
Meningita cu streptococcus agalactiae (de grup B) este caracteristică perioadei
neonatale.
Meningita tuberculoasă
Meningita tuberculoasă este una din formele cele mai grave de afectare
tuberculoasă extrapulmonară. În lipsa tratamentului, duce la deces. Evoluția este de
obicei subacută sau cronică.
Meningita cu Listeria monocytogenes
În acest caz, sursa de infectare este animală. Omul se infectează prin consumul sau
contactul cu produse de la animale bolnave, calea de transmitere fiind diversă -
digestivă, respiratorie, cutanată.
 
 Meningita virală
Infecțiile virale sunt cea mai comună cauză pentru apariția meningitei și, de obicei,
nu reprezintă un pericol pentru viața pacientului. Evoluția este, de regulă,
autolimitantă, cu tendință de vindecare spontană. Frecvent sunt implicate
enterovirusuri-echovirusuri și virusuri Coxsackie, virusul herpes simplex, virusul
urlian HIV, virusul West Nile.
Calea de transmitere este de obicei respiratorie (adenovirusuri, virusuri gripale),
digestivă (enterovirusuri) sau cutanată. Ponderea cea mai mare o au meningitele
enterovirale.
 
Meningita fungică
Este o formă rară de meningită care poate fi cronică și, de obicei, afectează
persoane imuno compromise.
 
Meningita cu paraziți
Reprezintă, de asemenea, o formă rară a acestei boli. Un exemplu este Naegleria
fowleri, care pătrunde în organism pe la nivelul nasului.

Factori de risc

Oricine, la orice vârstă, poate face meningită, dar există câteva categorii care sunt
considerate cu risc mai mare. Astfel, printre factorii de risc pentru meningită se
numără:

 Vârstele extreme: sub 5 ani și peste 60 de ani;

 Pacienții cu diabet zaharat, insuficiență renală, fibroză chistică, insuficiență
corticosuprarenaliană;
 Pacienții cu imunosupresie;
 Pacienții cu infecție HIV;
 Pacienții cu neoplazii;
 Aglomerările de persoane, unde există un risc crescut de apariție a unor
focare de meningită meningococică;
 Pacienții care au venit în contact cu bolnavi de meningită;
 Pacienții cu splenectomie (cu splina extirpată parțial sau total);
 Pacienții cu ciroză și consumatorii cronici de etanol;
 Prezența unor infecții de vecinătate.

 
Simptome

În ceea ce privește simptomele meningitei, acestea pot consta în:

 Alterarea statusului mental;

 Febră;
 Redoare (rigiditate) de ceafă;
 Cefalee intensă;
 Fotofobie;
 Somnolență marcată;
 Greață;
 Vărsături;
 Apariția unei erupții cutanate (în unele forme);
 Convulsii, uneori.

Diagnosticare

Meningita este o urgență medicală. Pacienții sunt examinați într-un serviciu de boli
infecțioase. Puncția lombară, urmată de examenul lichidului cefalo-rahidian,
reprezintă un instrument indispensabil în examinarea unui pacient care prezintă
semne și simptome de meningită.
Pe lângă examenul LCR, se efectuează și analize de sânge, analize imagistice,
precum radiografii pulmonare, radiografie de sinusuri, CT cerebral, RMN cerebral,
în funcție de etiologia suspectată și de tabloul clinic.

Tratament

Tratamentul meningitei este administrat de medicul infecționist și începerea lui

este o urgență. Cu cât pacientul începe mai repede tratamentul, cu atât evoluția este
mai bună. Timpul este elementul cheie în formele cu evoluție rapidă.
În funcție de starea generală și de natura agentului patogen, tratamentul presupune
tratament antibiotic, antiviral, antifungic, alături de tratament antitermic,
antiinflamator, antiemetic, de rehidratare etc. Meningita virală are, de cele mai
multe ori, o evoluție favorabilă.
Meningita bacteriană este o boală gravă care se poate solda cu deces, în special în
rândul copiilor foarte mici sau al pacienților vârstnici și cu alte comorbidități.
Aproximativ unul din 10 pacienți cu meningită bacteriană moare.
 
Posibile complicații
În anumite cazuri, meningita poate lăsa sechele. Printre acestea, se numără:

 Tulburări de auz;
 Tulburări de vedere;
 Hidrocefalie;
 Leziuni cerebrale (sechelare, manifestate prin pareze și tulburări de
coordonare) sau epilepsie;
 Dificultăți de învățare;
 Tulburări de memorie;
 Tulburări de atenție și de concentrare;
 Cefalee persistentă.

Prevenție

Pe lângă respectarea regulilor de igienă, pentru prevenirea unora dintre formele de

meningită avem la îndemână și vaccinuri:

 Vaccinul antimeningococic;
 Vaccinul antipneumococcic;
 Vaccinul împotriva infecției cu virusul urlian;
 Vaccinul împotriva infecției cu virusul varicelo zosterian;
 Vaccinul împotriva infecției cu virus rujeolos.
 CULEGEREA DATELOR

1. Informatii generale:
Nume:
Prenume:
Sexul:
Vârsta:
Starea civilă:
Greutate:
Înălțime:
Grup sangvin:
Ocupatia:
Religia:
Domiciliul:
2. Anamneza
2.1. Antecedente heredo-colaterale:
2.2. Antecedente personale patologice:
2.3.Conditii de viata si de muncă:
2.4.Comportare față de mediu:
2.5. Conditii psiho-sociale:
3. Motivele internării:
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
4. Istoricul bolii:

__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________

5. Diagnostic medical la internare:

6. Eamen clinic general:

Stare generală………………………..
Stare de nutriție:……………………………..
Starea de constiență……………………
Tegumente și mucoase …………….
Fanere:………………………………
Tesutul conjunctiv-adipos:………………………….
Sistem ganglionar:………………………………..
Tesut muscular:……………………………
Tesut osteo-articular:……………………………
Aparat respirator:……………………………..
Aparat cardio-vascular: …………………………
Aparat digestiv: ……………………………………………………………….
Examen ap.uro-genital:…………………………………
 Examenul sistemului nervos, endocrin, organe de simț:………………………..

STABILIREA GRADULUI DE DEPENDENȚĂ

Persoana independentă până la 14 nivel 1

Pacient cu dependenţa moderată de la 15 la 28 nivel 2
Pacient cu dependenţă majoră de la 29 la 42 nivel 3
Pacient cu dependenţă totală de la 43 la 56 nivel 4

Nr.crt. Nevoiafundamentală Nivel 1 Nivel 2 Nivel 3 Nivel 4

1. Nevoia de a respira şi de a avea o bună circulaţie
2. Nevoia de a bea şi de a mânca
3. Nevoia de a elimina
4. Nevoia de a se mişca şi de a avea o bună postură
5. Nevoia de a dormi şi de a se odihni
6. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca
7. Nevoia de a menţine temperatura corporala înlimite
normale
8. Nevoia de a avea tegumente curate şi integre
9. Nevoia de a evita pericolele
10. Nevoia de a comunica
11. Nevoia de acţiona conform propriilor covingeri şi
valori
12. Nevoia de a se realiza
13. Nevoia de a se recrea
14. Nevoia de a-şi menţine sănătatea
 PLAN DE ÎNGRIJIRE

Diagnostic de Obiective Intervenţii autonome şi delegate Evaluare

nursing/Problema
de dependenţǎ
1.

2.

3.

4.

5.
6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.
13.

14.

TABEL ANALIZE

HEMATOLOGIE BIOCHIMIE

Hemoleucograma (HLG) Uree =

Hemoglobina (HGB)=
Creatinina=
Hematocrit (HCT) =
Hematii (RBC) = Acid uric=
Leucocite (WBC) =
Formula leucocitară Glicemie=
Neutrofile (NE)= Colesterol=
Eozinofile(EO)= Hdl cholesterol=
Bazofile(BA)= Ldl cholesterol=
Monocite(MO)- TGO (transaminazaglutamoxalica)=
 TGP (aspartaminotransferaza)=
GGT=
Lymfocite(LY)=
Lipide=
VSH=
COAGULARE Calciu=
APTT (timp partial de tromboplastina)= Magneziu=
Trombocite (PLT) = Fier=
PT (timp de protrombina)= Trigliceride=
INR= Bilirubina totala=
Bilirubina directa=

Fosfataza alcalina=
FIBRINOGEN= Ionograma (dozareaionilor)
Na= K= Cl =
SUMAR URINA: Electroforeza proteinelor serice
Albumina=
Globuline :
alfa1(α1) = alfa2 (α2)=
beta(β) = gamma ( γ)=

TABEL MEDICAMENTE

Medicament: Mod de Reacții adverse

Denumire, doză administrare:
orală; im; sc; iv; piv.