https://bioclinica.

ro/pentru-pacienti/boli-infectioase/boala-meningococica-cand-apare-care-sunt-
simptomele-cum-se-transmite-si-cum-se-trateaza

Boala meningococică: transmitere, simptome,

tratament și vaccinare
Boala meningococică invazivă este o afecțiune bacteriană acută
determinată de Neisseria meningitidis cunoscută și ca meningococ.
Aceasta implică 13 tipuri de bacterii, totuși, doar cinci sunt
responsabili pentru boală (tipurile A, B, C, Y și W135). În Europa, în
special, cele mai frecvente tipuri prezente includ tipurile B și C.

Între 10 și 15% dintre persoanele infectate cu boala meningococică

vor deceda. Între 11 și 19% din supraviețuitori vor avea handicap pe
termen lung, cum ar fi pierderea membrelor, surditate, leziuni ale
sistemului nervos periferic sau leziuni ale creierului.

Principalele forme de manifestare ale bolii meningococice invazive

(BMI) sunt meningita acută purulentă şi septicemia, cel mai frecvent
fiind afectate persoanele cu imunitate deficitară din zonele aglomerate
şi cu contacte strânse.

Boala meningococică apare pe tot parcursul anului, cu o incidenţă mai

mare la sfârşitul iernii şi la începutul primăverii. Boala meningococică
se manifestă la nivel mondial atât sub formă endemică, dar şi
epidemică.

Formele generalizate ale infecţiei meningococice (meningită,

meningococemie, meningoencefalită) se manifestă de obicei cu un
debut acut brutal, cu febră la valori înalte ( 39-40ºC), vome repetate,
cefalee pronunţată, hiperestezie cutanată, fotofobie, hiperacuzie. În
formele grave apar convulsii, tulburări de conştiinţă, erupţii cutanate
hemoragice (pete roşii întunecate pe piele) iniţial pe membrele
inferioare şi pe fese.

La sugari, formele generalizate ale infecţiei date, pot debuta atipic, cu

manifestări respiratorii sau digestive, uneori cu subfebrilitate,
regurgitaţie, vomă, ţipăt inconsolabil, frecvent convulsii, fontanela
anterioară bombată, dilatare a vaselor sanguine în zona temporală şi
pectorală.
În unele cazuri forma generalizată a infecţiei meningococice
evoluează fulgerător, în pofida tratamentului aplicat, cu deces precoce
al persoanei.

Transmitere
Oamenii sunt singurul rezervor natural al meningococului. Aproximativ
10% din populaţie la nivel global este purtătoare asimptomatică a
Neisseria meningitidis. Bacteria este transmisă de la persoană la
persoană pe cale respiratorie, prin picături de salivă sau secreţii
nazofaringiene. Bacteriile se ataşează şi se înmulţesc pe celulele
mucoasei nazofaringiene. La mai puţin de 1% din persoanele
colonizate, microorganismul pătrunde în celulele mucoasei şi intră în
fluxul sanguin. Bacteriile se pot răspândi prin sânge la mai multe
organe. La aproximativ 50% din persoanele cu bacteriemie,
meningococul traversează bariera hematoencefalică, ajunge în lichidul
cefalorahidian (LCR) şi provoacă meningita purulentă. Producerea
acestei boli poate fi favorizată de o infecţie a căilor respiratorii
superioare.

Toate persoanele infectate cu meningococi, indiferent de forma de

manifestare clinică, sunt contagioase şi pot transmite infecția altor noi
persoane din anturaj. Perioada de incubație a infecției meningococice
variază între 2 - 10 zile. Boala poate să apară, în medie, la 7 zile după
dobândirea stării de portaj.

Factorii de risc ai bolii meningococice includ: imunitate deficitară,

aglomerație, fumat, factori genetici, infecții respiratorii virale, boli
cronice.

Semne și simptome
Boala meningococică invazivă se prezintă sub forma unuia sau mai
multor sindroame clinice: bacteriemie, sepsis, meningită sau
pneumonie. Meningococemia trebuie suspectată în cazurile de
sindroame febrile acute de cauză neprecizată, asociate cu rash
petesial, cu sau fară leucocitoză; poate surveni fără extinderea la
meninge.

Boala este caracterizată prin:

 apariție bruscă a febrei,

  cefalee intensă, grețuri cu/fară vărsături,
 redoare de ceafă
 erupție cutanată
 meningită
 purpura fulminans
 delir și comă
 septicemie
 deces

Diagnostic
Din cauza severităţii BMI se impune un diagnostic cât mai rapid.
Izolarea şi identificarea N. meningitidis, prin cultură bacteriană şi prin
metode moleculare, oferă diagnosticul de certitudine. Tratamentul
trebuie administrat imediat după recoltarea probelor biologice, înainte
de obţinerea rezultatelor de laborator.

Tratament și prevenire
Tratamentul trebuie început înainte de obţinerea rezultatelor de
laborator şi imediat după recoltarea specimenelor clinice pentru
efectuarea culturilor bacteriene. Terapia empirică va include
antibiotice cu spectru larg de acţiune. După izolarea N. meningitidis şi
realizarea antibiogramei, se continuă tratamentul ţintit pentru tulpina
meningococică respectivă.

Vaccinul meningococic
Vaccinarea rămâne cea mai eficientă metodă pentru prevenirea BMI,
mai ales în zonele cu prevalenţă crescută. În acest scop sunt
disponibile vaccinuri meningococice conjugate şi recombinante. Mai
multe ţări din Europa le-au introdus în programele naţionale de
vaccinare. În România, vaccinarea antimeningococică este opţională.
Pentru contacţii persoanelor bolnave se recomandă chimioprofilaxia
antimicrobiană.

Vaccinarea antimeningococică este disponibilă pentru meningococul

grup A, C, Y, W135. Imunitatea se instalează în medie după 10 zile de
la vaccinare și durează 3 - 4 ani. Vaccinarea este recomandată cât
mai rapid posibil dacă se cunoaște serogrupul și în maximum 10 zile
de la izolarea în spital a bolnavului, paralel cu chimioprofilaxia.
Publicat de Echipa Bioclinica la data de 13/03/2021.