IMPORTANTA STERILIZARII IN PREVENIREA INFECTIILOR NOSOCOMIALE

CUPRINS Modulul I - A. infectii nosocomiale

1. Definitie 2. Etiologie 3. Patogenie 4. Tablou clinic 5. Diagnostic 6. Prognostic 7. Tratament 8. Profilaxie B. Solutionarea cazurilor de infectii nosocomiale I. Consideratii generale II. Aplicatii practice (1-9) Modulul II - metode de sterilizare si monitorizare 1. Definitie 2. Sterilizare fizica 3. Sterilizare chimica 4. Atributiile asistentei de sterilizare

SCOPUL CURSULUI

Scopul acestui curs este acela de a asigura cunostinte necesare implementarii unui comportament profesional adecvat astfel incat fiecare asistent medical de specialitatea pe care o are sa cunoasca normele privind reducerea potentialului unei izbucniri de infectii nosocomiale cauzate de folosirea materialelor nesterile.

PROGRAMA CURS Importanta sterilizarii in prevenirea infectiilor nosocomiale

Ziua I 9-13

Modulul I infectii nosocomiale Definitie Etiologie Patogenie Tablou clinic prelegere Diagnostic aplicatii practice Prognostic Tratament Profilaxie 13-13 pauza 13-17 Solutionarea cazurilor de infectii nosocomiale Test initial

Ziua II 9-13

Modulul II metode de sterilizare si monitorizare Definitie Sterilizare fizica prelegere 13-13 pauza 13-17 Sterilizare chimica aplicatii practice Atributiile asistentei de sterilizare TOTAL 16 ore Cursul se va desfasura in localitatea stabilita de OAMMR, lectorul punand la dispozitie cursantilor suportul de curs, materiale didactice si teste de evaluare a cunostintelor, initial si final.

MODULUL I A. INFECTII NOSOCOMIALE 1. Definitie

1.1.Infectia nosocomiala este infectia contractata in spital sau in alte unitati sanitare cu paturi si se refera la orice boala datorata microorganismelor, boala ce poate fi recunoscuta clinic sau microbiologic, care afecteaza fie bolnavul datorita internarii lui in spital sau ingrijirilor primite, fie pacientul spitalizat sau in tratament ambulatoriu, fie personalul sanitar datorita activitatii sale, indiferent daca simptomele bolii apar sau nu in timp ce persoana respectiva se afla in spital. 1.2.Infectiile intraspitalicesti sau nosocomiale survin la bolnavi n cursul spitalizrii. Ele sunt de obicei severe deoarece sunt implicati germeni de spital multirezistenti la antibiotice si afecteaz persoane tarate, cu diverse deficiente de organ sau imunodeprimati. Incidenta este n general de 3 15 % din totalul bolnavilor internati, dar este mai mare n anumite servicii: nou nscuti, pediatrie,
geriatrie, boli cronice, arsi, urologie, terapie intensiv, oncologie.

1.3.Definitia infectiei nosocomiale se bazeaza pe : date clinice (ex. clinic), date de laborator si alte teste de diagnostic. Dovada clinica deriva din observarea bolnavului sau din analiza informatiei din foaia de observatie a pacientului si alte evidente din salon sau din unitate. Dovada de laborator consta in rezultatele culturilor, testelor de detectare a antigenelor sau anticorpilor si metodelor de vizualizare microscopica. Alte teste de diagnostic cum ar fi: rezultatele examenelor radiologice, ultrasunete, tomografie computerizata, rezonanta magnetica, imagini cu radioizotopi, examene endoscopice, biopsii si aspiratie cu acul (punctie). Diagnosticul de infectie stabilit de medic, derivat din observatia in timpul actului chirurgical, observatia endoscopica sau alte studii de diagnostic, sau bazat pe judecata clinica este un criteriu acceptabil pentru o infectie, cu conditia sa nu fie dovezi contrarii. Pentru ca o infectie sa fie dovedita ca nosocomiala trebuie sa nu existe dovada ca infectia era prezenta sau in incubatie in momentul internarii in spital. Trebuie considerate ca nosocomiale si infectiile dobandite in spital,

dar diagnosticate dupa iesirea din spital (infectia nou-nascutului, rezultata prin trecerea prin tractul genital si diagnosticata dupa externare). Nu se considera infectie nosocomiala infectia asociata cu o complicatie sau o extindere a unei infectii prezente la internare, daca nu s-a schimbat agentul patogen sau daca semnele nu arata o noua infectie, precum si infectia transplacentara la nou-nascut (ex. herpes simplex, rubeola, sifilis, citomegalovirus, toxoplasmoza) si care devine evidenta la scurt timp de la nastere. Fiecare caz de infectie nosocomiala trebuie dovedit ca se datoreaza spitalizarii sau ingrijirilor medico-sanitare ambulatorii in unitati sanitare. 2. ETIOLOGIE Agentii patogeni provin din surse intraspitalicesti (80 90% din cazuri): 2.1. Streptococul Beta hemolitic de grup A este implicat n aparitia sporadic sau epidemic de: angine, rinosinuzite, scarlatina (n spitalele de copii). 2.2. Streptococii din grupul B sunt izolati n infectii sistemice grave, la nou nscuti, n maternitti. 2.3. Stafilococii de spital sunt rezistenti la antibiotice si determin: pneumonii, infectii ale plgilor, arsurilor, infectii urinare, septicemii. 2.4. Bacilii gram negativi (piocianic, Klebsiella, enterobacilii, proteus) sunt rezistenti la antibiotice si produc: infectii ale plgilor si arsurilor, infectii urinare, septicemii, enterocolite grave la nou nscuti. 2.5. Virusurile care determin infectii nosocomiale sunt: herpes simplex,varicelo zosterian, rujeolic, enterovusuri, hepatitice, sincitial respirator, citomegalovirus, adenovirusuri, gripale, paragripale, rinovirusuri, rotavirusuri.

2.6. Fungi n special Candida albicans produce micoze superficiale sau sistemice (rar) la imunodeprimati. 2.7. Protozoare pneumocystis carinii produce infectie nosocomial pulmonar sever la: copii, receptorii de transplanturi, cei cu infectie HIV. 2.8. Legionella pneumophila determin pneumonii la vrstnici. 3. PATOGENIE Infectiile nosocomiale sunt favorizate de mai multi factori: - aglomerarea bolnavilor si paturilor n saloane mari; - nerespectarea msurilor de igien si dezinfectie; - durata prelungit a spitalizrii; - abuzul de antibiotice; - numrul crescut de bolnavi imunodeprimati (prematuri, vrstnici, bolnavi cronici, tratamente imunosupresive, infectati cu HIV); - introducerea unor metode invazive de investigatie (cateterisme, punctii). n patogenia infectiilor nosocomiale sunt implicati doi factori: gazda si agentul patogen. Gazda este, de obicei, un pacient care are unul sau mai multe deficite ale mecanismelor de aprare contra infectiilor. Mecanismele de aprare nonimunologice sunt: integrtatea tegumentelor si mucoaselor, clearance-ul mucociliar, reflexul de tuse, morfologia normal a diverselor aparate. Mecanismele imunologice de aprare includ: rspunsul inflamator ale celulelor fagocitare (neutrofile, monocite, macrofage tisulare, celule reticuloendoteliale), sistemul complement, productia

de anticorpi specifici, activarea limfocitelor T, productia de citokine. Natura infectiei depinde de natura defectului de aprare al gazdei. 3.1. Alterarea barierei mucocutanate prin traumatisme, arsuri, interventii chirurgicale, cateterism, implant . 3.2. Boli cronice anterioare: malnutritie (rujeol, TBC, herpes simplex, boli diareice, pneumonie cu bacili gram negativi), fibroz chistic (pneumonii cu S. aureus, Haemophilus influenzae, piocianic, pseudomonas), diabet zaharat (infectii urinare, sinuzite, candidoz orofaringian sau genital), sindrom nefrotic (peritonit cu pneumococ, E. coli), insuficient renal (septicemie sau infectii ale tesuturilor moi cu S. aureus, bacili gram negativi, fungi), ciroz (peritonit cu pneumococ sau E. coli), transfuzii repetate (infectii cu virusurile hepatitice B si C, virusul Epstein-Barr, parvovirusuri, HIV), antibioticoterapie prelungit (septicemie cu Candida, enterococ, bacterii grampozitive si gram negative multirezistente), leziuni cronice ale mduvei spinrii (pneumonii, pielonefrit, escare, abces, osteomielit cu bacterii gram negative sau gram pozitive). 3.3. Implanturi: cardiace (endocardita cu S. epidermidis, streptococi, S. aureus, Candida), pace maker (infectii locale ale tesutului subcutanat cu S. epidermidis, S. aureus, Candida). 3.4. Shunturi: fistul neurocutanat (meningit cu S. aureus, S. epidermidis, E. coli), fistula neuroenteric (meningite cu bacterii gram negative), fractura sinusurilor faciale (meningite cu pneumococ). 3.5. Granulocitopenie (cauzat de anemia plastic, agenti mielosupresivi, transplant de mduv osoas)

favorizeaz septicemii, pneumonii cu E. coli, Klebsiella pneumoniae, Pseudomonas aeruginosa, S. aureus, S. epidermidis, streptococi hemolitici, Candida, Aspergillus. 3.6. Disfunctiile fagocitare din bolile granulomatoase cronice, favorizeaz septicemii, pneumonii, abcese ale tesuturilor moi si ale organelor solide cu: S. aureus, streptococi, Serratia marcescens, E. coli, Pseudomonas, Nocardia, Candida, Aspergillus si entrit cu Salmonella. 3.7. Deficit imun celular (congenital, SIDA, transplant, tratament imunosupresiv, corticoid, limfom Hodgkin) predispune la septicemii si meningite cu Listeria monocytogenes, micobacterii atipice, Nocardia, Cryptococcus neoformas, pneumonii cu bacilul Koch, Legionella, Histoplasma capsulatum etc., infectii virale cronice (vezi si ETIOLOGIE), infectii cu protozoare (pneumonie cu P. carinii, miocardit cu Toxoplasma gondi, toxoplasmoz cerebral). 3.8. Deficite umorale congenitale favorizeaz septicemii, meningite cu pneumococ, H. influenzae, meningococ, gonococ, encefalite si miozite cu enterovirusuri, enterite cu rotavirusuri. 3.9. Disfunctii splenice (deficit combinat reticuloendotelial si de imunoglobuline) favorizeaz septicemiile si meningitele cu pneumococ, meningococ si H. influenzae. 4. TABLOU CLINIC 4.1. Infectia shunturilor neuroenterice se manifest prin febr, dureri abdominale, peritonit, cefalee, sindrom meningean.

4.2. Cateterizrile vasculare sunt utilizate pentru aport nutritiv, chemoterapie pentru neoplasme, monitorizarea presiunii venoase centrale etc. Infectarea cateterului se manifest prin eritem local, durere, secretii purulente, uneori bolnavul prezint febr fr semne sugestive locale. 4.3. Cateterizrile uretrale utilizate n sectiile de terapie intensiv favorizeaz infectia cu germeni gram negativi care se manifest prin: febr, dureri suprapubiene, piurie. 4.4. Intubatia orotraheal pentru ventilatie mecanic favorizeaz pneumoniile cu germeni gram negativi, sinuzitele purulente si septicemia. 5. DIAGNOSTIC Diagnosticul pozitiv se sustine pe date epidemiologice, anamnestice, clinice si de laborator. Diagnosticul de laborator este esential pentru evidentierea agentului etiologic cu certitudine si se face prin metode bacteriologice, virusologice, teste serologice etc., adecvate situatiei clinice a bolnavului. 6. PROGNOSTIC Prognosticul infectiilor nosocomiale este sever, riscul de deces fiind foarte ridicat datorit virulentei agentilor patogeni implicati si a deficitelor de aprare ale bolnavilor. 7. TRATAMENT Tratamentul etiologic este obligatoriu si trebuie s fie sustinut pe baza testelor de sensibilitate ale agentilor implicati fat de antibiotice, antivirale etc.

Tratamentul trebuie s fie complex, de sustinere a functiilor vitale, simptomatic, pathogenic adecvat situatiei clinice a bolnavului. 8. PROFILAXIE a). Msuri fat de sursele de infectie: - adaptate specificului institutiei spitalicesti; - control clinic si de laborator al personalului (periodic); - tratamentul purttorilor de germeni; - masc, mnusi, sterilizarea instrumentarului. b). Msuri fat de cile de transmitere: - tehnic aseptic; - dezinfectie curent si terminal; - sterilizarea instrumentarului medical; - controlul circuitelor septice si aseptice. c). Msuri fat de persoanele cu risc crescut la infectii: - izolare; - cresterea rezistentei generale; - chimioprofilaxie; - imunizare specific.

B. SOLUIONAREA CAZURILOR DE INFECII NOSOCOMIALE N SPITAL I. Consideraii generale Infecia nosocomial a devenit una din problemele majore ale asistenei medicale contemporane. Adoptarea unor strategii

fezabile si viabile, cu obiective orientate spre implementarea unor msuri de prevenire si limitare (control) ale infeciilor nosocomiale sunt absolut necesare n prevenirea si combaterea morbiditii crescute, a consecinelor ei, precum si n combaterea impactului negativ al existentei acestora, n unitaiile sanitare, la nivel social. Totodata, adoptarea unor astfel de strategii va diminua pierderile economice rezultate din costurile ngrijirilor suplimentare. Reducerea stresului ofertanilor de servicii medicale prin implementarea strategiilor va contribui la mbuntairea serviciilor medicale din cadrul unitiilor sanitarea romnesti. Caracteristica comun a acestor infecii, pe lng indexul de gravitate crescut si dificultile privind eficiena terapiilor obisnuite, este aceea c ele apar la persoane cu diferite boli pentru care primesc ngrijiri medicale si care, prin boala de baz sau prin terapia primit, au o deficien imun mai mult sau mai puin accentuat, cu limitarea posibilitilor de aprare prin mijloacele biologice naturale, proprii, fa de infecii. Astfel, acesti pacieni sunt deosebit de vulnerabili n contractarea unor infecii, prin mecanisme de transmitere a infeciei corelabile cu agresiunile din mediul spitalicesc, tehnica ngrijirilor medicale primite si profesionalitatea cu care sunt protejate de catre prestatorii ngrijirilor medicale. Legislaia romn n vigoare, Ordinul Ministrului Sntii (Ord. MS) nr. 994 din 2004, defineste noiunea de infecie nosocomial dupa cum urmeaz: Infecia nosocomial este infecia contractat n spital sau n alte uniti sanitare cu paturi si se refer la orice boal datorat microorganismelor, boala ce poate fi recunoscut clinic sau microbiologic, care afecteaz fie bolnavul datorit internrii lui n spital sau ngrijirilor primite, fie pacientul spitalizat sau n tratament ambulatoriu, fie personalul sanitar datorit activitii sale, indiferent dac simptomele bolii apar sau nu n timp ce persoana respectiv se afla n spital". Pentru ca o infecie s fie dovedit ca nosocomial, trebuie s nu existe dovada c infecia era prezent sau nu n perioada de incubaie n momentul internarii n spital. Nu se consider infecie nosocomial infecia asociat cu

o complicaie sau o extindere a unei infecii prezente la internare precum si infectia transplacentar la nou-nscut. Dezvoltarea continu a cunostintelor medicale si complexitatea progresiv a tehnicilor de ngrijiri, n mod paradoxal, cresc masa pacienilor expusi la riscul contractrii unei infecii. n paralel cu aceasta crestere a numrului de expusi riscului, constatm o crestere semnificativ si continu a numrului de infecii, cu tot efortul ndreptat spre perfecionarea metodelor de prevenire/evitare a infeciei. Sunt clasice si unanim acceptate cteva elemente principale, recunoscute ca riscuri pentru infecia nosocomial, dup caz: - starea biologic a persoanei ngrijite (vrsta, supraponderalitate, subnutriie, alcoolism, fumat, boli cronice consumptive, imunosupresie natural sau postterapeutic, intervenii invazive recente, implanturi si proteze n antecedente, etc.); - numrul si durata interveniilor si investigaiilor invazive recente sau actuale, intubaie, respiraie asistat, cateterism vascular central sau periferic, sond de alimentare sau naso-gastric, cateterism uretro-vezical, medicaia, inclusiv conduita profesional privind utilizarea antibioticelor, etc.; - pregtirea profesional a personalului medical, conduita privind utilizarea antibioticelor, durata si frecvena relaiei profesionale ntre bolnav si personalul de ngrijire, comportamentul privind condiiile de igien a ngrijitorului si asistatului, splarea/decontaminarea minilor ngrijitorului, igiena alimentaiei bolnavului, etc.; - ntreinerea condiiilor de igien din mediul de acordare al ngrijirilor si al spaiilor conexe, dotarea unitii cu utiliti, materiale sanitare si tehnic medical, starea economico-financiar a unitii, etc.; - cunostinele profesionale si comportamentul adecvat pentru respectarea principiului precauiunilor universale. n contextul complex al determinanilor si condiiilor favorizante ale infeciilor nosocomiale se consider, pe baza statisticilor de

specialitate consacrate acestui subiect, c o treime din infeciile nosocomiale nu sunt eradicabile (sunt o realitate inevitabil, nsoitoare ale ngrijirilor medicale), o treime sunt doar parial evitabile, prin supravegherea atent a condiiilor favorizante si de risc, respectiv comportament preventiv adecvat, individualizat si profesionist, n toate prestaiile furnizate pe toat durata ngrijirilor, n timp ce o treime sunt infecii nozocomiale evitabile n cazul respectrii condiiilor anterior evocate. Pe baza datelor din literatura de specialitate, n rile dezvoltate socio-economic si cu un sistem de asisten medico-sanitar functional, cu tot efortul profesional si material, ponderea infeciilor nozocomiale este ntre 5 si 21 la suta din asistai si are o tendin obiectiv de crestere n continuare. In Romania, desi unele investigaii/evaluri intite indic o frecven considerabil pentru infeciile nozocomiale, ponderea infeciilor nozocomiale recunoscute, diagnosticate si/sau raportate este n cele mai multe uniti de asisten medical cu paturi, mult sub 1 % din cei asistai medical. La ora actual, morbiditatea prin infeciile nozocomiale este semnificativ crescut n toate rile lumii, motiv pentru care ea a devenit o problem prioritar de sntate public care se poate constitui ntr-un criteriu de evaluare pentru calitatea ngrijirilor medicale si managementul serviciilor de ngrijiri. Obiectivele principale ale epidemiologiei clinice ntr-un spital/secie de spital sunt: - observarea continu si evaluarea caracteristicilor cantitative si calitative ale sindroamelor infecioase la bolnavii asistai, analiza si interpretarea modificrilor care pot avea loc n spectrul de manifestare clinic si epidemiologic a sindroamelor infecioase observate; - identificarea cauzelor comune sau specifice, generale sau locale, care pot favoriza apariia unor infecii nosocomiale n unitatea sanitar cu paturi (cele mai comune sau frecvente modaliti/mecanisme de facilitare a transmiterii infeciilor de la bolnav la bolnav, de la personal la bolnav si invers, respectiv din

mediul de spital (dotri, materiale, instrumente, etc.) la bolnav sau personalul de ngrijire; - definirea aspectelor majore a epidemiologiei infeciilor nosocomiale n condiiile concrete ale unitii si cunoasterea aspectelor caracteristice a evoluiei unor sindroame infecioase clinic manifeste din unitate; - cutarea, identificarea si utilizarea celor mai adecvate metode, manopere si proceduri nglobate ntr-o strategie proprie prin care pot fi prevenite si/sau eliminate principalele cauze favorizante a apariiei infeciei nosocomiale se poate obine limitarea difuziunii unei infecii aprute la bolnavii asistai sau personalul de ngrijire. Legislaia n vigoare cuprinde un numr de 13 grupe principale de infecii nosocomiale, fiecare fiind identificabil prin elemente clinice si paraclinice relevante, prevzute n definiia de caz standardizat si specific: 1. Infeciile cilor urinare; 2. Infeciile postoperatorii locale (de plag sau de cavitate operatorie) ; 3. Infeciile cilor respiratorii; 4. Infeciile cutanate si ale esuturilor moi subcutane; 5. Infeciile cardio-vasculare; 6. Infeciile osoase si ale articulaiilor; 7. Infeciile tractului digestiv; 8. Infeciile genitale; 9. Infeciile sistemului nervos central; 10. Infeciile ochiului, urechii, faringelui si cavittii bucale; 11. Infecii sistemice diseminate (septicemia) si starea toxemic infectioas; 12. Infeciile nosocomiale la bolnavii cu spitalizare cronic, de lung durat; 13. Infeciile cu microorganisme genetic modificate artificial si cu transmitere accidental sau prin aciuni intenionale. Nu pot fi considerate infecii nosocomiale acele infeciile care:

- au fost prezente la admiterea bolnavului n spital sau infeciile care apar ca o complicaie sau exacerbare a unei infecii anterior semnalate sau dac etiologia dovedit a infeciei care apare n timpul spitalizrii este identic cu o infecie dovedit anterior admiterii n spital; - infeciile transplacentare ale nou nscutului care se manifest clinic sau sunt identificate n primele 48-72 ore de la nastere (herpes simplex, toxoplasmoza, rubeola congenital, citomegalia, sifilis congenital, etc.) sau dac este posibil transmiterea infeciei in-utero sau intra-partum prin infecia dovedit a gravidei sau parturientei (de ex. infecia HIV, Hepatita C, etc); - colonizare microbian identificat fr nici o manifestare clinic sau sindromul inflamator tegumentar sau al mucoaselor cauzat prin ageni chimici sau toxici; - infeciile personalului medico-sanitar - boli infecioase curente sau cu frecven n comunitate, dar nu sunt recunoscute la nivelul persoanelor ngrijite n unitate sau cele care apar ca urmare dovedit, a nerespectrii unor proceduri sau manopere/tehnici de protecie, disponibile si eficiente, pentru prevenirea infeciei la locul de munc. Exist mai muli factori de risc pentru infeciile nosocomiale care se clasific n: - factori de risc intrinseci (in n general de starea fizic a pacientului -infecii sau boli cunoscute anterior, starea de nutriie, obezitate, sex, vrst, intervenii chirurgicale, tratamente imunosupresive, trraumatisme, stri comatoase) - factorii de risc extrinseci aflai n relaie direct cu ngrijirile acordate n spital si care se submpart n dou categorii: a) factori de risc care sunt supravegheai si controlai prin politica si strategia de management al unitii b) factori de risc care sunt controlabili si evitabili exclusiv prin activitatea profesional a personalului ofertant al ngrijirilor. II. Aplicaii practice

Este necesar o privire n perspectiv din partea evaluatorilor, pentru a putea identifica factorii de risc extrinseci, extrem de importani, acestia reprezentnd practic, obiectul lor de activitate. a. n prima categorie pot fi incadrai factorii de risc supravegheai si controlai prin politica institutional si strategia de management al unitii: 1. Politica de acoperire a serviciilor cu personal calificat si instruit: - sistem de comunicare privind incidena IN - sistem de instituire si comunicare a carantinei stabilit; - nr. de comunicri, note interne, circulare, mail pe tema IN ale conducerii ctre departamente pe ultimele 6 luni; - comunicri externe pe tema IN pe ultimele 12 luni existente; - informri privind evenimentele epidemiologice semnalate de autoritile medicale locale si centrale existente; - nr. instructaje semnate n privina IN/nr. total personal; -nr.instructaje semnate de personalul nou-angajat/nr. personal nou angajat; - planul de educare si formare continu cu prevederi specifice pentru IN; - planul de formare a personalului privind prevenirea si combaterea IN, n responsabilitatea SSCIN; - instructaje sau circulare privind instituirea antibioterapiei; - instructaje sau note interne privind rezistena microbian; - instructaje pentru personalul aflat n procesul de nvmnt (spitale clinice); - atribuii specifice diminurii riscului IN, consemnate n fisele de post, sefi de secie si sectoare de activitate; - protocoale de comunicare intern privind IN, existente; - reglementri pentru antibioticoterapie la nivelul ntregului spital si al seciilor; - protocoale de prescriere pentru antibiotice, pe generaii si familii de antibiotice; - ghiduri de practic pentru tipuri de germeni microbieni; - nr. de persoane din blocul operator- echipate corespunztor;

- echipamente de protecie (masc, mnusi, ochelari, saboi, bonet), purtat de personal n funcie de nivelul de risc sau de tipul de activitate; - nr. de asistente care preleveaz snge echipate corespunztor; - nr. de personal de la laborator care lucreaz cu produse cu risc potenial de contaminare- echipat corespunztor; - fise de post cu atribuii specifice pentru personalul implicat n dezinfectarea echipamentelor cu folosin multipl; - instructaje specifice pentru personalul tehnico-administrativ; - fisele de post conin atribuii specifice; 2. Accesibilitatea la supraveghere si investigarea microbiologic a riscului sau infeciei - efectele programului de prevenire si diminuare a incidenei IN, communicate personalului angajat - ghid de prevenire al infeciilor nosocomiale, elaborat si adoptat la nivelul spitalului; - metodologia specific de prevenire si inere sub control a riscului infecios, elaborat de sefii de secie/departamente; - drile de seam ctre autoritatea de sntate public local, transmise trimestrial; - rezultatele activitii SSCIN, consemnate; - datele privind probele recoltate, centralizate de responsabilul pentru prevenirea IN; - datele privind inciden si prevalena IN, prelucrate sptmnal; - nr. anchete epidemiologice pe ultimele 6 luni; - nr. anchetele epidemiologice cu concluzii si recomandri/nr. total anchete epidemiologice efectuate n ultimele 12 luni; - istoricul evenimentelor infecioase santinel, consemnat; - nr. expertize externe pe ultimele 24 luni; - sistem informaional pentru nregistrarea, stocarea, prelucrarea si transmiterea informaiilor privind infeciile nosocomiale, existent; - ntlniri de analiz a evoluiei IN pe spital si secii, cu frecven stabil; - situaiile epidemiologice deosebite au fcut obiectul unor analize si msuri consecutive;

- rata infeciilor nozocomiale/ spital / fiecare secie; - circuite ale spitalului schimbate fr avizul SSCIN, n ultimele 24 de luni; - statutul unor spaii sau sectoare schimbat fr avizul SSCIN, n ultimele 24 de luni; - nr. de avize SSCIN/nr. total de avize solicitate; - rapoarte privind modificri n structura spitalului, existente la nivelul comitetului director; - rapoarte periodice ale SSCIN (trimestriale), nregistrate pentru comitetul director; - raport pe anul calendaristic trecut, redactat si naintat ctre comitetul director si autoritatea sanitar local; - raport de evaluare anual a situaiei epidemiologice, existent; - nr. de accidente infecioase pe ultimele 6 luni; - nr. mediu de carantine instituite pe an; - nr. de plgi operatorii infectate/nr. total de intervenii chirurgicale; - nr. de flegmoane/nr. total pacieni internai pe o perioad de timp definit; - nr. de tratamente antiinfecioase urinare instituite pacienilor sondai /total pacieni sondai (pe an); - frecvena controalelor pe sectoarele cu zone de risc; - evoluia ratei infeciilor nosocomiale pe ultimele 24 de luni; - investigaii paraclinice pentru diagnosticul IN, standardizate; 3. Politica de antibioticoterapie preventiv si n scopuri terapeutice -nr. de tratamente cu antibiotice fr antibiogram (n FOCG) cu excepia urgenelor si a antibioprofilaxiei; - protocoale privind antibioprofilaxia, existente; - farmacia spitalului deine analize privind tendinele utilizrii antibioticelor; - frecvena rapoartelor serviciului farmacie ctre SSCIN privind tendinele utilizrii antibioticelor; - cheltuieli cu antibioticele ntr-o lun /secie - buletin de farmacovigilen privind antibioticele;

- studiile de utilizare ale productorului de antibiotice, existente si accesibile personalului medical; - rezultatele antibiogramei, existente n FOCG; - protocoale de antibioterapie pentru germenii rezisteni; - protocoale pentru antibioprofilaxie la instituirea terapiei pe secie; - protocoale de antibioprofilaxie la intrarea n sala de operaie; - rapoarte privind rezistena germenilor specific instituiei; 4. Strategia de ntreinere (curenie, decontaminare) a mediului de spital - aciuni specifice pentru fiecare secie, stabilite; - plan de msuri si obiective operaionale, existent si aplicat; - protocoale privind curenia n saloane, secii si bloc alimentar, existente; - testarea reaciilor alergice la antibiotice, consemnat n FOCG; 5. Strategia sterilizrii, meninerea sterilitii si dotarea aferent - circuite pentru instrumente si materiale sterile si nesterile, asigurate; - proceduri pentru pstrarea asepsiei n saloanele aseptice, existente; - dotarea si utilizarea arealelor de intervenii aseptice, septice si anexele lor; - faciliti pentru dezinfectarea minilor, existente n incinta spitalului; -pacienii sunt informaii n privina riscului infecios al manevrelor medico-chirurgicale; - afise de educaie pentru sntate (pe saloane, secii), existente; - echipamente de protecie a personalului medical, existente; - echipament de protecie pentru vizitatori, pe fiecare secie; - protocoale de sterilizare, aplicate; - registru de sterilizare chimic, existent; - etichetarea instrumentarului sterilizat; - aparatur pentru splare si decontaminare; -probe pentru verificare calitii sterilizrii, pstrate conform prevederilor si normativelor; - contract service echipamente de sterilizare;

- probe microbiologice din soluiile de sterilizat, prelevate si analizate; - probe din calceea sodic, lichid de barbotare a oxigenului etc., prelevate la intervale fixe; - registru de eviden sterilizare, existent; - ghiseu pentru primirea instrumentelor murdare; - trepte de filtrare aer n slile de operaii si de nasteri incluznd sistemul HEPA; - sistem sterilizare propriu pentru biberoane, lenjerie si efecte nounscui; 6. Asigurarea circuitelor funcionale si a condiiilor de izolare functional - reguli pentru utilizarea lifturilor, existente; - reguli de igien primar afisate si/sau comunicate; - circuitului de eliminare a deseurilor biologice (snge), monitorizat; - circuitului hranei respectat; 7. Raionalitatea respectrii indicatorilor de utilizare a paturilor si rulajul bolnavilor -respectarea profilului si competenei de activitate acreditat pentru unitate/secie - sectoare cu risc infecios crescut, identificate (hart sau plan epidemiologic() a instituiei cuprinznd cel puin sectoarele pentru intervenii chirurgicale, neonatologie, reanimare, seciile de boli infecioase); - sectoarele de activitate cu risc crescut, identificate; - activiti cu risc infecios, identificate n cadrul monitorizrii IN; - protocoale sau ghiduri profesionale, adoptate la nivelul seciilor medico-chirurgicale; - plan sau hart a sectoarelor cu risc epidemiologic crescut, existent; - responsabiliti pentru controlul infeciilor nosocomiale stabilite la nivelul fiecrei secii; - responsabil pentru controlul sterilizrii, nominalizat; - acces limitat n zonele cu risc si n perioadele de risc epidemic, instituite

8. Accesibilitatea adecvat a personalului pentru asigurarea igienei personale cu accent pe igiena minilor si utilizarea mijloacelor de protecie individual - protocoale de igien primar (splare pe mini, utilizare soluii hidroalcoolice, antiseptice si echipament de protecie); -personalul expus riscului de contaminare, identificat (laborator biochimie, persoanele ce recolteaz , infirmierele, personal auxiliar de ngrijiri, etc); - proceduri si instructaje pentru protecia personalului, consemnate; - filtre de decontaminare, existente pentru ncperi cu risc epidemiologic crescut; 9. Asigurarea suportului financiar necesar pentru funcionarea n bune condiii a serviciilor - cheltuieli cu materialele de protecie a personalului / lun ; - analiza consumului mediu lunar materiale de protecie, efectuat; - stoc de materiale de protecie aflat cel puin la nivelul consumului mediu lunar existent; - nivelul cheltuieli lunare cu consumabile pentru igien primar (lavoar cu spun lichid si prosop de hrtie); - ponderea cheltuielilor pentru combaterea IN n bugetul unitii; - ponderea sumelor alocate pe sectoarele de activitate pentru prevenirea IN; - buget pentru substanele dezinfectante utilizate de pacieni si vizitatori, prevzut n structura cheltuielilor; - ponderea cheltuielilor lunare cu echipamente de protecie; - program de vaccinri personal, validat; - nr. de vaccinri preventive a personalului expus riscurilor de contaminare pe ultimele 12 luni; - nr. vaccinri/nr. total angajai; - cheltuieli cu soluii de sterilizare; - cheltuieli aferente echipamentului de protecie nesteril pe trimestru; b. n cea de-a doua categorie a sunt cuprinsi factorii de risc controlabili si evitabili prin activitatea profesional a personalului ofertant al ngrijirilor, pot fi ncadrai:

- absena sau disfuncionalitate n supravegherea si prevenirea infeciilor nosocomiale; - adoptarea unui concept de infecie nosocomial = culpa medical, respectiv infecia nosocomial este un atribut al serviciilor medicale din afara spitalului; - deficiene n respectarea conceptului precauiunilor universale; - deficiene n respectarea principiilor asepsiei, antisepsiei; - deficiene n sterilizare si meninerea sterilitii; - deficiene n starea de igien a asistailor; - deficiene n respectarea condiiilor adecvate de decontaminare/dezinfecie; - deficiene n pregtirea profesional si comportamentul profilactic al personalului; - deficiene n colaborarea pluridisciplinar dup caz, investigarea etiologic a infeciei; - deficiene n alegerea unor alternative de ngrijire cu risc mai sczut si individualizat n funcie de evaluarea celui ngrijit si n funcie de riscurile extrinseci cunoscute: - intervenii diagnostice invazive; - tehnici operatorii cu risc recunoscut; - respiraie asistat, tracheostomie; - intervenii chirurgicale n urgen; - pregtirea preoperatorie si ngrijirile postoperatorii; - cateterisme, intubaii, drenaje; - sutura si toaleta plgii operatorii; - terapie imunosupresiv si antibioticoterapia; - izolare funcional si/sau terapeutic adecvat. - lipsa colaborrii profesionale cu serviciile abilitate de epidemiologie; - omiterea intenionat a sesizrii, raportrii si notificrii infeciei constatate; - prelungirea nejustificat a duratei de spitalizare; - utilizarea nejustificat a explorrilor endocavitare manuale sau instrumentare;

- nr. persoane care au fost instruite/ nr. de persoane care se ocup de curarea echipamentelor - nr. camere de splare-sterilizare plosti si alte recipiente/ nr. de paturi; - instructaje specifice privind ntreinerea si folosirea echipamentelor de multipl folosin - timpul de nchidere zilnic a blocurilor operatorii pentru sterilizare - circuit de eliminarea a apelor reziduale - sisteme de sterilizare a aerului, utilizate n blocurile operatorii; - plan de colectare si gestionare separat a deseurilor cu risc de contaminare microbian, existent si analizat; - absena nominalizrii responsabilitilor specifice pentru supravegherea si controlul prevenirii infeciilor nosocomiale; - protocol dezinfecie periodic a veselei; - spaii frigorifice separate pentru legume, carne, buturi; - sistem automat de splare a veselei si tacmurilor; - buletin de sntate pentru personalul implicat n prepararea hranei; - probele din alimentele servite, pstrate timp de 48 de ore; - circuitului alimntelor respectat; - examen organoleptic zilnic consemnat; - echipament de protecie special pentru personalul buctriei; - nr. controale la nivelul blocului alimentar n ultimele 6 luni; - biberoane, lenjerie si efecte nou-nscui de unic utilizare; - produse lactate utilizate n termene de valabilitate (prin sondaj); - circuit separat alimente si hran pentru nou-nscui si copii; - buctrie de lapte, specializat pentru nou-nscui si copii 0-1 an; - vesel separat nou-nscui si copii; Interpretarea rezultatelor evalurii se efectueaz pe baza indicatorilor cantitativi si calitativi. Indicatorii cantitativi se refer la: - incidena infeciilor nosocomiale prin raportarea numrului de cazuri noi de infecii nosocomiale, ntr-o unitate de timp si la o

populaie asistat prin spitalizare (numr externai) n acelasi interval de timp; - prevalena infeciei nosocomiale prin existena la un moment dat (ntr-o unitate de timp stabilit) a unor infecii nosocomiale n evoluie, raportate la o populaie analizat din spital/secie (existeni n secie). Indicatorii calitativi se refer la: - numrul cazurilor de infecii nosocomiale depistate/unitate si timp determinat; - numrul cazurilor de infecii nosocomiale investigate n laborator, pentru etiologie, n raport cu numrul infeciilor depistate; - procentul probelor biologice pozitive n raport cu cele investigate pentru identificare etiologic; - numrul probelor microbiologice pozitive la care a fost testat sensibilitatea la antibiotice; - rata incidenei infeciilor nosocomiale raportnd numrul cazurilor noi la 100 externai, pe tipuri de secii, tipuri de infecii si unitate de timp; - densitatea incidenei prin numrul cazurilor noi de infecii nosocomiale pe an si pe unitate, raportat la numarul total de zile de spitalizare ale tuturor pacienilor asistai n aceeasi unitate si perioad de timp; - forma de manifestare a procesului epidemiologic (cazuri sporadice, cumul de cazuri si stare endemica, episod epidemic); - indice de gravitate a infeciei tratate, pe baza duratei de spitalizare pentru rezolvarea cazului; - mortalitatea/letalitatea specific prin infecii nozocomiale . MODULUL II METODE DE STERILIZARE SI MONITORIZARE 1. Definitie

Sterilizarea este operatiunea prin care sunt eliminate sau omorate microorganismele inclusive cele aflate in stare vegetativa de pe obiecte inerte, contaminate. 2. Sterilizare fizica 2.1 caldura umeda abur-autoclav 2.2 caldura uscata-etuve 2.3 radiatii(x,gamma, ultraviolete) 2.4 filtratii 2.5 degajare de presiune 2.6 cu plasma 3. Sterilizare chimica 3.1 alcooli 3.2 aldehide 3.3 compusi peroxygen 3.4 oxid de etilena 3.5 ozon 4. Atributiile asistentei de sterilizare 2.1. Sterilizarea cu abur. Aburul a fost unul din primii agenti de sterilizare utilizat in medicina (1880) si ramane metoda clasica si cea mai populara de a face instrumentele si produsele medicale pentru pacienti. Sterilizarea cu abur se face in aparate numite autoclave. Principiul autoclavarii este acela de a expune fiecare articol direct la contactul cu agentul activ (aburul la temperature ridicata) tinand cont de parametrii de sterilizare (temperatura, presiune, timp, preum si calitatea aburului). Metoda de inactivare a microorganismelor este acela de a distruge protoplasma celulei. Prin aceasta metoda se sterilizeaza: - instrumente chirurgicale din otel inoxidabil; - materiale textile;(singura metoda posibila) - cauciuc; - sticlarie; - lichide encapsulate ermetic.

2.1.1. Calitatea aburului ideal pentru sterilizare este aburul saturat 97% cu o umiditate de 3%. Factorii de care trebuie sa se tina cont pentru obtinerea unui abur ideal sunt: -cantitatea de abur disponibil si calitatea lui; - gaze necondensabile; -contaminare. 2.1.2 .Avantajele sterilizarii cu aburi. Prin autoclavare se sterilizeaza materialele rezistente la temperature ridicate si umezeala: - procesul este efficient; -procedeul este economic; -are capacitatea de validare si monitorizare; -aburul penetreaza usor; -nu este toxic. 2.1.3. Esecurile sterilizarii. Sterilizarea are loc atunci cand fiecare obiect in totalitatea lui ia contact direct cu agentul de sterilizare. Cand acest lucru nu este posibil vorbim de un esecin sterilizare iar materialul va fi supus obligatoriu unui nou ciclu de sterlizare. Esecul se datoreaza: -aparatului:-cand are loc o circulatie defectuasa a aerului in autoclave; - cand are loc o scurgere de aer (defecte de etanseitate); - a personalului-supraincarcarea sterilizatorului; -metode incorecte de ambalare; -iresponsabilitatea operatorului; -intretinerea defectuasa a aparatului; -greutatea,densitatea,volumul incarcaturii; -introducerea de material ce nu sunt permeabile la abur 2.1.4. Etapele sterilizarii 2.1.4.1. alegerea materialului 2.1.4.2. pregatirea materialului

2.1.4.3. aranjarea materialului in truse 2.1.4.4. impachetarea articolelor 2.1.4.5. i.ncarcarea sterilizatorului 2.1.4.6. standardizarea incarcatorului 2.1.4.7. fazele sterilizarii 2.1.4.1. Alegerea materialului. Materialul ales trebuie sa fie rezistent la caldura si umiditate. La tesaturi muselina de 140, este standardul pentru sterilizarea cu aburi. 2.1.4.2. Pregatirea materialului cuprinde urmatoarele etape: - decontaminarea materialului ce urmeaza a fi supus sterilizarii; - aranjarea si impachetarea materialului; - incarcarea autoclavului Are in vedere pregatirea instrumentarului, a materialului textile cat si a altor articole (tavite, lighean, plosti). 2.1.4.2.1. Pregatirea instrumentarului cuprinde 7 etape: - Curatarea/decontaminarea predezinfectie (in blocul operator, in sectiile de spital, cabinete medicale, sali de tratament) se poate realiza manual sau automat. Curatarea manuala- imediat la sfarsitul interventiei chirurgicale sau a efectuarii pansamentului, instrumental folosit se imerseaza intrun produs etichetat si avizat ca detergent enzymatic sau dezinfectant. Concentratia de lucru a produsului utilizat in aceasta etapa trebuie sa acopere spectrul de actiune virulicid (inactivarea VHB si HIV). Curatarea manuala necesita protocol de lucru si anume: - perierea instrumentarului insistand asupra articulatiilor si canalelor; - demontarea completa a instrumentelor detasabile; - curatarea partilor scobite. Curatarea automata in masini de curatat automata cu program de dezinfectie, baie cu ultrasunete. - Clatirea riguroasa sub jet de apa;

- Dezinfectia se utilizeaza dezinfectante speciale care se folosesc dupa decontaminare, se pun in cuve/recipiente cu capac. Doar un obiect bine curatat va putea fi sterilizat in termen absolute. - Clatirea cu apa din abundenta; - Uscarea cu un prosop curat sau aer conditionat; - Lubrefierea-prelungeste viata instumentarului si se utilizeaza lubrefianti pe baza de parafina sau vaselina. - Verificarea integritatii instrumentarului-se va verifica integritatea foarfecelor, departatoarelor, articulatiile ascutite. 2.1.4.2.2. Pregatirea materialului textile - spalarea primul pas in procesul de sterilizare este curatarea. Materialele supuse sterilizarii, nu vor fi calcate deoarece deshidrateaza materialele textile si face sterilizarea dificil de realizat - verificarea integritatii se vor verifica materialele textile de gauri, rupture. Se vor evita cusaturile cu acul si se vor indeparta scamele. 2.1.4.3. Aranjarea materialului - instrumentarul se aseaza in cutii metalice perforate pentru eliminarea aerului si patrunderea aburului. Pentru evitarea acumularii de apa in urma condensului, se pune un material absorbent in cutia metalica peste care se pun instrumentele. Cele cu articulatii, pensile, foarfecile vor fi deschise,iar instrumentele ascutite trebuie invelite pentru a proteja varfurile. Pentru asigurarea sterilizarii, uscarii si manipularii cu usurinta, cutiile cu instrumente nu trebuie sa depaseasca 10 kg. - materialele textile se recomanda sa fie ambulate in pachete sau in casolete cu colier. 2.1.4.4. Impachetarea articolelor Articolul trebuie ambalat incat sa permita indepartarea aerului, penetrarea aburului cat si eliminarea acestuia . Un material de invelit care ramane umed dupa sterilizare, uscare si racire este considerat contaminat deoarece umezeala favorizeaza patrunderea microorganismelor prin materialul absorbent. Materialele se impacheteaza in:

- cutii metalice perforate; - casolete perforate cu colier; - pungi hartie plastic; - hartie special de impachetat; - bumbac panza; Materalele de impachetat trebuie sa fie poroase, absorbante si usor penetrabile. Cele mai bune tipuri de hartie sunt: - KRAFT alb (celuloza pura, cea mai recomandata); - CREPE alb (pasta pura); - CELOFAN (este scumpa). La sterilizarea cu abur nu se utilizeaza cutii metalice neperforate. Hartia si pungile speciale folosite la impachetare NU se reutilizeaza. 2.1.4.5. Incarcarea sterilizatorului Pachetele ce urmeaza a fi supuse sterilizarii se aseaza pe rafturi fara a se suprapune pentru a nu impiedica penetrarea aburului. Atunci cand se incarca, pungile de plastic se vautiliza un support special pentru a le aseza pe o margine cu sufficient spatiu intre ele, astfel incat sa se poata dilate si contracta in timpul sterilizarii. Cand aerul din autoclave este eliminate, punga se umfla ca un balon. O data cu patrunderea presiunii aburului punga devine plata pentru a se dilate din nou atunci cand aburul este eliminat. De aceea ele vor fi asezate in cos pe o margine in ordinea plastic hartie, plastic hartie. Incarcarea in sterilizator a pachetelor este simpla, se aseaza pachetul indifferent de marime in pozitia ridicata pe marginea sterilizatorului. 2.1.4.6. Standardizarea incarcaturii In timpul procesului de sterilizare se produce o mare cantitate de apa. Aburii, de fapt vaporii de apa fierbinte intra in contact cu suprafata rece de metal si se elibereaza energie calorica, energie care este absorbita de obiecte. In cursul acestui proces aburii se transforma in apa. Acesta este procesul de condensare si reprezinta o etapa normala a sterilizarii cu aburi. Cu cat trusa de instrumente este mai grea sau cu o masa metalica mai mare, cu atat va fi nevoie

de o energie calorica mai mare pentru a o incalzi si o aduce la temperature de sterilizare, rezulta o cantitate mai mare de apa. La sfarsitul sterilizarii apa trebuie sa fie complet transformata in vapori, astfel incat sa poata fi inlaturata din autoclave pentru a putea usca materialul. Materialele textile de sterilizat se impacheteaza lejer pentru a permite patrunderea aburului. Dimensiunile maxime a unui pachet textil este de maxim 5 kg. Greutatea maxima a unui pachet cu instrumente este de 10 kg. Incarcarea cu materiale a casoletelor cu colier se face conform tabelului. DIMENSIUNE CASOLETA DIAMETRU (mm) 390 340 290 240 190 140 INALTIME (mm) 300 250 180 165 145 105 GREUTATEA INCARCATURII GREUTATE (G) 4301 2724 1426 895 492 190

2.1.4.7. Fazele sterilizarii Parametrii critici de realizare a sterilizarii cu aburi sunt: temperatura, presiune, timpul si calitatea aburului. Ciclu complet de sterilizare cuprinde 3 faze: - faza de pretratament - faza de expunere - faza de posttratament de uscare Faza de pretratament reprezinta faza de evacuare a aerului din autoclave si din materialele sterilizate precum si umezirea acestuia necesara inaintea fazei de sterilizare. Preincalzirea are drept scop sa ridice temperature materialului de sterilizat la o temperatura mai mare decat cea initiala si sa reduca cantitatea de condens realizata

la admisia aburului. Prevacuumarea este un process foarte efficient prin care aburul este scos din camera printr-un sistem ejector sau pompa de vacuum. Prin acest proces se realizeaza o scoatere rapida a aerului din pachete, reducand atat timpul de expunere cat si cel de uscare. Faza de expunere. In faza de expunere presiunea si temperature se mentin constante. Timpul de sterilizare se masoara din momentul atingeri temperaturii de sterilizare in interiorul incarcaturi. Durata fazei de sterilizare difera in functie de materialul de sterilizat si aparat,este data de producatorul aparatului iar temperature si presiunea difera in functie de natura materialului de sterilizat. Prametrii procesului de sterilizare Instrumentarul si textilele se vor steriliza la 132C -134C si o presiune de 2 bari. Sticlaria, cauciucul si plasticul termosensibil la 121C- 123C si presiune de 1,1-1,3 bari. Relatia timp-temperatura, demonstrata stiintific de teste, arata ca perioada de expunere pentru o sterilizare de success cuprinde: - timpul de incalzire 1 minut; - timpul de distrugere a microbilor - 2 minute la 132C - 12 minute la 121C - factorul de siguranta 50% din timpul stiintific de distrugere (1 minut la 132C si 6 minute la 121C). La 132C, faza de expunere, are o durata de 4 minute. Faza de posttratament/uscare Este faza destinata normalizarii temperaturii si umiditatii materialului de sterilizat. Toate tipurile de materiale, cu exceptia lichidelor sunt expuse unui vacuum de 0,7-1 bari pentru o anumita perioada de timp.

2.1.5. Monitorizarea sterilizarii

Scopul principal al unui program de sterilizare de calitate este acela de a reduce potentialul unei izbucniri de infectii nosocomiale cauzate de folosirea produselor nesterile. Deoarece cele mai multe produse procesate sunt folosite la scurt timp dupa sterilizare, o gresala survenita in cursul acestui proces, care nu a fost depistata poate sa produca un dezastru. De aceea este necesar sa fie folosite toate masurile de monitorizare pentru a fi siguri ca fiecare proces de sterilizare a fost acceptat. In momentul de fata exista o legislatie europeana si internationala legata de controlul sterilizarii. In anul 1993 a intrat in vigoare Directiva pentru Dispozitive Medicale elaborate de Comitetul European pentru Standardizare(CEN). Aceasta stabileste reguli care sa permita uniformizarea legislatiei din Comunitatea Europeana prin aplicarea de norme si standarde. Metode de monitorizare sunt: 2.1.5.1.identificarea articolului 2.1.5.2.monitorizare fizica 2.1.5.3.monitorizare chimica 2.1.5.4.monitorizare biologica 2.1.5.1. Identificarea articolului reprezinta: - initiale de recunoastere a produsului si continutului sau; - data sterilizarii; - numarul incarcaturii; -codul operatorului; - data expirarii; 2.1.5.2. Monitorizarea fizica este metoda de citire a parametrilor: timp, temperature, presiune pe diferite aparate (ceas, termometru, manometru) sau pe ecranul unui computer inclus. Aceasta monitorizare se reflecta intr-un registru in care se va trece: - numarul ciclului; - continutul incarcaturii; - testele incluse si rezultatul lor; - codul operatorului; - observatii. 2.1.5.3. Monitorizarea chimica

Pentru sterilizarea cu aburi, pe langa standardele tehnice si testele de instalare a echipamentului sunt stabilite si standardele ce specifica performantele care trebuiesc sa le indeplineasca indicatorii chimici si biologici pentru controlul sterilizarii. IC (indicatori chimici) permit controlul sterilizarii la fiecare sarja, monitorizand fiecare ciclu de sterilizare, din punct de vedere a parametrilor de temperatura, presiune, timp de expunere, precum si de saturatie a aburului si existenta pungilor de aer in interiorul autoclavului. Ei indica conditii fizice de temperatura, timp de umiditate care au fost atinse in acea portiune a pachetului. Conform Normelor Europene EN285 si EN867 si a Standardelor Internationale ISO11140-1 indicatorii chimici se clasifica in 6 clase: - clasa 1 benzi adezive sau indicatoare aplicate pe pungile de hartie plastic. In timpul procesarii caroiajul isi modifica culoareaindica doar ca materialul a trecut prin proces de sterilizare. clasa 2 este un test specific aparatelor cu prevacuum numit testul BOWIE-DICK (inventat in 1963 de J. Bowie si J.Dick) care detecteaza aerul rezidual dintr-o incarcatura special realizata stimuland cele mai nefavorabile conditii. El testeaza corectitudinea evacuarii aerului din autoclav si incarcarea in timpul fazei de prevaccum, astfel incat atunci cand aburul este ulterior admis, penetrarea lui in incarcatura sa fie practice instantanee. Acest test nu verifica parametrii de timp si temperatura, ci detecteaza existenta pungilor de aer din interiorul autoclavului. Testul trebuie derulat zilnic si se comercializeaza sub forma de: cartele,folii sau hartie imprimata test B&D. clasa 3 indicatori care monitorizeaza un singur parametru fie temperatura, fie timp expunere. clasa 4 indicatori care monitorizeaza simultan 2 parametrii: timp-temperatura, timp-calitatea aburului. clasa 5 integratori care reactioneaza la toti parametrii critici ai procesului de sterilizare clasa 6 EMULATORI cei mai performanti,monitorizeaza toti parametrii.

2.1.5.4. Monitorizarea biologica Testul biologic cu spori vii Bacillus stearothermophyllus este distrus de abur in procesul sterilizarii. Testul biologic se comercializeaza in fiole cu bacili impregnati pe suport de bumbac in concetratie de 0,000001 UFC si conditionat impreuna cu mediul de cultura infiolat. Dupa sterilizare se sparge fiola, testul se introduce in incubator cu temperatura 55-56C si se citeste la 24 de ore si se confirma la 48 de ore. Testul biologic este preferat sa se practice zilnic sau cel putin o data pe saptamana. 2.1.6. Stocarea sterila Camera de depozitare sterile este o zona curate, uscata, bine iluminata si ventilata. Este o zona cu trafic limitat care nu este accesibila personalului neautorizat. Fiecare pachet va fi verificat, iar casoletele trebuie sa aiba coliere inchise si etichetate. 2.1.6.1. Mentinerea sterilitatii incepe cu alegerea metodelor de impachetare potrivite. Pachetele nu se ating pana nu s-au racit, iar racirea poate dura 15-90 minute. 2.1.6.2. Durata mentinerii sterilitatii 24 ore cutii metalice perforate,casolete cu coliere o luna materiale ambulate in hartie speciale in 2 straturi 2 luni materiale ambulate in pungi, hartie plastica si sudate. 2.1.7. Documentatia sterilizarii cu aburi Monitorizarea fiecarui ciclu de sterilizare se reflecta in graficul de lucru al operatorului. Graficul de lucru trebuie sa cuprinda: - data, ora; - numarul incarcaturii; - programul efectuat; - durata si temperature de expunere; - continutul incarcaturii; - teste efectuate; - rezultatele testelor; - codul operatorului; - observatii. 2.2. Caldura uscata poupinel, etuva.

La sterilizatorul cu aer cald se sterilizeaza sticlaria si instrumentarul de otel inoxidabil. Aceasta metoda este total contraindicata pentru materialele textile, lichide si cauciuc. Caldura uscata distruge celulele microorganismelor, prin oxidare sau ardere. 2.2.1. Decontaminarea si pregatirea materialelor Materialul de sterilizat trebuie sa fie decontaminat, spalat, clatit si uscat. 2.2.2. Ambalare Materialele de sterilizat pot fi ambulate in cutii metalice sau pungi/role hartie plastic. Cutiile metalice se introduce inchise in incinta sterilizatorului. Instrumentele nu se pun pe strat de tifon. 2.2.3. Sterilizarea Parametrii critici ai sterilizarii sunt: temperatura si timpul. Un ciclu complet cuprinde: - faza de incalzire timpul in care se incalzeste aparatul din momentul pornirii. - faza de latenta timpul in care are loc propagarea si cresterea temperaturii in cutiile metalice/pachete. - faza de sterilizare timpul de sterilizare se masoara din momentul atingerii temperaturii de sterilizare in interiorul incarcaturii. Durata este: 1 ora - 180C 2 ore - 160C - faza de racire durata unui ciclu este de 4-5 ore. 2.2.4. Recomandari - nu se deschide sterilizatorul in timpul perioadei de sterilizare pentru a introduce noi pachete sau instrumente - nu se deschide sterilizatorul la sfarsitul sterilizarii inainte ca temperature sa fie sub 50C. 2.2.5. Monitorizarea sterilizarii - monitorizare fizica citind temperature termometrului - testare chimica -testare biologica. 2.2.6. Durata sterilitatii

24 ore materiale ambulate in cutii metalice 2 luni in pungi sudate 2.2.7. Documentatia sterilizarii In graficul de lucru al operatorului se va mentiona: - data; - temperatura de sterilizare; - durata; - continutul incarcaturii; - indicatorii utilizati; - rezultatul indicatorilor; - codul (indicativul) operatorului; - observatii. 3. Sterilizarea chimica Este un proces de distrugere a microorganismelor, cu un timp de contact de cateva ore. Este utilizata la sterilizarea endoscoapelor, in scopul eliminarii riscului de transmitere a infectiilor nosocomiale. 3.4 Sterilizarea cu oxid de etilena (EO) Este utilizat in sterilizarea materialelor care datorita sensibilitatii la umezeala si temperature ridicata, nu pot fi sterilizate cu aburi. Sterilizarea cu EO nu trebuie utilizata pentru sterilizarea materialului chirurgical de urgenta. Agentul active este EO, un gaz incolor, inodor si foarte inflamabil, in amestec cu aerul este explozibil pornind de la o concentratie de 3% in volum. El este toxic si cancerigen. Prin inhalare poate provoca iritatia cailor respiratorii si depresia SNC. Procesul prin care se distrug microorganismele este alkilarea acizilor nucleici. 3.4.1. Avantajele sterilizarii cu EO - EO este eficient la valori scazute de temperature si umiditate; - difuzeaza cu usurinta; - nu este coroziv; - este ieftin. 3.4.2. Dezavantaje - durata relative mare a ciclului de aerare; - amestecul cu EO afecteaza stratul de ozon;

- este inflamabil; 3.4.3. Riscuri posibile - sterilizare incorecta; - aerare insuficienta; - manipulare excesiva; - lipsa dispozitivelor de control; 3.4.4. Masuri de siguranta Protectia muncii cere o anumita tehnica de monitorizare a probelor luate si precizeaza limite in care trebuie sa se incadreze rezultatele pentru: - limita de expunere permisa PEL; - nivelul de actiune AL; - nivel de expunere EL; - stocarea buteliilor de EO se va face in incaperi speciale cu o temperature maxima de 38C. 3.4.5. Etapele sterilizarii - incalzirea camerei; - umidificarea; - incarcarea cu EO (spargerea cartusului); - sterilizarea; - evacuarea gazului; - preaaerarea; - aerarea sau desorbtia; 3.4.6. Pregatirea materialului Articolul trebuie curatat bine, uscat. Materiale care se sterilizeaza: - bronhoscoapte; - endoscoape; - citoscoape; - catetere; - articole de anestezie; - seturi de cautere; - cabluri electrice;

3.4.7. Impachetarea materialului Materialele se impacheteaza in pungi role de hartie plastic sudate cu 3 randuri de benzi. Pungile de hartie plastic, folosite la impachetare nu se reutilizeaza. 3.4.8. Incarea sterilizatorului Pachetele se aranjeaza intr-un cos cu spatiu de 2-3 cm intre ele. 3.4.9. Monitorizarea sterilizarii - monitorizare fizica - se citeste temperatura, presiunea si durata pe diagrama; - monitorizare chimica - se vor pune in centrul pachetului - monitorizare biologica fiole cu indicatori biologic 3.4.10. Documentatia sterilizarii Graficul de lucru va contine: - Data, ora; - Numarul incarcaturii; - Continutul incarcaturii; - Timpul si temperatura de expunere; - Codul operatorului; - Timpul si temperature de aerare; - Rezultatul testelor; - Observatii;

4. Atributile asistentei in statia de sterilizare

- verifica modul de pregatire si impachetarea materialelor trimise pentru sterilizare si respinge trusele necorespunzatoare; - efectueaza sterilizarea, respectand normele tehnice de sterilizare si instructiunile de sterilizare a fiecarui aparat; - anunta imediat personalul ethnic care se ocupa cu mentenanta si asistenta sefa, responsabila cu sterilizarea, asupra oricarei defectiuni care survine la aparatele de sterilizare; - raspunde de igiena incaperilor; - banderoleaza si eticheteaza trusele cu material sterilizat, tine evidenta activitatii de sterilizare, efectuand teste de control.

TEST INITIAL

1. Infectia nosocomiala este definite ca: a) infectia survenita la bolnav dupa externare; b) infectia aparuta la personalul medico-sanitar; c) infectia aparuta la un pacient internat in timpul spitalizarii; 2. Spalarea mainilor: a) distruge microorganismul tranzitoriu, existent pe piele; b) este important pentru prevenirea infectiilor nosocomiale; c) nu este o metoda suficienta de protectie dupa contactul cu pacientul izolat septic; 3. Definitia infectiei nosocomiale se bazeaza pe: a) date clinice; b) date de laborator: c) alte teste de diagnosticare; 4. In patogenia infectiilor nosocomiale sunt implicate: a) gazda si agentul pathogen; b) asistentul medical; c) apartinatorii; 5. Planul de supraveghere a infectiilor nosocomiale se intocmeste in functie de: a) tipul unitatii sanitare; b) sectiile considerate cu risc; c) tipul infectiilor mai frecvente 6. Cea mai simpla metoda de prevenire a transmiterii infectiilor nosocomiale: a) folosirea antibioticului; b) spalarea frecventa a mainilor; c) izolarea bolnavului; 7. Rolul asistentului medical:

a) identificarea infectiilor nosocomiale; b) investigheaza tipul de infectie si sursa; c) supravegeaza infectiile din cadrul spitalului; 8. Infectiile nosocomiale sunt favorizate de mai multi factori: a) aglomerarea bolnavului si a patului in saloane mari; b) nerespectarea masurilor de igiena si dezinfectie; c) durata prelungita a spitalizarii; 9. Nu se considera infectie nosocomiala: a) infectia asociata cu o complicatie sau o extindere a infectiei prezentate la internare; b) infectia survenita dupa externare; c) infectia aparuta la pesonalul medico-sanitar; 10. Mecanismele de aparare nonimunologice sunt: a) integritatea tegumentelor si mucoaselor; b) reflexul de tuse; c) morfologia normala a diverselor aparate.

Raspunsuri 1- a,b,c; 2 a,b,c; 3 a,b,c; 4 a; 5 a,b,c; 6 b; 7 a,b,c; 8 a,b,c; 9 a; 10 a,b,c. TEST FINAL

1. Prin sterilizare se intelege; a)indepartarea sau distrugerea germenilor de pe piele; b)metode de prevenire a infectiilor in timpul unui act medical; c)operatiunea prin care sunt eliminate sau omorite microorganismele inclusive cele aflate in stare vegetative; 2. Operatiunea de sterilizare are urmatoarele caractere: a) face parte din categoria procedurilor speciale; b) are ca rezultat starea de sterilitate; c) necesita anumite conditii: respectarea circuitelor si utilizarea unor spatii anume desemnate; 3. Metoda de electie actuala utilizata de sterilizare din spital este: a) caldura uscata; b) caldura umeda: c) oxid de etilena: 4. Materialele supuse sterilizarii nu sunt sterile daca: a) raman umede dupa sterilizare; b) casolete cu coliere deschise; c) pungi si pachete dezlipite; 5. Esecurile sterilizarii la autoclav cu aburi sunt: a) cand are loc o circulatie defectuasa a aerului; b) metode incorecte de ambalare; c) supraincarcarea sterilizatorului; 6. Materialele textile se sterilizeaza la: a) poupinel sau etuva; b) autoclav; c) fierbere; 7. Instrumentarul se sterilizeaza la:

a) etuva; b) autoclav cu prevaccum; c) ultraviolete; 8. Indicatorul chimic arata: a) materialul procesat este steril; b) procesul de sterilizare a avut loc la parametrii optimi; c) materialul nu este steril; 9. Durata de sterilizare la etuva sau poupinel este: a) o ora la 180C; b) 2 ore la 160C; c) o ora la 160C; 10. Avantajele sterilizarii cu oxid de etilena: a) nu este coroziv; b) sterilizarea se realizeaza la temperaturi scazute; c) durata relative mare a ciclului de aerare;

Raspunsuri: 1 c; 2 a,b,c; 3 a,b,c; 4 a,b,c; 5 a,b,c; 6 b; 7 a,b; 8 a,b; 9 a,b; 10 a,b,c. BIBLIOGRAFIE

1. Ordinul Ministerului Sanatatii Publice 261/2007 pentru elaborarea normelor tehnice privind curatarea, dezinfectia si sterilizarea in unitatile sanitare. 2. Norme privind organizarea, supravegherea, prevenirea si controlul infectiilor nosocomiale, OMS nr. 994/2004. 3. Controlul infectiilor Ghid privind curatenia, dezinfectia si sterilizarea in unitatile de asistenta medicala Institutul de Sanatate Publica Bucuresti, 2010.