Epidemiologia infecțiilor

nosocomiale. Măsuri de profilaxie

a infecțiilor nosocomiale.
 Planul lecției:
• 1.Actualități depre infecțiile nosocomiale
• 2. Definiție de infecție nosocomială.
• 3.Particularitățile etiologice ale infecțiilor nosocomiale
• 4.Evaluarea riscurilor în infecțiile nosocomiale;
• 5. Prevenția infecțiilor nosocomiale;
• 6. Supravegherea epidemiologică în infecțiile nosocomiale.
 Actualități
• În patologia umană infecţiile nosocomiale (IN) ocupă un loc deosebit. Ele se
deosebesc prin incidenţa înaltă şi consecinţe grave, care duc direct sau indirect
la majorarea bruscă a valorii tratamentului, precum şi a pagubei economice,
morale şi sociale şi sunt considerate în prezent o problemă majoră de sănătate
populaţională pentru toate instituţiile de asistenţă medicală.
• Conform explorărilor OMS, efectuate în 14 ţări ale lumii, nivelul de
înregistrare a infecţiilor nosocomiale atinge 8,0% - 21,0% din numărul
bolnavilor internaţi. Ele conduc la majorarea bruscă a valorii tratamentului şi
se înscriu printre primele cauze de deces la bolnavii internaţi; 75,0%din totalul
deceselor în staţionarele chirurgicale.
 ACTUALITĂȚI
• O problemă deosebit de gravă pentru unităţile sanitare la ora actuală prezintă hepatitelevirale B şi
C, infecţia HIV/SIDA, tuberculoza, salmonelozele – în staţionarele pediatrice.
• De asemenea o problemă medicală de mare complexitate şi gravitate constituie infecţiileseptico-
purulente, inclusiv, septicemiile, peritonitele, osteitele, alte infecţii postoperatorii.
• Este îngrijorător faptul că anual în ţară se înregistrează 300-350 cazuri de abcese postinjectabile.
• În Republica Moldova infecţiile nosocomiale constituie o problemă pentru toate serviciile de
sănătate publică. Totodată, din numărul total de îmbolnăviri prin infecţii nosocomiale
septicopurulente înregistrate în republică 66,6% au avut loc în staţionarele de profil chirurgical,
16,6%- în maternităţi şi 14,5% - în staţionarele de profil terapeutic.
• În conformitate cu statistica oficială în Republica Moldova morbiditatea prin infecţii nosocomiale
în anul 2006 a constituit: la bolnavii postchirurgicali – 1,8 la 1000 operaţi, infecţii congenitale la
copii nou-născuţi – 2,9 la 1000 nou-născuţi, la lăuze – 3,9 la 1000 naşteri, la copiii nounăscuţi –
6,7 la 1000 nou-născuţi. Totodată, luând în consideraţie datele OMS-ului şi celor bibliografice
putem constata că statistica oficială în Republica Moldova nu reflectă morbiditatea reală prin
infecţii nosocomiale.Un studiu efectuat recent a demonstrat că morbiditatea reală constituie în
staţionarele chirurgicale 83,16 la 1000 operaţi.
 ACTUALITĂȚI
• Problema infecțiilor nosocomiale este o problemă cu care se confruntă toate
spitalele din lume, ca exemplu avem România care în urma incendiului de la
clubul ,,Colectiv,, când mulți dintre tineri nu au decedat din cauza flăcărilor dar
a microbilor cu care s-au infectat în spital. S-a descoperit că spitalele din
România evitau să raporteze aceste infecții!!!
• Printre cauzele de neînregistrare a infecţiilor nosocomiale pot fi enumerate, cât
diagnosticarea insuficientă şi neraportarea cazurilor, atât şi lipsa definiţiilor
de caz standard a nosoformelor de infecţii nosocomiale.
 Adevăruri despre infecțiile nosocomiale
• Trebuie de accentuat momentul că mediul spitalicesc nu este steril!!!
• Instituțiile medico-sanitare publice și private prezintă o încărcătură
bacteriană mai mică decât mediul din locuință, fiind testate permanent
pentru eventualii germeni patogeni, în mediul natural există o multitudine
de germeni condiționat patogeni, însă, patogenitatea lor, survenind în
anumite circumstanțe: depresia imunitară a gazdei, nerespectarea asespsiei
și antisespsiei, etc.
• Biocenoza microbiană a fiecărui individ este reprezentată 4-5 kg de bacterii
de germeni depăsind de 10 ori numărul de celule ale întregului organism.
• Așadar, sursele microbine potențiale ale unei infecții sânt prezente și
imposibil de înlăturat-nu se poate steriliza absolut nici un mediu(nici măcar
cel spitalicesc),precum nici un organism, dar se poate de dus o evidență și
monitorizare continuă!
 Noțiunea de infecție nosocomială:

• Infecţie nosocomială (infecție asociată asistenței

medicale) - orice maladie (stare) infecţioasă, care
afectează pacientul ca rezultat al spitalizării sau adresării
după asistenţă medicală, sau maladie infecţioasă care
afectează lucrătorul medical al instituţiei curativ-
profilactice ca urmare a îndeplinirii obligaţiunilor
funcţionale, indiferent de momentul apariţiei
simptomatologiei, în spital sau după externare, în limitele
perioadei de incubaţie.
 Infecțile nozocomiale sunt cele care:
• 1. Care apar în cadrul instituției medicale;
• 2. Cazurile de manifestare a infecţiei cu localizare nouă, sau apariţia unui
nou microorganism în aceiaşi localizare, cu existența dovezilor de
contaminare intraspitalicească.
• 3. Apar după 72 de ore de la internare şi nu sunt argumente în confirmarea
importului.
• 4. Apar în termen de mai puţin de 72 de ore de la internare, dar există
argumente de contaminare în condiţiile staţionar.
• 5. Sunt cauzate de agenţi patogeni cu proprietăţi caracteristice pentru
tulpinile de microorganisme intraspitaliceşti: • rezistenţa la antibiotice; la
dezinfectante; • posedă gene care codifică rezistenţa.
2.Particularitățile etiologice ale infecțiilor nozocomiale
• Un rol important ca factori etiologici îl au şi unele specii de
virusuri, micete şi protozoare. Agenţii etiologici ai infecţiilor
nosocomiale pot fi divizaţi în două grupe:
• I. Microorganisme strict patogene (MSP) care determină
boli infecţioase la persoane sănătoase lipsiţi de o imunitate
specifică, însă pot cauza infecţii respective cu consecinţe mai
grave la persoane internate în secţii neinfecţioase.
• II. Microorganisme condiţionat patogene (MCP) care pot
cauza infecţii nespecifice la persoanele cu imunitatea
compromisă, cu o rezistenţă naturală scăzută
 Infecțiile și agenții patogeni frecvenți izolați la pacienți
• 1.Infecţii respiratorii (faringite, bronşite, pneumonii, pleurite, abces pulmonar
ş.a.) S. aureus, H. influenzae, S. pyogenes, S. pneumoniae, P. aeruginosa,., virusuri
ş.a.
• 2. Infecţii ORL (otite, sinuzite, rinite, angine, laringite, epiglotite) Virusuri, S.
pyogenes, S. aureus, S. pneumoniae, H. influenzae, M. pneumoniae, C. diphtheriae
• 3.Infecţii oculare (conjunctivite, keratite, blefarite) S. aureus, H. influenzae, S.
pyogenes, S. pneumoniae, P. aeruginosa, Chlamydia, herpesvirusuri,
adenovirusuri, fungi.
• 4. Infecţii ale sistemului digestiv (enterite, colite, gastroenterocolite, colecistite,
hepatite A, E ş.a.) Hepatite B, C, D, G E., genuri din Enterobacteriaceae,
Campylobacter, Salmonella spp, S. aureus, S. faecalis, C. perfringens, B. cereus,
enterocolitica ş.a. virusul hepatitic A, E, rotavirusuri, virusul hepatitic B, C, D, G
• 5. Uroinfecţii (glomerulonefrite, pielonefrite, cistite, uretrite) E. coli,
Proteus spp.,P. aeruginosa, S. aureus, S. saprophyticus, E. faecalis, S.
pyogenes, Candida,Ureaplasma
• 6. Infecţii ale sistemului nervos central (meningite, encefalite, abcese)
N. meningitidis, S. pneumoniae, picornavirusuri, herpesvirusuri, fungi
• 7. Infecţii inflamatorii purulente (furuncule, carbuncule, abcese,
flegmone, piodermite ş.a.) S. pyogenes, S. aureus, S. epidermidis, E. coli,
P. aeruginosa,
• 8. Infecţii genitale (salpingooforite, endometrite, vaginite etc) N.
gonorrhoeae, Chlamydia, herpesvirusuri, Trichomonas vaginalis,
Gardnerella vaginalis, M. hominis
• 9. Infecţii de plagă şi combustii (Staphylococcus, Proteus,
Pseudomonas, Bacteroides spp., Enterobacteriaceae )
• 10. Infecţii generalizate (septicemii, septicopiemii) S. aureus, S.
pyogenes, S. pneumoniae, P. aeruginosa, E. faecalis, E. coli.,
Candida, H. influenzae,
• 11. Micobacterioze (pulmonare, extrapulmonare) M. avium, M.
kansasii, M. fortuitum, M. ulcerans 12. Micoze Specii din genurile
Aspergillus, Mucor, Penicillium.
 Criteriile de care trebuie să se țină cont la stabilirea diagnozei de
infecție nosocomială:
• Criteriile clinice-includ semne și simptome frecvent întâlnite și relevante pentru boală, care
fie individual fie în combinație constituie un tablou clinic clar sau sugestiv pentru
respectiva boală.
• Criterii de laborator-includ o listă variată cu metode de laborator care sunt utilizate
pentru confirmarea unui caz.
• Criteriile epidemiologice și legătura epidemiologică.
• Supravegherea pasivă este cea mai simplă metodă de supraveghere și raportare a cazurilor
de infecții intraspitalicești de către personalul medical responsabil și de către laboratorul
microbiologic.
• Diagnosticul de infecție nosocomială se va menționa în toate actele medicale, de exemplu,
foaia de observație clinică, de consultație, registru de consultație. Toate cazurile de infecții
asociate asistenței medicale care au fost confirmate se declară în Fișsa cazului de infecție
nosocomială.
 Clasificarea cazurilor de infecție nosocomială:

• 1.Caz posibil – caz clasificat ca posibil în scopul raportării, de obicei

este un caz care îndeplinește criteriile clinice, fără să existe dovezi
epidemiologice sau de laborator pentru boala în cauză. Pot exista cazuri
fals-pozitive.(Ex.-Endometrita post-partum se raportează ca infecție
asociată asistenței medicale, cu excepția cazului în care lichidul
amniotic este contaminat în momentul internării sau pacienta a fost
internată la 48 ore de la ruperea membranei).
• 2.Caz confirmat – prin teste de laborator care îndeplinesc criterii
clinice.
• Este prezentă contaminarea-colonizarea-infecția!
• 3.Caz clasificat - caz raportat și confirmat prin teste de laborator.
 Factorii cei mai întâlniți în declanșarea IN
Factori principali:
• Germene-rezervoare
• Susceptibilitatea pacientului
• Mediul spitalicesc
• Rezistența bacteriană
Factori secundari:
Resurse limitate ale sistemului de sănătate
Suprasolicitarea personalului medical
Condiții neconforme din numeroase clădiri de spital, etc.
Structura etiologică ale infecţiilor
nosocomiale şi particularităţile agenţilor
cauzali depind de profilul instituţiei medico-
sanitare publice, de vârsta pacienţilor, de
metodele instrumentale contemporane de
diagnostic şi tratament utilizate şi de alţi
factori.
• Microorganismele condiţionat patogene, agenţi ai infecţiilor
nozocomiale pot aparţine la diferite variante ecologice: spitaliceşti sau
extraspitaliceşti. Varianatele ecologice spitaliceşti se dezvoltă din cele
extraspitaliceşti sub influenţa mai multor factori din instituţia
medicală cum sunt:
• utilizarea largă a antibioticelor,
• diminuarea sistemului imun al organismului bolnavilor,
• lărgirea căilor de circulaţie a microorganismelor în spitale,
• contactul bolnavilor cu personalul spitalicesc ş.a. Doza infectantă cu
ecovariante spitaliceşti este relativ mică.
 Evaluarea riscurilor contractării IN:
• La un risc sporit de infectare cu virusuri hepatice
hemotransmisibile B, C şi D, sunt supuşi lucrătorii
instituţiilor medicale, dat fiind faptul că în Republica
Moldova portajul cronic al virusului hepatitei virale B
(HVB) şi al virusului hepatitei virale C (HVC) este înalt.
Anual se înregistrează circa 3200 de purtători cronici ai
AgHBs. Numărul celor necunoscuţi este mult mai mare.
Această situaţie epidemiologică contribue în mare măsură
la riscuri sporite de infectare a personalului medical, în
special cel de profil chirurgical.
Riscul de infectare, în majoritatea cazurilor prin înţepături variază în funcţie de
mai mulţi factori:
• Tipul de ac (chirurgical cu lumen)și profunzimea leziunii;
• Volumul de sânge implicat și titrul încărcăturii virale sanguine;
• Stadiul de evoluţie al pacientului de la care provine sângele;
• Durata și frecvența contactului profesional cu persoanele infectate;
• Echipamentul de protecţie utilizat;
• Educaţia sanitară privind protecţia muncii;
• Tratamentul profilactic;
• Statutul sistemului imunitar, și al imunităţii specifice;
Tot personalul sanitar va folosi de mijloacele adecvate de
protecţie individuală:
Mănuşile sunt obligatorii pentru evitarea contactului cu
sângele şi cu alte produse biologice, cu mucoasele sau pielea cu
leziuni.
Măştile de protecţie a ochilor şi a feţei se impun ori de cîte ori
se presupune posibilitatea stropirii cu sânge sau cu alte produse
biologice, protejând astfel mucoasele bucală, nazală şi
conjunctivală.
Halatele şi şorţurile se folosesc în cursul procedurilor ce pot
produce stropiri cu sânge sau cu alte produse biologice.
• Mâinele şi alte suprafeţele descoperite ale pielei se spală imediat şi
intens cu apă şi săpun dacă au fost stropite cu sânge sau cu alte
produse biologice. Seringele şi instrumentarul de unică utilizare
trebuie folosite o singură dată, după care se aruncă în containere
speciale, care trebue să existe în toate cabinetele medicale, sălile de
tratamente, sălile de operaţie, sălile de pansamente, etc. Nu se pune
teaca la acul folosit pentru că această manevră poate provoca
accidente infectante, bisturiile şi instrumentarul se vor pune după
utilizare în containere rezistente, care nu pot fi străpunse.
Containerele respective se transportă apoi la incinerare sau la
spălare şi sterilizare, în funcţie de instrumentarul pe care îl conţin.
Întru prevenţia infecţiei HIV şi a hepatitelor virale B, C şi D în rândul
pacienţilor se recomandă (măsuri de profilaxie specifică):
• testarea sângelui donat cu truse de diagnostic înalt sensibile şi înalt
specifice, omologate şi recomandate de Ministerul Sănătăţii;
• implementarea în practica medicală a autotransfuziilor de sânge;
• reducera maximală a transfuziilor de sânge şi derivatelor lui;
• reducera maximală a administrării medicamentelor pe cale injectabilă;
• implementarea pretutindeni a utilizării maxime a instrumentarului
medical de unică folosinţă;
• dezinfectarea, spălarea şi sterilizarea garantată a
instrumentarului medical reutilizabil
• folosirea de către personalul medical a mijloacelor de
protecţie personală în activitatea profesională;
• acumularea instrumentarului medical de unică folosinţă în
cutii autoblocante şi incinerarea lor;
• tratamentul antiviral a hepatitelor ca măsură preventivă;
• informarea continuă a populaţiei privind mecanismul căilor
de transmitere şi profilaxia acestor maladii;
Măsuri de profilaxie post-expunere
1. În caz de accident persoana afectată din echipa operatorie părăseşte sala de
operaţie pentru prelucrarea urgentă a locului accidentat.
2. În cazul înţepăturilor sau tăieturilor pe mâini: • se scot imediat mănuşile; • se
favorizează continuarea sângerării; • se aplică alcool 70o sau H2 O2 – 3%; • se
aplică un pansament din material de protecţie impermeabil; • se pune o pereche de
mănuşi noi.
3. În cazul contactului mucoaselor cu sânge sau alte lichide (cavitatea bucală,
mucoasa ochilor): • se spală abundent cu apă curgătoare sub get; • se aplică soluţii
de: - sulfacil de natriu 30%; sol. Protargol 3% (prelucrarea mucoasei ochilor); -
sol. de K2 MnO4 0,0005% (prelucrarea mucoasei cavităţii bucale şi a pielii): - sol.
H2 O2 – 3% (prelucrarea pielii); - alcool 70% (prelucrarea cavităţii bucale);
• 4. Echipamentul contaminat cu sânge şi alte produse se scoate în aşa fel ca
să nu vină în contact cu pielea şi se pune la dezinfectare.
• 5. Suprafeţele stropite cu sânge se dezinfectează cu soluţie de clorură de
var, cloramină 3%, H2 O2 - 4% cu detergent, alcool – 70% (de două ori,
cu un interval de 15 min., după ce se spală cu apă)
• 6. Imediat despre accident se raportează şefului de secţie, asistentei
principale.
• 7. Se face un test la HIV după 3,6,9,12 luni (conform Instrucţiunii cu
privire la supravegherea de dispensar nr. 01-9/1568 din 16.12.98) şi la
markerii hepatitei B şi C. 8. Dacă sursa de sânge din cadrul incidentului
respectiv este seropozitivă (cunoscută ca HIV pozitiv) se aplică tratament
profilactic cu preparate
 Cine poartă răspundere de apariția IN:
• În scopul prevenirii infecțiilor intraspitalicețti atrage responsabilitatea individuală,
sau după caz, instituțională în condițiile prevăzute de legislați în vigoare.
• În toate unitățile sanitare activitatea de supravghere, prevenire și limitare a
infecțiilor asociate asistenței medicale face parte din obligațiile profesionale ale
personalului și va fi înscrisă în fișa postului fiecărui salariat!
• Depistarea, identificarea, înregistrarea și declararea IN de către price unitate
medicală este obligatorie!
• Unitățile sanitare publice sau private, răspund civil pentru prejudiciile produse în
activitatea de prevenție, diagnostic sau tratament acordat pacientului.
• Spitalul răspunde în condițiile legii, pentru calitatea actului medical, pentru
respectarea condițiilor de internare, igienă, alimentație și de prevenire a IN precum
și acoperirea prejudiciilor cauzate pacienților.
Mulțumesc, sper să nu...