EPIDEMIOLOGIE

Epidemiologia iși are originea pentru prima dată de la

Hippocrate, in urmă cu peste 2000 de ani, și anume cum
factorii de mediu pot să influenteze aparitia bolii. Totuși
abia in secolul XIX-S-au făcut, determinări cu privire la
distributia bolii in grupuri specifice de populatie.
Aceste studii au marcat nu numai inceputurile oficiale ale
epidemiologiei, dar și unele dintre cele mai spectaculoase
realizări ale acesteia- de exemplu, descoperirea de către
John Snow a faptului că riscul de holeră la Londra era
asociat, printre altele, cu consumul apei de băut provenind
de la o anumită companie de distribuire.
în prezent, epidemiologia bolilor transmisibile are importanță vitală
in tările in curs de dezvoltare, unde malaria, schistosomiaza, lepra,
poliomielita și alte boli sunt incă răspâdite.
EPIDEMIOLOGIA a devenit din nou importantă și in țările
dezvoltate, o dată cu aparitia unor noi boli transmisibile cum sunt
Boala Legionarilor și sindromul de imunodeficientă dobândită
HIV/SIDA
Definifia stării de sanătate și a stării de boală
 Cea mai ambitioasă definitie a stării de sănătate este cea propusă de
OMS in 1948, care spune că: "sănătatea este o stare de bine complet
la nivel fizic, mintal și social, și nu doar simpla absență a bolii sau
infirmitătii".
Această definitie, deși criticată din cauza dificultății de a defini și
măsura "starea de bine", rămâne un ideal.
 În 1977 Adunarea Mondială a Sănătătii a conchis că principala tintă
a statelor membre ale OMS ar trebui să fie ca, până in anul 2000, toti
oamenii să atingă un nivel de sănătate care să le permită să ducă o
viață productivă din punct de vedere social și economic.
Investigarea epidemiologică:
Întocmirea fișei de anchetă
Metodologia efectuării anchetei epidemiologice
 Investigarea focarului de boli transmisibile: recoltarea,
conservarea și transportul produselor patologice.
 Realizarea unei investigații epidemiologice presupune
parcurgerea următorilor pași:
1.Este cu adevărat un focar?
2.se merge în teren
3.Verificați diagnosticul
 4.Identificați cazurile: definiția cazului și constatarea activă
5.Epidemiologia descriptivă(cine, ce, cînd, cîte, curba) 6.Se
elaborează o ipoteză
7.Se ajustează ipoteza
8.Se implementează măsurile de control și prevenire 9.Se
comunică către parteneri,colegi, presă 10.Epidemiologia analitică
Structura investigației epidemiologice
 1. Context •Istoria alertei •Cazul index / descrierea focarului •Cine
raportează •Cînd raportează
 •Ce raportează •Graficul evenimentelor •Aria geografică -
descrierea, harta
2.Conținutul investigației epidemiologice
3. Constatări
 4. Acțiunile întreprinse
5. Rezumat și discuții
 6. Confirmare O investigare epidemiologică ar trebui să
prioritizeze următoarele întrebări:
 Cît timp boala a fost prezentă?
 Amploarea problemei: numărul de cazuri, definirea unităților
epidemiologice și populația expusă riscului?
 Posibile surse de infecție
 Mișcările vectorilor care ar fi putut răspîndi boala
Scopul investigării unei epidenmii este de a identifica cauza ei și
cele mai bune mijloace de control. Aceasta presupune
desfășurarea unei activități epidemiologice sistematice.
 Investigarea unei epidemii implică următoarele etape :
 - Investigații preliminare
 –Identificarea cazurilor
- Adunarea și analiza datelor
- Implementarea măsurilor de control
- Campanie de informare și urmărire
 Managementul și controlul Managementul unei epidemii
implică tratarea cazurilor, prevenirea răspândirii bolii, și
monitorizarea efectului măsurilor de control.
Există și posibilitatea unui management dificil când este vorba
de o epidemie pe scară mare, apărută pe fondul unor fenomene
de catastrofă socială, situație în care pot fi necesare chiar
ajutoare externe.
Întocmirea fișei de anchetă
Metodologia efectuării anchetei epidemiologice În funcție e
scopul urmărit se apelează la una din variantele de anchetă
1Anchete epidemiologice descriptive
Sunt tipurile de anchetă care evidențiază variațiile de
distribuție a bolilor la nivelul populației precum și a
factorilor de risc în raport de variația unor caracteristici de
timp de spațiu și de persoană. Ele servesc pentru a se
putea elabora ipotezele cauzale dar nu oferă răspunsuri la
întrebările legate de momentul în care se produce boala,
unde se produce și la ce grup populațional.
2Anchete epidemiologice analitice
Ele verifică atât la nivelul individului cât și a colectivității
rolul factorilor de risc și al celor cauzali. Ancheta
epidemiologică analitică se poate realiza în două variante.
Ancheta epidemiologică analitică se poate realiza în două
variante.
1. Ancheta analitică prospectivă - se realizează in viitor
presupunând formarea a două loturi reprezentative dintre care
unul este expus acțiunii factorilor de risc iar celălalt nu. Sunt
urmărite o perioadă de timp și se compară frecventa de aparitie
a îmbolnăvirilor la nivelul celor două loturi. Se adreseaza
diverselor grupuri populaționale de tip familie, colectivități
școlare, unități militare.
 2.Ancheta epidemiologică retrospectivă - se realizează în
trecut, după producerea bolii. În acest caz desfășurarea ei este
în sens invers. Se constituie tot două loturi de analizat
urmărindu-se antecedentele bolnavilor.
Astfel de anchete urmăresc să identifice dacă un factor de risc
presupus cauzator al îmbolnăvirii a apărut cu o frecvență mai
mare în rândul persoanelor care au făcut boala față de cele care
nu au făcut-o.
Investigarea focarului de boli transmisibile: recoltarea,
conservarea și transportul produselor patologice.
Diagnosticul de laborator presupune următoarele etape:
1.recoltare, transport, prelucrare produse patologice
 2.diagnosticul microbiologic (bacteriologic) care la
rândul lui presupune următoarele etape:
a) Examen direct , Preparat proaspăt între lamă şi lamelă ,
Frotiu fixat şi colorat ,
b)Izolare in vitro : medii de cultură; in vivo : animal de
laborator;
c) Identificare (diagnostic de specie) caractere de
cultură ,caractere morfologice ,caractere biochimice;
caractere de patogenitate; caractere antigenice
d) Antibiograma (antibiotipul)
Recoltarea produselor sterile
 Produsele normal sterile pentru orgsnismul uman sunt :
Sângele , Lichidul cefalorahidian , Urina , Bila , Lichidele
din seroase , Ganglionii limfatici -Prin recoltare de sânge
se pot face : Examene bacteriologice de tip hemocultură ,
Examene serologice de identificare a anticorpilor ,
Examene biochimoce , Examene parazitologice , Examene
hematologice
Hemocultura - scop punerea în evidenţă a prezenţei în
sânge de bacterii sau viruşi.
 Indicaţii : Febră prelungită a cărei cauză nu poate fi
precizată , Infecţii suspectate a fi de plurietiologie ,
Sindroame septicemice , Infecţii sistemice care au
patogeni specifici de tip leptospiroză , Stări febrile la
persoane imunocompromise.
În patologia umană infecţiile nosocomiale (IN) ocupă un loc deosebit.
se deosebesc prin incidenţa înaltă şi consecinţe grave, care duc direct sau
indirect la majorarea bruscă a valorii tratamentului, precum şi a pagubei
economice, morale şi sociale şi sunt considerate în prezent o problemă majoră
de sănătate populaţională pentru toate instituţiile de asistenţă medicală
Conform OMS- infecţie nosocomială -orice maladie infecţioasă, care
afectează pacientul ca rezultat al spitalizării sau adresării după asistenţă
medicală, sau maladie infecţioasă care afectează cadrul medical al instituţiei
sanitare ca urmare a îndeplinirii obligaţiunilor funcţionale, îndiferent de
momentul apariţiei simptomelor în timpul sau după aflare în instituţia sanitară
 Conform explorărilor OMS, efectuate în 14 ţări ale lumii, nivelul de
înregistrare a infecţiilor nosocomiale atinge 8,0% - 21,0% din numărul
bolnavilor internaţi.
 Ele conduc la majorarea bruscă a valorii tratamentului şi se înscriu printre
primele cauze de deces la bolnavii internaţi
75,0% din totalul deceselor în secțiile chirurgicale
O problemă deosebit de gravă pentru unităţile sanitare reprezintă hepatitele
virale B şi C, infecţia HIV/SIDA, tuberculoza, salmonelozele –
Particularităţi epidemiologice
 Infecţiile nosocomiale ca fenomen, cât şi particularităţile
epidemiologice ale acestui grup de infecţii sunt determinate
de mai mulţi factori obiectivi.
 În primul rând este necesar de menţionat faptul că
infecţiile nosocomiale prezintă o patologie polietiologică,
care include atât infecţii clasice (rujeola, difteria, tifosul
exantematic, gripa, salmonelozele, şighelozele, hepatitele
virale, infecţia HIV , cât şi un şir de infecţii inflamatorii
septico-purulente.
Odată cu dezvoltarea epidemiologiei şi formarea sistemului
de supraveghere epidemiologică, inclusiv a măsurilor
antiepidemice obligatorii în instituţiile medicale, care
prevăd reducerea la maxim a posibilităţilor de pătrundere şi
răspândire a infecţiilor, incidenţa prin infecţii clasice,
inclusiv IN, s-a redus considerabil.
Prevenirea transmiterii agenţilor infecţioşi în condiţii de spital
se bazează pe următoarele elemente principale:
- respectarea igienei spitaliceşti şi a personalului medical;
- identificarea practicilor cu risc sporit;
 - instruirea angajaţilor privind aplicarea precauţiunilor
standard-universale;
 - consilierea şi testarea;
- vaccinarea şi tratarea persoanelor cu risc; - monitorizarea
riscurilor şi direcţionarea intervenţiilor de prevenire în baza
pericolului specific existent;
 - implementarea programelor de securitate a intervențiilor;
- asigurarea securităţii transfuziilor de sânge şi derivatelor lui;
- asigurarea dezinfecţiei şi sterilizării instrumentarului medical;
- planificarea şi utilizarea dispozitivelor medicale inofensive;
- neutralizarea deşeurilor medicale