Cernat Anca Mirabela G8

TEMA EPIDEMIOLOGIE

1. Definiti terminologia pentru epidemiologie si sanatate publica.

Epidemiologia este definita ca fiind o ştiinţă medicală fundamentală care are ca obiect de
activitate studiul dinamic al factorilor determinanţi, apariţiei şi distribuţiei stării de sănătate şi
bolilor într-o populaţie.
Termenul este de origine greaca si provine de la
Epi –care se defineste deasupra, peste
Demos- popor, populatie.
Logos –care inseamna stiinta.
Este ştiinţa medicală care se ocupă cu studiul distribuţiei determinanţilor stărilor sau
evenimentelor legate de sănătate în anumite populaţii cu aplicarea rezultatelor acestui studiu în
controlul problemelor de sănătate (după J. Last, 1988).
Epidemiologia bolilor transmisibile studiază legile apariţei, existenţei şi răspândirii bolilor
infecţioase în populaţie şi pe această bază se stabileşte măsurile necesare prevenirii, combaterii şi
controlului până la eradicarea acestor boli.
Este ştiinţa care se ocupă cu studiul răspândirii bolilor şi stărilor biologice în colectivităţile
umane, a cauzelor şi condiţiilor care le determină, în vederea elaborării măsurilor de combatere,
prevenire şi eradicare precum şi promovarea sanogenezei (promovarea sanatatii). Procesul care
oferă individului şi colectivităţii posibilitatea de a –şi controla şi îmbunătăţii sănătatea sub raport
fizic, psihic şi social şi de a contribui la reducerea inechităţilor sociale
Epidemiologia se confruntă nu numai cu boala, infirmitatea, decesul ci şi starea de sănătate şi
mijloacele de ameliorare ale acesteia.
Epidemiologia prin mijloacele şi scopurile sale se evidenţiază ca ştiinţă fundamentală în
medicina preventivă şi cea clinică.
Unitatea de studiu în epidemiologie este populaţia, fie ca termen geografic fie ca grup de bolnavi,
pacienţi spitalizaţi, etc.
Epidemiologia este recunoscută ca ştiinţă de bază a medicinei preventive

Sanatatea publica reprezintă ansamblul cunoştinţelor, deprinderilor si atitudinilor populaţiei

orientate către menţinerea si îmbunătăţirea sănătăţii si vizează grupul sau grupurile de persoane,
precum si rolul factorilor sociali, economici, de mediu, care influenţează starea de sănătate.

1. Ştiinţa şi arta prevenirii bolilor , promovării sănătăţii şi prelungirea vieţii prin efortul
organizat al întregii societăţi.
 2. Asistenţa de sănătate publică cuprinde anasamblul unor măsuri fundamentale care se
adresează determinanţilor stării de sănătate, protejării sănătăţii populaţiei şi tratării bolilor
cu impact de sănătate publică.

2 Prezentati domeniile de aplicare a epidemiologiei.

Domeniile de aplicare ale epidemiologiei sunt urmatoarele:
cercetarea istoriei naturale a bolilor
studiul stării de sănătate a populaţiei
epidemiologie clinică prin aplicarea principiilor şi metodelor epidemiologice în practica
medicală
cercetări asupra etiologiei bolilor transmisibile
alte domenii: elaborarea de algoritmuri diagnostice şi terapeutice, analiza managerială,
arborele decizional
evaluarea eficienţei şi eficacităţii serviciilor de sănătate

3. Precizati structura procesului epidemiologic.

Procesul epidemiologic este un fenomen dat de bolile infecţioase transmisibile ce se extind la
nivelul unei populaţii printr-un lanţ continuu de procese infecţioase
Structura procesului epidemiologic este redata astfel:
Condiţionarea focarului epidemiologic
-factorii etiologici (determinanţi, cauzali) -microorganisme patogene şi oportuniste
-factorii epidemiologici principali (primari, obligatorii) : izvorul sau rezervorul de infecţie /izvor
epidemiogen/sursa de infectie .
-receptivitatea colectivă
-factorii epidemiologici secundari (de mediu) : naturali , economico-sociali, biologici .
Modul de manifestare PE: sporadic, epidemic, endemic, pandemic
Prevenirea şi combaterea

4 Realizati o analiză a formelor de manifestare a procesului epidemiologic (Sporadic

vs. Endemic vs. Epidemic vs. Pandemic)?
Manifestarea PE este determinată de particularităţile factorilor determinanţi, momentul şi
ponderea intervenţiei factorilor secundari şi determină anumite forme de manifestare.
Formele de manifestare depind de: numărul, dispersia temporală şi spaţială a unor îmbolnăviri
într – un grup populaţional.
Manifestarea sporadica e caracterizata de cazuri de boală dispersate în timp şi spaţiu, fără
legătură aparentă între ele in timp ce manifestarea endemica este caracterizata de îmbolnăviri în
număr redus, dar constant în timp şi spaţiu., fără legătură evidentă între ele. Amandoua au
morbiditate redusa. Manifestarea sporadica prezinta o situatie epidemiologică favorabilă, cazul
bolilor supuse vaccinării in conditii socio-economice bune in timp ce in manifestarea endemica
există tendinţă de concentrare spaţială şi temporală situatie întreţinută de factori biologici şi
sociali, fiind sio situatie de risc deoarece poate duce la apariţia unei epidemii.
Manifestarea sporadica avem ca ex. tetanos, rabie, antrax

Manifestarea endemică avem ca ex. scarlatina, dizenteria, tusea convulsivă

Manif epidemica difera de celelalte prin morbiditatea crescută într-un interval de săptămâni-
luni. , căi de transmitere contaminate din surse multiple, există populaţie receptivă, cu risc
existand o legatura cauzala intre cazuri. Imbolnavirile acumulate sunt in timp scurt si un annumit
spatiu astfel incat depasesc estimarile si asteptarile.
Potenţialul epidemic al unei boli este dependent de:
constantele biologice: contagiozitate, mod de transmitere si ,
aspectele sociale: structura anului şcolar, densitatea populaţiei, dimensiunea familiei.
Caracteristicile epidemiilor
explozive: în toxiinfecţiile alimentare (TIA), hidrice;
lente: în „pată de ulei”: boli sexuale;
severitate: bolile emergente
durata de evoluţie: lungă, scurtă, medie.
modul de stingere: brusc, lent, cu coadă.
perioade interepidemice: sezoane, ani, zeci de ani.
După originea şi modul de transmitere epidemiile pot fi:
hidrice: explozive în număr mare, apărute brusc; se limitează la populaţia care a consumat
apă contaminată din aceeaşi sursă; se suprapune pe aria de distribuţie a apei din sursă;
cazurile scad brusc în momentul suspendării sursei:
alimentare: asemănătoare celor hidrice dar de dimensiuni mai reduse; se identifică
alimentul contaminat;
de contact: prin mod particular de viaţă; cazurile se extind în comunitate de la o persoană
la alta, în pată de ulei; ex. bolile venerice, HIV,
prin vectori: infestaţie cu rozătoare – ciuma, leptospiroza; ţânţari – malarie; căpuşe -
encefalite.
Manifestarea pandemică afecteaza arii geografice extinse intraga planeta , tari continente si
este definita ca o cumulare de cumulare de epidemii cu caracter extensiv.
În cazul manifestării pandemice intervin numeroşi factori acetia fiind gradul de receptivitate a
populaţiei, natura şi proprietăţile agentului patogen, numărul şi mobilitatea surselor de infecţie,
factorii socio-economici, cultura religioasă.
Formele de manifestare de tip endemic, epidemic, pandemic traduc programe de
supraveghere epidemiologice deficitare ale sistemelor de sănătate şi ale colaborării
internaţionale.
Avem ca exemple de-a lungul timpului holera, variola, gripa, pesta (ciuma), tifosul exantematic,
febra recurentă;
În prezent – HIV/SIDA, hepatitele virale parenterale B, C și recent New Coronavirus (COVID-
19).
 5. Care sunt cele 6 faze de alertă pandemică, conform OMS?
Cele sase faze de alerta pandemica conform OMS sunt :
Faza 1 Interpandemică : nou virus la animale : risc scăzut de cazuri umane.
Faza 2 - Interpandemică: risc scăzut de cazurumane.
Faza 3 - Alertă pandemică : transmitere interumană absentă sau foarte limitată.
Faza 4- Alertă pandemică : evidenţă de transmitere interumană crescută (focare).
Faza 5 – Alertă pandemică : evidenţă de transmitere interumană semnificativă (focare în
extindere).
Faza 6 - Pandemie: transmitere interumană eficientă şi susţinută (epidemii extinse)

6. Cum se realizează transmiterea prin aer (aerogenă) a microorganismelor?

Transmiterea prin aer (aerogenă/ aeriană/ respiratorie ) este cea mai frecventă şi comună cale
de transmitere.
Microorganismele se elimină de la sursă prin picăturile septice: secreţii naso-faringiene sau
secreţiile plăgilor de pe tegumente sau mucoase, din fecale, urină (picături septice- nucleosoli
Răspândirea prin aer se poate face:
-picături septice sau Flügge provenind din nasofaringe expulzate prin
-tuse, strănut, vorbit, cântat, fluierat, care se menţin virulente scurt timp după eliminare (contact).
-nucleosolii sunt picăturile septice care şi au pierdut apa de la suprafaţă dar in interior germenii
sunt conservaţi: M. tuberculosis, stafilococii.
Pulberi bacilifere care provin din secreţiile uscate antrenate de particule de praf şi încărcate cu
agenţii patogeni rezistenţi la uscăciune: stafilococi, streptoci.
Principalele boli cu transmitere aerogenă sunt :gripele şi alte viroze respiratorii, tuberculoza
pulmonară, varicela - vărsatul de vânt, rujeola – cori, pojar, rubeola, difteria tusea convulsivă sau
tusea măgăresacă, oreion – gâlci, meningita cerebrospinală epidemică(MCSE), pneumoniile.

7. Prezentați protocolul de tratament pentru o boală infecțioasă cu transmitere aeriană

(aerogenă), la alegere.
Tuberculoza pulmonara este o boala infecto-contagioasa cu larga raspandire in populatie, produsa
de bacilul Koch, denumit si Mycobacterium tuber-culosis, evolutie cronica, gravata de multiple
complicatii si mortalitate
Tuberculoza este data de bacilul tuberculozei numit Mycobacterium tuberculosis. Sursa principala
o constituie bolnavii cu tuberculoza pulmonara care elimina zilnic un numar important de bacili.
Contaminarea se realizeaza pe cale aerogena. Radiografia unei tuberculoze pulmonare.
Eliminarea tesutului necrozat creeaza zone de claritate (caverne) vizibile pe cliseul radiografie sus
in stanga.
Contaminarea se face prin intermediul picaturilor fine de sali ce contin bacilul Koch, eliminate de
un bolnav cu tuberculoza pulmonara sau laringiana in timp ce vorbeste, stranuta sau tuseste.
Primul contact cu bacilul declanșează prim infecția tuberculoasa. În plămâni se formează un mic
focar tuberculos, ca un abces, pe care-l numim șancru de inoculare. În general pacientul nu
resimte nici un simptom si in 90% dintre cazuri prim infecția se vindeca spontan. Focarul
tuberculos dispare, lăsând o cicatrice fără importanta, vizibila pe radiografiile pulmonare sub
forma unei mici calcificari. Câteodată, prim infecția se manifesta prin tuse, temperatura puțin
crescuta, astenie ușoara si pierdere a poftei de mâncare (sindrom infecțios moderat.
Trei simptome sunt evocatoare: febra, mai ales seara, însoțita de transpirații nocturne, oboseala
si scăderea in greutate. Apoi apar manifestările pulmonare: tuse mai mult sau mai puțin
productivă, spute cateodata sanguinolente (hemoptizii), greutate in respiratie la efort mai rar, o
aderata detresa respiratorie (bronho-pneumonia tuberculoasa).
Tratamentul si profilaxia
Tratamentul asociaza 3 sau 4 antibiotice antituberculoase pe o perioada de cel putin 6 luni.
Vindecarea se obtine la majoritatea cazurilor. Bolnavul trebuie izolat in primele 3 saptamani de
boala. Apoi el nu mai este contagios. O primoinfectie trebuie tratata in acelasi mod, timp de 3
luni, pentru a evita evolutia ulterioara spre tuberculoza secundara. Profilaxia se bazeaza pe
vaccinarea BCG, a carei eficacitate c partiala, dar care permite reducerea considerabila a
frecventei formelor grave.
Tratamentul tuberculozei pulmonare
igieno-dietetic: - regim alimentar bogat in proteine si vitamine; - psihoterapia; - tratament
simptomatic si adjuvant;
- tratament etiologic: tuberculostatice.
- Tuberculostatice = antibiotice si chimioterapice active in tratamentul si profilaxia tuberculozei,
care se folosesc in asocieri (cate 3).
- Dupa efectul terapeutic se impart in trei categorii: - majore: Izoniazida, Rifampicina,
Streptomicina, Etanbutol;
- minore: PAS (acid paraaminosalicilic), Etionamida, Pirazinamida, Morfazinamida; - de rezerva:
Cicloserina, Tiocarlidul, Viomicina.