EDUCATIE PENTRU SANATATE

Suport curs 2

MEDICINA PREVENTIVĂ

Medicina modernă devine tot mai mult preventivă îndreptându-se spre o

medicină a omului sănătos, fără a neglija obligaţiile terapeutice care îi revin pentru
a vindeca şi recupera omul bolnav.
Trebuie să ne putem baza pe o profilaxie activă, pe participarea întregii
populaţii la obiectivele medicinei preventive prin respectarea regulilor de viaţă ce
asigură sănătatea, protecţia mediului înconjurător şi dobândirea unei culturi
medicale.Nu e suficient să orientăm activitatea medico-sanitară spre profilaxie, ci
trebuie să convingem populaţia de valoarea profilaxiei.

Putem acţiona profilactic la mai multe niveluri:

1. Profilaxia primară - urmăreşte protecţia şi promovarea sănătăţii prin

diferite măsuri, cum ar fi:
- obţinerea şi controlul apei potabile,
- fluorizarea apei pentru prevenirea cariei dentare,
- prevenirea guşei endemice prin folosirea sării iodate în alimentaţie şi
distribuirea de suplimente de iod sub forma unor tablete în regiunile cu
predispoziţii,
- măsuri pentru împiedicarea impurificării aerului,
- suprimarea factorilor nocivi din mediul de muncă,
 - controlul şi protecţia gravidelor pentru naşterea de copii sănătoşi,
- examinarea periodică a muncitorilor din intreprinderi,
- vaccinări preventive,
- educaţia sanitară a populaţiei.

2. Profilaxia secundară:
- măsuri pentru depistarea precoce a bolii şi împiedicarea cronicizării
acesteia
- tratarea precoce a bolii descoperită în stadiu incipient, evitându-se
complicaţiile şi sechelele.

3. Profilaxia terţiară – urmăreşte recuperarea rapidă a bolnavilor, graţie unor

tratamente speciale, în aşa fel încât să-şi redobândească capacitatea de muncă
anterioară bolii.În această fază rolul profilactic al medicinei constă în prevenirea
incapacităţii de muncă, evitarea pensionărilor şi a invalidităţilor din cauza bolilor.

Printre realizările unei bune profilaxii se numără prelungirea duratei medii a

vieţii active şi dezvoltarea mai lentă a procesului de îmbătrânire, promovarea
factorilor şi a condiţiilor care asigură oamenilor o sănătate deplină îndelungată,
precum şi promovarea măsurilor de igienizare a mediului pentru a face mediul
favorabil sănătăţii.
Obiectivele unei bune profilaxii se realizează prin:
- formarea unor deprinderi igienice,
- îmbunătăţirea condiţiilor de mediu la locul de muncă,
- aplicarea unui complex de măsuri pentru dezvoltarea normală, fizică şi
mintală a copiilor,
- punerea în valoare a culturii fizice,
 - promovarea unei alimentaţii raţionale,
- măsuri de depistare precoce a unor anomalii, prin programele de contol a
populaţiei.
Fiecare individ trebuie să cunoască principalele probleme de sănătate ale
secolului, tendinţele morbide, bolile predominante, precum şi factorii favorizanţi şi
determinanţi ai acestora.
Patologia actuală predominantă este reprezentată de: boli cardio-vasculare,
tumori, accidente, boli de nutriţie şi digestie, boli psihice, boli determinate de
abuzul de medicamente, boli reumatice, alergice sau infecţioase, tabagism,
alcoolism.Apariţia acestor boli este în mare parte favorizată de modul de viaţă, de
cultura medicală a populaţiei, de neglijjarea sănătăţii, de modul de alimentaţie, de
igiena muncii fizice şi psihice, de modul de organizare a timpului liber, de
respectarea timpului de odihnă, de modul cum trăim şi respectăm mediul
înconjurător, de unii factori nocivi care ţin de aspectele vieţii moderne:
sedentarismul datorită hranei moderne şi lipsei de mişcare provoacă obezitate,
suferinţele determinate de zgomotul citadin, poluarea aerului, etc.

STRATEGIA SANATATE PENTRU TOTI

OMS (Organizatia Mondiala a Sanatatii) stabileste ca notiuni de sanatate

starea de confort psihic, fizic si social.
S-a stabilit concret ca persoanele care ajuta cel mai mult la realizarea
strategiei "Sanatate pentru toti " sunt asistentii medicali.
Starea de sanatate a populatiei depinde si de justetea sociala a epocii, cea
care poate crea sau rezolva inechitatile materiale, avand ca rezultat inechitatile
socio-culturale care impreuna influenteaza sanatatea individului.
 Prin sanatate intelegem acea state in care organismul functioneaza in
perfecta armonie.
OMS defineste sanatatea ca o state a perfectiuaii corporale, a sanatatii
spirituale si sociaie. Sanatatea nu consta doar in lipsa bolii sau a infirmitatii. Pe plan
biologic sanatatea are la baza un echilibru al tuturor functiilor organismului. Intre
starea de sanatate si cea de boala granita este greu de stabilit. Medicina moderna,
preventiva, consta in descoperirea timpurie a statii de tranzitie, a statilor morbide in
stadiul bio-chimic, inainte de a se ajunge la boala manifestata clinic.
In 1978, la Contetinta OMS de la Alma Ata, s-a emis un concept ce apartine
sistemuiui octotirii sanatatii - PHC - iiigrijiri primare de sanitate (Primary
Healthy Care), traduse la noi in intelesul mai larg ca asistenta sanitara primara. Acest
subsistem este format -din autoritati locale, medici, asistenti madicali si populatie.El
asigura ingrijirile de sanatate esentiale, verificate stiintific, accesibile pentru toti
indivizii ii familiile dintr-o comunitate cu participarea acestora.
PHC cuprinde 8 directii de actiune :
1. Edncatia pentru sanatate
2. Alimentatia,
3. Aprovizionarea cu apa potabila
4. Asistenta materno-fetala. Incluzand si planificarea familiala
5. Imunizari impotriva majoritatii bolilor infectioase.
6. Prevenirea si combaterea bolilor infectioase,
7. Tratamente accesibile pentru boli si afectiuni
comune
8. Aprovizionarea cu medicamente de baza

OMS a lansat chemarea pentru o noua strategie in dezvoltarea sanatatii

numita "Sanatate pentru toti ".Aceasta strategie vizeaza schimbati in mentalitatea
populatiei, cat si in cea a personalului medico-sanitar, influentand structura
sistemului de asigurate a sanatatii.
"Strategia sanatate pentm toti " se bazeaza pe 3 principii:
1. echitate in folosirea si distribuirea ingrijirilor de sanatate,
2. participarea activa a populatiei la mentinerea starii de sanatate,
3. promovarea sanatatii si asistenta preventiva sa fie parteneti egali cu asistenta
curativa
4. tehnologie accesibila si economie fezabila
5. toate sectoarele activitatii umane sa se implice luand acele masuri care au
efecte directe sau indirecte asupra sanatatii.

PROMOVAREA SANATATII SI
EDUCATIA PENTRU SANATATE

Stabilind liniile directoare ale strategiei "SANATATEA PENTRU TOTI IN

SECOLUL XXI", Organizatia Mondiala a Sanatatii postuleaza: "unul dintre
drepturile fundamentale ale fiintei umane este acela de a dispune de cea mai buna
stare de sanatate pe care este capabila sa o atinga".

In perspectiva politicilor de sanatate europene, obiectivele medicinii

preventive (conform strategiei "Sanatatea Pentru Toti pana in anul 2000") devin
astfel:

"A da viata anilor" prin controlul morbiditatii si al incapacitatilor,

"A da sanatate vietii" prin promovarea sanatatii,

"A da ani vietii" prin reducerea numarului deceselor premature si prin cresterea
sperantei de viata la nastere.

Timp indelungat medicina s-a aflat si, de fapt, inca se mai afla cu fata spre
boala si spre omul suferind. Sa previi imbolnavirea, sa tratezi boala, sa recuperezi
bolnavul - acestea sunt dezideratele fundamentale ale oricarei practici medicale.
Deoarece omul este dominat de nelinistea bolii si nu de apararea sanatatii, medicina
cunoaste mai bine boala decat sanatatea, iar programele medicale sunt orientate mai
degraba spre patologie decat spre ocrotirea starii de sanatate. In ultimele decenii
insa, alaturi de medicina clasica, a carei principala misiune este de a se ocupa de
omul bolnav, a aparut notiunea de medicina a sanatatii sau a omului sanatos,
notiune nascuta din insasi conditiile vietii moderne, care pun organismul in fata
unor noi termeni de solicitare si implicit de adaptare. Mediul in care traim este intr-
o continua schimbare si, din pacate, adeseori nu in folosul si in profitul sanatatii.
Cum foarte plastic se exprima LEVI (1998), " ucigasii moderni" sunt:

- Noi insine, prin poluarea mediului

- Noi insine, prin obiceiurile noastre daunatoare sanatatii

- Noi insine, prin acceptarea existentei unor conditii sociale inadecvate.

Obiectivul principal al promovarii sanatatii, de la nivelul individului si

macrogrupului familial pana la nivelul societatii (si, prin extensie, la nivelul intregii
umanitati) este tocmai modificarea comportamentelor, obiceiurilor si traditiilor
pentru a le face favorabile sanatatii.

Prin investitii si activitati, promovarea sanatatii actioneaza asupra

determinantilor starii de sanatate pentru a crea cele mai mari castiguri pentru
sanatatea oamenilor, pentru asigurarea respectarii drepturilor umane, pentru a crea
un capital social si demografic, scopul principal fiind de a creste durata medie a
sanatatii si de a micsora diferentele in acest domeniu dintre tari si dintre diferite
grupuri.

Modificarea comportamentelor si atitudinilor este insa un proces de durata,

implicand un demers educativ laborios. Obisnuintele comportamentale (alimentare,
igienice, de viata sexuala, etc.) trebuiesc urmarite in dinamica lor, uneori ani de-a
randul, pentru a se putea trage concluzii valabile in privinta formarii, fixarii si
consolidarii acestora. Ca atare, in cercetarea educationala urmarirea "produsului
finit" este dificil de realizat. Tocmai pentru ca este vorba de o "investitie in timp" -
cum foarte sugestiv o denumeste O.M.S. – eficienta educatiei pentru sanatate se
materializeaza in mod lent, cu o scadenta mai indepartata. Investitiile in acest
domeniu sunt insa deosebit de rentabile, ele fiind incomparabil mai reduse si
totodata mai utile decat cheltuielile efectuate in scopuri terapeutice.

Educatia pentru sanatate este in esenta un furnizor de valori orientative

necesare sanatatii, tineretii si vietii, individul uman fiind receptiv la informatia pe
care o primeste in aceasta directie. De ce totusi continua oamenii sa fumeze? De ce
persista obiceiurile alimentare nesanatoase? De ce promiscuitatea sexuala se
extinde vertiginos? Raspunsurile la aceste intrebari sunt situate la intersectia
stiintelor medicale cu cele socio-umane (psihologie, sociologie, pedagogie,
antropologie culturala chiar). Studiile interdisciplinare pun in evidenta faptul ca
primind informatii, sfaturi si indicatii despre care de fapt stie ca sunt spre folosul si
binele sau - motiv pentru care le si accepta - individul pare a li se si opune in
acelasi timp, fie si numai deoarece demersurile sanogenetice ar putea totusi ramane
fara un rezultat palpabil (cel putin pe termen scurt). De regula, in domeniul
sanatatii, indivizii nu pot percepe cu promptitudine beneficiile pe care le aduc
modificarile comportamentale. In definitiv este vorba de o "investitie" pe termen
lung si fara avantaje imediat vizibile si care, de cele mai multe ori, constituie o
piedica pentru satisfacerea unor placeri si comoditati adanc inradacinate.

Educatia pentru sanatate va trebui sa devina tot mai mult un instrument

eficient de profilaxie, cu o utilizare sistematica a mijloacelor, tehnicilor si
metodelor necesare dezvoltarii unor conduite sanogenetice responsabile, in vederea
atingerii idealului de sanatate individual si comunitar.

STRATEGIA NATIONALA DE SANATATE PUBLICA

Document elaborat pentru Ministerul Sanatatii de catre Centrul pentru
Politici si Servicii de Sanatate, in cadrul imprumutului Bancii Mondiale
Iunie 2004

Sănătatea publică este un concept a cărui semnificaţie a evoluat de-a lungul

timpului de la preocuparea strictă asupra controlului bolilor infecţioase, sănătăţii
mediului, ocrotirii sănătăţii grupelor defavorizate şi educaţiei pentru sănătate la o
abordare comprehensivă a stării de sănătate a populaţiei.
Strategia Naţională de Sănătate Publică ia în considerare conceptul de “noua
sănătate publică” care se referă, conform definiţiei lui Frenk (1993) la
“identificarea nevoilor de sănătate şi organizarea de servicii de sănătate
comprehensive la nivel populaţional, incluzând astfel procesul de informare în
vederea caracterizării stării de sănătate a populaţiei şi mobilizarea resurselor
necesare pentru a interveni asupra acestei stări. Deoarece esenţa sănătăţii publice
este starea de sănătate a populaţiei, aceasta include organizarea personalului şi a
unităţilor medicale în vederea furnizării tuturor serviciilor de sănătate necesare
pentru promovarea sănătăţii, prevenirea bolilor, diagnosticarea şi tratamentul
bolilor şi reabilitarea fizică, socială şi profesională”.

ASPECTE PRIVIND STAREA DE SANATATE A POPULATIEI

După 1990, sărăcia şi scăderea marcată a nivelului de trai au avut un impact

profund negativ asupra stării de sănătate a populaţiei din România.

Aspecte demografice
Situaţia demografică a Romaniei este caracterizată, în ultimii 11 ani, de sporul

natural negativ. Sporul natural al populaţiei României a început să scadă din anul
1989 (când s-a înregistrat valoarea de 5,3/1.000 locuitori), pentru ca în anul 2018,
acest indicator să atingă valoarea de 2,7/1.000 locuitori, cea mai scăzută valoare
înregistrată de acest indicator după anul 1989. Cauzele principale ale scăderii
sporului natural au fost: creşterea mortalităţii generale, scăderea accentuată a
natalităţii, emigrarea în ţările dezvoltate.

Natalitatea a înregistrat o scădere constantă, de la 16 nou născuţi/1000 de

locuitori în 1989, la 9,7 nou născuţi/1000 locuitori în anul 2018.
Mortalitatea generală a înregistrat o creştere constantă, de la 10,7/1.000
locuitori în 1989, la 14,4/1.000 locuitori în 2018, fenomen explicabil prin procesul
de îmbătrânire a populaţiei, înrăutăţirea condiţiilor de viaţă şi prin scăderea
eficienţei serviciilor medicale.
 Mortalitatea maternă este încă ridicată, în anul 2018 înregistrându-se 22,32
decese materne la 100.000 născuţi vii. Deşi evoluţia acestui indicator este pozitivă,
România continuă să se menţină şi în 2018 pe primele locuri în Europa în ceea ce
priveşte nivelul ratei mortaltităţii materne.
Fertilitatea a înregistrat o scădere continuă începind cu anul 1989 (66,3
născuţi vii la 1.000 femei 15-49 ani), pentru ca în anul 2018 valoarea acestui
indicator să fie de 38,3 născuţi vii la 1.000 femei 15-49 ani, reprezentând o scădere
de 43,7% faţă de anul 1989.
Speranţa de viaţă la naştere în România se înscrie pe o curbă uşor
crescătoare, în anul 2018 având valoarea de 71,25 ani în rândul populaţiei generale.
Populaţia feminină prezintă o speranţă de viaţă mai mare (74,82 ani) faţă de cea
masculină (67,81). Comparativ însă cu celelalte ţări europene din Centrul şi Estul
Europei, România se prezintă cu o speranţă de viţă mai mica.

Speranţa de Bărba Femei

Tara
viaţă ţi
Rusia 65,43 59,15 72,36
Moldova 67,75 63,99 71,45
Romania 71,25 67,81 74,82
Ungaria 71,5 67,19 75,82
Bulgaria 71,71 68,48 75,09
Croaţia 73 69,12 76,68
Slovacia 73,45 67,38 77,64
Polonia 73,95 69,8 78,09
Cehia 75,21 71,75 78,61
 Media Uniunii 78,65 75,49 81,67
Europene
Media ţărilor din 73,03 69,16 76,93
Centrul şi Estul
Europei

Tabel 1 Speranţa de viaţă în câteva ţări europene

Sursa: Health for All

Mortalitatea infantilă a diminuat semnificativ după 1989: de la 26,9 decese

0-1 an la 1.000 născuţi vii (1989), la 17,3 decese 0-1 an la 1.000 născuţi vii (2018).
Cu toate că acest indicator a înregistrat o scădere continuă, se menţine totuşi la un
nivel ridicat comparativ cu celelalte ţări europene .

18 17,3
16,4
16
14,6 14,4
de c e s e la 1 .0 0 na s c uti v ii

14
11,9
11,6
12

10 8,6
8,1 8,1
8

6
3,9
4

Sursa: Health for All

 Mortalitatea pe cauze a relevat în anul 2018 că principalele cauze de deces
în Romania sunt bolile aparatului cardiovascular, urmate de tumori, boli digestive,
leziuni traumatice şi otraviri şi bolile aparatului respirator.

Structura deceselor pe cauze, Romania, 2003

1% 1%
1%

2%

5%

5%

boli aparat c irc ulator

6% tumori

boli aparat diges tiv

lez iuni traumatic e/otrav iri

boli aparat res pirator

boli infec tioas e s i paraz itare

boli aparat genitourinar

16%
62% boli endoc rine/de nutritie/metab

altele

Structura deceselor pe cauze, Romania, 2018

Sursa: Anuar de statistică sanitară, 2018, Ministerul Sănătăţii, Centrul de Calcul

Statistică Sanitară şi Documentare Medicală

Trebuie amintit faptul că ratele specifice de mortalitate nu demonstrează şi

povara bolii, măsurată printr-un indicator sintetic care ţine cont atât de anii de viaţă
pierduţi prin deces prematur cât şi de anii de viaţă trăiţi în incapacitate. Acest
indicator numit Disability Adjusted Life Years (DALY) pune în evidenţă o altă
ierarhie a poverii bolii în România .

Grupa de boli DALY la 1000 % din total

locuitori DALY
Boli cardiovasculare 60 31.88
 Tumori maligne 18,97 10.1
Tulburări mentale/de 18,79 9.98
comportament
Accidente, traumatisme, 16,73 8.89
otrăviri
Boli ale Sistemului Nervos 13,67 7.26
Central
Boli aparat digestiv 11,89 6.32
Boli aparat respirator 10,77 5.72
Boli infecţioase 3,67 1.95
Alte boli 33.61 17.86
Total DALY 188,1 100

Structura DALY pe cauze, Romania

Sursa: Studiu efectuat de Institutul de Sănătate Publică Bucureşti, 2018

Morbiditate
In România modelele de morbiditate şi mortalitate au suferit modificări
importante în ultimele decenii, în sensul creşterii prevalenţei bolilor cronice şi a
mortalităţii de aceste cauze, în contextul creşterii ponderii populaţiei vârstnice,
asociată cu acţiunea multiplă a factorilor de risc biologici, de mediu,
comportamentali şi cu influenţa condiţiilor socio-economice şi de asistenţă
medicală.

Informaţiile de rutină referitoare la morbiditatea bolilor netransmisibile

subestimează mult nivelul real al fenomenului. Date de bună calitate s-au obţinut
numai din anchetele stării de sănătate efectuate de Ministerul Sănătăţii prin Centrul
de Calcul, Statistică Sanitară şi Documentare Medicală

Pe de altă parte, informaţiile de rutină referitoare la morbiditatea bolilor

transmisibile au o calitate mult mai bună, deoarece este funcţional un sistem de
supraveghere al bolilor transmisibile, aflat în prezent în plin proces de restructurare.
Dintre bolile transmisibile care reprezintă priorităţi ale sănătăţii publice putem
aminti: tuberculoza (România se află pe primul loc în Europa în ceea ce priveşte
nivelul incidenţei tuberculozei), bolile cu transmitere sexuală (incidenţa sifilisului a
crescut de 3 ori în 2018 faţă de 1989), infecţia HIV/SIDA (4679 cazuri de SIDA în
2018), infecţiile nosocomiale (datele de care dispunem în prezent nu reflectă
nivelul real al fenomenului).