BOLI INFECTO-CONTAGIOASE

ETAPELE PROCESULUI INFECŢIOS

• 1. Contaminarea = prezenţa germenilor pe tegumente şi

mucoase.

• 2. Infecţia = ataşarea pe tegument şi/sau mucoase a

germenilor patogeni prin pili saufactori chemotactici,
multiplicare locală şi pătrundere în ţesuturi.

• 3. Boala = răspunsul organismului la infecţie manifestat

clinic (aparent) sau infraclinic(inaparent)
 PERIOADELE BOLILOR INFECŢIOASE

• În evoluţia bolilor infecţioase există 4 perioade:

• 1. Perioada de incubaţie = timpul de la pătrunderea germenilor în organism până laapariţia primelor

semne de boală. Există boli cu:
– incubaţie scurtă – 1-7 zile ( scarlatina, difteria, virozele respiratorii, meningite,dizenterie );
– incubatie medie - 1-2 săptămâni ( varicele, rujeola, febra tifoidă, parotiditaepidemică);
– incubaţie lungă > 3săptămâni ( hepatita virală B, rabia, tetanos ).

• 2. Perioada de debut  = timpul de la apariţia primelor semne de boală până la apariţia primelor semne
caracteristice de boală. Poate fi : lent (prodromal) , brutal (invazie) ,fulgerător (purpura fulminans).

• 3. Perioada de stare – incepe cu semnul caracteristic de boală (icter, erupţie).

• 4. Perioada de convalescenţă – urmată de vindecare cu sau fără sechele.

• Starea de purtător de germeni  – se întâlneşte la convalescenţi
dupa 3-6 luni după o boală clinică sau infraclinică sau la subiecţii
sănătoşi care poartă germenul un anumittimp.există purtători
“sănătoşi” de lungă durată 9 6-12 luni ), uneori cronici ( ani/
toatăviaţa) . germenii se multiplică local fără sau cu semne minime
de boală.( “purtătoriaparent sănătoşi” )

•  Boala infecţioasă inaparentă  – nu are semne clinice sau

paraclinice ; diagnosticul se pune pe veidenţierea agentului şi
dinamica anticorpilor.
• Boala infecţioasă infraclinică - evoluează fără expresie
clinică evidentă dar culeziuni organice decelate paraclinic. Poate fi
urmată de complicaţii sau cronicizare.

•  Boala infecţioasă latentă - o infecţie asimptomatică în

care agentul infecţios nu poate fi decelat, daşi rămâne în
organism luni/ani, fiind cantonat la poarta de
intrare,ganglioni sau în organe.
 Sursa de agenţi patogeni 

• Este reprezentată de:

• a) Omul bolnav, convalescent, purtatorul de germeni.

– Omul bolnav (cu forme tipice sau atipice de boala) are capacitate de diseminare
diferita in raport cu etiologia bolii, stadiul de evolutie si cu o seama de particularitati
care tin de agentul patogen sau de organism.
– Convalescentul, ca izvor de infectie, este reprezentat acel bolnav care nu realizeaza
vindecarea biologica si deci continua sa gazduiasca si sa disemineze agentii patogeni.
– Purtatorii de germeni cronici sunt fostii bolnavi care vor continua sa elimine agentul
microbian continuu sau intermitent, luni sau ani, uneori chiar toata viata.

• b) Ca izvor de infectie, animalele si pasarile, sunt fie bolnave, fie purtatoare

de diferiti agenti patogeni.
– Bolile astfel produse se numesc zoonoze sau zooantroponoze.
 Caile de transmitere
• Propagarea infectiilor de la sursa de infectie se poate face prin mai multe
cai,fiecare boala sau grup de boli folosind o anumita cale.
• De regula, eliminarea si transmiterea se poate face pe urmatoarele 4 cai:

• 1. Calea aerogena.
– Aceasta cale reprezinta modalitatea de raspandire a unui numar mare de boli
(majoritatea bolilor eruptive, majoritatea infectiilor virale si bacteriene ale
aparatului respirator, unele infectii virale si bacteriene ale sistemului nervos
central).

• 2. Calea digestiva.
– De la sursa de infectie, germenii se raspandesc in mediul inconjurator prin
materii fecale, urina sau alte produse patologice, putand contamina alimentele
si apa.
• 3. Calea sexuala.
– Reprezinta calea de transmitere a unor boli transmisibile venerice.
Transmiterea lor este favorizata de leziuni preexistente, netratate,
la persoanele cu care cei bolnavi au relatii sexuale.

• 4. Calea transcutanata.
– Este destul de frecventa in practica bolilor infectioase. Leziunile
tegumentelor, arsurile reprezinta porti de intrare a unor multitudinide
germeni, care dau infectii localizate, dar care pot degenera in infectii
sistemice.

• 5. Alte cai de transmitere a unei boli infectioase:

– parenteral (prin instrumente medicale insuficient sterilizate);
– prin transfuzie de sange;
– prin alaptare;
– pe calea mucoaselor, mai ales a celor cu integritatea compromisa.
• Anticorpii = o formă specifică a
proteinelor sanguine, produse în ţesuturile
limfatice.Sunt capabile să contracareze
efectele antigenelor bacteriene sau ale
toxinelor lor.

•  Antigenele = substanţe bacteriene sau de

altă natură , care în anumite condiţii pot
stimula producerea de anticorpi.
SEMNE SI SIMPTOME
• Febra ( pirexia) = creşterea din cauze patologice a
temperaturii corpului peste valorile normale.În funcţie
de valorile temperaturi se disting următoarele grade
defebră:

– subfebrilitate – 37-38oC
– febră moderată – 38-39ºC
– febră ridicată - 39-41ºC
– hiperpirexie - >41ºC
• Prin măsurarea temperaturii dimineaţa şi seara se obţine curba termică. După aspectul curbei
termice se deosebesc mai multe tipuri de febră:

• a) febra continuă - ( în platou ) – diferenţa dintre Tº matinală şi Tº vesperală nu depăşeşte,

timp de mai multe zile ,1ºC

• b) febra remitentă - diferenţa dintre Tºmatinală şi Tº vesperală depăşeşte ,1ºC

• c) febra intermitentă  – croşete febrile de câteva ore durată la interval de 2-3 zile

• d) febra recurentă  – febră continuă câteva zile, alternând cu perioade afebrile

• e) febra ondulantă –  cicluri repetate de ascensiuni termice şi afebrilitate;

• f) febra neregulată – curba termică este total atipică;

• g) febra prelungită – orice febră care persistă mai mult de trei săptămâni
• În evoluţia unei curbe termice se descriu următoarele
stadii:

• - stadiul de creştere a febrei, cu o durată variabilă ;

minute, ore, zile;

• - stadiul de febră maximă: ore, zile, săptămâni;

• - stadiul de scădere a febrei, de declin sau

defervescenţă. Defervescenţa poate avea loc brusc “în
crizis”9 în 24 ore), sau lent “în lizis” ( în câteva zile).
Modificări ale tegumentelor şi mucoaselor
 
• Erupţiile – apărute la nivelul tegumentelor se numesc exanteme ; la nivelul mucoaselor =
enanteme. Elementele constitutive ale erupţilor = leziuni elementare; macula, papula,nodulul,
vezicula,, bula, flictena, pustula, ulceraţia,csuama, crusta.

• Macula( pata) = modificare de culoare a tegumentului, fără alte schimbări . Poate fi pigmentară
sau vasculară.

• Purpura = rezultatul transvazării sângelui în derm. Petele sunt de culoare roşie,vie.În raport cu
dimensiunea lor distingem:
– peteşii – leziuni punctiforeme, hemoragice;
– echimoze – pete hemoragice întinse.

• Papula = o mică ridicătură circumscrisă pe suprafaţa pielii, cu diametru cuprins între 1-5 mm,
având un conţinut solid.

• Nodulul = leziune cu conţinut solid, având diametrul > 5mm.

• Vezicula = o mică ridicătură epidermică cu diametru de 1-3 mm de obicei rotundă,cu conţinut

lichidian( clar, tulbure, hemoragic)
• Bula ( flictena ) = ridicătură a epidermului , rotundă sau
ovală, cu conţinut lichidianavând dimensiuni mai mari
decât vezicula ( de la un bob de mazăre la un
ou);conţinutul poate fi: clar, tulbure, hemoragic.

• Pustula = o ridicătură a epidermului având conţinut

lichidian purulent.

• Eroziunea = pierdere superficială de substanţă,

interesând numai epidermul. Nu lasăcicatrice; survine
numai în urma evoluţiei veziculelor, pustulelor şi bulelor.

• Ulceraţia = pierderea de substanţă , mai profundă decât

eroziunea, interesând şidermul; lasă cicatrice.
• Fisura = lipsa liniară de substanţă, ce apare în jurul
orificiilor naturalesau la nivelul pliurilor.

• Ragada = lipsa liniară de substanţă, adesea profundă,

în jurul orificiului bucal.

• Scuama = lamele cornoase care se detaşează de pe

suprafaţa pielii; pot fi fine( furfuracee, aspecte de
tărâţe ), lameloase sub formă de lambouri mari.

• Crusta = rezultatul uscării unor exudate, puroi sau

sânge la nivelul suprafeţei unuiepiderm legat.
 Manifestari respiratorii
• Rinoreea = secreţie nazală seroasă, mucoasă sau purulentă.

• Disfagia = dificultate în înghiţirea lichidelor.

• Odinofagia = durere la deglutiţie.

• Disfonia ( răguşeala ) = modificare vocii, interesând timbrul şi intensitatea.

• Tirajul  = contracţia muşchilor inspiratori, pentru a creşte presiunea negativăintratoracică şi a

permite o pătrundere mai uşoară a aerului în orificiul glotic.

• Cornajul = zgomot produs în inspir, la trecerea aerului prin laringe al cărui lumen afost micşorat
printr-un proces inflamator.

• Dispneea = modificarea ritmului şi amplitudinii mişcărilor respiratorii; se traduce prin “lipsa de

aer”; se datorează scăderii oxigenării ţesuturilor şi cresţeriiconcentraţiei de CO2 în sânge ceea ce
duce la cresţerea ventilaţiei pulmonare.

• Polipneea = accelerarea ritmului respirator.

• Dispneea = modificarea ritmului şi amplitudinii mişcărilor respiratorii; se
traduce prin “lipsa de aer”; se datorează scăderii oxigenării ţesuturilor şi
cresţerii concentraţiei de CO2 în sânge ceea ce duce la cresţerea ventilaţiei
pulmonare.

• Polipneea = accelerarea ritmului respirator.

• Tusea = expulzare violentă şi sonoră a aerului intrapulmonar; reprezintă o

reacţie aorganismului pentru eliminarea secreţiilor patologice din căile
respiratorii ( mucus, puroi, sânge ).

• Expectoraţia = evacuarea sputei din arborele traheobronşic.

• Vomica = evacuarea bruscă a conţinutului patologic (puroi, chist hidatic) de

lanivelui pulmonului.

• Hemoptizia = expectoraţie sanguinolentă.

 Manifestari cardiovasculare 

• Tahicardia = accelerarea frecvenţei cardiace peste

limitele fizilogice ( 90 bătăi/min.).

•  Bradicardia = reducerea frecvenţei cardiace ( sub 60

bătăi/min. ).

•  Hipotensiunea arterială  = scăderea T.A. sub 100 mm

Hg pentru valoarea sistolică şisub 60 mm Hg pentru
valoarea diastolică
 Manifestari digestive
• Inapetenţa = lipsa poftei de mâncare.

• Greaţa = senzaţia de a vărsa.

• Vărsătura = expulzarea violentă a conţinutului din stomac.

•  Hematemeza = eliminarea prin vărsături a unei cantităţi mari de sânge.

• Meteorismul = creşterea conţinutului gazos al intestinului.

• Colică intestinală + durere cu caracter acut, care survine intermitent, în crize, prin distensia
pereţilor intestinali.

• Tenesme rectale = senzaţie dureroasă de defecare fără eliminare de materii fecale.

•  Diareea = este eliminarea frecventă de materii fecale de consistenţă redusă

 Manifestari renale
• Oliguria = scăderea diurezei sub 800ml/24 ore.

• Oligoanuria = scăderea diurezei la 100-50 ml/24 ore.

•  Anuria = absenţa diurezei sau reducerea ei sub 50 ml /

24 ore.

•  Polakiuria = micţiuni frecvente şi în cantitate mică.

•  Disuria = emisune dificilă a urinii.

 Manifestari neurologice
• Obnubilarea = tulburare a conştiinţei, afectând claritatea ; percepţiile
suntîngreunate, reacţiile încete, există o lentoare ideatică şi
psihomotorie.

• Coma = pierdere de diverse grade a stării de conştienţă. Gradul de

profunzime al comei se poate stabili în funcţie de reactivitatea la
stimulii dureroşi, reflexe, tonus,starea aparatului circulator şi respirator.
În funcţie de aceste elemente , stadializarea comei se face în :

– comă de gradul I = pierderea conştienţei cu menţinerea stabilităţii dureroase şi

a reflexivităţii;
– comă de gradul II = sensibilitate dureroasă abolită, reflectivitate păstrată;
– comă de gradul III = sensibilitatea dureroasă şi reflexivitatea abolite;
– comă de gradul IV = apariţia tulburărilor neurovegetative grave, respiratorii
şicirculatorii.
•  Paralizia = dispariţia funcţiei motorii musculare.

•  Pareza = paralizie parţială, incompletă.

•  Parestezii = senzaţii subiective, precum furnicăturile,

amorţelile, senzaţiile de caldsau rece.

•  Hiperestezia = recepţie exagerată a diferitelor tipuri de

sensibilitate( tactilă,termică,dureroasă).

•  Hipoestezia = recepţie diminuată a diferitelor tipuri de

sensibilitate( tactilă,termică,dureroasă).
Investigaţiile de laborator
• Investigaţii nespecifice: nr. de leucocite,
hemoglobină, VSH, glicemia, ureesanguină,
sumarul de urină, radioscopia pulmonară.

• Investigaţii specifice în bolile imfecţioase =

investigaţii care urmăresc :
– evidenţierea agentului,
– evidentierea structurilor sale antigenice,
– anticorpilor specifici,
– intradermoreacţiile.
• Evidenţierea agentului patogen – poate fi
căutat în : sânge, urină, materii fecale,LCR,
secreţii otice, faringiene, genitale.

•  Evidenţierea anticorpilor specifici

– Anticorpii specifici ( pentru fiecare microorganism
patogen) apar în sângele circulant la aproximativ 7-
14 zile de la momentul infectant şi persistă
( funcţie de natura lor : IgM sau IgG ) timp de luni,
ani, sau toată viaţa.
• Anticorpii de tip IgM - apar precoce şi dispar
repede după terminarea bolii acute. Existenţa
lor indică o infecţie acută.

• Anticorpii de tip IgG - apar mai târziu şi

persistă ani de zile sau toată viaţa. Prezenţa lor
indică faptul că organismul a suferit, în urmă
cu un anumit timp , o infecţie cu bacteria sau
virusul faţă de care au apărut aceşti anticorpi.
 Modalităţi de evoluţie în bolile infecţioase

•  Evoluţia
– Bolile infecţioase pot evolua spre vindecare, cronicizare sau deces. Vindecarea poate ficompletă sau
cu sechele ( surditate după meningita bacteriană ). Uneori vindecarea se produce doar clinic, fostul
bolnav rămânând purtător de germeni cum ar fi :
– bacterii ( Salmonella, Shigella, Vibrio cholerae, streptococ ) ;
– virusuri ( virusul hepatite B, C )Portajul poate fi temporara sau definitiv.

• Complicaţii
– Sunt determinate fie de aceleşi agent patogen care a produs îmbolnăvirea (ex. pleurezia apărută în
cursul unei pneumonii bacteriene, perforaţia intestinală din febra tifoidă), fie de un alt agent patogen (
ex, rujeolă complicată cu bronhopneumonie bacteriană).

•  Recăderea = reapariţia manifestărilor clinice ale bolii în perioada de convalescenţă datorită

persistenţei în organism a agentului patogen.

•  Recidiva ( reîmbolnăvirea ) = reapariţia bolii după vindecare cauzată de o nouă infecţie cu

germenii respectivi. Poate fi
– precoce ( după câteva săptămâni )
– tardivă ( după mai mulţi ani).
 Clasificarea bolilor infectioase
• -după caracterul de transmisivitate -nu toate
bolile infecţioase exprimă aceeaşi vitezăde
transmitere, de diseminare:

– a) boli foarte contagioase

– b) boli puţin contagioase
– c) boli lipsite de contagiozitate
• după cauzalitate :

– boli bacteriene = bacterioze

– boli virotice = viroze
– boli produse de rickettsii = ricketsioze
– boli prionice;
– boli condiţionate - ex: infecţiile cu Micoplasma sau
colibacili