Principalele semne generale ale bolilor infectioase

In cadrul bolilor infectioase se descriu diferite semne si simptome, unele cu caracter general,
intalnite in majoritatea bolilor infectioase (febra, astenie, inapetenta), altele caracteristice doar unei
anumite boli sau grup de boli (disfagie, tenesme, disurie etc.).
Febra (pirexia) este cresterea din cauze patologice a temperaturii corpului peste valorile
normale. Febra apare in majoritatea bolilor infectioase dar poate aparea si in boli neinfectioase
(neoplame). In functie de valorile temperaturii se disting urmatoarele grupe de febra:
-subfebrilitate -37-38°C
-febra moderata -38-39°C
-febra ridicata -39-41°C
-hiperpirexie –peste 41°C

Manifestari respiratorii
Rinoree – secretie nazala seroasa, mucoasa sau purulenta
Disfagie –dificultate in inghitirea lichidelor, alimentelor
Odinofagie –durere la inghitireDisfonie (raguseala)- modificarea vocii, interesand timbrul si
intensitatea.
Tirajul – contractia muschilor inspiratori, pentru a creste presiunea negative intratoracica si a permite
o patrundere mai usoara a aerului prin orificiul glotic; se obiectiveaza prin accentuarea fosei
supraclaviculare, adancitea regiunii supraclaviculare, a spatiilor intercostale si a regiunii epigastrice.
Cornajul – zgomotul produs in inspire (uneori si la expir), la trecerea aerului prin laringe al carui
lumen a fost micsorat printr-un process inflamator.
Dispneea – modificarea ritmului si amplitudinii miscarilor respiratorii; subiectiv se traduce prin
senzatia ,,lipsei de aer,, si se datoreaza scaderii oxigenarii tesuturilor si cresterii concentratiei de CO2
in sange.
Polipneea – este accelerarea ritmului respirator.
Tusea - expulzarea violent si sonora a aerului intrapulmonar; reprezinta o reactive a organismului
pentru eliminarea secretiilor patologice din caile respiratorii (mucus, puroi, sange).
Expectoratia – evacuarea sputei din arboreal traheobronsic; sputa este un produs patologic constituit
din secretia glandelor seroase si mucoase ale epiteliului respirator, din exudatul provocat de inflamatia
bronhiilor si alveolelor si din cele descuamate, leucocite, germeni; sputa poate fi mucoase (culoare
alburie), mucopurulenta (culoare galbena), purulenta, sanguinolenta.

1
Vomica - evacuarea brusca a continutului patologic (puroi, chist hidatic) de la nivelul pulmonului.
Hemoptizia - expectoratia sangelui.
Manifestari cardiovasculare
Tahicardia –accelerarea frecventei cardiace peste limitele fiziologice.
Bradicardia – reducerea frecventei cardiac sub 60 batai/minut
Hipotensiune arteriala – scaderea tensiunii arteriale sistolice sub 100mmHg si sub 6ommHg cea
diastolica.
Manifestari digestive
Inapetenta – lipsa poftei de mancare
Greata – senzatia de a varsa.
Varsatura – expulzarea violenta a continutului stomacului.
Hematemeza – eliminarea prin varsatura a unei cantitati mari de sange.
Meteorismul –cresterea continutului gazos al intestinului.
Borborisme – zgomote produse in abdomen prin deplasarea gazelor in tubul digestive.
Colica intestinala – este o durere cu caracter acut, care survine intermitent, in crize, prin distensia
peretilor intestinali.
Tenesme rectale- senzatie dureroasa de defecare fara eliminare de materii fecale.
Diareea- este eliminarea frecventa de materii fecale de consistent redusa.
Manifestari renale
Oliguria – scaderea diurezei sub 800ml/24 ore.
Anuria – scaderea diurezei sau reducerea ei sub 50 ml/24 ore
Polakiuria- mictiuni frecvente si in cantitate mica.
Disuria- emisiune dificila a urinii (usturime).
Manifestari ale sistemului nervos
Obnubilarea – tulburare a constientei, afectand claritatea; perceptiile sunt ingreunate, reactiile incet,
lentoare psihomotorie.
Coma – este o pierdere de diverse grade a starii de constienta. Gradul de profunzime al comei se
poate stabili in functie de reactivitatea la stimuli durerosi, reflexe, tonus, starea aparatului circulator si
respirator.

Etapele procesului infectios

1.Contaminarea – prezenta germenilor pe mucoase si tegumente
2.Infectia- atasarea pe tegument si/sau mucoase a germenilor patogeni, multiplicarea lor si
patrunderea in tesuturi

2
3.Boala- raspunsul organismului la infectie, manifestat clinic (aparent) sau inaparent (paraclinic).
Perioadele bolilor infectioase
Perioada de incubatie – timpul de la patrunderea germenilor pana la aparitia primelor semne de
boala.
-Incubatie scurta: 1-7 zile (scarlatina, viroze respiratorii)
-Incubatie medie: 1-2 saptamani (varicela, rujeola, parotidita)
-Incubatie lunga: peste 3 saptamani (hepatita virala B, rabia, tetanosul).
Perioada de debut – timpul de la aparitia primelor semne de boala pana la aparitia primelor semne
caracteristice de boala.
Perioada de stare – incepe cu semnul caracteristic de boala: icter, eruptie.
Perioada de covalescenta: urmata de vindecare cu sau fara sechele.
Starea de purtator de germeni se intalneste la covalescenti dupa 3-6 luni de la o boala sau la subiectii
sanatosi care poarta germenul un anumit timp.
Orice microorganism introdus in organismul gazda , pe langa posibilitatea lui de multiplicare si de
invadare a acestuia, mai are particularitatea, de a determina in organismul gazda formarea de anticorpi.
Anticorpii sunt o forma specifica a proteinelor sanguine, produse in tesuturile limfatice. Sunt capabile
sa contracareze efectele antigenelor bacteriene sau ale toxinelor acestora.
Antigenele sunt substante bacteriene sau de alta natura, care, in anumite conditii pot stimula
producerea de anticorpi. Antigenele sunt foarte variate ca numar si structura.
Mecanisme de aparare fata de infectii
1.Imunitatea nespecifica generala, rezulta din actiunea factorilor naturali care impiedica
patrunderea germenilor in organism, asigura distrugerea lor sau inactivarea produselor lor nocive. Ea
este asigurata de bariera cutanata si a mucoaselor, de fagocitoza, de substantele antimicrobiene si
antitoxice din umori, de aciditatea gastrica, etc. este inascuta si dobandita de-a lungul vietii.
2.Apararea specifica se refera la o anumita infectie, fiind conditionata de prezenta anticorpilor, ca
urmare a trecerii prin boala sau a unei imunizari artificiale active (vaccinare).
Imunitatea naturala poate fi innascuta, fiind o consecinta a mostenirii de anticorpi materni transferati
transplacentar, asigurand protectie specifica primelor luni de viata. Ea poate fi castigata ca urmare a
trecerii printr-o infectie tipica sau atipica.
In apararea antiinfectioasa, un rol decisiv il are sistemul imun cu cele 2 componente, reprezentate prin
2 tipuri de limfocite :
-Limfocite T- actiune citotoxica .
- Limfocite B care secreta anticorpi sub forma de imunoglobuline.

3
Surse de agenti patogeni
1.Omul bolnav, covalescent, purtator de germeni. Covalescentul, ca izvor de infectie, este acel bolnav
care nu realizeaza vindecarea biologica si deci continua sa gazduiasca si sa disemineze agenti patogeni.
2.Ca izvor de infectie, animalele si pasarile, sunt fie bolnave, fie purtatoare de diferiti agenti patogeni.
Bolile asfel produse se numesc zoonoze. Ca sursa de infectie sunt considerate : animalele salbatice si
domestice, pasarile, artropodele.
Caile de transmitere
Dupa eliminarea sa de catre sursa generatoare, agentul patogen parcurge un drum, mai lung sau mai
scurt, pana intalneste organismul receptiv pentru a-l contamina.
1. Calea aerogena – reprezinta modalitatea de raspandire a unui numar mare de boli (majoritatea
bolilor eruptive, majoritatea infectiilor virale si bacteriene ale aparatului respirator, unele infectii
bacteriene si virale ale SNC).
2. Calea digestiva –de la sursa de infectie, germenii se raspandesc in mediul inconjurator prin materii
fecale, urina sau alte produse patologice, putand contamina alimentele si apa. Mainile murdare
constituie o alta cale de transmisie.
3. Calea sexuala – reprezinta calea de transmitere a unor boli transmisibile venerice, acestea aparand
la partenerii sexuali a celor bolnavi.
4. Calea transcutanata – leziunile tegumentare, arsurilere prezinta porti de intrare a unor multitudini
de germeni, care dau infectii localizate, dar care pot degenera in infectii sistemice.
5. Alte cai de transmitere: - parenterala (prin instrumente medicale nesterile)
- prin transfuzii de sange
- prin alaptare
Receptivitatea
-starea organismului care nu-i confera acestuia posibilitati de a invinge o agresiune microbiana,
parazitara sau fungica, declansandu-se asfel boala. Receptivitatea tine de particularitatile genetice
individuale, varsta ,sex, stari patologice

Modificari ale tegumentelor si mucoaselor

In multe boli infectioase apar modificari de aspect si culoare la nivelul tegumentelor si mucoaselor.
Aceste modificari sunt denumite cu un termen generic- eruptii.
Eruptiile aparute la nivelul tegumentelor se numesc exanteme; cele aparute la nivelul mucoaselor se
numesc enanteme. Elementele constitutive ale eruptiilor sunt denumite leziuni elementare: macula,
papula, nodulul, vezicula, bula, flictena, pustula, ulceratia, scuama, crusta.

4
Macula (pata) este o modificare de culoare a tegumentului, fara alte schimbari (de relief sau
consistenta). Poate fi pigmentara sau vasculara.
Macula pigmentara este o modificare permanenta a coloratiei pielii, datorita unei distributii anormale
a pigmentului melanic. Poate fi hiperpigmentara, datorita unui exces de melanina (nevi pigmentari,
cloasma gravidelor, efelide: pistrui), sau hipopigmentara, prin diminuarea sau chiar lipsa pigmentului
melanic (albinism, vitiligo). Macula vasculara este o modificare tranzitorie a coloratiei pielii datorita unui
aflux de sange. Pot fi hiperemice (congestive) sau purpurice.
Purpura este rezultatul transvazarii sangelui in derm. Petele sunt de culoare rosie vie. In raport cu
dimensiunea lor distingem:
-petesii – leziuni punctiforme hemoragice
-echimoze- pete hemoragice intinse.
Papula este o mica ridicatura circumscrisa pe suprafata pielii, cu diametrul cuprins intre 1 si 5 mm,
avand un continut solid.
Nodulul este o leziune cu continut solid, avand diametrul mai mare de 5 mm.
Vezicula este o mica ridicatura epidermica cu diametrul de 1-3 mm, de obicei rotunda, cu continut
lichidian (clar, tulbure, hemoragic).
Bula (flictena) este o ridicatura a epidermului, rotunda sau ovala, cu continut lichidian avand
dimensiuni mai mari decat vezicula (de la un bob de mazare la un ou); continutul poate fi clar, tulbure
sau hemoragic.
Pustula este o ridicatura a epidermului avand un continut lichidian purulent.
Eroziunea este o pierdere substantiala de substanta, interesand numai epidermul. Nu lasa cicatrice,
survine in urma evolutie veziculelor, pustulelor si bulelor.
Ulceratia – pierdere de substanta, mai profunda decat eroziunea interesand si dermul, lasa cicatrice.
Fisura – lipsa liniara de substanta ce apare in jurul orificiilor naturale sau la nivelul pliurilor.
Ragada – lipsa liniara de substanta, adesea profunda, in jurul orificiului bucal.
Scoama – lamele cornoase care se detaseaza de pe suprafata pielii; pot fi fine (aspect de tarate),
lameloase sau sub forma de lambouri mari.
Crusta – este rezultatul uscarii unor exudate, puroi sau sange la nivelul epidermului.

Varicela (varsatul de vant)

Definitie: Varicela este o boala virala benigna, foarte contagioasa, manifestata printr-o eruptie
centripeta, care apare in valuri si realizeaza aspectul macula-papulo-vezicular.
Etiologie

5
Agentul etiologic al varicelei si al zonei zoster face parte din familia virusilor herpetice impreuna cu
virusurile citomegal si Epstein-Barr.
Primoinfectia produce la subiectii respectivi (fara anticorpi) varicela, dupa care ramane cantonat in
ganglioni; cand titrul anticorpilor anti Varicela scade, infectia se poate redestepta
Zona zoster determina, la contactii receptive, varicela. De asemenea la persoanele cu deficit imun,
zona zoster se poate variceliza.
Patogenie
Virusul patrunde pe cale nazo-faringiana sau conjunctivala, se multiplica probabil in epiteliul respirator
si de aici trece in sange (viremie) prin care ajunge la piele, mucoase si viscere. Multiplicarea virusului
in celulele straturilor superficial cutaneo-mucoase duce la “degenerarea balonizanta” a acestor
celule. Degenerarea balonizanta si formarea de celule gigante este insotita de inflamatie cu acumulare
de lichide (edem intracelular) si formarea de vezicule.
Tablou clinic
Incubatia dureaza in medie 14 zile.
Prodromul este scurt (1-2 zile) si cu simptome generale discrete: cefalee, febra, indispozitie,
inapetenta. Rareori intalnim febra mare ( 39 grade C), varsaturi, convulsii.
Perioada de stare (eruptiva) . Eruptia apare sub forma de exantem si enantem. Exantemul este
sub forma de macule pe trunchi, fata, pe scalp si pe member, nerespectand nici o zona de tegument
sau de mucoasa, in aproximativ 6-12 ore, se infiltreaza si se transforma in papule, care dupa alte 6-9
ore devin vezicule cu continut clar, semanand cu “picaturi de roua”.
La palpare, vezicula variceloasa este depresibila, iar tractiunea lateral o pliseaza. Se rup usor la
microtraumatisme si sunt pruriginoase. In 12-24 de ore lichidul vezicular devine tulbure (prin invazia
de fagocite) si prin rezorbtia sa, central veziculei se infunda (se “ombilicheaza”). In alte 24-48 de ore
vezicula se usuca , formandu-se o crusta hematica care va cadea in 5-10 zile. Eruptia are character
poliform sau pluristadial (prezenta concomitenta de macule, papule si vezicule, cu aparitia de valuri
successive la 2-3 zile interval), universalizat (nu respecta nici o parte a tegumentului)
si centripet (predominant pe trunchi si fata). Veziculele apar si pe mocoasa bucala, conjuctivala ano-
genitala si mai rar, laringiana, dar sunt efemere ( doar cateva ore), erodandu-se si devenind ulceratii
superficiale (dureroase).
Simptomele generale ale perioadei eruptive sunt moderate. Febra mascheaza aparitia fiecarui
puseu eruptive, printr-o noua ascensiune. Evolutia varicelei este obisnuit benigna si urmata de
imunitate definitive.
Varicela congenitala (transmisa transplacentar) este o varietate foarte rara, teratogena,
produsa cand gravid a contractat varicela in primele 4 luni de sarcina. Letalitatea este de circa 35%.

6
Complicatii
Pneumonia variceloasa (primara) este intalnita in special in varicela congenitala, la copiii
imunodeprimati sau in varicela adultului. Ea apare in a 2-6-a zi de varicela, cand eruptia este maxima.
Simptomele sunt de obicei reduse: tuse si jena respiratorie (pneumonie interstitiala).
Encefalita variceloasa apare, in special, la copii intre a 4-7-a zi de boala (1 caz la 10.000 bolnavi).
De obicei apare doar ca suferinta a cerebelului (cerebelita), manifestata prin ataxie, mers nesigur,
nistagmus si tremuraturi intermitente.
Complicatii prin suprainfectie: leziunile cutanate se pot infecta cu stafilococ (rezultand : abcese,
flegmoane, pneumonii, septicemia) sau cu streptococci β-hemolitici (rezultand: erizipel, scarlatina sau
glomerulonefrita difuza acuta).
Efectul teratogen al varicelei este mai redus ca in rubeola sau infectia cu virus citomegal.
Diagnostic- bazat pe exantemul characteristic si pe notiunea de contact cu un caz de varicela sau
de zona zoster.
Examenele de laborator se practica doar in formele atipice:
-Citodiagnosticul – celule gigante, cu multi nuclei.
-Evidentierea antigenului viral. Leucograma este necaracteristica.
Tratament Etiologic. In formele severe sau in complicatiile prin virus se utilizeaza aciclovir 30
mg/kgc/zi, in 3 prize (intravenos) la 8 ore interval, timp de 5-10 zile.
Masuri igienodietetice si simptomatice: interzicerea baii generale pana la uscarea veziculelor si
calmarea pruritului prin pudraj cu talc mentolat 1% sau prin solutii de alcool mentolat.

Rubeola
Definitie: Rubeola este o boala acuta infectioasa si transmisibila cu raspandire universala,
caracterizata prin adenopatie generalizata, eruptive maculopapuloasa fugace, cu evolutie benigma.
Este o afectiune imunizanta.
Epidemiologie: Boala apare sporadic sau in epidemii.
Sursa de infectie este reprezentata de omul bolnav cu forma clinica de boala inaparenta cat si de
copilul pana la varsta de un an cu rubeola congenitala. Contagiozitatea foarte mare, incepe cu 7-10
zile inaintea aparitiei eruptiei si tine inca 10-15 zile dupa si mai multe luni pana la un an in cazul rubeolei
congenital. Este mai putin contagioasa ca rujeola. Transmiterea se face direct, aerogen si
trensplacentar (rubeola congenitala).
Patogenie: Virusul rubeolic patrunde pe cale nazofaringiana, disemineaza sanguin, dand o viremie
scurta, dupa care se produce o reactie din partea ganglionilor limfatici, care se trumefieaza si
stimuleaza formarea de limfocite.

7
Tabloul clinic:
Perioada de incubatie este in medie de 14 zile.
Perioada prodromala dureaza ore sau 2-3 zile: cefalee, indispozitie, catar nazo-faringian, febra
moderata. Adenomegalia generalizata precede cu 2-7 zile exantemul; este semnul care apare primul
si dispare ultimul.
Perioada de stare: eruptia apare pe fata, apoi pe ceafa, trunchi si member, generalizarea facandu-
se in cateva ore. A 2-a zi predomina pe fata de extensie a membrelor, iar pe trunchi elementele pot
conflua. Exantemul consta in maculo-papule mici, ovale, cu contur regulat, lasand intre ele tegumentul
sanatos. Sunt mai mici, mai palide si mai putin confluente. In a 3-a zi eruptia paleste, lasand o
descuamatie furfuracee, febra poate fi moderata de 2-4 zile durata sau absenta.
Adenopatie moderata intre 4-5 mm si 1-2 cm diametru intereseaza ganglionii occipital, retroauriculari,
cervicali posteriori; sunt putin durerosi, mobili, de consistent crescuta, fara inflamatie in jur si raman
mariti cateva zile pana la 2-3 saptamani. Splenomegalia este inconstanta; pot apare artralgii, mialgii si
purpura cutanata.
Complicatii:
-Purpura trombocitopenica
-Meningita cu l.c.r. clar, exceptional encefalita
-Artrita rubeolica acuta.
Rubeola congenitala este o infectie de obicei cronica, care poate surveni in primele 4 luni de sarcina.
Virusul rubeolic persista in tesaturile fatului pe durata sarcinii.
Rubeola materna contractata in primele 3 luni de sarcina poate fi urmata de:
-Nasterea unui copil normal;
-Nasterea unui copil cu una sau mai multe malformatii;
-Nasterea de fat mort;
-Avort spontan.
Calendarul embriopatic este urmatorul:
-In saptamanile 2-6 se produc malformatii ocular;
-In saptamanile 5-7 leziuni cardiac si otice;
-In saptamanile 8-9 malformatii dentare;
-In saptamanile 11-12 din nou leziuni otice.
Diagnostic:
Date de laborator:
-Numarul de leucocite este normal sau scazut cu limfocitoza.
-Identificarea antigenului viral in frotiul faringian

8
Diagnosticul serologic: anticorpii antirubeolici apar in sange dupa a 3-a zi de eruptive si ating
maximul dupa 30 de zile. Acesti anticorpi sunt de tip IgM; ei lipsesc in reinfectie.
Tratament: Rubeola are o evolutie benigna, rareori necesita terapie simptomatica (antipiretice).
Prognostic: In rubeola congenitala 35% din copii mor in primul an de viata prin purpura
trombocitopenica, insuficienta cardiaca, septicemii, etc.;

Rujeola
Definitie: este o boala acuta infectioasa si foarte contagioasa data de virusul rujeolic; boala uneori
severa, cu manifestari prodromale catarale respiratorii, enantem bucal, urmat de o eruptive
caracteristica.
Epidemiologie. Contagiozitatea este mai mare la persoanele neimune, receptivitatea fiind generala
intr-o populatie nevaccinata.
Contagiozitatea incepe cu 1-2 zile inaintea debutului bolii si se mentine inca 5 zile dupa aparitia
eruptiei, fiind maxima preeruptial.
Tramsmiterea se realizeaza aerogen, prin secretii nazofaringiene.
Patogenie. Dupa patrunderea virusului prin mucoasa nazofaringiana, acesta ajunge in ganglionii
limfatici unde se multiplica si, dupa o viremie de scurta durata invadeaza organele. In sange este
localizat in leucocite unde se multiplica, explicand asfel leucopenia.
Imunitatea celulara este afectata prin scaderea limfocitelor T dar si B, cu consecinte asupra scaderii
rezistentei la infectii.
Tablou clinic
Incubatia este de 10 zile.
Debut
-stadiul preeruptiv, perioada catarala, dureaza 3-5 zile. Prezinta febra, care urca treptat la 38-39 ®C
si catar nazal (stranut, rinoree, chiar epistaxis), ocular (hiperemie conjunctivala, lacrimare), catar
laringo-traheal (tuse uscata), catar bronsic, uneori exista si catar intestinal cu scaune diareice.
-Faciesul capata aspect characteristic ,, facies plans’’.
-In ultimele 2 saptamani ale prodromului, apare enantemul bucal: congestia mucoasei bucale, cu
picheteu hemoragic la nivelul valului palatin (micropapule albicioase ca boabele de gris in dreptul
ultimilor molari, semn patogmonic pentru rujeola cu durata de 1-2 zile, gingivita eritematoasa.
-Limba este saburala cu descuamare insulara.
Perioada de stare

9
-Corespunde exantemului si incepe cu o noua ascensiune febrile (39-40®C), dupa o scadere trecatoare
a temperaturii la sfarsitul fazei catarale, insotita de o accentuare a fenomenelor generale. Concomitant
apare eruptia la nivelul fetei ( retroauricular, frunte , obraji) care se generalizeaza descendent in 3 zile.
-Eruptia este maculopapuloasa, catifelata, lasand zone de tegument normal. Dupa generalizarea
eruptiei febra scade , iar eruptia paleste in ordinea aparitiei, lasand ,,tegument tigrat’’ care apoi se
descuameaza timp de o saptamana ( diagnostic retrospective pentru rujeola).
Perioada de covalescenta
- Incepe odata cu palirea eruptiei si ameliorarea starii generale, in lipsa complicatiilor.
Complicatii
-Se intalnesc mai frecvent la copii sub 2 ani, la rahitici, distrofici, sau la cei cu focare infectioase latent
preexistente.
Respiratorii: 1. Laringita acuta virala
2. pneumonie interstitiala
3. bronsiolita capilara apare brusc ca o mare insuficienta respiratory cu dispnee
intense, tahipnee, batii ale aripilor nasului, tiraj, cianoza.
4. bronhopneumonia apare prin suprainfectie bacteriana si se poate complica cu
abcese pulmonare, pleurezii purulente, pneumotorax.
Oculare :conjunctivita, ulcere corneene.
Digestive: stomatita rujeolica
Cardiace: miocardita
Cutanate: piodermite, abcese, flegmoane
Nervoase: 1. Meningita – este rara
2. Meningoencefalita sau encefalita se manifesta cu convulsii (generalizate sau localizate),
febra , ataxie cerebeloasa, nistagmus, coma prelungita.
Prognostic
Are un prognostic rezervat la copilul sub 2 ani si un prognostic bun la copilul scolar. La gravide in primul
trimestru de sarcina, rujeola determina malformatii ale fatuluiv (50% in prima luna de sarcina).
Diagnostic
Diagnostic clinic pozitiv in perioada preeruptiva este orientat de existent celor trei cataruri ( ocular,
nazal, traheobronsitic), survenite in cursul unui sindrom febril.
Diagnostic virusologic- izolarea virusului din secretiile nazo-faringiene, sange, sau urina in perioada
de debut si in cea de stare.
Diagnostic serologic- realizat prin cercetarea , in dinamica a anticorpilor de sange.
Diagnostic diferential

10
-In perioada preeruptiva se face cu virozele respiratorii acute.
-In perioada eruptica cu: scarlatina, rubeola, mononucleoza infectioasa, eruptii medicamentoase.
Tratament
In lipsa unui tratament specific (etiologic), bolnavii cu forme usoare si medii de rujeola se trateaza cu
repaus la pat, regim igieno-dietetic, medicatie simptomatica ( antipiretic, antalgic, calmante ale tuse).
-Deshidratarea: prin abministrare de ser fiziologic, ser glucozat.
-Fenomenele de hiperexcitabilitate nervoasa prin administrarea de diazepam.
Profilaxie : implica izolarea bolnavului la domiciliu si spitalizare in caz de forme severe.
Profilaxia generala se realizeaza prin vaccinare de la varsta de 9 luni. Exista o imunitate transmisa
transplacentar pentru copii nascuti din mame imune care dureaza pana in jurul varstei de 6 luni.
Imunoprofilaxia se aplica in primele 48 ore de la contactarea infectiei.

Infectii streptococice -Scarlatina

Definitie: Scarlatina este o boala acuta infectioasa transmisibila, endemo-epidemica, data de

streptococul beta hemolitic de grup A, caracterizata clinic prin:
-febra
-angina
-exantem
Epidemiologie: Scarlatina evolueaza mai ales la copii sporadic sau sub forma de mici epidemii in
colectivitati, mai ales in sezonol rece.
Sursa de infectie este reprezentata de om.
Transmiterea se face pe cale aerogena, de la un bolnav cu faringita streptococica si de la un purtator
sanatos de streptococ.
Patogenie: Streptococul se fixeaza pe celulele epiteliale faringiene, prolifereaza si secreta toxina care
va difuza in organism, producand eruptia. Sunt implicate trei mecanisme: toxic, septic si alergic.
Mecanismul toxic in care este implicate toxina eritrogena a streptococuclui care determina febra,
enantemul, exantemul, fenomenele cardiovasculare, digestive (greturi, varsaturi) si nervoase (cefalee,
agitatie).
Mecanismul septic apare simultan sau la cateva zile de la mecanismul toxic datorita patrunderii
streptococului in tesuturile vecine focarului primar (apar otite, sinuzite).
Mecanismul imun-alergic apare la 16-21 zile de boala, cand apar aticorpii fata de diferitele antigene
streptococice, titrul anticorpilor antieritrotoxici creste progresiv, atingand titrul protector maxim in a
patra-cincea saptamana.

11
Anticorpii antieritrotoxici asigura imunitatea specifica antiscarlatinoasa. Apar si alti anticorpi
(antistreptolizinele O ), (ASLO) – utilizati in diagnostic ca reactia anticorp-antigen, care determina
fenomene de tipul reumatism articular acut.
Manifestari clinice:
Incubatia este de 3-6 zile.
Debutul este brusc cu febra (38-39 grade C), frisoane, dureri faringiene si abdominale, varsaturi,
cefalee. Faringele este hiperemic, amigdalele sunt hipertrofice, intens hiperemice sau cu depozite
pultacee. Limba este saburala (acoperita cu un deposit albicios) si exista adenopatie satelita.
Perioada de stare se instaleaza in urmatoarele 48 de ore printr-un exantem si enantem bucal.
Exantemul debuteaza pe torace si radacina membrelor, generalizandu-se in urmatoarele 1-2 zile, dar
respectand fata, palmele si plantele. Eruptia este micropapuloasa, aspra pe fondul unui rash mai intens
la plicele de flexie, unde apare ca dungi violacee. Faciesul bolnavul pare “palmuit” (masca “Filatov”) cu
paliditate perioronazala si obraji congestivi. Exantemul dispare la digitopresiune, fiind usor pruriginos.
Tegumentele sunt calde, uscate, rugoase.
Enantemul este reprezentat de o angina eritematoasa “ in flacare” sau pultacee, cu adenopatie
submandibulara. Uneori angina este ulceronecrotita (angina Henoch). Limba, initial saburala, incepe
sa se exfolieze de la varf spre baza, pentru a fi complet rosie in a 6-a zi de boala. Papilele lingual
proemina –limba “zmeurie”. Se mentine febra, cefaleea, durerile abdominal.
Perioada de descuamatie incepe dupa 7-10 zile de boala. Rash-ul dispare, apare descuamatia.
Netratata, scarlatina duce la descuamare in lambouri, mai ales la degete, palme. Limba se reface dar
are aspect “lacuit”.
Forme clinice:
-Forma benigna
-Forma medie
-Forma grava: toxica, septic, toxico-septica.
Complicatiile :
Sunt de trei feluri:
-Imediate septice, in a 5-a saptamana sunt de vecinatate - adenite, rinite, otite, mastoidite, sinuzite,
si la distant – meningite, septicemii;
-Toxice, in prima saptamana ( nefrita in focar, miocardita, reumatism precoce), hepatice si nervoase;
-Tardive: imunologice, corespuzand complicatiilor poststreptococice (RAA).
-La distanta – bronhopneumonie, pleurezie, peritonita, nefrita.
Diagnosticul pozitiv se bazeaza pe date:
-clinice;

12
-epidemiologice;
-paraclinice (leucocitoza cu neutrofilie si cu eozinofilie), prezenta streptococului beta hemolitic in
exsudatul faringian, cresterea tardiva si inconstant a titului ASLO.
Diagnosticul diferential: dificil in forme benigna, se face cu alergodermiile, rubeola, infectiile cu
enterovirusuri, eruptia mononucleozica, exanteme stafilococice.
Prognosticul este favorabil si complicatiile sunt rare la cei tratati.
Bolnavul cu scarlatina se izoleaza obligatoriu in spital (boala cu declarare obligatorie).
Tratamentul
-etiologic urmareste asigurarea unei penicilinemii prin administratia de penicilina G in doza intre
800.000-3.000.000 U.I/zi, in functie de varsta, timp de 6 zile. Tratamentul se incheie cu o doza de
benzatinpenicilina (Moldamin) de 600.000 U.I. (copil) sau 1.200.000 U.I. (adult) doza repetata in a 14-
a si a 21-a zi de boala. Bolnavii alergici la penicilina se vor trata cu eritromicina in doza de 30-50
mg/kgc/zit imp de 10 zile.
Tratamentul simptomatic: antitermice, gargara cu musetel.
Tratament igieno-dietic: repaos la pat 7 zile, regim lactohidrozaharat in perioada febrile.
Profilaxia este aceeasi ca pentru orice infectie streptococica.

13