Modulul 19 - BOLI INFECȚIOASE ȘI NURSING SPECIFIC

ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ - CENTRUL DE STUDII „ȘTEFAN CEL MARE ȘI SFÂNT” RĂDĂUȚI
Clasa: II A, B, C
Profesor: Moloci Cristina
Noțiuni de bază în boli infecto - contagioase

Bolile infecto-contagioase (B.I) sau boli transmisibile - reprezintă acea stare anormală a organismului
censecință a pătrunderii și multiplicării unor germeni patogeni reprezentați de: bacterii, viruși, streptococi,
stafilococi, fungi și ricketsi, urmând modificări clinice evidente. 
Infecția – definește pătrunderea și multiplicarea germenilor patogeni în organismul gazdă, dar care nu
este urmată obligatoriu de producerea unei boli infecțioase, concludem astfel că infecția nu este un proces
sinonim cu al unei boli infecțioase. 
Caracterul contagios al acestor afecțiuni - contagiozitatea unei boli infecțioase reprezintă capacitatea
de extindere a bolii la persoane neprotejate și deci susceptibilitate (când organismul are imunitate scăzută) la
boală. Contagiozitatea bolii este în functie pe de o parte de cantitatea de germeni precum și de calea de
eliminare a acestora din organism.
Contaminarea – definește depunerea germenilor pe tegumente sau mucoase; Tot contaminare
definește și prezența germenului, fie în soluția de perfuzie incorect sterilizate, fie în alimente, fie în lapte, apă,
precum și în mediile de cultură. Factorii care produc boala infecțioasă sunt reprezentați de microorganisme
patogene sau germeni patogeni care sunt reprezentati de:
Viruși - virus variolic, virusi gripali, virus hepatic, virus HIV
Bacterii - care sunt microorganisme unicelulare și sunt grupate o multitudine de specii anaerobe și
aerobe
Ricketsii - sunt microorganise intermediare între viruși și bacterii care produc boli grave, se transmit
prin vectori la om.
Exemple: - tifosul exantematic, fungi patogeni (candida), protozoare patogene (trichinelo - spirazie),
metazoare patogene (tricomonas). Toate aceste microorganisme reprezintă agenți patogeni infecțioși și
reprezintă cauza primară indispensabilă a unei boli infecțioase.
Etapele procesului infecțios
1. Contaminarea – prezența germenilor pe mucoase și tegumente
2. Infecția- atașarea pe tegument și/sau mucoase a germenilor patogeni, multiplicarea lor și
pătrunderea în țesuturi
3. Boala - răspunsul organismului la infecție, manifestat clinic (aparent) sau inaparent (paraclinic).
Bolile infecto –contagioase (B.I) se clasifică după diverse criterii: 
1. După criteriul etiologic se împart în bacterioze (afectiuni produse de bacterii), viroze (de virusuri),
micoze, parazitoze, ricketioze, etc.

1
 Modulul 19 - BOLI INFECȚIOASE ȘI NURSING SPECIFIC
2. În raport cu tipul practic al bolii, clasificarea clinică le împarte în B.I – generale, locale, regionale.
A. Bolile generale - după modul lor de desfășurare, se împart în două categorii:
 Boli infecțioase generale ciclice
 Boli infecțioase generale aciclice (septicemiile)
Bolile infecțioase generale ciclice prezintă o evoluție regulată și se desfășoară după un tipar care
cuprinde mai multe perioade care se succed constant. Majoritatea bolilor infecțioase sunt ciclice.
Perioadele bolii infecțioase ciclice:
1. Perioada de incubație care definește timpul scurs din momentul infectant până la apariția primelor
semne de boală locale și generale. Această perioadă este considerată ca perioada clinică tăcută a bolii, în
raport cu durata perioadei de incubație bolile infecțioase se împart în trei categorii:
a) Boli cu incubație scurtă între 1-7 zile (gripa, scarlatina, toxiinfecțiile alimentare, etc)
b) Boli cu perioade de incubație medie 8-21 zile (hepatita A, rubeola, varicela, variola, tusea
convulsivă)
c) Boli cu incubație lungă sau foarte lungă (hepatita B 6 - 180 zile, TBC 4 - 6 săptamâni)
2. Perioada de debut sau de invazie a bolii care se caracterizează prin apariția semnelor clinice
nespecifice bolii
3. Perioada de stare a bolii caracterizată prin apariția manifestărilor esențiale ale bolilor respective
4. Perioada de declin și convalescență care atunci cand evoluția este favorabilă se caracterizează prin
scaderea și dispariția semnelor de boală. Perioada de convalescență poate fi etapa fie de reparare a leziunii cu
vindecarea bolii care poate fi completă sau incompletă, dar în această perioadă pot apare complicații,
recăderea bolii, vindecare prin infirmitate sau invaliditate, precum și cronicizarea bolii ceea ce denota în bolile
infecțioase o vindecare fără sterilizarea bacteriologică.
Starea de purtator de germeni  se întalnește la covalescenți după 3-6 luni de la o boală sau la subiecții
sănătoși care poartă germenul un anumit timp. Orice microorganism introdus în organismul gazdă, pe lângă
posibilitatea lui de multiplicare și de invadare a acestuia, mai are particularitatea, de a determina în
organismul gazdă formarea de anticorpi.
Anticorpii sunt o formă specifică a proteinelor sanguine, produse în țesuturile limfatice. Sunt capabile
să contracareze efectele antigenelor bacteriene sau ale toxinelor acestora.
Antigenele sunt substanțe bacteriene sau de altă natură, care, în anumite condiții pot stimula
producerea de anticorpi. Antigenele sunt foarte variate ca număr și structură.
 Bolile infecțioase generale aciclice (septice) - sunt reprezentate de septicemii, care constau în
afecțiuni cu prezența constantă a germenilor în sânge. Septicemia se desfășoară imprevizibil, neavând un curs
de evoluție. Agentul patogen pornește de la un focar de infecție, se răspândește pe cale limfatică, sanguină,

2
 Modulul 19 - BOLI INFECȚIOASE ȘI NURSING SPECIFIC
însămânțând astfel în diferite organe - rinichi, ficat, inimă, piele etc. Acesta reprezintă focarul septic
primar. Septicemia poate fi produsă de un spectru larg de stafilococi, streptococi, pneumococi B.
B. Bolile locale - în care agentul patogen rămâne cantonat la poarta de intrare (locul de pătrundere în
organism), în această zonă germenii se multiplică – tip - angină, abces, furuncul etc.
C. Bolile regionale - cuprind un teritoriu mai intins, de obicei aferent porții de intrare și afectează
înmod predilect vasele limfatice și ganglionii, fiind reprezentate de infecția tuberculoasă.
3. Criteriul epidemiologic în care bolile infecțioase sunt clasificate în raport cu locul de pătrundere a
germenilor în organism cunoscut drept poarta de intrare precum și de modul de transmitere. În raport cu
acestea se cunosc:
 Boli aerogene: poarta de intrare - aparatul respirator, transmiterea se face pe calea aerului
 Boli digestive: poarta de intrare - calea gastrointestinală, transmiterea prin apă, alimente, mâini
murdare
 Boli infecțioase prin contact direct pe cale cutanată sau mucoasă
 Zoonozele care definesc afecțiuni ce provin de la animal la om și care se transmit pe diferite căi
aerogene, digestive, etc.
4. Criteriul în raport cu evoluția bolii și se cunosc boli infecțioase acute, subacute și cronice
5. Criteriul practic după modul de desfășurare al bolii și se împart în boli generale sau sistemice și
boli locale.
Mecanisme de apărare față de infecții
1. Imunitatea nespecifică generală, rezultă din acțiunea factorilor naturali care împiedică pătrunderea
germenilor în organism, asigură distrugerea lor sau inactivarea produselor lor nocive. Ea este asigurată de
bariera cutanată și a mucoaselor, de fagocitoză, de substanțele antimicrobiene și antitoxice din umori, de
aciditatea gastrică, etc. este înnăscută și dobândită de-a lungul vieții.
2. Apărarea specifică se referă la o anumită infecție, fiind condiționată de prezența anticorpilor, ca
urmare a trecerii prin boală sau a unei imunizări artificiale active (vaccinare).
Imunitatea naturală poate fi înnăscută, fiind o consecință a moștenirii de anticorpi materni transferați
transplacentar, asigurând protecție specifică primelor luni de viață. Ea poate fi caștigată ca urmare a trecerii
printr-o  infecție tipică sau atipică.
În apărarea antiinfectioasă, un rol decisiv îl are sistemul imun cu cele 2 componente, reprezentate prin
2 tipuri de limfocite: Limfocite T- acțiune citotoxică și Limfocite B care secretă anticorpi sub formă de
imunoglobuline.
Surse de agenți patogeni
1. Omul bolnav, covalescent, purtător de germeni. Covalescentul, ca izvor de infecție, este  acel bolnav
care nu realizează vindecarea biologică și deci continuă să găzduiască și să disemineze agenti patogeni.

3
 Modulul 19 - BOLI INFECȚIOASE ȘI NURSING SPECIFIC
2. Ca izvor de infecție, animalele și păsările, sunt fie bolnave, fie purtătoare de diferiți agenți patogeni.
Bolile asfel produse se numesc zoonoze. Ca sursă de infecție sunt considerate: animalele sălbatice și
domestice, păsările, artropodele.
Căile de transmitere
După eliminarea sa de catre sursa generatoare, agentul patogen parcurge un drum, mai lung sau mai
scurt, până întalnețte organismul receptiv pentru a-l contamina.
1. Calea aerogenă – reprezintă modalitatea de răspândire a unui număr mare de boli (majoritatea
bolilor eruptive, majoritatea infecțiilor virale și bacteriene ale aparatului respirator, unele infecții bacteriene și
virale ale SNC).
2. Calea digestivă –de la sursa de infecție, germenii se răspândesc în mediul înconjurător prin materii
fecale, urină sau alte produse patologice, putând contamina alimentele și apa. Mâinile murdare constituie o
altă cale de transmisie.
3. Calea sexuală – reprezintă calea de transmitere a unor boli transmisibile venerice, acestea apărând
la partenerii sexuali a celor bolnavi.
4. Calea transcutanată – leziunile tegumentare, arsurile, prezintă porți de intrare a unor multitudini
de germeni, care dau infecții localizate, dar care pot degenera în infectii sistemice.
5. Alte căi de transmitere: - parenterală (prin instrumente medicale nesterile)
                                             - prin transfuzii de sânge
                                             - prin alăptare
Receptivitatea - starea organismului  care nu-i conferă acestuia posibilități de a învinge o agresiune
microbiană, parazitară sau fungică, declanșându-se asfel boala. Receptivitatea ține de particularitățile genetice
individuale, vârstă, sex, stări patologice.

4
 Modulul 19 - BOLI INFECȚIOASE ȘI NURSING SPECIFIC
1. Semnele și simptome prezente în afecțiuni infecto - contagioase

Diagnosticul unei boli infecțioase rezultă din totalitatea datelor clinice colaborate cu datele de
laborator și cu datele epidemiologice - examenul clinic urmărește evidențierea modificărilor din cursul bolilor
infecțioase, modificările produse atât local cât și general.
1.1 . Semnele locale. Leziuni la nivelul tegumentelor și mucoaselor.
În multe boli infectioase apar modificări de aspect și culoare la nivelul tegumentelor și mucoaselor.
Aceste modificări sunt denumite cu un termen generic – erupții.
Examenul clinic al bolii urmărește evidențierea modificărilor produse atât local cât și general.
Modificările de la nivelul tegumentelor în bolile infecțioase sunt cunoscute sub denumirea de exantem, iar
modificările de la nivelul mucoaselor sunt enantem infecțios. Modificările cutanate (exantemul infecțios)
cuprind modificări de culoare, care sunt consecința unui proces congestiv inflamator. Elementele constitutive
ale erupțiilor sunt denumite leziuni elementare: macula, papula, nodulul, vezicula, bula, flictena, pustula,
ulceratia, scuama, crusta. 
Leziunea elementară produsă prin modificările culorii este macula sau pata care poate fi sub aspect de
paloare, cianoză, icter, gălbuie, are aspect eritematos de culoare roză sau violacee. Este consecința procesului
inflamator de la nivelul tegumentului, fara alte schimbări (de relief sau consistență). Poate fi pigmentară sau
vasculară.
 Macula pigmentară este o modificare permanentă a colorației pielii, datorită unei distribuții
anormale a pigmentului melanic. Poate fi hiperpigmentară, datorită unui exces de melanină (nevi pigmentari,
cloasma gravidelor, efelide: pistrui), sau hipopigmentară, prin diminuarea sau chiar lipsa pigmentului melanic
(albinism, vitiligo).
 Macula vasculară este o modificare tranzitorie a colorației pielii datorită unui aflux de
sânge. Pot fi hiperemice (congestive) sau purpurice.
Ca modificare cutanată se înscrie și leziunea elementară solidă, caracterizată printr-o constituție dură,
care nu conțin lichid, se prezintă ca o ridicătură circumscrisă a pielii, cu diametrul cuprins între 1 si 5 mm, nu
lasă cicatrice după eliminare și sunt cunoscute drept papula. În cadrul leziunilor elementare solide se poate
întalni și tuberculul, caracterizat printr-o ridicatură rotundă de mărimea unei boabe de mei până la mărimea
unei alone, cu o evoluție lentă, prezent în special în sifilis. Goma - este o formațiune nodulară specifică
sifilisului terțiar.
O altă leziune elementară cutanată care conține lichid, fiind cea mai frecventă din bolile infecțioase
este vezicula. Reprezintă o colecție cu serozitate clară, cricumscrisă, frecventă în varicelă, variolă, etc.
Leziunea similară veziculei, dar cu conținut purulent, este pustula (o ridicătură a epidermului).

5
 Modulul 19 - BOLI INFECȚIOASE ȘI NURSING SPECIFIC
Leziunile prin solutii de continuitate sunt rezultatul unor procese inflamatorii sau traumatice care
determină distrugerea țesutului. Astfel de leziuni sunt ulcerația caracterizată prin pierdere de substanță care
poate interesa numai epidermul sau poate interesa toate straturile tegumentare, lasă cicatrice.
Deșeurile cutanate reprezintă formațiuni, consecință a acumulării la suprafața pielii de
secretii patologice. În această categorie se include crusta, care se formează pe suprafața epidermului în urma
uscării unor secreții patologice cum ar fii serozitatea, puroi, sânge; crusta apare ca o faza de evoluție a
veziculelor, pustulelor și a ulcerațiilor.
Purpura este rezultatul transvazării sângelui în derm. Petele sunt de culoare roșie vie. În raport cu
dimensiunea lor distingem:
- petesii – leziuni punctiforme hemoragice
- echimoze - pete hemoragice intinse
Nodulul este o leziune cu continut solid, avand diametrul mai mare de 5 mm.
Vezicula este o mica ridicatura epidermica cu diametrul de 1-3 mm, de obicei rotunda, cu continut
lichidian (clar, tulbure, hemoragic).
Bula (flictena) este o ridicatura a epidermului, rotunda sau ovala, cu continut lichidian avand
dimensiuni mai mari decat vezicula (de la un bob de mazare la un ou); continutul poate fi clar, tulbure sau
hemoragic.
Eroziunea este o pierdere substantiala de substanta, interesand numai epidermul. Nu lasa cicatrice,
survine in urma evolutie veziculelor, pustulelor si bulelor.
Fisura – lipsa liniara de substanta ce apare in jurul orificiilor naturale sau la nivelul pliurilor.
Ragada – lipsa liniara de substanta, adesea profunda, in jurul orificiului bucal.
Scoama – lamele cornoase care se detaseaza de pe suprafata pielii; pot fi fine (aspect de tarate),
lameloase sau sub forma de lambouri mari.
Escara și sfacelul - rezultă din necrozarea unei părți limitate a pielii. Leziunea este de culoare neagră
și se elimină din piele  lăsând o ulcerație. Aceasta modificare cutanată pooate fi localizată dar poate fi și
erupție generalizată.
Modificările mucoaselor din bolile infecțioase cronice reprezentate de enantem - aceste modificari
sunt foarte utile în diagnosticul bolilor infecțioase și o manifestare frecventă o constituie anginele, aceste
modificări pot fii însoțite de o serie de semne particulare ceea ce facilitează diagnosticul bolii, așa cum se
întamplă în scarlatină, rujeolă etc. (Se cunosc diverse tipuri de enanteme - enantemul scarlatinos din rujeola).
1.2. Semnele generale determinate în bolile infecțioase
În cadrul bolilor infecțioase se descriu diferite semne și simptome, unele cu caracter general, întalnite
în majoritatea bolilor infecțioase (febră, astenie, inapetență), altele caracteristice doar unei anumite boli sau
grup de boli (disfagie, tenesme, disurie etc.).

6
 Modulul 19 - BOLI INFECȚIOASE ȘI NURSING SPECIFIC
1. Febra (pirexia) este creșterea din cauze patologice a temperaturii corpului peste valorile normale,
simptom obișnuit al bolilor infecțioase, asociat cu senzația de frig, tremurături, transpirații, jenă musculară în
special la mușchii gambei, cefalee, tulburări nervoase, adinamie, iritabilitate, convulsii (la sugar fiind
cunoscute convulsiile termice).
Deși febra constituie un semn obișnuit al bolilor infecțioase, se cunosc o serie de excepții precum lipsa
febrei în hepatita virală, în forme ușoare de boală, în forme deosebit de grave de boală cum este cazul
septicemiilor, febrei, comei infecțioase, afecțiuni care determină prabușirea mijloacelor de apărare, scăzând
imunitatea organismului. 
În functie de valorile temperaturii, se disting urmatoarele grupe de febră:
- subfebrilitate – 37 - 38°C
- febră moderata – 38 - 39°C
- febră ridicata -39-41°C
- hiperpirexie – peste 41°C
2. Dispneea reprezintă dificultatea de a respira, bolnavul acuzând o sete imperioasă de aer.
După modul de apariție, dispneea poate fi:
 dispnee de repaus - apare în special la bolnavii cardiovasculari
 dispnee de decubit - apare la bolnavii pulmonari și cardiaci în poziție culcată
 dispnee de efort - este consecinta efortului și poate fi fiziologică (atunci când respirația după un
anumit timp revine la normal) 
ORTOPNEEA reprezintă imposibilitatea bolnavului de a respira în poziție culcată, ceea ce îl obligă să se
așeze în șezut. După frecvența dispneei se cunosc:
 tahipneea (creșterea frecvenței respiratorii)
 bradipneea (scăderea frecvenței respiratorii) caracteristică astmului bronșic.
Frecvența respiratorie normală este de 15-18 respirații pe minut .
3. Cefaleea – definește durerea resimțită la nivelul extremităților cefalice, iar în raport cu mecanismul
de declanșare se clasifică în:
 cefalee vasculară - care apare în timpul febrei
 cefalee de cauză inflamatoare, secundară proceselor inflamatorii la nivelul meningelui dar și de la
nivelul nervilor cefalici prin nervite
 cefaleea secundară care apare în infecții otice, sinuzite etc.
4. Tusea reprezintă un act reflex nervos automat, act reflex de apărare prin care se elimină secreția
acumulată în exces. Din punct de vedere etiologic, originea cea mai frecventă este respiratorie și anume
laringeană, traheală. După rezultatul tusei, se cunosc 2 mari tipuri:

7
 Modulul 19 - BOLI INFECȚIOASE ȘI NURSING SPECIFIC
 tusea productivă umedă - care este urmată de eliminarea de spută și care relevă o afecțiune bronșică
 tusea seacă sau iritativă - fără producție de spută și care indică de regulă o iritație pleural
Una dintre cele mai grave manifestări ale bolilor infectioase este șocul septic infectios - care apare în
septicemii și care este consecința pătrunderii bruște în sânge a unei cantități mari de germeni patogeni, dar și a
unor toxine, ceea ce determină o irigare insuficiență a țesuturilor.

Manifestări respiratorii
 Rinoree – secreție nazală seroasă, mucoasă sau purulentă
 Disfagie –dificultate în înghițirea lichidelor, alimentelor.
 Odinofagie – durere la înghițire.
 Disfonie (răguseală) - modificarea vocii, interesând timbrul și intensitatea.
 Tirajul – contracția mușchilor inspiratori, pentru a crește presiunea negativă intratoracică și a
permite o pătrundere mai ușoară a aerului prin orificiul glotic; se obiectivează prin accentuarea fosei
supraclaviculare, adâncitea regiunii supraclaviculare, a spațiilor intercostale și a regiunii epigastrice.
 Cornajul – zgomotul produs în inspir (uneori și la expir), la trecerea aerului prin laringe al cărui
lumen a fost micșorat printr-un proces inflamator.
 Dispneea – modificarea ritmului și amplitudinii mișcărilor respiratorii; subiectiv, se traduce prin
senzația ,,lipsei de aer”, și se datorează scăderii oxigenării țesuturilor și creșterii concentrației de CO2 în
sânge.
 Polipneea – este accelerarea ritmului respirator.
 Tusea  - expulzarea violentă și sonoră a aerului intrapulmonar; reprezintă o reacție a organismului
pentru eliminarea secrețiilor patologice din căile respiratorii (mucus, puroi, sânge).
 Expectorația – evacuarea sputei din arboreal traheobronsic; sputa este un produs patologic
constituit din secreția glandelor seroase și mucoase ale epiteliului respirator, din exudatul provocat de
inflamația bronhiilor și alveolelor și din cele descuamate, leucocite, germeni; sputa poate fi: mucoasă (culoare
alburie), mucopurulentă (culoare galbenă), purulentă, sanguinolentă.
 Vomica  - evacuarea bruscă a conținutului patologic (puroi, chist hidatic) de la nivelul pulmonului.
 Hemoptizia  - expectorația sângelui.

Manifestări cardiovasculare
 Tahicardia –accelerarea frecvenței cardiace peste limitele fiziologice.
 Bradicardia – reducerea frecvenței cardiace sub 60 bătăi/minut.
 Hipotensiune arterială – scaderea tensiunii arteriale sistolice sub 100mmHg si sub 6ommHg cea
diastolică.

8
 Modulul 19 - BOLI INFECȚIOASE ȘI NURSING SPECIFIC

Manifestări digestive
 Inapetența – lipsa poftei de mâncare
 Greața – senzația de a vărsa.
 Vărsatura – expulzarea violentă  a conținutului stomacului.
 Hematemeza – eliminarea prin vărsătura a unei cantități mari de sânge.
 Meteorismul – creșterea conținutului gazos al intestinului.
 Borborisme – zgomote produse în abdomen prin deplasarea gazelor în tubul digestiv.
 Colica intestinală – este o durere cu caracter acut, care survine intermitent, în crize, prin distensia
pereților intestinali.
 Tenesme rectale -  senzație dureroasă de defecare fără eliminare de materii fecale.
 Diareea - este eliminarea frecventă de materii fecale de consistență redusă.

Manifestări renale
 Oliguria – scaderea diurezei sub 800ml/24 ore.
 Anuria – scăderea diurezei sau reducerea ei sub 50 ml/24 ore.
 Polakiuria – micțiuni frecvente și în cantitate mică.
 Disuria - emisiune dificilă a urinii (usturime).

Manifestări ale sistemului nervos

 Obnubilarea – tulburare a conștienței, afectând claritatea; percepțiile sunt îngreunate, reacțiile
încete, lentoare psihomotorie.
 Coma – este o pierdere de diverse grade a stării de conștiență. Gradul de profunzime al comei se
poate stabili în funcție de reactivitatea la stimuli dureroși, reflexe, tonus, starea aparatului circulator și
respirator.