Modulul 19 - Boli infecțioase și nursing

specific
Noțiuni de bază în boli infecto-contagioase
Bolile infecto-contagioase (boli transmisibile) stare anormală a
organismului consecință pătrunderii și multiplicării unor germeni
patogeni

Infecția pătrunderea și multiplicarea germenilor patogeni în

organismul gazdă, dar care nu este urmată obligatoriu de producerea
unei boli infecțioase

boala infecțioasă ≠ infecție

Caracterul contagios capacitatea de extindere a bolii la persoane
neprotejate (imunitate scăzută)

Contaminarea depunerea germenilor pe tegumente/mucoase; sau

prezența germenilor
 în soluția de perfuzie incorect sterilizată
 în alimente
 în lapte
 în apă
 în mediile de cultură
 Care sunt germenii patogeni?

viruși bacterii ricketsii

fungi streptococi stafilococi

 Etapele procesului infecțios:

1
Contaminarea

2
Infecția

3
Boala
 Clasificarea bolilor infecto-contagioase
1. După criteriul etiologic: bacterioze
viroze
micoze
parazitoze
ricketioze etc.
I. ciclice
2. În raport cu tipul practic al bolii: A. boli generale
B. boli locale II. aciclice (septicemiile)
C. boli regionale
 A.I Bolile infecțioase generale ciclice

prezintă o evoluție regulată și se desfățoară după un tipar care cuprinde

mai multe perioade care se succed constant
1. Perioada de incubație
 Boli cu incubație scurtă între 1-7 zile (gripa, scarlatina,
toxiinfecțiile alimentare etc.)
 Boli cu perioade de incubație medie între 8-21 zile (hepatita A,
rubeola, varicela, variola, tusea convulsivă)
 Boli cu incubație lungă sau foarte lungă (hepatita B 6
săptămâni-6 luni, TBC 4-6 săptămâni)
2. Perioada de debut sau de invazie
3. Perioada de stare a bolii
4. Perioada de declin sau convalescență
Starea de purtător de germeni – se întâlnește la convalescenți după 3-6
luni de la o boală sau la subiecții sănătoși care poartă germenul un anumit
timp

Anticorpii – formă specifică a proteinelor sanguine, produse în țesuturile

limfatice. Sunt capabile să contracareze efectele antigenelor bacteriene sau
ale toxinelor acestora

Antigenele – substanțe bacteriene sau de altă natură, care, în anumite

condiții pot stimula producerea de anticorpi. Antigenele sunt foate variate
ca număr și ca structură
 A.II Bolile infecțioase generale aciclice

Septicemii Se desfășoară
imprevizibil

Agentul patogen se
răspândește pe cale
limfatică, sanguină,
însămânțând și alte
organe (rinichi, ficat,
inimă, piele etc.)
 B. Bolile infecțioase locale

Agentul patogen rămâne cantonat la poarta de intrare, loc unde se

multiplică angină, abces, furuncul etc.

C. Bolile infecțioase regionale

Cuprind un teritoriu mai întins afectând vasele limfatice și ganglionii

(infecția turebculoasă)
3. După criteriul epidemiologic: boli aerogene
boli digestive
boli infecțioase prin contact direct
zoonoze

4. În raport cu evoluția bolii: acute

subacute
cronice

5. După modul de desfășurare al bolii: boli generale (sistemice)

boli locale
 Mecanisme de apărare față de infecții
Imunitatea nespecifică – nu
depinde de o recunoaștere
specifică a structurilor străine.
Factorii naturali împiedică
pătrunderea germenilor în
organism, asigură distrugerea
lor sau inactivarea produselor
lor nocive
Imunitatea – suma
tuturor mecanismelor
de apărare naturală ce
protejează individul de
agresiunea agenților Imunitatea specifică – se referă
patogeni
la o anumită infecție, fiind
condiționată de prezența
anticorpilor ca urmare a trecerii
prin boală sau a unei imunizări
artificiale active (vaccinare)

!Imunitatea naturală poate fi înnăscută sau

câștigată!
Surse de agenți patogeni: omul (bolnav, convalescent, purtător de germeni) și animalele și păsările (bolnave, purtătoare
de diferiți agenți patogeni)
 Calea aerogenă Calea digestivă

Parenterală,
transfuzii, alăptare CĂI DE TRANSMITERE

Calea sexuală
Calea transcutanată

Ce reprezintă receptivitatea organismului?

 Semne și simptome prezente în afecțiuni infecto-contagioase
A. Semne locale

Erupțiile – modificări de aspect și culoare la nivelul tegumentelor

(exantem infecțios) și mucoaselor (enantem infecțios)

Leziuni elementare – elementele constitutive ale erupțiilor (macula,

papula, nodulul, vezicula, bula, flictena, pustula, ulcerația, scuama,
crusta)
 Leziuni elementare produse prin modificări de colorație a tegumentului,
fără modificări ale reliefului
Macula (pata) reprezintă o leziune elementară produsă prin modificările
culorii.
Aspect: paloare, cianoză, icter, gălbuie, aspect eritematos roz sau violaceu
Macula -> pigmentară (hiperpigmentară sau hipopigmentară)
-> vasculară
 Leziuni elementare cu conținut solid
Papula reprezintă o leziune elementară solidă, caracterizată printr-o
constituție dură, care nu conține lichid. Nu lasă cicatrice după eliminare.
Aspect: ridicătură circumscrisă a pielii, diametrul=1-5 mm.

Nodulul reprezintă o leziune elementară solidă,

având diametrul mai mare de 5 mm.

Alte exemple: tuberculul, goma.

 Leziuni elementare cu conținut lichid
Vezicula reprezintă o leziune elementară cu conținut lichid, fiind cea mai
frecventă în bolile infecțioase (varicelă, variolă etc.).
Aspect: colecție cu serozitate clară, circumscrisă.

Bula (flictena) reprezintă o leziune elementară cu conținut lichid, ce poate

fi clar, tulbure sau hemoragic.
Aspect: ridicătură a epidermului, rotundă sau ovală.
!Bula (flictena)>Vezicula
Pustula reprezintă o leziune elementară cu conținut lichid purulent.
 Leziuni elementare prin soluții de continuitate
Ulcerația reprezintă o leziune elementară prin soluții de
continuitate caracterizată prin pierderea de substanță
ce poate interesa doar epidermul sau toate straturile
tegumentare (lasă cicatrici).
Eroziunea este o leziune elementară prin soluții de continuitate, o pierdere
substanțială de substanță, interesând numai dermul. Nu lasă cicatrice.
Survine în urma evoluției veziculelor, pustulelor și bulelor.
Fisura reprezintă o leziune elementară prin soluții de continuitate ce apare
în jurul orificiilor naturale sau la nivelul pliurilor.

Ragada reprezintă o leziune elementară prin soluții de continuitate, adesea

profundă, în jurul orificiului bucal.
 Deșeuri cutanate
Crusta (deșeuri cutanate) reprezintă o formațiune
la suprafața epidermului ce rezultă din uscarea unor
secreții patologice (serozitate, puroi, sânge).Apare ca
o fază de evoluție a veziculelor, pustulelor și ulcerațiilor.
Escara și sfacelul (deșeuri cutanate) rezultă din
necrozarea unei părți limitate a pielii. Leziunea
este de culoare neagră și se elimină din piele
lăsând o ulcerație.
Scuama (deșeuri cutanate) se prezintă sub formă de lamele cornoase ce se
detașează de pe suprafața pielii (fine, lameloase, sub formă de lambouri
mari).
 Leziuni vasculare la nivelul pielii
Purpura reprezintă o leziune vasculară și este rezultatul transvazării
sângelui în derm. Apare sub formă de peteșii (leziuni punctiforme
hemoragice) și echimoze (pete hemoragice întinse).
Aspect: pete de culoare roșie vie.
B. Semne generale
1. Febra (pirexia) reprezintă creșterea, din cauze patologice, a
temperaturii corpului peste valorile normale.
Excepții:
în hepatita virală
În forme ușoare de boală
În forme de boală deosebit de grave (septicemii, coma infecțioasă)

Grupe de febră:
- Subfebrilitatea (? ֯C)
- Febra moderată (? C ֯ )
- Febra ridicată (? ֯C)
- Hiperpirexia (? ֯C)
2. Dispneea reprezintă dificultatea de a respira, bolnavul acuzând o sete
imperioasă de aer.
După modul de apariție distingem:
dispneea de repaus (bolnavii cardiovasculari)
dispneea de decubit (apare la bolnavii pulmonari și cardiaci în poziție
culcată)
dispneea de efort (poate fi fiziologică)
Ortopneea – imposibilitatea bolnavului de a respira în poziție culcată, ceea
ce îl obligă să stea în șezut
După frecvența dispneei distingem:
 tahipneea (creșterea frecvenței respiratorii)
 bradipneea (scăderea frecvenței respiratorii)
3. Cefaleea definește durerea resimțită la nivelul extremităților cefalice.
În raport cu mecanismul de declanșare distingem:
 Cefaleea vasculară (apare în timpul febrei)
Cefaleea de cauză inflamatoare (secundară proceselor inflamatorii la nivelul meningelui
dar și de la nivelul nervilor cefalici)
 Cefaleea secundară (în infecții otice, sinuzite etc.)

4. Tusea reprezintă un act reflex nervos automat, act reflex de apărare prin care se elimină
secreția acumulată în exces.
După rezultatul tusei distingem:
 tusea productivă umedă (este urmată de eliminarea sputei și relevă o afecțiune bronșică)
 tusea seacă sau iritativă (fără producție de spută și relevă o iritație pleurală)
Manifestări Manifestări Manifestări digestive Manifestări renale Manifestări ale
respiratorii cardiovasculare sistemului nervos
Rinoree Tahicardia Inapetența Oliguria Obnubilarea
Disfagie Bradicardia Greața Anuria Coma
Odinofagie Hipotensiunea Vărsătura Polakiuria
arterială
Disfonie Hematemeza Disuria
Tirajul Meteorismul
Cornajul Borborisme
Dispneea Colica intestinală
Polipneea Tenesme rectale
Tusea Diareea
Expectorația
Vomica
Hemoptizia