INFECŢIA ÎN

CHIRURGIE
 INFECTII IN CHIRURGIE
Exista o microflora normala a fiecarui organism cu rol
important in mentinerea sanatatii.Relatiile intre aceasta
flora si organism sunt:
-de simbioza –convietuire utila atat gazdei cat si germenilor.
-de comensualism – germenii depind de gazda nutritional,
fara a-i crea prejudicii.

Relatia de comensualism este labila, in sensul ca, in

anumite situatii, germenii pot deveni microorganisme
patogene (germeni conditionat patogeni).

Microorganismele patogene sunt acelea care patrund in

organismul-gazda, unde se multiplica generand tulburari
functionale si/sau morfologice – boli infectioase.
 INFECTII IN CHIRURGIE
Contaminare = prezenta a microorganismelor
bacteriene patogene pe suprafetele epiteliale
ale organismului

Starea de infectie apare in conditiile depasirii

posibilitatilor de aparare ale organismului si
apar modificarile functionale si/sau
morfologice.
ETIOLOGIE
Agentii cauzali ai infectiilor sunt reprezentati
de:
-virusuri
-chlamidii
-micoplasme
-rickettsii
- bacterii
- fungi
- protozoare
- metazoare
INFECTII IN CHIRURGIE
 Organismul uman dispune de o serie
de mijloace de aparare :
- nespecifice

- specifice.
 APARAREA NESPECIFICA
1.Epiteliul de suprafata, cu caracteristicile sale:
*Integritatea anatomica a tegumentelor si mucoaselor – este
prima conditie si cea mai importanta impotriva agresiunii
microbiene.
*Existenta in mod natural a punctelor slabe, pe unde pot
patrunde si se pot multiplica bacteriile(porti de intrare),
reprezentate de:
- Foliculii pilosi
- Orificiile glandelor sudoripare
- Orificiile glandelor sebacee
*Autosterilizarea tegumentului si mucoaselor realizata prin
procesul de descuamare continua si prin ph-ul acid
*La nivelul mucoaselor, in secretiile naturale, exista substante
cu efect bactericid: lizozim, imunoglobulinaA
*Unele mucoase au in structural or cili, care ajuta la
eliminarea bacteriilor odata cu secretiile.
*Prezenta germenilor saprofiti.
 APARAREA NESPECIFICA
2.Fagocitoza – prin acest proces sunt incorporate si distruse
diverse particule straine si microorganisme patogene.
Celulele cu rol fagocitar sunt:
fixe – histiocitele
circulante: - granulocitele
- monocitele
3.Sistemul complement- reprezentat de proteine plasmatice
aflate in stare inactiva. Acest sistem are ca roluri:
a.liza microorganismelor
b.stimularea formarii de anticorpi.

4.Interferonul – este o glicoproteina naturala elaborata de

celulele contaminate cu virus sau prin actiunea
endotoxinelor bacteriene.
 APARAREA NESPECIFICA
5.Procesul inflamator – reprezinta o reactie de aparare
nespecifica locala in fata agresiunii microbiene, la care
participa intreaga microcirculatie locala si toti factorii
circulanti si tisulari. Astfel, sub actiunea toxinelor
bacteriene si a mediatorilor chimici(histamine,
serotonina, Kinina, prostaglandine), apare o vasodilatatie
locala si o crestere a permeabilitastii capilarelor, plasma
si leucocitele vor trversa endoteliul vascular, realizand o
aglomerare locala de macrofage, proteine plasmatice,
factori umorali, cu rol antibacterian.
! Inflamatia reprezinta prima reactie de aparare. Daca este
depasita, intervine a 2-a bariera de aparare, realizata
de vasele limfatice si ganglionii regionali.Daca este
depasita si aceasta etapa, germenii patrund in torentul
sangvin, infectia se generalizeaza si in acest moment
intervin mecanismele imunitatii celulare si umorale.
 APARAREA SPECIFICA
Este asigurata de :
- imunitatea umorala
- imunitatea celulara
1.Imunitatea umorala – se realizeaza prin
producerea de anticorpi specifici fata de antigenele
diferitelor microorganisme.Anticorpii fac parte din
grupul imunoglobulinelor.

2.Imunitatea celulara - se realizeaza prin

-producerea de limfokine
-distrugerea celulelor purtatoare de antigen de catre
limfocitele T citotoxice
-prin actiunea celulelor Tk (killer)
 INFECTIA - generalitati
INFECŢIA= Ansamblul tulburărilor funcţionale şi
almodificărilor lezionale, locale şi sistemice,
produse de reacţia organismului la pătrunderea şi
înmulţirea germenilor patogeni.
Amploarea manifestarilor infectiei este functie de:
- agentul infectios – si caracterele lui de
agresiune:
- virulenta
- invazivitatea
- toxicogeneza
- patogenitatea
- doza infectanta
- organismul gazda- cu posibilitatile lui de
rezistenta si aparare
Acesti factori dicteaza gravitatea bolii.
 Infecţii chirurgicale
Răspunsul organismului la infecţie
 Este în mod normal inflamaţia

 Poate fi

- răspuns inflamator sistemic (infecţii medicale)

- răspuns inflamator local (infecţii chirurgicale)
 Depinde de:

 Agentul (agenţii) infecţios(i)

 Reactivitatea organismului

 Condiţiile de la poarta de intrare(soluţie de

continuitate, apărare locală, masivitatea
contaminării, etc)
 INFECŢIA CHIRURGICALĂ
INFECŢIA CHIRURGICALĂ= Totalitatea acelor
infecţii ce pot fi influenţate prin tratamentul chirurgical,
aplicat la nivelul unde se manifestă procesul infecţios
= puroi .
Caracteristici:
Focarul infecţios este evident la examenul clinic
In evolutia infectiei se formează puroi
Are caracter invaziv
Focarul necesită incizie, debridare, drenaj,
asociat cu tratament medical
 ETIOPATOGENIE
Cauzele determinante:

 Germeni infecţiosi din mediul extern ( aer, apă, obiecte )=

infecţie exogenă

 Germeni infecţioşi din flora bolnavului = infecţie autogenă

Calea de pătrundere

a) directă – când plaga ia contact direct cu germenii din mediu,

cavităţi septice, tegumente, haine, instrumente nesterile

b) indirectă – germenii fiind vehiculaţi hematogen, limfatic, de-a

lungul unor interstiţii,fascii,
Agenţii infecţioşi - diversi
Patogeni :
 Bacterii :
- aerobi gram+: Streptococi, Stafilococi, etc
- aerobi gram-: E. coli, Klebsiella
-anaerobi: Bacteroides, Clostridium,
Peptostreptococi
 Condiţonat patogeni :

- Bacterii -Pseudomonas aeruginosa, Seratia

- Fungi – Candida, Nocardia, Actinomices
Tipuri de germeni ce pot produce infecţii chirurgicale :

Coci aerobi sau anaerobi, gram pozitivi sau negativi

Bacili aerobi sau anaerobi, gram pozitivi sau negativi, izolaţi sau în
asociaţie
 FACTORI FAVORIZANŢI:
GENERALI
- stări patologice congenitale - agranulocitoză
- dobândite , tare organice :
- Anemia
- Diabetul zaharat
- Hipogammaglobulinemiile
- Insuficienţă hepatică, renală
- Tratamente imunosupresoare
- SIDA, hemopatii maligne
- vârstele extreme

LOCALI – favorizează infecţiile: traumatisme diverse, corpi sau

material străin în plăgi, tuburi de dren,tesuturi ischemiate, etc.
Infectiile chirurgicale
Răspunsul imun
Imunitate nespecifică:
- celulară – leucocite, fibroblaste(mai puţin)
- umorală – complement, lizozim
Imunitate specifică:
- celulară – limfocite B/T, macrofage
- umorală - anticorpi
Mecanisme de răspândire a infecţiei în organism
- Difuzia axială, interstiţială, din aproape în aproape
- Calea limfatică - prin reţeaua de vase limfatice şi ganglioni
- Calea sanguină
- De-a lungul unor structuri anatomice – fascii, muşchi, etc.
- Prin intermediul unor lichide biologice normal sterile –
LCR, lichid peritoneal, pleural, pericardic
Rezistenţa organismului

Cuprinde totalitatea mijloacelor specifice şi nespecifice,

a căror activitate reunită realizează capacitatea de

apărare în faţa agresiunii.

Prima linie de apărare = pielea sănătoasă care

acţionează prin:

Integritate

Concentraţia de NaCl
 Infectia chirurgicala - clinica
Se manifestă prin semne locale şi generale în raport de natura,
virulenţa germenilor şi reactivitatea organismului.
SEMNE LOCALE: - Roşeaţa ( rubor ) – apare precoce,
vasodilataţie locală,staza,e evidenta in localizarile superficiale
- Căldura ( calor ) – vasodilataţie , activarea fluxului sanguin,
activitate metabolica intensa
- Tumefacţia ( tumor ) – crestere in volum = exudat,edem -
godeu
- Durerea ( dolor ) – excitarea terminaţiilor nervoase
- Functio lesa –lezarea funcţiei -reducerea capacitatii
functionale unui
segment sau organ, pozitii antalgice
Fluctuenta- palpare bidigit.-senzatie de lichid care se misca-puroi
SEMNE REGIONALE:
 Limfangită – inflamatia vaselor limfatice
 Adenita sau adenoflegmon – instalarea şi agravarea infecţiei în
nodulii (ggl.) limfatici
SEMNE GENERALE:
 Febra-ascensiunea termică – poate depăşi 40°C ca răspuns la
acţiunea toxinelor şi antigenelor
 Frisonul – in forme grave -insoteste febra -determinat de ag.
patogen,revarsat in circulatie
 Tahicardia - concordantă cu febra
 Tahipneea,
 Alterarea stării generale (astenie, adinamie, inapetenţă, cefalee,
deshidratare, facies, etc. )
 Alte semne ( icter, erupţii cutanate, dispnee, etc. )
Clasificarea infectiilor chirurgicale
a) DIN PUNCT DE VEDERE EVOLUTIV:
 Acute: evoluţie rapidă, debut brusc, semne clinice
generale zgomotoase şi necesită tratament de urgenţă
 Cronice: simptomatologie mai ştearsă şi evoluţie mai
trenantă
b) DUPĂ ÎNTINDEREA FENOMENELOR INFLAMATORII:
 Limitate – pe o zonă mică şi sunt izolate de ţesuturile din
jur
 Difuze – cuprinde o zonă întinsă dintr-o regiune sau
segment din organism
 Generalizate – răspândite în tot organismul plecând de la
un focar septic
Clasificarea infectiilor chirurgicale
c) DUPĂ PROFUNZIMEA LEZIUNILOR:
 Superficiale – situate deasupra aponevrozei ( erizipel,
celulită, fasciita necrozantă, abces )

 Profunde – sub fascie sau cuprind toată grosimea

peretelui ( gangrena gazoasă, parietita )

d) ÎN RAPORT CU GERMENELE CAUZAL:

 Infecţii cu germeni aerobi, frecvent coci Gram pozitivi ce

evoluează cu manifestări clinice mai puţin zgomotoase

 Infecţii cu germeni anaerobi sau microaerofili în care

predomină clostridii sau bacteroizi care evoluează cu
manifestări clinice zgomotoase
 EXPLORĂRI PARACLINICE
 Frotiu din plagă sau secreţie, coloraţia Gram

 Culturi din plagă sau secreţii, în aerobioză şi anaerobioză

 Hemoculturi în cursul frisoanelor

 HLG cu formula leucocitară

 VSH

 Uree, glicemie, transaminaze, etc.

 Ultrasonografie în colecţiile profunde

 CT sau RMN pentru colecţii purulente ale diferitelor organe

profunde
 EVOLUŢIE - COMPLICAŢII
Evoluţia se face spre agravare cu invadarea ţesuturilor din jur
cu tendinţă la generalizare. Vindecarea spontană se obţine
foarte rar în infecţii de gravitate redusă.

Complicaţii:

Extensii locale

Distrugeri de ţesuturi vecine cu apariţia de hemoragii,

miozite, osteite, osteomielite, etc.

Septicemii, septicopioemii
 PRINCIPII DE TRATAMENT

TRATAMENTUL PROFILACTIC
Constă în:

o Evitarea traumatismelor

o Tratarea corectă a plăgilor sau a altor traumatisme

o Respectarea regulilor de asepsie şi antisepsie

o Igiena pielii

o Imunizări active
 Infectiile chirurgicale - Tratament
Profilactic: asepsie, antisepsie, pregatire preoperatorie,
tratamentul corect al plagilor (incizii, profilaxia tetanos)

Curativ: controlul focarului septic precoce, prevenirea

extensiei, generalizarii,
- distrugerea germenilor – antibioterapie;
- stimularea mijloacelor de aparare imunologica ;
- modularea reactiilor de aparare locala ( inflamatia), tratament
antiinflamator,
- sustinerea functiilor organismului afectate in infectia
generalizata;
-tratamentul chirurgical ( incizii, debridare, excizia sfaceluri,
drenaj)
TRATAMENTUL MEDICAL

- Revulsii locale cu gheaţă sau antiseptice

- Antibioterapie administrată iniţial în raport cu
germenele identificat pe frotiu apoi în funcţie de
sensibilitatea lui la antibiotice. În infecţii grave se
recomandă Ab cu spectru larg administrate parenteral
- Vaccinoterapia nespecifică
- Metronidazol în perfuzii în infecţiile cu anaerobi şi cu
bacteroizi
- Tratament simptomatic: antiinflamatorii,analgezice,
antipiretice, etc.
 TRATAMENTUL CHIRURGICAL

Pentru tratarea focarului, în raport cu natura şi gravitatea infecţiei de execută:

o Incizii în zona de infecţie care trebuie să fie largi

o Contraincizii în zonele situate la distanţă de incizie care să nu permită

retenţionarea puroiului

o Debridarea ţesuturilor ce formează septuri

o Excizia ţesuturilor necrozate până în ţesut sănătos

o Spălarea cavităţii cu soluţii antiseptice

o Drenaj cu lame sau tuburi

o Pansament
 INFECTIILE LOCALIZATE
Foliculita
- definiţie = infecţie a foliculului pilos produsă de stafilococul
auriu (aflat de obicei pe tegumente(saprofit), mai ales la nivelul
ostiilor canalelor glandelor sebacee)
- factori favorizanţi: microtraumatisme ce formează mici soluţii
de continuitate.
- localizare predilectă la nivelul zonelor cu pilozitate bogată (faţă,
scalp, regiune pubiană, membre, faţă dorsală a degetelor)
- caracter recidivant, cu extindere regională
- morfopatologie: microabces dermic centrat de foliculul pilos,
cu bombare la exterior sub forma unei flictene
- tratament conservator: igienă locală, epilare (cu penseta),
badijonare cu antiseptice, procedee fizioterapice (ultraviolete);
* in cazurile recidivante se impune administrare de vaccin
antistafilococic sau autovaccin
 INFECTIILE LOCALIZATE
FURUNCULUL-
Este o infecţie stafilococică, necrozantă a
foliculului pilos si glandei sebacee adiacente.
Etiologie- stafilococul auriu cu virulenta crescuta; acţiunile
sale se datoresc secreţiei de exotoxină necrozantă,
coagulază şi enzime fibrinolitice;
Stafilococul aureu este saprofit pe tegumentul normal şi
devine agresiv prin pătrunderea în ţesuturi la nivelul unei
porţi de intrare (escoriaţie minimă).
Cauze favorizante:
 Igiena precară a tegumentelor
 Iritaţii mecanice ale pielii
 Terenul : DZ, avitaminoze, alcoolism
 FURUNCULUL
Morfopatologie
 - necroză tisulară extensivă pornită de la nivelul firului
de păr şi al glandei sebacee; cuprinde apoi dermul şi
epidermul adiacent
 - edem inflamator dur perilezional (aspect de pustulă
subepidermică);
 - leziune: d = 1-2 cm, conglomerat necroticopurulent
în centrul căruia se găseşte un sfacel necrotic alb
numit burbion, iniţial aderent de patul bazal al
leziunii de care ulterior se detaşează
Furunculul
Furuncul
 FORME ANATOMO- CLINICE
A) Furunculoza
B) Furunculul antracoid ( carbuncul )
 Furunculul - clinica
Semne locale:
Debutul – senzaţie pruriginoasă la nivelul unei mici
zone de hiperemie centrată de firul de păr.
În zilele următoare apare durerea, în jurul firului de
păr dezvoltându-se un infiltrat indurat rosu - violaceu
care se necrozează şi se transformă în pustulă;
Ulterior pustula se sparge si apare burbionul.
Eliminarea burbionului lasă în urmă un crater.
Semne regionale – limfangita reticulară şi adenita
Semne generale – apar numai în cazuri severe
Vindecarea - cicatrici scleroase inestetice.
 Furunculul - clinica
• evoluţie în etape întinse pe 10-12 zile:
• semne locale:
• - iniţial (primele 2-3 zile): zonă pruriginoasă centrată
de un fir de păr, care se asociază rapid cu edem
important şi hiperemie (apare senzaţie de arsură);

• - zile 4-6: tumefacţie conică dură, roşie-violacee,

dureroasă, prezentând în vârf o flictenă gălbuie;

• - zile 6-9: pe fondul intensificării durerii şi tumefacţiei

se produce fistulizarea pustulei subepidermice, cu
eliminare de serozitate şi puroi; craterul rămas conţine
în centru burbionul, care poate fi extras chirurgical sau
se poate detaşa spontan după încă 2 zile;
•
 Furunculul forme anatomoclinice
• • furunculul feţei (obraz, buză superioară,
aripă nazală, pleoape)
• - simptomatologie severă, dominată de
răsunetul gneral toxico-septic şi edemul difuz
important;
• - se contraindică manevrele intempestive
(stoarcere, etc.) care pot produce extensie
limfatică şi vasculară a infecţiei cu complicaţii
foarte severe = tromboflebita sinusului
cavernos
Furunculul forme anatomoclinice
• furunculoza
• = apariţie concomitentă (sincronă) sau
succesivă (metacronă) a mai multor
furuncule, în aceeaşi zonă sau cu localizări
diferite;
• - se întâlneşte la bolnavi imunocompromişi
(diabetici, caşectici, neoplazici, etc.), prin
acţiunea unui germen cu virulenţă crescută
în condiţiile unei igiene precare şi ale unui
tratament insuficient;
• - tendinţă mare la recidivă şi cronicizare
Furunculul forme anatomoclinice
furunculul antracoid (carbuncul, „antrax”)
- aglomerare de furuncule aflate în diferite stadii evolutive într-
o zonă delimitată cu mare densitate de foliculi pilo-sebacei
(ceafă, spate, regiune pubiană, faţă dorsală a degetelor,
etc.)
- leziunea = zonă de necroză dermo-hipodermică masivă cu
constituirea unei cavităţi purulente ce conţine mai multe
„burbioane” confluente
- la suprafaţă pielea se prezinta ca un placard roşu-
violaceu (Ø = 5-6 cm) ciuruit de numeroase orificii
fistuloase, foarte dureros, înconjurat de ţesuturi inflamate,
indurate
- apare la vârstnici, cu tare organice, imunocompromişi
- se însoţeşte de stare toxico-septică–febra ,frison,st.gen.alt.
- vindecare cu defect (cicatrici cheloide voluminoase,
deformante, mutilante
Carbunculul
 FURUNCULUL
COMPLICAŢII
Loco regionale:
Adenita
Limfangita tronculară
Adenoflegmon
La distanţă:
Abcese ( pulmonar, hepatic, renal )
Flegmoane
Tromboza sinusului cavernos ( localizări faciale )
! O atentie deosebita trebuie acordata furunculului cu
localizare la buza superioara, fata sau nas, a carui incizie
necorespunzatoare sau manevrele de evacuare prin
compresie digitala, pot genera tromboza septica a
sinusului cavernos.
 TRATAMENT
1) Profilactic- igiena regiunilor piloase
2) General:
o Antibioterapie
o Corectarea tarelor
o Analgetice
o Antipiretice
3) Local:
o Incizie în cruce sau radiar
o Decolarea lambourilor tegumentare până în zonă
sănătoasă
o Pansament
 FURUNCULULTratament
Profilactic- igiena regiunilor piloase

A.Tratament patogenic
Repaus general si local
Comprese - efect decongestiv local (alcool betadina)
Imunostimulare nespecifică (vaccin polimicrobian) sau
specifică ( vaccin antistafilococic, autovaccin),
Gamaglobuline
Echilibrarea statusului glicemic la diabetici
 FURUNCULUL
B.Tratamentul etiologic
Antibiotice – oxacilina sau conform antibiogramei.este
obligator in cazul localizarii la nivelul fetei, nasului, buzei
superioare si optional in rest.
- analgetice,antipiretice

C.Tratamentul chirurgical. Se practica incizia(preferabil

cu electrocauterul ),evacuarea continutului (burbion,
puroi, tesut necrozat)Incizia se poate realize in cruce
pentru a permite evacuarea secretiei purulente.Cavitatea
rezultata va fi mesata 24 de ore.

ÎN LOCALIZĂRILE FACIALE NU SE EXPRIMĂ

FURUNCULE APĂRUTE PENTRU A EVITA
TROMBOZA SINUSULUI CAVERNOS!!!
Furunculul antracoid - carbunculul
Tratament: identic cu furunculul d.p.d.v. al
tratamentului etiologic si patogenic.

Tratamentul chirurgical – se practica in faza

de colectare, dupa 2-3 zile de la debut si
consta in incizie radiara sau in cruce,
preferabil electroincizie si excizia larga a
tesuturilor necrozate.Ulterior se instituie
tratament antibiotic local, drenaj cu mesaj.
 HIDROSADENITA
Sinonime: boala verneuil; abcesul tuberos (“hidros” = apă,
sudoare, “aden” = glandă
Este produsa prin localizarea infectiei la nivelul glandelor
sudoripare ale axilei, regiunii perianale sau areolei
mamare.
Etiologie: stafilococul auriu +conditii fav.locale - lipsa
igienei,microtraume repetate,
Anatomie patologica: spre deosebire de furuncul, extensia
procesului supurativ este mult mai mare, cu tendinta la
confluenta, aparand un abces sau chiar flegmon
voluminous al regiunii, prin invazie concomitenta sau
succesiva a glandelor sudoripare.
 leziune îmbraca mai mult aspectul unui abces (lipsesc firul
de păr şi zona de necroză întâlnite în cazul furunculului);
 - tumoretele inflamatorii pot conflua şi fistuliza succesiv
prin mai multe orificii, separate de septuri, prin care se
scurge puroi alb, cremos, inodor
 HIDROSADENITA
 clinic: - local: - iniţial: tumefacţie nodulară profundă
dură dureroasă aderentă la piele,
 - ulterior: tumefactia creste in volum, f.dureroasa,
hiperemie-congestie locala, colecţie fluctuentă ce
fistulizează; asociere frecventă cu alte formaţiuni
aflate în stadii evolutive diferite
 - tendinţă la recidivă şi cronicizare, vindecare
spontană foarte rară (în absenţa abcedării);
 - regional: limfangită, edem (al braţului, etc.),
impotenţă funcţională a membrului (fixare în
semiabducţie);
 - general: semne de intensitate mai mică decât în
cazul furunculului
HIDROSADENITA
Tratament
Tratamentul patogenic –acelasi ca la
furuncul(antialgice,antiinflamatorii),epilare,antiseptice

Tratament etiologic – antibiotice(oxacilina)conform

antibiogramei.

Tratamentul chirurgical consta in:

Incizia cu evacuarea continutului purulent, aseptizare
locala, antibiotice locale, drenaj prin mesaj.
Excizia eliptica din zona fluctuenta in abcesele mari,
aseptizare, antibiotice local, drenaj cu mesaj.
Excizii concomitente in aceeasi sedinta in cadrul existentei
mai multor localizari.
Excizia in bloc, daca hidrosadenita este complicata cu
adenoflegmon.
LIMFANGITA SI LIMFADENITA ACUTA
Limfangita acuta reprezinta inflamatia vaselor
limfatice ca rezultat al patrunderii germenilor patogeni
in vasele colectoare limfatice de la nivelul unei plagi a
tegumentului sau mucoaselor sau de la o infectie
localizata.
Infecţia se propagă pe calea veselor limfatice –
limfangită – până la nivelul gg. limfatici – limfadenită
Etiologie:
Stafilococ, streptococ
E.colli
Agenti patogeni banali
Limfangita acuta
LIMFANGITA SI LIMFADENITA ACUTA
Clasificare:
-limfangita reticulara – procesul inflamator intereseaza
limfaticele mici din piele, se manifesta ca linii fine,
rosii, la suprafata pielii, care se contopesc, alcatuind o
zona intens hiperemica cu edem discret.Dispare la
presiune digitala.
-limfangita tronculara – intereseaza vasele limfatice mari,
apare sub forma unor linii (trenee)rosii, dureroase,
care se propaga de la focarul inflamator la grupele
ganglionare regionale.

In limfangita exista, pe langa semnele locale, si manifestari

generale: febra, frison, cefalee, varsaturi, agitatie, alterarea
starii generale.
LIMFANGITA SI LIMFADENITA ACUTA

Evolutie:
-resorbtie
-constituire de flegmon sau mici abcese de-
a lungul vaselor limfatice
LIMFANGITA SI LIMFADENITA ACUTA
Evolutie:
-resorbtie
-constituire de flegmon sau mici abcese de-a lungul
vaselor limfatice
Tratament
Tratament profilactic – tratamentul corect al
plagilor si infectiilor localizate primitive
Tratamentul curativ – antibiotice, repausul
regiunii, comprese alcoolizate,antiinflam.,antialgice
Daca apare supuratia se practica incizia , evacuarea,
drenajul colectiei, pansamente repetate.
 LIMFADENITA ACUTA
Reprezinta inflamatia limfonodulilor regionali.
Apare in cursul limfangitei tronculare.
Obiectiv se constata:ganglionul sau ganglioni
mariti de volum, duri, durerosi, imobili, dar
fara a adera la piele, tegumentul
supraiacent poate fi hiperemic.
Semnele generale :febra, frison.
Dintre probele de laborator, importanta este
leucocitoza.
 ADENITA ACUTĂ
Este o inflamaţie acută a nodulului limfatic.
Forme anatomo-clinice:
Adenita acută- dureri locale, noduli de consistenţă crescută,
dureroşi, cu mobilitate diminuată /imobili
Adenita supurată- abcesul ganglionar. Apare în evoluţia unei
adenite acute; tegumente hiperemice, nodul mărit, dureros,
fix, fluctuent; apar semne generale de infecţie
Adenoflegmon- evoluţia septică a unui abces ganglionar.
Interesează mai mulţi noduli învecinaţi împreună cu ţesutul
din jur. Local este un bloc inflamator cu tendinţă la fistulizare.
Se asociază impotenţa funcţională a segmentului respectiv.
Adenoflegmon
 LIMFADENITA ACUTA
Evolutie:posibilitati:
- resorbtia procesului inflamator, cu sau fara
aparitia adenitei scleroase
-adenoflegmonul, care este dureros si are
consistenta pastoasa
-adenita acuta purulenta – fluctuenta la palpare
Complicatii:
-tromboflebita
-septicemia, la tarati
-perforatii in organelle vecine
-hemoragii, prin erodare de vase
-tardiv- edem cu aspect de elefantiazis
 LIMFADENITA ACUTA
Tratament
-profilactic -tratamentul corect al plagilor

-curativ – in faza congestiva – antibiotice,

antialgice, antiinflamatorii, comprese locale
cu efect decongestiv,

-in faza de supuratie – incizie, evacuare,

drenaj si antibioterapie.
-

Abcesul cald
 - definitie: colecţie purulentă localizată bine
delimitată de ţesuturile din jur
 - puroiul este constituit din distrugeri tisulare,
germeni şi leucocite aflate în diferite stadii de
degradare
 - etiopatogenie:
 - germeni piogeni (stafilococ – 80%, streptococ,
colibacil, anaerobi) singuri sau în asociaţie;
 - substanţe chimice iritante (iod, nitrat de argint,
terebentină, substanţe hipertone) injectate profund
intramuscular, muşcături veninoase (arahnide, etc.)
 ABCESUL CALD
Este o colecţie purulentă, bine delimitată, formată din
distrugeri tisulare, germeni şi leucocite.
CLASIFICARE:

• Superficiale – în ţesuturi accesibile examenului clinic

• Profunde – în organele interne
ETIOPATOGENIE:

Sunt cauzate de germeni piogeni ( stafilococ 80%,

streptococ, E. Colii, anaerobi ) sau de substanţe
chimice iritante ( iod, terebentină, etc.) injectate
intramuscular , muscaturi veninoase(arahnide)
 ABCESUL CALD
 pentru ca abcesul să apară este necesară
existenţa unei porţi de intrare :
 - local (soluţie de continuitate – plagă,
escoriaţie, înţepătură, manevră instrumentară
în condiţii de insuficientă aseptizate – la
nivelul tegumentului)
 - la distanţă (cu inoculare pe cale vasculară
sau limfatică).
 ANATOMIE PATOLOGICĂ
A) Macroscopic – 2 componente:
Cavitatea neoformată cu 3 straturi:
 Intern- cu fibrină, leucocite, germeni (membrana “ piogena”)
 Intermediar- ţesut conjunctiv tânăr cu vase de neoformaţie
 Exterior- ţesut conjunctiv scleros= reprezintă o „barieră
fiziologică”: nu permite ieşirea puroiului cu germeni dar nici
afluxul leucocitar şi al substanţelor antibacteriene spre
cavitatea abcesului).
Conţinutul = puroiul care poate fi:
- Gros, cremos, fără miros – infecţii stafilococice
- Fluid, sero-purulent - infecţii streptococice
- Albicios, fluid cu miros de varză acră- infecţii cu E. Coli
- Cenuşiu, murdar, fetid, cu gaze- infecţii cu anaerobi
B) Microscopic – puroiul conţine PMN, Limfocite, microbi şi
resturi tisulare
Abces cald -adenoflegmon
Abces mamar
ABCESUL CALD perianal
Abces submandibular,incizat si
drenat
 ABCESUL CALD
 - clinic: - semne locale de inflamaţie acută;
 se adaugă fluctuenţa = semn patognomonic de
colecţie lichidiană – palpare bidigitala – senzatia de
lichid care se misca- puroiul, in cazul de fata
 - semne generale = sindromul infecţios (febră
mare, frison, curbatură, anorexie, vărsături,
insomnie, cefalee).
 - diagnostic pozitiv: semne locale şi generale +
puncţia cavităţii în locul de maximă fluctuenţă (rol
diagnostic principal);
 ABCESUL CALD- evoluţie
 1. fază presupurativă (inflamatorie, de debut): durează 1-2 zile; durere
intensă semne de inflamaţie acută + fen generale
 * tratamentul corect local şi general poate determina remiterea procesului
fără consecinţe morfo-funcţionale;
 2. fază supurativă (abcedare): durează 2-3 zile; se produce ramolire
centrală cu constituirea colecţiei purulente ;durere,febra,
 - apare fluctuentă la palpare; durerea scade în intensitate (caracter de
tensiune) şi devine pulsatilă, fiind maximă în zona de maximă fluctuenţă;
tegumentele supraiacente se subţiază şi devin livide;
 - se accentuează fenomenele septice generale, febra devine oscilantă;
 3. fază de fistulizare:
 - se produce la 6-8 zile de la apariţie, prin erodarea tegumentelor;
 - nu echivalează cu vindecarea, deoarece traiectul fistulei (anfractuos, de
mici dimensiuni, fără localizare declivă) nu permite evacuarea completă a
puroiului → transformare în supuraţie cronică, cu fistule trenante şi recidive;

 ABCESUL CALD
Ex.paraclinice– Leucocitoză, VSH accelerat, Anemie
Complicatii - Limfangite, adenite, adenoflegmoane,
septicemie
Tratament
 - general: - antibioticoterapie iniţial empirică, ulterior ţintită
 - analgetice, sedative, reechilibrare hidro-electrolitică şi
volemică (perfuzii, transfuzii);
 - local: - in faza inflamatorie: gheaţă, antiseptice, fizioterapie
(ultrasunete, röntgenterapie antiinflamatorie);
 - in faza de abcedare: tratament chirurgical (incizii,
contraincizii, debridare, lavaj antiseptic, drenaj, pansament
steril) sub anestezie locală , regională sau generală