Sunteți pe pagina 1din 8

Scoala Postliceala Sanitara Fundeni

Boala de iradiere
-Igiena -

Profesor :

Teodorescu Silvia

Elev: Gheorghe Mirela-Daniela

Clasa: AMG 1 J

2018 – 2019
Boala de iradiere (expunerea la radiatii)

Boala de iradiere apare in momentul in care corpul uman este expus unei doze foarte
mari de radiatii intr-o perioada de timp foarte scurta(expenure acuta).Cantitatea de radiatii
absorbita systemic, numita si doza absorbita este direct proportional cu gravitatea simptomelor.

Boala de iradiere mai este denumita si sindrom acut ca urmare a expunerii la radiatii
sau otravirea cu radiatii. Expunerile uzuale la doze mici de radiatii precum efectuarea de rutina
a unei radiografii sau a unei tomografii nu cauzeaza niciodata boala de iradiere.

Boala de iradiere este foarte grava si de cele mai multe ori fatala. Cele mai grave
accidente din istorie datorate radiatiilor s-au produs dupa lansarea bombei atomice in Japonia la
Hiroshima si Nagasaki in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial si la Cernobal in 1986. In
general, expunerea acuta la radiatii apare in urma accidentelor nucleare, cel mai recent fiind
explozia centralei nucleare de pe coasta de est a Japoniei in urma cutremurului de mare
amplitudine din 2011.

Simptome

Severitatea semnelor si simptomelor bolii de iradiere depinde de doza de radiatie


absorbita. Doza de radiatie absorbita depinde de puterea energiei radiate si de distanta dintre
individual expus si sursa de radiatie. Semnele si simptomele depind si de tipul de expunere,
totala sau partial pentru anumite zone ale corpului si de tipul contaminarii, interne sau externe.
Un alt factor care determina gravitatea simptomelor este sensibilitatea tesutului afectat la radiatii.
De exemplu, sistemul digestiv si maduva osoasa sunt extreme de sensibile la radiatii.

Doza absorbita de radiatii se masoara in Gray(Gy). Testele de diagnostic utilizate in


practica clinica precum radiografiile si tomografiile emit o doza foarte mica de radiatii, in
general sub 0,1 Gy, doza focalizata pe anumite organe si pe o zona tisulara restransa.

Semnele si simptomele bolii de iradiere apar in general in momentul in care intregul corp
primeste o doza absorbita cel putin egala sau mai mare de 1 Gy. Dozele mai mari de 6 Gy
aplicate la nivelul intregii suprafete corporale determina o afectare grava, neresponsiva la
tratament, decesul survenind intr-o perioada cuprinsa intre doua zile si doua saptamani de la
expunere initiala, rapiditatea cu care se produce decesul depinzand de doza de radiatii absorbita
si de durata expunerii.

Semnele si simptomele initiale ale bolii acute de iradiere care este responsiva la
tratament sunt in general greata si varsaturile. Timpul scurs intre data expunerii si momentul
aparitiei primelor simptome este un indicator foarte bun cu privire la doza de radiatii absorbita de
catre individ.

Primul episod de greata si varsaturi se poate ameliora spontan, urmand o perioada


asimptomatica, dar dupa aceasta vor aparea noi simptome, mai grave. In general, cu cat doza
absorbita este mai mare si cu cat durata expunerii la radiatii este mai crescuta, cu atat mai rapide
si mai severe vor fi simptomele.

Simptomele ce urmeaza expunerii la radiatii au fost clasificare conform manualului


Merck in doua categorii: simptome precosi si simptome tardive.

Simptomele precoce sunt:

 Greata si varsaturile care apar in primele 6 ore de la o expunere de 1-2 Gy (mica), in


primele 2 ore de la o expunere de 2-6 Gy ( moderata), in prima ora de la o expunere 6-8
Gy(severa) si in primele 10 minute dupa o expunere de 8-10 Gy sau mai mare (foarte
severa).
 Diareeea debuteaza in primele 8 ore de la o expunere moderata, in primele 3 ore de la o
expunere severa si in prima ora dupa o expunere foarte severa.
 Cefaleea debuteaza in primele 24 de ore dupa o expunere moderata, in primele 4 ore
dupa o expunere severa si in primele 2 ore dupa o expunere foarte severa.
 Febra debuteaza in primele 3 ore dupa o expunere moderata, in prima ora dupa o
expunere severa si tot in prima ora dupa o expunere foarte severa.

Simptomele tardive sunt:


 Ameteala si dezorientarea care apar in prima saptamana dupa o expunere severa si
imediat dupa o expunere foarte severa.
 Oboseala si alterarea starii generale apar in primele 4 saptamani dupa o expunere mica,
la 1-4 saptamani dupa o expunere medie, la 1 saptamana dupa expunere severa si imediat
dupa o expunere foarte severa.
 Alopecia, hematemeza, hemoragia digestive inferioara, infectiile, vindecarea cu
greutate a ranilor cutanate si hiopotensiunea apar la 1-4 saptamani dupa o expunere
medie, la 1 saptamana dupa o expunere severa si imediat dupa o expunere foarte severa.

Orice expunere la radiatii reprezinta o urgenta, soldandu-se cu internarea


pacientului in spital si supravegherea lui atenta.

Etiologie
Radiatia este energia eliberata de atomii unor elemente radioactive fie sub
forma unei unde, fie sub forma de particule de dimensiuni foarte mici. Boala de iradiere
este cauzata de expunerea la doze mari de radiatii, expunere care are loc in general in
timpul unui reactor, un act nuclear, detonarea de dispositive radioactive portabile in zone
de razboi, detonarea unui dispozitiv explozibil care emite material radioactive si
detonarea unei arme nucleare.
Boala de iradiere apare in momentul in care radiatia de inalta energie afecteaza
sau distruge anumite celule din organism. Regiunile din corpul omenesc care sunt cel mai
vulnerabile la actiunea radiatiilor de inalta energie sunt straturile celulare si tisulare ce
alcatuiesc tractul gastrointestinal si celulele hematopoietice care produc precursorii
celulelor sanguine, situate in maduva osoasa.

Diagnostic
In momentul in care o persoana a fost expusa la radiatii in doze mari ca urmare a
unui accident nuclear industrial sau ca urmare a unui atac, personalul medical va urma o
procedura diagnostic prin care sa stabileasca doza absorbita de radiatii. Determinarea
dozei absorbite este extreme de importanta, fiind esentiala pentru evaluarea severitatii
bolii de iradiere si managementului therapeutic, dar si pentru a determina daca persoana
va supravietui sau nu.
Informatii foarte utile pentru determinarea dozei absorbite de radiatii sunt:
 Detaliii cu privire la expunere: distanta de la sursa de radiatii la pacient si durata
expunerii pot oferi o apreciere grosiera cu privire la severitatea bolii de iradiere.
 Varsaturile, greata si alte simptome precoce: timpul de la expunere la radiatii si
debutul varsaturilor este un indicator foarte bun pentru determminarea severitatii bolii de
iradiere si estimarea dozei absorbite. Cu cat timpul de expunere si aparitia primelor
simptome este mai scurt, cu atat doza de radiatii la care a fost expus pacientul este mai
mare. Aparitia altor simptome insotitoare si severitatea lor ajuta de asemenea la
determinarea dozei absorbite.
 Testele de sange repetate sistematic zilnic apoi la cateva zile ajuta la determinarea
gravitatii afectarii maduvei hematopoietice ( care produce celulele sanguine) si
determinarea eventualelor modificari anormale ale ADN-ului celulelor sanguine.
Severitatea afectarii maduvei hematopoietice este, la fel ca si severitatea simptomelor,
determinate de doza absorbita. Cu cat aceasta este mai mare, cu atat mai afectata va fi
maduva.
 Dozimetria se efectueaza cu un instrument numit dozimetru, care poate sa masoare doza
absorbita de radiatii.
 Contorul Geiger-Muller poate fi utilizat pentru scanarea indivizilor afectati pentru a
determina zona din corp care a absorbit cea mai mare doza de radiatii.

Tipul de radiatii la care a fost expusa persoana respective trebuie de asemenea


determinat deoarece aceasta informative poate ajuta la managementul terapeutic al pacientilor.
Complicatii

Expunerea la radiatii determina boala de iradiere acuta, insa in timp, creste semnificativ
riscul individului afectat de a dezvolta leucemie sau alte tipuri de cancer. De aceea pacientul
trebuie supravegheat si moditorizat indeaproape, efectuandu-se periodic un screening pentru a
facilita diagnosticarea cat mai rapida a unui eventual cancer sau leucemii.

Tratament

Scopurile tratamentului in boala acuta de iradiere sunt urmatoarele:

 prevenirea contaminarii radioactive ulterioare a altor persoane(inlaturarea si izolarea


sursei de radiatii);
 tratarea simptomelor amenintatoare de viata precum arsurile si simptomele
traumatice;
 managementul durerii si ameliorarea simptomelor precum febra, greata si varsaturile.

Decontaminarea reprezinta inlaturarea a cat mai multe particule radioactive


externe posibile. Hainele si incaltamintea pacientului sunt cele mai contaminate, iar
inlaturarea lor elimina aproximativ 90% din contaminarea radioactive externa.
Decontaminarea pielii se face prin spalarea pacientului cu apa si sapun. Decontaminarea
previne difuziunea particulelor radioactive in mediu si contaminarea altor persoane
precum si contaminarea interna a pacientului prin inhalatie, ingestie sau rani deschise. Tot
personalul medical care intra in contact cu pacientul/pacientii afectati trebuie sa poarte
obligatoriu costum de protective.
Tratamentul stimulant al maduvei osoase hematopoietice este urmatorul pas
dupa decontaminare. Se administreaza factori de crestere, in principal factor stimulent al
coloniilor granulocitare care determina cresterea productiei medulare de cellule albe
hematopoietice si poate ameliora efectele nocive ale radiatiei asupra maduvei osoase.
Scopul este cresterea productiei de cellule hematopoietice. Pacientii care au afectare
medulara severa primesc si transfuzii de eritocite (celule rosii ale sangelui) si/sau
transfuzii de trombocite.
Se face si tratamentul contaminarii interne, administrandu-se anumiti agenti in
scopul reducerii afectarii organelor interne de catre particule radioactive. Insa pentru ca
tratamentul intern sa poata fi afectat, trebuie sa se cunoasca tipul de radiatie la care a fost
expus pacientul.
Iodura de potasiu este o forma non-radioactiva de iod. Deoarece iodul este un
element essential pentru functionarea tiroidei, tiroida capteaza in general aproape toata
cantitatea de iod administrate extern. In momentul in care pacientul este contaminat cu
iod radioactiv, acesta va fi absorbit de catre glanda tiroida. Tratamentul cu iodura de
potasiu determina scaderea absorbtiei iodul radioactive la nivel tirodian, deoarece tiroida
va incepe sa absoarba iodul din iodura de potasiu. Iodul radioactiv este eliminat prin corp
pe cale urinara. Iodura de potasiu nu este un antidot, ci doar un tratament adjuvant si este
efficient numai daca este administrat in primele 24 de ore de la expunere.
Albastrul de Prusia este un tip de colorant care se leaga de particulele
radioactive de cesiu si taliu si este administrat in cazul in care pacientul a suferit o
contaminare cu unul dintre aceste elemente. Particulele radioactive vor fi excretate apoi
pe cale intestinala. Acest tratament creste rapiditatea eliminarii particulelor radioactive si
reduce cantitatea de radiatii absorbita de celule.
Acidul dietilentriamin penta acetic (DTPA) se leaga de metale radioactive
precum Plutoniu si Americiu. Particulele radioactive vor fi eliminate mai rapid urinar,
reducandu-se cantitatea de radiatii absorbita.
Pe langa aceste tratamente menite grabirii eliminarii particulelor radioactive din
organism se efectueaza si tratament suportiv pentru infectiile bacteriene (una dintre
complicatiile post-expunere), cefalee, greata si varsaturi, diaree, febra, deshidratare si
arsuri.
Persoanele care au fost expuse dozelor foarte mari de radiatii , de 6 Gy sau mai
mult au sanse foarte mici de supravietuire. In functie de severitatea bolii de iradiere,
decesul poate sa apara intr-o perioada cuprinsa intre 2 zile si 2 saptamani. Persoanele care
au fost expuse unei doze letale de radiatii vor primi medicamente pentru controlul durerii
si varsaturilor, tratamentul avand un rol strict paleativ, de ameliorare a simptomelor.

Preventie
In cazul in care se produce un accident nuclear in zona in care locuiti si daca va aflati
intr-o cladire, pasii pe care trebuie sa ii urmati sunt urmatorii:
 Inchideti si incuiati toate usile si ferestrele;
 Opriti aerul conditionat, ventilatoarele si toate unitatile de incalzire;
 Mutati-va daca este posibil la subsolul cladirii sau intr-o camera fara ferestre.

Autoritatile sunt obligate sa ia masuri urgente de protective a populatiei, prin


urmare se va institui evacuarea de urgenta. Trebuie sa aveti la dumneavoastra lucruri
esentiale precum:
 O lantern;
 Un radio portabil cu baterii;
 O trusa de prim ajutor;
 Medicamente de baza precum antipiretice, analgezice si antiemetice;
 Mancare sigilata in conserve;
 Apa imbuteliata;
 Haine.

Bibliografie
1. Boala de iradiere-Medlineplus,
http://www.nlm.nih.gov/medlineplus/ency/article/000026.htm
2. Expunerea la radiatii – sindromul acut de iradiere – Orise.Orau.Gov,
http://orise.orau.gov/reacts/guide/syndrome.htm
3. Sindromul acut de iradiere – CDC,
http://emergency.cdc.gov/radiation/ars.asp
4. Otravirea cu radiatii – How Stuff Works,
http://science.howstuffworks.com/radiation-sickness.htm
5. https://www.romedic.ro/boala-de-iradiere-expunerea-la-radiatii