Marian Corina Ioana

AMG I A

BOALA DE IRADIERE

Boala de iradiere apare în momentul în care corpul uman este expus unei doze foarte mari de
radiații într-o perioadă de timp foarte scurtă (expunere acută ). Cantitatea de radiații absorbită
sistemic, numită și doza absorbită este direct proporțională cu gravitatea simptomelor.

Boala de iradiere mai este denumită și sindrom acut ca urmare a expunerii la radiații sau
otră virea cu radiații. Expunerile uzuale la doze mici de radiații precum efectuarea de rutină a unei
radiografii sau a unei tomografii nu cauzează niciodată boală de iradiere.

Boala de iradiere este este foarte gravă și de cele mai multe ori fatală . Cele mai grave accidente din
istorie datorate radiațiilor s-au produs după lansarea bombei atomice în Japonia la Hiroshima și
Nagasaki în timpul celui de-al Doilea Ră zboi Mondial și la Cernobâ l în 1986. În general, expunerea
acută la radiații apare în urma accidentelor nucleare, cel mai recent fiind explozia centralei nucleare
de pe coasta de est a Japoniei în urma cutremurului de mare amplitudine din 2011.

Simptome
Severitatea semnelor și simptomelor bolii de iradiere depinde de doza de radiație absorbită . Doza
de radiație absorbită depinde de puterea energiei radiate și de distanța dintre individul expus și
sursa de radiație. Semnele și simptomele depind și de tipul de expunere, totală sau parțială pentru
anumite zone ale corpului și de tipul contamină rii, interne sau externe. Un alt factor care determină
gravitatea simptomelor este sensibilitatea țesutului afectat la radiații. De exemplu, sistemul digestiv
și mă duva osoasă sunt extrem de sensibile la radiații.

Doza absorbită de radiații se mă soară în Gray (Gy). Testele de diagnostic utilizate în practica clinică
precum radiografiile și tomografiile emit o doză foarte mică de radiații, în general sub 0,1 Gy, doză
focalizată pe anumite organe și pe o zonă tisulară restrâ nsă .

Semnele și simptomele bolii de iradiere apar în general în momentul în care întregul corp primește
o doză absorbită cel puțin egală sau mai mare de 1 Gy. Dozele mai mari de 6 Gy aplicate la nivelul
întregii suprafețe corporale determină o afectare gravă , neresponsivă la tratament, decesul
survenind într-o perioadă cuprinsă între două zile și doă să ptă mâ ni de la expunerea inițială,
rapididatea cu care se produce decesul depinzâ nd de doza de radiații absorbită și de durata
expunerii.

Semnele și simptomele inițiale ale bolii acute de iradiere care este responsivă la tratament sunt în
general greața și vă rsă turile. Timpul scurs între data expunerii și momentul apariției primelor
simptome este un indicator foarte bun cu privire la doza de radiații absorbită de că tre individ.

Primul episod de greață și vă rsă turi se poate ameliora spontan, urmâ nd o perioadă asimptomatică,
dar după aceasta vor apă rea noi simptome, mai grave. În general, cu câ t doza absorbită este mai
mare și cu câ t durata expunerii la radiații este mai crescută, cu atâ t mai rapide și mai severe vor fi
simptomele.
Simptomele ce urmează expunerii la radiații au fost clasificate conform manualului Merck în două
categorii: simptome precoce și simptome tardive.

Simptomele precoce sunt: greața și vă rsă turile care apar în primele 6 ore de la o expunere de 1-2
Gy (mică ), în primele 2 ore de la o expunere de 2-6 Gy (moderată ), în prima oră de la o expunere de
6-8 Gy (severă ) și în primele 10 minute după o expunere de 8-10 Gy sau mai mare (foarte severă ).
diareea debutază în primele 8 ore de la o expunere moderată , în primele 3 ore de la o expunere
severă și în prima oră după o expunere moderată .
Cefaleea debutează în primele 24 de ore după o expunere moderată , în primele 4 ore după o
expunere severă și în primele 2 ore după o expunere foarte severă .
Febra debutează în primele 3 ore după o expunere moderată , în prima oră după o expunere severă
și tot în prima oră după o expunere foarte severă .

Simptomele tardive sunt: amețeala și dezorientarea care apar în prima să ptămâ nă după o
expunere severă și imediat după o expunere foarte severă .
Oboseala și alterarea stă rii generale apar în primele 4 să ptămâ ni după o expunere mică, la 1-4
să ptă mâ ni după o expunere medie, la 1 să ptă mâ nă după expunere severă și imediat după o
expunere foarte severă .
Alopecia, hematemeza, hemoragia digestivă inferioară , infecțiile, vindecarea cu greutate a ră nilor
cutanate și hipotensiunea apar la 1-4 să ptămâ ni după o expunere medie, la 1 să ptă mâ nă după o
expunere severă și imediat după o expunere foarte severă .
Orice expunere la radiații reprezintă o urgență , soldâ ndu-se cu internarea pacientului în spital și
supravegherea lui atentă .

Etiologie
Boala de iradiere apare în momentul în care radiația de înaltă energie afectează sau distruge
anumite celule din organism. Regiunile din corpul omenesc care sunt cel mai vulnerabile la acțiunea
radiațiilor de înaltă energie sunt straturile celulare și tisulare ce alcă tuiesc tractul gastrointestinal
și celulele hematopoietice care produc precursorii celulelor sanguine, situate în mă duva osoasă .

Diagnostic
În momentul în care o persoană a fost expusă la radiații în doze mari ca urmare a unui accident
nuclear industrial sau ca urmare a unui atac, personalul medical va urma o procedură diagnostică
prin care să stabilească doza absorbită de radiații. Determinarea dozei absorbite este extrem de
importantă , fiind esențială pentru evaluarea severită ții bolii de iradiere și managementul terapeutic
dar și pentru a determina dacă persoana va supraviețui sau nu.

Informații foarte utile pentru determinarea dozei absorbite de radiații sunt:

Detalii cu privire la expunere: distanța de la sursa de radiații la pacient și durata expunerii pot oferi
o apreciere grosieră cu privire la severitatea bolii de iradiere.
Vă rsă turile, greața și alte simptome precoce: timpul de la expunerea la radiații și debutul
vă rsă turilor este un indicator foarte bun pentru determinarea severită ții bolii de iradiere și
estimarea dozei absorbite. Cu câ t timpul dintre expunere și apariția primelor simptome este mai
scurt, cu atâ t doza de radiații la care a fost expus pacientul este mai mare. Apariția altor simptome
însoțitoare și severitatea lor ajută de asemenea la determinarea dozei absorbite.
Testele de sâ nge repetate sistematic zilnic apoi la câ teva zile ajută la determinarea gravită ții
afectă rii mă duvei hematopoietice (care produce celulele sanguine) și determinarea eventualelor
modifică ri anormale ale ADN-ului celulelor sanguine. Severitatea afectă rii mă duvei hematopoietice
este, la fel ca și severitatea simptomelor, determinată de doza absorbită . Cu câ t aceasta este mai
mare, cu atâ t mai afectată va fi mă duva.
Dozimetria se efectuează cu un instrument numit dozimetru, care poate să mă soare doza absorbită
de radiații.
Contorul Geiger-Muller poate fi utilizat pentru scanarea indivizilor afectați pentru a determina zona
din corp care a absorbit cea mai mare doză de radiații.
Tipul de radiații la care a fost expus persoana respectivă trebuie de asemenea determinat deoarece
această informație poate ajuta la managementul terapeutic al pacienților.

Complicații
Expunerea la radiații determină boală de iradiere acută , însă în timp, crește semnificativ riscul
individului afectat de a dezvolta leucemie sau alte tipuri de cancer. De aceea pacientul trebuie
supravegheat și monitorizat îndeaproape, efectuâ ndu-se periodic un screening pentru a facilita
diagnosticarea câ t mai rapidă a unui eventual cancer sau leucemii.

Persoanele care au fost expuse dozelor foarte mari de radiații, de 6 Gy sau mai mult au șanse foarte
mici de supraviețuire. În funcție de severitatea bolii de iradiere, decesul poate să apară într-o
perioadă cuprinsă între 2 zile și 2 să ptă mâ ni. Persoanele care au fost expuse unei doze letale de
radiații vor primi medicamente pentru controlul durerii și vă rsă turilor, tratamentul avâ nd un rol
strict paleativ, de ameliorare a simptomelor.

Prevenție
În cazul în care se produce un accident nuclear în zona în care locuiți și dacă vă aflați într-o clă dire,
pașii pe care trebuie să-i urmați sunt urmă torii:

închideți și încuiați toate ușile și ferestrele

opriți aerul condiționat, ventilatoarele și toate unită țile de încălzire
mutați-vă dacă este posibil la subsolul clă dirii sau într-o cameră fă ră ferestre.
Autorită țile sunt obligate să ia mă suri urgente de protecție a populației, prin urmare se va institui
evacuarea de urgență . Trebuie să aveți la dumneavoastră lucruri esențiale precum:

o lanternă
un radio portabil cu baterii
o trusă de prim ajutor
medicamente de bază precum antipiretice, analgezice și antiemetice
mâ ncare sigilată în conserve
apă îmbuteliată
haine.