Marian Corina Ioana AMG II A

ANOREXIA

Anorexia, tulburarea psihică cu cel mai ridicat risc de deces

În fiecare zi suntem bombardați cu fotografii în media sau rețelele de socializare, ale unor
vedete care au o greutate nesănătoasă și suntem încurajați să devenim ca ele. Probabil nicio
afecțiune psihică nu e normalizată și promovată la fel de mult ca tulburările alimentare. Mesajul
pe care societatea îl transmite legat de cum ar trebui să arătăm este total eronat.

Dietele drastice au devenit un trend, iar imaginea de sine a celor care le urmează este
dereglată, la fel ca și stima de sine și relația cu mâncarea, care e privită ca un inamic sau un
răsfăț, nu ca un element vital pentru buna noastră funcționare fizică și psihică.

Anorexia nervosă, sau simplu, anorexia, este o tulburare caracterizată de o frică intensă
de îngrășare și o imagine deformată asupra propriului corp. Una din cinci persoane cu anorexie
cronică moare, fie din cauza efectelor înfometării asupra organismului, fie din cauza suicidului.
Anorexia este adesea, dar nu întotdeauna, asociată cu perturbări ale imaginii corporale
(dismorfofobie corporală).

Cauze ale anorexiei

Cauza exactă a anorexiei este neclară, însă doctorii cred că apare ca urmare a unei
combinații de factori psihologici, de mediu și biologici/genetici.

Factori psihologici

Majoritatea persoanelor care dezvoltă anorexie au anumite trăsături de gândire și comportament.

Acestea includ:

 dispoziție spre depresie ori anxietate;

 dificultăți în a face față stresului;
 îngrijorare cu privire la viitor, teamă sau îndoială;
 perfecționism - tendința de a-și stabili obiective mult prea stricte;
 dificultăți în exprimarea propriilor emoții;
 gânduri sau imagini nedorite care le fac să se comporte într-un anumit fel.

Factori de mediu
 Factorii de mediu vizează lumea înconjurătoare a unei persoane și evenimentele din viața
acesteia, care afectează sănătatea mintală. Pubertatea reprezintă o etapa importantă și un factor în
apariția anorexiei. Aceasta poate aparea dintr-o combinație de factori, printre care schimbările
hormonale, stresul, anxietatea și o stimă de sine scăzută din timpul pubertății.

Mass-media și social media pot, de asemenea, juca un factor în anorexie. Persoanele de

toate vârstele sunt expuse unor imagini care portretizează un anumit ideal corporal, iar absența sa
poate crea un sentiment de rușine. Concentrarea pe corpurile celebrităților, îngrășarea unor
persoane publice sau prezența celulitei întăresc acest mesaj al corpului perfect. Toate acestea pot
face ca tinerii să se simtă nesiguri cu privire la anumite părți ale corpului.

Alți factori de mediu includ:

 Stresul de la scoală, apărut pe fondul examenelor sau al bullying-ului, în special dacă o

persoană este agasată pe fondul greutății sau formei sale corporale;
 Activitățile sau hobby-urile, în care să fii slab reprezintă un ideal, așa cum este în cazul
dansului, al gimnasticii sau al baletului;
 Familia, care pune presiune asupra tânărului să fie slab, laudă și răsplătește pierderea
kilogramelor in plus;
 Un eveniment stresant, precum pierderea locului de muncă, o despărțire, decesul unei
persoane apropiate;
 Relațiile familiale stresante;
 Existența unui abuz fizic sau sexual.

Factori biologici/genetici

Unii experți cred că anumite schimbări ale funcțiilor creierului sau nivelul hormonilor pot
juca un rol în apariția anorexiei, însă încă nu este clar dacă acestea duc la apariția anorexiei sau
dacă apar ulterior, ca urmare a malnutriției.

Astfel de schimbări pot afecta zona din creier responsabilă cu apetitul sau pot crea sentimente
de anxietate și vină în legatură cu mâncarea. Astfel de emoții sunt atenuate ulterior, prin sărirea
peste mese sau exerciții fizice intense.

Riscul de anorexie crește în cazul persoanelor care provin din familii cu un istoric de
tulburări de alimentație, depresie sau consum de droguri.

La acestea se adaugă și o serie de afecțiuni care pot cauza anorexia, asa cum sunt:

 Unele boli ale tractului digestiv (reflux gastroesofagian, calculi biliari, ulcer etc.);
 Afecțiunile encefalului (accident vascular cerebral, traumatism, demență);
 Pierderea simțului gustativ;
 Bolile cronice inflamatorii;
 Tulburările hormonale;
  Cancerul.

Criterii de diagnostic în anorexia nervoasă

1. Debutul înaintea vârstei de 25 de ani .

2. Anorexie cu scaderea în greutate de cel puțin 25% din greutatea inițială .

3. Perturbarea atitudinii față de hrană , mâncat sau greutte , ce depășește impulsurile dte de
foame , avertismente , asigurări sau amenințări .

4. Fără boală cunoscută ce poate fi răspunzătoare pentru scăderea în greutate .

5. Fără afecțiune psihiatrică cunoscută .

6. Cel puțin una din cele două manifestări :

a) amenoree;
b) pilozitate de tip lanugo;
c) bradicardie ( persistența frecvenței cardiace de repaus la valoarea de 60bătăi pe minut sau
mai puțin ) ;
d) Perioade de hiperactivitate ;
e) episoade de bulimie ;
f) vărsături ce pot fi autoprovocate ;

Factori de risc
Anorexia apare preponderent la fete și femei, însă, în ultimii ani, a început să crească
numărul tinerilor și al bărbaților cu anorexie, probabil pe fondul presiunii sociale.

Mai mult, persoanele care țin dietă au un risc mai mare de a dezvolta anorexie. Există
dovezi că simptomele anorexiei apar mai ales pe fondul înfometării. Aceasta afectează creierul,
crește riscul de schimbări ale stării de spirit, gândire rigidă, anxietate și scădere a apetitului.
Înfometarea afectează mai ales persoanele vulnerabile, fapt care poate perpetua comportamentele
alimentare restrictive, influențănd revenirea la obiceiurile alimentare normale.

Debutul bolii
Anorexia este întâlnită mai ales în rândul tinerilor, debutând, de regula, între 14 și 18 ani.
Cu toate acestea, persoanele de orice vârstă pot dezvolta boala, deși aceasta apare rar în rândul
celor de peste 40 de ani. Se crede că adoleșcenții sunt mai afectați, deoarece, în timpul pubertății,
sunt mai sensibili la critică sau la comentarii răutăcioase despre propriul corp.

Cazul tipic vizează un tânăr cu o greutate normală sau ușor supraponderal. Acesta începe
o dieta și practică sport. Scăderea în greutate care apare este încurajată și lăudată de cei din jur,
prieteni, colegi de școală, familie. Drept urmare, continuă șă țină dieta restrictivă și să efectueze
exercițiile excesive, chiar și atunci când acestea nu sunt necesare. Pot urma limitarea cantității de
alimente ingerate, vărsăturile autoprovocate și abuzul de laxative.

Pentru tinerii anorexici, stima de sine depinde de greutatea și de forma corporală.

Pierderea în greutate este percepută drept o realizare impresionantă, în timp ce îngrășarea, chiar
și câteva kilograme, uneori câteva sute de grame, reprezintă un eșec inacceptabil și o lipsă de
autocontrol.

Cum se manifestă
Anorexia cauzează comportamente de tipul înfometării sau exercițiului fizic intens pentru
a restricționa greutatea corporală la o valoare cât mai mică. Indicele de masă corporală scăzut
este cea mai utilizată unealtă în evaluarea greutății, este trăsătura centrală a afecțiunii.

Cei afectați de anorexie refuză să-și mențină sau să mărească greutatea corporală minimă
normală pentru vârstă și înălțimea lor. Preocuparea lor este să nu ia în greutate și ignoră
gravitatea problemelor de sănătate cauzate de o greutate subnormală. Ei apelează adeseori la
medicamente pentru slăbit, diuretice, laxative sau își provoacă vomă după ce mănâncă.

Anorexia nu este atât despre mâncare, cât despre probleme emoționale, fiind un
mecanism de coping în fața unor evenimente stresante. Persoana afectată identifică greutatea
scăzută ca pe un indicator al succesului, fericirii și valorii sale. Încearcă să-și controleze dieta ca
o alternativă la controlul emoțiilor sau al altor factori din viața sa.

Bolnavii de anorexie au o percepţie eronată asupra propriului corp, aceştia ȋnchipuindu-şi

că au mai multă grăsime decât ȋn realitate. Tulburarea se va instala, definitiv, după ani sau luni
de studiere intensivă a formei şi a mărimii corpului de către pacienţi.

Anorexia poate avea consecințe grave: într-o primă etapă scăderea randamentului
profesional și scolar, depresie, însingurare, iar ulterior scăderea gravă a imunității și chiar moarte
prin casexie. 20% dintre oamenii care suferă de anorexie nervoasă vor muri prematur din cauza
complicațiilor cauzate de boala de alimentație, incluzând suicidul și probleme cardiace.

Simptome ale anorexiei

 Simptomele fizice ale anorexiei sunt legate de înfometare. Persoanele afectate nu
observă, de regulă, aceste simptome, ele fiind percepute mai ales de cei din jur. În plus, multe
persoane anorexice, în special tinerii, poartă haine largi, pentru a nu atrage suspiciunea celor din
jur, sau au comportamente alimentare diferite (de exemplu, refuză să mănânce alături de familie).

În ceea ce privește simptomele, acestea variază pe trei paliere: teama de a fi gras sau de
îngrățare, probleme cu stima de sine și imaginea corporală, restricționarea consumului de
alimente și menținerea unei greutăți reduse, care pot duce la apariția unor probleme de sănătate.

Simptomele anorexiei

Semne fizice

 Pierderea de masă musculară

 Hipotensiune arterială
 Aritmie
 Dezechilibru electrolitic
 Probleme renale
 Disfuncţii endocrine
 Diminuarea temperaturii organismului
 Pierderea ţesutului gras responsabil cu protecţia organelor interne
 Osteoporoză
 Tulburări nervoase
 Oboseală
 Insomnie
 Amețeli sau leșin
 Absența menstruației
 Piele uscată sau gălbuie

Simptome emoționale

 Preocupare exagerată pentru alimentație

 Refuzul de a mânca
 Frica de a câștiga în greutate
 Negarea senzației de foame
 Minciuna despre cantitatea de alimente consumată
 Apatie sau iritabilitate
 Retragere socială
 Tulburări de personalitate
 Tulburări obsesiv-compulsive
 Abuz de alcool și substanțe halucinogene
 Anxietate, despresie și gânduri suicidare

Semne comportamentale:

 Restricționarea extremă a aportului de alimente sau înfometare

  Evitarea meselor sub diverse pretexte
 Vărsături și scaune auto-induse (pastile de slăbit, clisme, laxative)
 Exerciții fizice efectuate în exces
 Maschează silueta anorexică prin mai multe straturi de haine

Multe persoane realizeaza in mod continuu, repetat si persistent urmatoarele actiuni:

 Se cântăresc;
 Se măsoară, în special în talie;
 Își observă anumite părți ale corpului în oglindă
 Băieții sau bărbații cu anorexie își petrec foarte mult timp concentrându-se asupra masei
musculare și dorindu-și să obțină o anumită formă corporală

Simptomele asociate anorexiei pot duce la apariția unor probleme de concentrare la școală
sau la locul de munca. De asemenea, persoanele anorexice își pierd interesul pentru activitățile
care înainte le făceau plăcere, însă pot părea foarte ocupate, deoarece se gândesc constant la
mâncare și la greutate.

Mâncarea și restricționarea alimentară

Persoanele anorexice controlează în mod strict ceea ce manâncă. În general:

 Țin diete drastice;

 Calculează caloriile din alimente;
 Evită alimentele care cred că duc la îngrășare;
 Sar peste mese;
 Ascund sau aruncă alimentele pe care ar trebui să le consume (de exemplu, pachetul
pentru școală);
 Taie mâncarea în bucăți mici, pentru a face mai puțin evident faptul că au mâncat putin,
dar și pentru a ușura înghițirea unor alimente;
 Iau medicamente care suprimă apetitul, suplimente care pretind că accelerează digestia
sau îndepărtează grăsimile din anumite alimente.
 Unele persoane consumă multă cafea, ceai, băuturi energizante sau alte lichide pe bază de
cafeina, care produce energie pe termen scurt, fără a oferi multe calorii.

Din dorința de a arde calorii, multe persoane anorexice se îndreaptă spre exercițiile cu impact
ridicat, așa cum sunt alergatul, dansul sau aerobicul. Unele persoane vor profita de orice ocazie
pentru a arde calorii; de exemplu, se vor mișca înainte și înapoi sau vor prefera să stea în
picioare.

Cei care au anorexie cred că, printr-un autocontrol riguros, vor putea să evite absorbția
caloriilor, încercând să facă acest lucru astfel:

 Ies din cameră după masă;

  Au probleme dentare sau respirație neplacută, pe fondul acidului din vărsături;
 Au pielea de pe încheieturile degetelor îngroșată, din cauza faptului că s-au folosit de
degete pentru a-și provoca vărsături.

Anorexia se poate manifesta și prin dorința de a face ca alimentele să treacă repede prin
organism. De exemplu, vor lua laxative, pentru a grăbi digestia, sau diuretice, pentru a elimina
lichidele din corp. În realitate, vărsăturile, laxativele și diureticele nu au efect asupra caloriilor
absorbite de organism.

Alte semne ale anorexiei includ:

 Apariția unor fire de păr scurte cu aspect de puf;
 Mai mult păr facial;
 Subțierea părului pubian;
 Bătăi neregulate ale inimii;
 Dureri abdominale;
 Senzația de constipație sau balonare;
 Umflarea măinilor, a picioarelor sau a feței;
 Oboseală;
 Hipotensiune arterială;
 Temperatura corporală scazută;
 Senzația de frig;
 Insomnie;
 Amețeală

La copiii cu anorexie sau la adoleșcenți, prezența acestei afecțiuni poate afecta creșterea. Este
posibil ca unii tineri să se îngrașe mai puțin decât ar fi normal pentru o persoană care trece prin
pubertate sau s-ar putea să fie mai scunzi decat persoanele de aceeasi vârstă. Fetele și femeile cu
anorexie se pot confrunta cu amenoree. Mai mult, pe termen lung, anorexia poate cauza
infertilitate la ambele sexe.

Pe langa anorexie, pot aparea urmatoarele simptome:

 Anurie;
 Modificări ale stării mentale sau schimbări bruște de comportament, confuzie, letargie,
delir, halucinații;
 Dureri în piept sau creșterea ritmului cardiac;
 Tulburări respiratorii
 Piele palidă, umedă și rece;
 Convulsii;
 Febră de peste 38,3 grade Celsius;
 Hematemeză;
  Gânduri suicidale sau tendința de vătămare fizică.

Semne fizice de avertizare

Pentru persoanele apropiate unor anorexici, semnele de avertizare pot include:

 Pierderea bruscă sau rapidă în greutate;

 Fluctuații frecvente ale greutății;
 Dispariția menstrelor la fete/femei;
 Semne de vărsături frecvente: probleme dentare, pielea articulațiilor degetelor îngroșată;
 Oboseală constantă.

Complicații
Pe termen lung și în absența tratamentului, anorexia poate creșe riscul de:

 Circulație defectuoasă și probleme cardiovasculare (aritmii, afectiuni coronariene);

 Malnutriție - un deficit sever al vitaminelor și mineralelor din sânge;
 Dezechilibru al mineralelor (calciu, potasiu, sodiu) din sânge. Se manifestă prin oboseală,
slăbiciune fizică, deshidratare, spasme musculare, confuzie;
 Anemie;
 Hipoglicemie;
 Insuficiență renală acută;
 Probleme ale ficatului;
 Osteoporoză și pierderea forței musculare, mai ales la fete și femei;
 Reducerea dorinței sexuale și impotența la bărbați;
 Pierderea sarcinii, naștere prematură și nașterea unui copil cu o greutate subnormală,
pentru gravidele cu anorexie. De asemenea, crește necesitatea de a naște prin cezariană,
iar în timpul sarcinii, persoana anorexică trebuie să meargă periodic la medic.

Diagnosticarea anorexiei
În cazul în care medicul suspectează că este vorba de anorexie, va realiza o serie de teste
și investigații pentru a exclude alte afecțiuni care ar putea cauza pierderile în greutate și pentru a
vedea dacă au aparut complicații. Aceste teste pot include:

Examen fizic - presupune măsurarea greutății și a înălțimii, verificarea semnelor vitale, respectiv
ritmul cardiac, tensiunea arterială și temperatura corporală. Mai mult, va verifica pielea și
unghiile și va examina abdomenul;
Teste de laborator - vizează testarea nivelului electroliților și al proteinelor, precum și testarea
funcționării ficatului, a rinichilor și a glandei tiroide. Este posibil să fie testată și urina;

Evaluare psihologică - medicul de familie sau un psiholog va pune întrebări legate de gânduri,
sentimentele și obiceiurile alimentare;

Alte investigații - este posibil să fie recomandate teste cu raze X, pentru a verifica densitatea
osoasă și existența unor fracturi. Electrocardiograma va descoperi dacă există anomalii ale
inimii.

Tratamentul anorexiei
Pentru a trata anorexia, se acționează pe mai multe planuri, putând fi implicată o echipă
de specialiști, formată din medicul de familie, psiholog și dietetician. Educația asupra unei
alimentații corecte, precum și terapia pe termen lung sunt necesare pentru a înlesni recuperarea.

Dacă apar complicații care pot pune viața în pericol, precum anomalii ale funcționării
inimii, dezechilibru electrolitic, deshidratare acută sau probleme psihiatrice, poate fi necesară
spitalizarea. De asemenea, malnutriția severă sau refuzul de a se alimenta poate necesita
spitalizarea persoanei. Există inclusiv programe specializate de zi sau pe termen lung, pentru a
ajuta la recuperare. Urgențele necesită monitorizarea semnelor vitale și verificarea nivelului apei
din organism și al electroliților. Unele persoane pot necesita hrănirea printr-un tub nasogastric.

Principalul obiectiv al tratamentul este revenirea la o greutate normală pentru vârsta și

stilul de viață al persoanei anorexice. Recuperarea este imposibilă în absența unei greutăți
sănătoase și a educației alimentare. Nutriționistul va stabili necesarul caloric pentru o îngrășare
treptată și sănătoasă și va propune planuri alimentare specifice persoanei. De cele mai multe ori,
este implicată și familia, pentru a se asigura că persoana anorexică are un regim alimentar
sănătos și echilibrat.

Psihoterapia este un alt pas important în recuperare. Terapia în familie este recomandată
pentru adolescenții cu anorexie. Deoarece tânărul este incapabil să ia decizii bune în ceea ce
privește alimentația, prin terapie, sunt mobilizați părinții, pentru a-și ajuta copilul să aibă un stil
de viață sănătos. În cazul adulților, terapia individuală poate ajuta. Prin terapie, se dorește
normalizarea obiceiurilor alimentare și a unor comportamente care susțin câștigul ponderal
treptat și într-un mod sănătos. De asemenea, psihoterapia dorește să schimbe imaginile
distorsionate și gândurile persoanei anorexice.

Nu exista medicamente special create pentru a trata anorexia. În funcție de nevoi, pot fi
recomandate antidepresive sau alte medicamente psihiatrice, pentru a ajuta la ameliorarea unor
probleme precum anxietatea sau depresia.

Persoanele cu anorexie se pot recuperara, însă exista riscul de revenire a bolii, mai ales în
perioadele stresante sau după naștere, când mama dorește să scape de kilogramele acumulate în
sarcină. Terapia sau ședințele punctuale periodice pot ajuta la detensionare, mai ales în
perioadele aglomerate mental.

Multe persoane se recuperează în urma anorexiei. Uneori, aceasta poate duce la apariția
altor tulburări de alimentație, motiv pentru care, în mod frecvent, boala necesită tratament de-a
lungul întregii vieți. Din nefericire, nu există modalități de prevenire a anorexiei. Tot ceea ce pot
face persoanele apropiate este să observe comportamentele repetitive, pierderea în greutate,
activitățile fizice excesive sau anxietatea legată de imaginea corporală.

Bibliografie

Borundel, Corneliu – Medicină internă pentru cadre medii

https://www.reginamaria.ro/

https://bioclinica.ro/