ANOREXIA

NERVOSA
ALICE COMAN
Anorexia este o tulburare de alimentatie, care consta in scaderea voluntara a aportului
alimentar putandu-se ajunge in cazuri extreme, pana la incetarea alimentarii. Persoanele
care sufera de anxietate au o teama patologica de kilogramele in plus, devin obsedate de
imaginea corpului lor si incep sa reduca din cantitatea de alimente pe care o consuma. 

Factori psihologici

Majoritatea persoanelor care dezvolta anorexie au anumite trasaturi de gandire si

comportament. Acestea includ:
● O dispozitie spre depresie ori anxietate;
● Dificultati in a face fata stresului;
● Ingrijorare cu privire la viitor, teama sau indoiala;
● Perfectionism - tendinta de a-si stabili obiective mult prea stricte;
● Dificultati in exprimarea propriilor emotii;
● Ganduri sau imagini nedorite care le fac sa se comporte intr-un anumit fel.
Mass-media si social media pot, de asemenea, juca un
factor in anorexie. Persoanele de toate varstele sunt
expuse unor imagini care portretizeaza un anumit ideal
corporal, iar absenta sa poate crea un sentiment de
rusine. Concentrarea pe corpurile celebritatilor,
ingrasarea unor persoane publice sau prezenta celulitei
intaresc acest mesaj al corpului perfect. Toate acestea
pot face ca tinerii sa se simta nesiguri cu privire la
anumite parti ale corpului.
Unii experti cred ca anumite schimbari ale functiilor
creierului sau nivelul hormonilor pot juca un rol in
aparitia anorexiei, insa inca nu este clar daca acestea
duc la aparitia anorexiei sau daca apar ulterior, ca
urmare a malnutritiei.
Astfel de schimbari pot afecta zona din creier
responsabila cu apetitul sau pot crea sentimente de
anxietate si vina in legatura cu mancarea. Astfel de
emotii sunt atenuate ulterior, prin sarirea peste mese
sau exercitii fizice intense.
Riscul de anorexie creste in cazul persoanelor care
provin din familii cu un istoric de tulburari de
alimentatie, depresie sau consum de droguri.
Debutul bolii
Anorexia este intalnita mai ales in randul tinerilor, debutand, de
regula, intre 14 si 18 ani. Cu toate acestea, persoanele de orice
varsta pot dezvolta boala, desi aceasta apare rar in randul celor de
peste 40 de ani. Se crede ca adolescentii sunt mai afectati,
deoarece, in timpul pubertatii, sunt mai sensibili la critica sau la
comentarii rautacioase despre propriul corp.
Cazul tipic vizeaza un tanar cu o greutate normala sau usor
supraponderal. Acesta incepe o dieta si practica sport. Scaderea in
greutate care apare este incurajata si laudata de cei din jur, prieteni,
colegi de scoala, familie. Drept urmare, continua sa tina dieta
restrictiva si sa efectueze exercitiile excesive, chiar si atunci cand
acestea nu sunt necesare. Pot urma limitarea cantitatii de alimente
ingerate, varsaturile autoprovocate si abuzul de laxative.
Pentru tinerii anorexici, stima de sine depinde de greutatea si de
forma corporala. Pierderea in greutate este perceputa drept o
realizare impresionanta, in timp ce ingrasarea, chiar si cateva
kilograme, uneori cateva sute de grame, reprezinta un esec
inacceptabil si o lipsa de autocontrol.
In loc de a vedea alimentele precum un necesar pentru
a supravietui, o persoana cu anorexie se va gandi ce
poate face pentru a manca mai putin si va imparti
frecvent alimentele in „bune” si „rele”. Simptomele
legate de teama de ingrasare pot include, dar nu se
limiteaza la:

• Ascunderea cantitatii de alimente consumate sau a

faptului ca nu a mancat;
• Evitarea mancatului in preajma altor persoane;
• Inventarea unor motive pentru a nu manca, precum
raul de stomac, urmarea unui regim alimentar
special sau comunicarea catre cei din jur ca deja a
mancat;
• Gandirea continua la mancare, limitarea sa si
pierderea in greutate.
Multe persoane se recupereaza in urma anorexiei. Uneori, aceasta poate duce la aparitia altor
tulburari de alimentatie, motiv pentru care, in mod frecvent, boala necesita tratament de-a lungul
intregii vieti. Din nefericire, nu exista modalitati de prevenire a anorexiei. Tot ceea ce pot face
persoanele apropiate este sa observe comportamentele repetitive, pierderea in greutate, activitatile
fizice excesive sau anxietatea legata de imaginea corporala.