O SCRISOARE PIERDUTĂ

ION LUCA CARAGIALE - 1884

COMEDIE

INTRODUCERE
reprezentată pe scenă pentru prima dată pe 13 noiembrie 1884
critică aspră a moravurilor marii burghezii de provincie, înfățișând
lipsa de moralitate, demagogia politică și corupția din acest mediu,
precum și incorectitudinea alegerilor electorale.

REPER 1
Def. comedie + conflict + comic
TRĂSĂTURA 1:
„O scrisoare pierdută” este o operă realistă, deoarece prezintă
într-o manieră veridică realitatea contemporană scriitorului și a
societății acelor vremuri, în raport cu elementele sociale și
economice.
- nume personaje, statut, locația și timpul acțiunii: ”capitala
unui județ de munte, în zilele noastre”
TRĂSĂTURA 2: personajele sunt tipice și sunt puse să acționeze
în situații tipice.
-Tipologii clasice, trăsătură dominantă: caricatură
-Ștefan Tipătescu este tipul donjuanului
-Zaharia Trahanache încornoratul,
-Zoe este femeia cochetă și adulterină,
-Nae Cațavencu este demagogul în devenire,
-Ghiță Pristanda slugarnicul.

REPER 2
satirizarea vieţii publice şi de familie a unor politicieni din
societatea românească de la sfârșitul secolului al XIX-lea
aspecte din viața politică și de familie a unor politicieni corupți
 Intriga piesei pornește de la o întâmplare banală,indicată de titlu:
pierderea unei scrisori intime
cele 4 acte povestite pe scurt : învățat cel puțin 2!!!!!!!
Acţiunea piesei este constituită dintr-o serie de întâmplări care nu
modifică nimic în mod esenţial, ci se derulează concentric în jurul
pretextului (pierderea scrisorii).

REPER 3
TITLU
reliefează intriga comediei, sugerând că această scrisoare
pierdută de Zoe este unul dintre mijloacele de șantaj folosite în
lumea politică.
se repetă situația și la Dandanache
scrisoarea de dragoste de la Tipătescu pentru Zoe trece printr-un
traseu circular (de la Zoe,ajunge la Cetățeanul Turmentat, de la
acesta la Cațavencu, după care se va întoarce prin Cetățean tot la
Zoe).
Aceasta devine un adevărat simbol al corupției și compromisului
într-o lume în care până și sentimentele (iubirea, prietenia și
onoarea) devin obiecte ale negocierii.
CONFLICTE
Conflictul dramatic principal constă în confruntarea a două facţiuni:
reprezentanţii partidului puterii (Tipătescu, Zoe, Zaharia
Trahanache, Farfuridi şi Brânzovenescu) şi gruparea
independentă constituită în jurul lui Nae Caţavencu, ambițios
avocat şi proprietar al ziarului ,„Răcnetul Carpaţilor.
Farfuridi + Brânzovenescu vs. Tipătescu : se temeau că
prefectul îi va trăda.
intrările repetate în scenă ale Cetăţeanului turmentat, creează o
stare de tensiune niciodată rezolvată, în final, gestul său devenind
aproape superfluu.
PARTICULARITĂŢILE COMPOZIŢIEI COMEDIEI LUI CARAGIALE
oglindesc tema
O serie de procedee compoziţionale: răsturnări bruşte de
situaţie, elemente surpriză, anticipări, amânări
Prin tehnica acumulărilor succesive, acţiunea capătă proporţiile
unui uriaş bulgăre de zăpadă ce ameninţă a strivi siguranţa şi
 confortul poziţiei protagoniştilor, pentru ca lucrurile să ia o
întorsătură neaşteptată, şi, conform definiţiei speciei, finalul să fie
unul fericit pentru toţi.

ÎNCHEIERE

Caragiale ilustrează un spirit de observație necruțător pentru

cunoașterea firii umane, fiind creatorul realismului tipic în comedie.
El se folosește de satiră și sarcasm pentru a contura personaje ce
trăiesc printre vicii, impostură, ridicol și prostie.