“O scrisoare pierdută”

I. L. Caragiale
Tema si viziunea despre lume

Gheran Alexandra
Mihai Corina
 Ion Luca Caragiale a fost un
dramaturg, nuvelist, pamfletar,
Ion Luca poet, scriitor, director de teatru,
Caragiale comentator politic și ziarist român.
George Călinescu îl considera a
fi cel mai mare dramaturg român și
unul dintre cei mai importanți
scriitori români.
A fost ales membru post-
2
mortem al Academiei Române.
“O
SCRISO
ARE
PIERDU
3
O scrisoare
pierduta

context
Comedia apare în 1884 dar este publicată un an mai
târziu în revista „Convorbiri literare”, XVIII, nr. 11 în 1885.
Este una dintre cele 4 comedii ale lui Caragiale pe lângă
„O noapte furtunoasă”, „D-ale carnavalului”, „Conu
Leonida față cu reacțiunea”, opere în care scriitorul
urmărește surprinderea moravurilor societății burgheze din
acea perioadă.
 
4
O scrisoare
pierduta

  Ca procedee artistice întâlnim  satira, sarcasmul, ironia,

comicul. Caragiale e un fin observator al societății burgheze
în care trăiește, astfel în opinia lui Garabet Ibrăileanu acesta
„face concurență stării civile”, formula sa artistică fiind
„realismul tipic”  (T. Vianu). 
Piesa a fost jucată în premieră, pe scena Teatrului
Național din București, la 13 noiembrie 1884, înregistrând
un mare succes de public însă nu a fost bine primită de
criticii literari ai vremii.
5
Încadrare într-un curent,
într-o specie literară

Textul este o comedie, o specie epică

în care comicul (procedeu artistic
fundamental ) se amestecă cu tragicul,
în care este evidențiat un conflict
superficial, soluționat de obicei într-un
final fericit.
Satirizând realități sociale
nepotrivite sau moravuri individuale ea
se definește în funcție de tipul de comic
utilizat și poate fi comedie de situații, de
moravuri, de caracter, de intrigă, de
salon, ori bulevardieră, eroică sau 6
Putem încadra textul în curentul clasicism tocmai prin critica
moravurilor, caracterul satiric (o perspectivă ironică asupra
burgheziei și a societății politice românești din sec al XIX-lea), prin
susținerea valorilor clasice de bine, frumos, adevăr, căpătând astfel și
un  scop didactic, moralizator dar și prin respectarea regulii celor trei
unități de timp (loc- „capitala unui județ de munte”, timp- sec al
XIX-lea, acțiune).
Ține și de realism prin impresia de veridicitate pe care o creează,
prin utillizarea tehnicii detaliilor  și prin construcția personajelor
tipologice (Zaharia Trahanache- tipul încornoratului, Zoe T.- tipul
amorezei cochete etc.).
7
Scena inițială din actul I
(expozițiunea) prezintă
personajele Ştefan Tipătescu şi
Pristanda, care citesc ziarul lui
Nae Caţavencu şi numără
steagurile. Venirea lui Trahanache
cu vestea deținerii scrisorii
de amor de către adversarul politic
declanşează acțiunea. Zaharia
Trahanache crede că scrisoarea
este falsă, în timp ce cei doi
amanți sunt cuprinşi de agitaţie.
Actul II prezintă în prima scenă o altă
numărătoare, cea a voturilor cu o zi înaintea
alegerilor.
Se declanşează conflictul secundar,
reprezentat de grupul Farfuridi-
Brânzovenescu, care se teme de trădarea
prefectului. Dacă Tipătescu îi ceruse lui
Pristanda arestarea lui Caţavencu şi
percheziţia locuinței pentru a găsi
scrisoarea, Zoe dimpotrivă, ordonă
eliberarea lui şi abuzează de mijloacele de
convingere feminină pentru a-l determina
pe Tipătescu să susțină candidatura
avocatului din opoziție, în schimbul
scrisorii. Cum prefectul nu acceptă
compromisul politic, Zoe îi promite 8
În actul III (punctul Actul IV (deznodământul) aduce
rezolvarea conflictului inițial, pentru că
culminant), acţiunea se mută în
scrisoarea ajunge la Zoe, iar Caţavencu se
sala mare a primăriei unde au loc
supune condițiilor ei. Intervine un alt
discursurile candidaților Farfuridi şi
personaj, Dandanache, care întrece prostia
Caţavencu, în cadrul întrunirii
şi lipsa de onestitate a candidaților locali.
electorale. Între timp, Trahanache
Propulsarea lui politică este cauzată de o
găsește o poliță
poveste asemănătoare: şi el găsise o
falsificată de Catavencu, pe care
scrisoare compromițătoare. Este ales în
intenționează s-o folosească pentru
unanimitate şi totul se încheie cu
contra-şantaj. Apoi anunță în şedinţa
festivitatea condusă de Caţavencu, unde
numele candidatului susținut de
adversarii se împacă.
comitet: Agamiță Dandanache.
Acțiunea piesei este constituită dintr-o
Incercarea lui Caţavencu de a vorbi
serie de întâmplări care, în succesiunea lor
în public despre scrisoare eşuează din
temporală, nu
cauza scandalului iscat în sală de
mişcă nimic în mod esențial, ci se
Pristanda. În încăierare, Caţavencu
derulează concentric în jurul pretextului 9
pierde pălăria cu scrisoarea, găsită
Elemente de
structura
Elemente de structură

Titlul constituie motivul central dar și intriga

piesei. Prima scrisoare este una de dragoste a  Zoei
către Tipătescu, găsită de cetățeanul turmentat,
sustrasă  prin vicleșug de Cațavencu, pierdută apoi
de acesta cu ocazia marii adunări dinainte de
alegeri, regăsită de cetățeanul turmentat și înapoiată
Zoei.
10
Elemente de
structură
O altă scrisoare este tot una compromițătoare
prin care Agamemnon Dandanache își câștigă
postul de deputat. Aflat la începutul și la finalul
piesei motivul dă o simetriei operei. La nivel
simbolic scrisoarea devine o armă de șantaj folosită
pentru preluarea puterii politice, denotând
parvenitismul și lipsa de scrupule a personajelor.

11
Tema si Tema o reprezintă viața distorsionată a burgheziei
viziunea românești de la sfârșitul secolului al XIX-lea descrisă minuțios
despre lume
în toate aspectele ei (intimitate, politică, administrație etc.).
Discuția inițială este secvența ce reflectă  raporturile dintre
autoritățile statului. Polițaiul Ghiță, dă umil raportul prefectului
despre rondul zilei executând cu slugărnicie și servilism
ordinele primite. Corupția și abuzul în serviciu sunt trecute cu
vederea, Tipătescu este conștient de leafa mică a
subordonatului și nu reacționează la  steagurile pe care acesta
le fură.
Într-o altă secvență, Zoe îl convinge pe Tipătescu, printr-
un șantaj emoțional,  să-și dea votul, de dragul reputației ei, 12
 Tema comediei o constituie viaţa social-politică dintr-un orăşel de provincie
în circumstanţele tensionate ale alegerii unui deputat, eveniment care antrenează
energiile şi capacităţile celor angajaţi, într-un fel sau altul, în farsa electorală.   
       Comediile si schitele lui Caragiale nu ofera altceva decât iluzia unei realitati si
modul comediei devine la el metafora unei conceptii despre lume. In comedie
oamenii devin personaje cu roluri stereotipe, conflictele devin intrigi, lumea este
intoarsa cu susu-n jos, regasind in final – de obicei dupa o grandioasa acceleratie –
13
 Perspectiva ironica si comica insa nu face decât sa
numeasca problemele, care deseori nu vor fi rezolvate
in decursul actiunii. De aceea orice comedie buna lasa
in urma ei un dram de probleme nerezolvate. Astfel se
constituie probabil potentialul ei tragic sau realist. 

14
“ "Vorbitul reprezintă suprema voluptate în
lumea lui Caragiale, este visul de aur al
fiecăreia și al tuturor. În această lume nimic
nu valorează mai mult decât conversația, deși
nicio conversația nu valorează nici 2 bani"

-Mircea
Iorgulescu 15