,,O scrisoare pierduta”

De Ion Luca Caragiale

Date despre autor
 Ion Luca Caragiale (n. 1/13 februarie 1852 Haimanale, județul
Prahova, Țara Românească, astăzi I. L. Caragiale, județul
Dâmbovița, România – 9 iunie 1912, Berlin, Imperiul German) a
fost un dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de
teatru, comentator politic și ziarist român. George Călinescu îl
considera a fi cel mai mare dramaturg român și unul dintre cei
mai importanți scriitori români. A fost ales membru post-mortem
al Academiei Române.
 Alte opere ale
autorului
• „Schițe (Traduceri și originale)”, 1897
• „Momente”, 1901
• „1907, din primăvară până-n toamnă. Cîteva
note”, 1907
• „Novele, povestiri”, 1908
• „Teatru. Opere complecte”, 1908
• „Momente, schițe, amintiri”, 1908
• „Schițe noue”, 1910
 Curiozitati despre
Caragiale
• A fost premiant, dar nu a terminat niciodată liceul. Din cauza
problemelor financiare a fost nevoit să se apuce de negustorie.
• A fost acuzat de plagiat atunci când a lansat „Năpasta”, dar a câștigat
procesul datorită avocatului său, Barbu Ștefănescu Delavrancea.
• A fost coleg de redacție cu Eminescu și Slavici. Ședințele la care
participau cei trei erau aprinse, căci Caragiale, Eminescu și Slavici
cădeau cu greu de acord asupra diferitelor chestiuni discutate.
• A fost proprietar de berării. Cea amai cunoscută dintre acestea a fost
berăria Gambrinus , deschisă inițial pe Calea Victoriei, în anul 1901.
Ulterior, aceasta a fost mutată la parterul Hotelului Cișmigiu. Aici
veneau ziariști, scriitori, politicieni și artiști. Caragiale a mai avut o
berărie pe strada Gabroveni („Mihalcea și Caragiale”) și una la Bacău.
 ,,O
scrisoare
pierduta”
O scrisoare pierdută este o comedie de moravuri sociale și politice, scrisă de dramaturgul
român Ion Luca Caragiale, în anul 1884, publicată în revista „Convorbiri literare”.

Personaje
• Ștefan Tipătescu, prefectul județului
• Agamemnon Dandanache, vechi luptător de la '48
• Zaharia Trahanache, prezidentul Comitetului permanent, Comitetului electoral,
Comitetului școlar, Comițiului agricol și al altor comitete și comiții
• Tache Farfuridi, avocat, membru al acestor comitete și comiții
• Iordache Brânzovenescu, asemenea
• Nae Cațavencu, avocat, director-proprietar al ziarului Răcnetul Carpaților, prezident-
fundator al Societății enciclopedice-cooperative "Aurora economică română"
• Ionescu, institutor, colaborator la acel ziar și membru al acestei societăți
• Popescu, asemenea
• Ghiță Pristanda, polițaiul orașului
• Un cetățean turmentat
• Zoe Trahanache, soția lui Zaharia Trahanache
• Alegători, cetățeni, public
 Premiera piesei

Gloria literară a lui Caragiale a

fost consfințită în seara zilei de 26
octombrie 1884, la Iași, la lectura
piesei "O scrisoare pierdută", în
casele lui Iacob Negruzzi. Piesa a
fost jucată în premieră pe scena
Teatrului Național din București,
la 13 noiembrie 1884,
înregistrând un mare succes de
public, prin seria de 11
reprezentații consecutive, în
decurs de numai trei săptămâni.
 Reprezentatiile piesei la alte teatre

A fost reluată, până la sfârșitul anului, cu actorii Teatrului Național, la

Iași, apoi la Craiova, echivalând cu răspândirea ei în toată țara și cu
receptarea unanimă a publicului amator de teatru. Pentru autor,
spectacolele de la teatrul ieșean au însemnat consacrarea, după ce în
1879 primele două reprezentări ale comediei "O noapte furtunoasă" au
provocat scandal și l-au îndepărtat pentru un timp pe dramaturg de
Teatrul Național și după ce, în 1880, "Conu Leonida față cu reacțiunea"
trecuse aproape neobservată, jucându-se pe o scenă de mâna a doua,
cum avea să consemneze Titu Maiorescu în studiul său din 1885,
Comediile d-lui I.L. Caragiale.
Rezumatul
operei
 Actul I

Stefan Tipatescu, prefectul judetului, discuta cu Ghita

Pristanda, politaiul orasului. Acesta il anunta ca Nae
Catavencu, adversarul sau politic, detine o scrisoare
care ii poate asigura victoria la alegeri. Zoe
Trahanache, sotia lui Zaharia Trahanache, important
personaj politic al partidului aflat la putere, pierde
scrisoarea de amor primita de la amantul ei Stefan
Tipatescu.
 Actul II
Tipatescu ii ordona lui Pristanda sa afle despre ce scrisoare vorbeste
Catavencu. Intre timp, Zoe si Zaharia Trahanache sunt santajati de Catavencu
cu publicarea scrisorii. Tipatescu afla de la acestia despre santaj, isi pierde
linistea si ii ordona politaiului sa il aresteze pe Catavencu. Originea scrisorii
este descoperita: un Cetatean Turmentat intra in scena si le spuna ca Nae
Catavencu a reusit sa ii sustraga scrisoarea, profitand de starea acestuia de
ebrietate. Pristanda le comunica celor doi ca adversarul sau politic le va
inapoia scrisoarea doar in schimbul candidaturii la camera deputatilor.
Intre timp, ambii candidati politici par a avea ceva de ascuns. Trahanache
descopera ca Nae Catavencu a falsificat o polita. Farfuridi si Branzovenescu,
membri insemnati al partidului aflat la putere, il acuza pe Stefan Tipatescu de
tradare intr-o plangere trimisa la Bucuresti. Temandu-se pentru reputatia sa,
Zoe se intalneste cu Nae Catavencu si ii promite sprijinul in alegeri, apoi
incearca sa-l convinga pe amantul ei, Tipatescu, sa faca acelasi lucru. Initial,
prefectul refuza si incearca sa ii ofere lui Catavencu numeroase functii si o
mosie dar, in final, cedeaza presiunilor Zoei. Intre timp, de la centru se
 Actul III

Farfuridi si Catavencu isi rostesc discursurile

electorale, incercand sa-i convinga pe alegatori
de calitatile lor politice. La anutarea
candidaturii lui Dandanache, cele doua tabere
electorale ajung la conflict, iar Catavencu
pierde in invalmaseala palaria, in captuseala
careia tinea scrisoarea.
 Actul IV

Zoe este foarte ingrijorata ca nu il gaseste pe Catavencu,

caruia sa ii inapoieze obiectul santajului. Intre timp, noul
candidat Agamemnon Dandanache soseste in oras, iar
Zoe si Tipatescu afla de la acesta ca si candidatura lui a
fost castigata tot in urma unui santaj cu o scrisoare
compromitatoare. Isi face aparitia si Catavencu, dar nu
mai are scrisoarea. In scena intra si Cetateanul Turmentat
si ii inapoiaza Zoei scrisoarea gasita in palaria lui
Catavencu. La sugestia Zoei, Nae Catavencu accepta sa
conduca festivitatile in cinstea alegerii lui Dandanache,
iar totul se termina intr-o atmosfera sarbatoreasca.
 Informatii
despre opera
 Genul literar din care face parte

Opera apartine genului literar dramatic, mai precis

comedia.
Genul dramatic inglobeaza creatiile structurate pe
acte, scene sau tablouri, scrisa sub forma de dialog
si destinate reprezentarii scenice. Personajele sunt
prezentate la inceputul piesei si inaintea fiecarei
replici, iar un rol important il au didascaliile, intrai
ale autorului.
Comedia este o specie a genului dramatic, în proză
sau în versuri cu acțiune și deznodământ vesel și
care satirizează realități sociale, slăbiciuni general
– umane sau prezintă situații hazlii.
 Tema operei
Tema  o reprezintă viața distorsionată a burgheziei românești
de la sfârșitul secolului al XIX-lea descrisă minuțios în toate
aspectele ei (intimitate, politică, administrație etc.). Discuția
inițială este secvența ce reflectă  raporturile dintre autoritățile
statului. Polițaiul Ghiță, dă umil raportul prefectului despre
rondul zilei executând cu slugărnicie și servilism ordinele
primite. Corupția și abuzul în serviciu sunt trecute cu
vederea, Tipătescu este conștient de leafa mică a
subordonatului și nu reacționează la  steagurile pe care acesta
le fură. Într-o altă secvență, Zoe îl convinge pe Tipătescu,
printr-un șantaj emoțional,  să-și dea votul, de dragul
reputației ei, candidatului aflat în opoziție, exprimând astfel
imoralitatea vieții personale dar și instabilitatea deciziilor
politice.
 Titlul operei

Titlul constituie motivul central dar și intriga piesei.

Prima scrisoare este una de dragoste a  Zoei către
Tipătescu, găsită de cetățeanul turmentat, sustrasă  prin
vicleșug de Cațavencu, pierdută apoi de acesta cu ocazia
marii adunări dinainte de alegeri, regăsită de cetățeanul
turmentat și înapoiată Zoei. O altă scrisoare este tot una
compromițătoare prin care Agamemnon Dandanache își
câștigă postul de deputat. Aflat la începutul și la finalul
piesei motivul dă o simetriei operei. La nivel simbolic
scrisoarea devine o armă de șantaj folosită pentru
preluarea puterii politice, denotând parvenitismul și lipsa
de scrupule a personajelor.
 Structura
Comedia O scrisoare pierdută este
împărțită în patru acte. Textul este
conceput ca o succesiune dinamică de
replici, iar principalul mod de
expunere este dialogul. Intervențiile
autorului, adică indicațiile scenice sau
didascaliile, sunt prezente de obicei la
începutul comediei, al unui act, sau
sunt intercalate replicilor. Ele se referă
la cadrul acțiunii, statutul
personajelor, mimica și gestica
acestora etc, și utilizează ca moduri de
expunere descrierea și narațiunea.
 Mesajul textului

Autorul vrea să evidenţieze viaţa de familie,

dar şi viaţa social-politică ( în care domină
şantajul ) de la sfârşitul secolului IX şi până la
începutul secolului XX. În operă nu se
precizează numele judeţului, sau al partidelor
ce candidează, tocmai pentru că aceste lucruri
se intampla in general, reliefand un tablou al
unei vieti cotidiene.
 Impresii si
pareri critice
 In opinia mea, textul merita sa fie lecturat, deoarece aduce in
prim-plan un adevar al politicii, pe de o parte, iar pe de alta
parte, confera o nota romantica, autorul impletind aceste
doua subiecte intr-o opera fantastica.

  “… fondul comediilor lui Caragiale este rece si cinic . Realitateace el ne

zugrãveste nu ne poate încãlzi , necum sã ne entuziasmeze ; ea erepulsivã
si va deveni , din ce în ce mai repulsivã cu cât
omenirea va înainta pe calea progresului moral .
În nici o operã clasicã nu vei gãsisituatiuni de valoare ca cele pe care
dramaturgul nostru le primeste înactiunea dramaticã - le primeste si le
mentine cu seninãtatea cea maidesãvârsitã - chiar la sfârsitul si dupã
sfârsitul ei .” (Mihail Dragomirescu)
“…renuntand la patosul retoric, ironistul Caragiale atinge insa un alt
patos, pe acela al luciditatii si al adevarului, mai vrednic de a fi ravnit
in noua constelatie a realismului european“ (Tudor Vianu)
 D. Popovici observa preocuparea pentru
"imaginea morala a societatii si arata ca
personajele lui Caragiale "aduc ceva" din
figurile create de C. Balacescu si
V.Alecsandri (Romantismul romanesc).

Pompiliu Constantinescu a impartit

personajele lui Caragiale in noua tipuri
-"tipologie comica" - ce cuprind si "eroii" din
"O scrisoare pierduta", astfel: tipul
incornoratului (Trahanache), tipul primului
amorez (Tipatescu), tipul cochetei si al
adulterinei (Zoe), tipul politic al demagogului
(Catavencu), tipul cetateanului (cetateanul
turmentat), tipul raisonneur-ului
(Branzovenescu), tipul servitorului