“Cu o uşoară nostalgie”

De Nichita Stănescu
Nichita Stanescu
Biografie
 Nichita Stănescu (n. 31
martie 1933, Ploiești, România – d. 1
decembrie 1983, Bucuresti, România) a fost un poet,
scriitor și eseist român, ales membru post-mortem
al Academiei Române.
Este considerat de critica literară și de publicul larg
drept unul dintre cei mai importanți scriitori de
limbă română, pe care el însuși o denumea
„dumnezeiesc de frumoasă”. Nichita Stănescu
aparține, temporal și formal, neo-modernismului
românesc din anii 1960 - 1970. Nichita Stănescu a
fost considerat de către unii critici literari,
precum Alexandru Condeescu și Eugen Simion, un
poet de o amplitudine, profunzime și intensitate
remarcabilă, făcând parte din categoria foarte rară a
inovatorilor lingvistici și poetici.
A fost laureat al Premiului Herder.
“Cu o usoara nostalgie”
Opera a lui Nichita Stanescu
“ Cu cât se-nsera peste arborii rari,
cu atât începeau să lumineze mai tare
inimile noastre de hoinari,
căutatorii pietrei filozofale.

Totul trebuia să se transforme în aur,

absolut totul:
cuvintele tale, privirile tale, aerul
prin care pluteam, sau treceam de-a-notul.

Clipele erau mari ca niște lacuri

de câmpie,
și noi nu mai conteneam traversându-le.
Ora își punea o coroană de nori, liliachie.
Ți-aduci aminte suflete de-atunci, tu, gândule ? ”
Informatii despre
opera
 Genul
literar
Opera se incadreaza in genul literar liric.
Genul liric incadreaza creatiile in versuri, in general, dar si in proza, in
care scriitorul isi exprima gandurile, ideile, convingerile, sentimentele in
mod direct, prin intermediul eului liric.
 Titlul poeziei
Titlul poeziei „Cu o ușoară nostalgie” este un element de paratextualitate,
alcătut dintr-o sintagmă: substantivul „nostalgie” și adjectivul „ușoară” antepus
substantivului cu sens coordonativ. Titlul este în strânsă legătură cu textul
poeziei întrucât rememorarea tinereții la vârsta maturității, determină
sentimente de melancolie și tristețe datorate pierderii iremediabile a vârstei
tinereții.
 Tema operei
Tema poeziei exprimă nostalgia cu
care eul liric priveşte trecuta
perioadă a tinereţii, când
entuziasmul, speranţa
fericirii depline, strălucirea
spirituală îi dădeau înălţare
şi înflăcărare sufletească, toate
acestea creionand trecerea
ireversibila a timpului.
 Elemente de
prozodie
Poezia este alcătuită din trei catrene. Deosebirea de construcția clasică, în catrene, o dă
prezența versului final, care are rol de a elibera ideea poetică de constrângerile rigide ale
formei poeziei clasice. Versul final este o interogație retorică, de la care nu se așteaptă
răspuns. Versurile au o rimă interioară și o rima exterioară, astfel dispusă: în prima
strofă întâlnim rima încrucișată, în a doua strofă rima este amestecată, iar în ultima
strofă este o rimă încrucișată. Ritmul reflectă trăirile poetice declanșate de rememorarea
stării de odinioară. Măsura este variabilă, de la versul scurt, de patru silabe, la versuri
mai ample, de 14-15 silabe.
Mesajul textului
Mesajul acestei poezii se
implineste sub semnul unei
usoare nostalgii, deoarece
timpul este nemilos,
transformand totul in urma lui
in amintiri.
 Universul artistic
Figuri de stil si imagini
artistice
Figuri de stil si imagini
artistice
„căutătorii pietrei filozofale”- Metafora
„Clipele erau mari ca nişte lacuri / de
câmpie,”- Comparatie
,,Clipele erau mari ca niste lacuri
de cimpie’’- Comparatie
,,arborii rari”- Epitet
,,cuvintele tale, privirile tale, aerul”-
Enumeratie
,,sa se transforme in aur”- Imagine artistica
dinamica
,,o coroana de nori, liliachie”- Imagine
artistica vizuala
 Metafora „căutătorii pietrei filozofale” accentuează aspiraţia
către cunoaşterea ideali a tinerilor înflăcăraţi şi încrezători în
forţele lor. Strălucirea spirituală a vârstei de aur este sugerată de
elemente de recurenţă, substantivul „totul” devenind un laitmotiv
al strofei a doua.
Comparaţia cu care se deschide ultima strofă, „Clipele erau mari
ca nişte lacuri / de câmpie,” accentuează tema timpului răbdător
la vârsta tinereţii, când curgerea lui este în favoarea omului.

Epitetul ,,arborii rari” aduce in prim-plan timpul ce se rareste in

viata unui om in momentul in care acesta ajunge pe ultima
treapta a vietii- batranetea, transmitand sentimente de nostalgie,
tristete.
Citate semnificative
,,căutatorii pietrei filozofale”
,,Totul trebuia să se transforme în aur,
absolut totul”
,,Clipele erau mari ca niște lacuri
de câmpie”
,,Ora își punea o coroană de nori, liliachie”
,,Ți-aduci aminte suflete de-atunci, tu, gândule ?”
Impresii
 In opinia mea, opera merita citita, deoarece
ofera o imagine ampla a unui mister pe care
nimeni nu l-a putut, inca, deslusi, oferind,
totodata, un tablou care combina acest
subiect cu natura.
,,Noutatea poeziei lui Nichita Stãnescu era evidentã
de la întâiul volum, chiar dacã numai în laturã
superficialã. Modul de a vorbi despre sine si despre
lume era, înainte de toate, socant.” (Nicolae
Manolescu)

,,Existã un amestec ciudat de forte în fiinta lui

Nichita Stãnescu: un respect aproape religios pentru
poezie si o supunere aproape cinicã fatã de real. [...]
Nichita Stãnescu reprezintã un mod specific de a fi
poet în lumea noastrã. E greu sã-i afli un model în
literatura anterioarã.“ (Eugen Simion)