Omul

Omul este considerat, în sens general, o fiinţă vie, dotată cu raţiune

(conştiinţă), o fiinţă constituită ca personalitate, care a cunoscut o evoluţie
istorico-politică menită să-i confere unicitate. Perspectivă filosofică, in urma
numeroaselor încercări de a-i surprinde „natura” sau „menirea”, omul apare ca o
realitate extrem de complex.
Spre deosebire de alte vietati, omul este cea mai înaltă raţiune din lume şi
sensul ei superior, nu pentru că este cea mai puternică fiinţă sau pentru că
manevrează toată lumea, ci pentru că toate raţiunile lumii cresc în el. Orice fiinţă
este un sens, dar întrucât în om converg toate sensurile lumii, numai despre el se
poate spune că este „condamnat la fiinţă” şi „condamnat la sens”.
Omul, ca sa supravietuiasca trebuie sa-si satisfaca anumite nevoi de baza:
hrana, apa, adapost, sa-si pastreze sanatatea in conditii optime. Aristotel spunea
ca omul prin natura lui este un ,,animal social”, nascut nu numai pentru o
existenta bilogica, ci si pentru bine si fericire, ca este diferit de toate celelalte
creaturi prin detinerea de putere spirituala si o constiinta. Astfel, omul ca fiinta
sociala poate reflecta un tablou al altei lumi, diferite de celelalte ce creioneaza
diferite moduri de a-si pune in evidenta aptitudinile, dar si gandirea.
In viata sa, omul este sortit creatiei, acesta incearca sa cunoasca misterul si
sa-l dezvaluie prin creatii culturale. Aceasta idee rezulta din faptul ca omul este
capabil sa isi sacrifice propria existenta pentru creatia de cultura, iar in viziunea
omului implinirea sensului existentei umane o reprezinta cultura. Viata este un
dar si omul trebuie sa se bucure de ea si sa o traiasca cat mai frumos. Fiecare om
da un sens vietii sale si il urmeaza prin modul in care alege sa traiasca, iar prin
cultura omul se simte privilegiat, avand oportunitatea de a-si depasi propria
conditie in incercarea de a o imbogati.
Astfel, pentru a inteleg aceasta creatura putem spune ca omul este, prin
natura sa, o fiinţă mărginită, însă, deşi este limitat, omul are datoria de a fi
preocupat de cunoaştere.