MESTERUL MANOLE de LUCIAN BLAGA

Comentariu literar, referat

Introducere
Drama MESTERUL MANOLE a fost publicat la Sibiu n 1927. Ea apare de altfel si
reprezentata pe scena la 6 aprilie 1926, pe scena Teatrului Naional din Bucureti. Piesa are ca
baza cunoscuta legendapopulara a Mnstirii Argeului, iar autorul sugereaza folosind motivul
din balada populara ideea c elementele durabile si trainice se obtin doar prin jertfa
Cunoscuta tem a jertfei zidirii este cunoscut la toate popoarele din sud-estul Europei, dar
balada romneasc este unanim recunoscut ca fiind cea mai aleas ntruchipare artistic.
nnoirea i nnobilarea acestui mit strvechi prin valorile nemuritoare dobndite de ndrzneala,
tenacitatea i jertfa generaiilor mai noi este strns legat de bogia, strlucirea i unicitatea
arhitectonic a mnstirii de pe Arge.
Tema este legata de drama omului de geniu implicat in totalitate in actul creatiei platind ca
pret sacrificarea de sine..
Structura Drama Mesterul Manole este alcatuita din cinci acte si scene
Caracterizarea personajelor:
Manole este personajul principal, si il reprezinta pe creatorul din toate timpurile, iar destinul
lui este redat simbolic.
Prabusirea continua a zidurilor conduce la un conflict psihologic acut: Launtric, un demon imi
striga: Cladeste! Pamantul se-mpotriveste si-mi striga: Jertfeste!"
Sfasiat intre cele doua porunci, personajul traieste o stare de incertitudine privitoare la
necesitatea jertfei, transformata apoi intr-un chin de neinchipuit.
Particularitatea personajului blagian consta in patima care-1 stapaneste ca un blestem: inalte,
si tu, parinte Bogumile, rugati-va sa nu mai salasluiasca in nimenea patima cladirei ca in
Mesterul Manole cel de cumplita amintire" .
Mira este un personaj impresionant, al carei nume ar proveni, dupa unele opinii, din cuvantul
grecesc Moira" (soarta).
Venita de peste apa", ea aminteste de mitul bisericilor scu fundate, scoase prin secarea apei.
Asa s-ar explica, poate, con fuzia de planuri din cuvintele ei (adresate lui Manole): ... dar s-ar
putea intampla intr-o zi pe ea s-o numesti Mira, iar, pe mine - biserica ta".
Femeie-lumina, din miazazi, Mira reprezinta jertfa sacra, prin intermediul careia se releva
divinul.

Cei noua zidari reprezinta forte ale naturii (apa, lumina, vantul, intune ricul) fiind construiti
in maniera expresionista.
Tot expresionista este si forta extraordinara a puterilor" (adevarate personaje" malefice).
Gman este, de asemenea, un personaj ce simbolizeaz mentalitatea primitivului care, n
concepia lui Blaga, reprezint forele magice. Gman asist n somn la manifestrile spiritelor
negative. Magicul explic faptul c zidurile se surp pentru c nu sunt contracarate de o alt
for. Manole refuz ideea, ceea ce va adnci
Voda este un domnitor atemporal, simbolic.
Bogumil semnific doctrina religioas cu originea n Asia Mic, cunoscut sub numele de
bogomilism, dup numele clugrului bulgar Ieremia Bogomil. Doctrina concepe puterile
supranaturale ca expresie a dou principii universale: al binelui, reprezentat de Dumnezeu, i al
rului, reprezentat de Satana.
Aceast dram, comparabil n literatura universal cu ceea ce au scris Dante i Goethe, este
capodopera lui Lucian Blaga, unul din marii dramaturgi interbelici. Dramaturgia lui cuprinde
opere literare reprezentative care se nscriu, ca perioad de creaie i apariie, ntre anii 19211965: Zamolxe (1921), Tulburarea apelor (1923), Daria (1925), Meterul Manole (1927),
Avram Iancu (1921), Arca lui Noe (1944), Anton Pann (1965).
Meterul Manole, care este denumit de ctre G. Clinescu mitul estetic ca rod al suferinei,
cunoate de la publicarea baladei de ctre V. Alecsandri n 1852, multe abordri n toate
genurile literare. i n 1964, Gh. Ciompec identifica numai n poezie peste 50 de creaii inspirate
din mitul respectiv.

Mesterul Manole
de Lucian Blaga
(autor canonic)
- dram expresionist mitic - dram modern de idei Expresionismul este un curent artistic aprut n Germania la nceputul secolului al XX-lea, a
crei concepie estetic reflect raportarea lucrurilor la absolut printr-o nou expresie a
spiritualitii umane. Putem restrnge trsturile expresionismului la cele relevate n drama
"Meterul Manole":

expresia pur a tririlor sufleteti;

imagini puternice, violente pentru a exprima nelinitea existenial, idealul ntoarcerii la

sufletul primar;

personajele sunt figuri generice, reprezentative pentru o ntreag categorie, fiind mai mult
simboluri ale unor idei sau concepte, dect individualiti umane;

titlurile sau subtitlurile pieselor expresioniste ("Meterul Manole", "Zamohe",

"Tulburarea apelor", "Avram Iancu", "Anton Pann") au valoare de simbol prin cufundarea
n mitologie i atemporalitate, prin ntoarcerea la mit i legend;

esenializarea i abstractizarea printr-un limbaj metaforic absolut, potennd misterele,

prefcndu-le "ntr-un mister i mai mare ".

Structura textului. Piesa "Meterul Manole este o dram de idei, care are la baz mitul estetic
al creaiei realizat prin jertf i suferin, fiind mbogit cu profunde idei filozofice n
perspectiv expresionist. Drama are patru acte, fiecare dintre ele fiind structurat n scene.
Relaiile spaiale sunt complexe, manifestndu-se n aceast dram att spaiul real i deschis al
zidirii mnstirii Argeului, dar mai ales spaiul nchis, psihologic al protagonistului. Relaiile
temporale reliefeaz, n principal, perspectiva continu, cronologic a evenimentelor care duc la
destinul tragic al personajului.
Personajele dramei sunt: Vod, Manole, Mira, Stareul Bogumil, Gman, iar zidarii, cei "nou
meteri mari", sunt numerotai, dar numai primii patru pot fi identificabili dup succinte precizri
biografice: ntiul, a fost cndva cioban; Al doilea, a fost cndva pescar; Al treilea, a fost cndva
clugr; Al patrulea, a fost cndva ocna; Al cincilea; Al aselea; Al aptelea; Al optulea; Al
noulea. Sunt enumerate i personajele secundare ale dramei, ntre care boieri, clugri, femei,
norod etc.
Lucian Blaga specific "Locul aciunii: pe Arge n jos. Timp mitic romnesc".
Inspiraia mitic
Paralel ntre drama "Meterul Manole" a lui Lucian Blaga i balada popular "Mnstirea
Argeidui":
Negru-Vod devine aici personaj generic, un Vod oarecare, construit expresionist (nu este la fel
de crud i orgolios ca cel din balad, ci' este o flgur-generic, nelegtor eu meterul,
neacceptnd condamnarea la moarte a lui Manole, ba chiar poruncindu-i s triasc i s se
bucure de izbnda creaiei);
Ana e Mira, numele ei vine de la verbul "a se mira" i semnific atitudinea de extaz a
sufletului pur n faa tainelor Universului ("i ntr-o zi nici biserica n-are s se mai nruie. Cum
ar putea s stea, dac nimenea nu lucreaz rznd la ea?"), fiind nfrumuseat de gingie,
jovialitate, buntate, devotament, iubire, senintate i numit de Manole "cprioar" sau "izvor".
n alte interpretri, Mira vine de la sensul grecesc al "Moirelor", care sunt simbolul destinului
Bogumil apare numai n dram, este personaj simbolic pentru doctrina religioas numit
"bogomilism", dup numele clugrului Ieremia Bogomil, care a preluat-o din Asia Mic i

conform creia Universul se bazeaz pe dou principii antagoniste: al binelui - Dumnezeu care a
fcut sufletul - i al rului - Satana, care a fcut trupul. Conform acestei doctrine, opunerea a
dou fore la fel de puternice asigur stabilitate i echilibru Universului. Ideea este prezent i n
poezia lui Lucian Blaga, reflectnd ideea eretic a facerii lumii, pentru a crei realizare
Dumnezeu i Satana i-au dat mna i coexist n Univers, ilustrnd unitatea contrariilor: "De
unde-i are raiul - / lumina? - tiu: l lumineaz iadul / cu flcrile lui!" ("Lumina raiului").
Gman, personaj expresionist, "figur ca de poveste", simbolizeaz ideea de primitivism,
poate asculta inima pmntului, deine puteri magice i taine ancestrale, ntruchipnd stihiile care
se opun zidirii. Personajul lipsete din balada popular.
Manole este simbol al destinului creator al omului, fiind dominat de patima creaiei pentru care
accept jertfa prin iubire i din iubire, ca un Faust modern. El atinge absolutul prin creaia sa,
zmislit din suferin i va cuceri astfel eternitatea.
Cei nou meteri, care n balada popular se constituiau n personaj colectiv, apar n drama lui
Blaga mult mai individualizai, att din punct de vedere moral, ct i social. Pe lng succintele
precizri biografice, meterii se comport diferit fa de Manole, cel mai loial fiind "al aselea".
Construcia i momentele subiectului
Expoziiunea. Actul I ncepe prin prezentarea camerei de lucru a lui Manole, al crei decor
sugereaz o atmosfer de meditaie i mister prin "foarte multe lumnri aprinse" peste tot. Pe
mas se afl "un chip mic de lemn al viitoarei biserici". n scen se afl Manole, aplecat "peste
pergamente i planuri", msurnd "chinuit i frmntat", Stareul Bogumil i Gman, cu o barb
"lung i mpletit", care doarme i scoate sunete ciudate. Era "noapte trziu".
Blaga creeaz, cu modaliti expresioniste, tensiunea unei viei superioare, prin relevarea
ideilor exprimate prin personajele-simbol. Manole este tulburat pentru c "de apte ani [...] nici o
izbnd", zidurile se prbuiser de 77 de ori, iar Bogumil descifreaz n calculele lui Manole
semnificaii satanice, deoarece "numai n iad se socotete", pe cnd "n mpria lui Dumnezeu,
a socoti e un pcat", aa c unica soluie rmne jertfirea unui suflet de om n zidurile mnstirii,
pe care meterul o respinge cu fermitate: "A fost spat n piatr: s nu ucizi. i alt fulger de
atunci n-a mai czut s tearg poruncile". Trezit din somnul agitat, Gman rostete cuvinte
ciudate despre "puteri fr grai" pe care le "alungi cu crucea, ele rspund cu ur", mesaje auzite
numai de el i venite din adncul pmntului.
Bogumil rspunde la ntrebarea "cine se opune zidirii?", prin doctrina jertfei: "sufletul unui om
cldit n zid ar ine laolalt ncheieturile lcaului pn-n veacul veacului", deoarece acesta ar
iei din "trupul hrzit viermilor" i ar intra "nvingtor n trupul bisericii, hrzit veniciei", fapt
ce ar fi "un ctig" pentru suflet. Soluia stareului este ferm: "numai jertfa cea mare poate s
ajute". Manole este mcinat de ndoieli chinuitoare pentru c "biserica mi se cere, jertfa mi se
cere" i crede c Dumnezeu nu poate cere jertfa, deoarece porunca divin este s nu ucizi, iar
Satana nu o poate pretinde, ntruct biserica se nal mpotriva lui: "Din lumin Dumnezeu nu
poate s-o cear, fiindc e jertf de snge, din adncimi, puterile necurate nu pot s-o cear, fiindc
jertfa e mpotriva lor". Doctrina bogomilist este ilustrat aici prin ideea c echilibrul i
eternitatea Universului sunt determinate de cele dou fore la fel de puternice care-1 compun,
binele i rul: "i dac ntru venicie bunul Dumnezeu i crncenul Satanail sunt frai? [...] Poate

c unul slujete celuilalt" (Bogumil). Rspunsul jertfei l primete Manole de la Gman, care i se
adreseaz cu claritate de data aceasta: "Metere - biserica ta, m vreau cldit n ea, eu!"
Manole gsete o soluie surprinztoare, aceea de a uni cele dou imperative luntrice, jertfa i
zidirea, dezndejdea lui fiind comparabil cu aceea a lui Faust, monologurile lor fiind foarte
asemntoare ca intensitate tragic: "luntric, un demon strig: cldete! Pmntul sempotrivete i-mi strig: jertfete! [...] Visul s-a tot deprtat spre venicul niciodat", precum i ca
profund meditaie asupra minunii: "povara bisericilor i-o ine pretutindeni cu umilin
pmntul [...] numai pentru minunea mea nu 'se'gsete [...]piatr necuprins de blestem s-o
sprijineasc subt ceruri".
Manole
- personaj central de drama moderna expresionista - personaj-simbol "Mesterul Manole", de Lucian Blaga
- drama de idei moderna expresionista Drama "Mesterul Manole" a aparut la Sibiu in 1927, iar la 6 aprilie 1929 are loc premiera piesei
la Teatrul National din Bucuresti. Piesa lui Lucian Blaga (1895-1961) se inspira, ca atatea alte
creatii literare, din mitul popular al jertfei pentru creatie, pe care insa scriitorul-filozof il
intelectualizeaza, adancindu-l in intelesurile lui cele mai intime, cu instrumentele teatrului
modem, ale curentului literar numit expresionism.
Conceptia estetica a expresionismului se fundamenteaza prin raportarea lucrurilor la absolut intro noua expresie a spiritualitatii umane. Trasaturile expresionismului pot fi restranse la cele
relevate in drama "Mesterul Manole";
expresia pura a trdirilor sufletesti;
imagini puternice, violente pentru a exprima nelinistea existentiala, idealul intoarcerii la
sufletul primar;
personajele sunt figuri generice. reprezentative pentru o intreaga categorie, fiind mai mult
simboluri ale unor idei sau concepte, decat individualitati umane;
titlurilesau subtitlurile pieselor expresioniste ("Mesterul Manole", "Zamolxe", "Tulburarea
apelor", "Avram Iancu", "Anton Pann") au valoare de simbol prin trimitere la mitologie si
plasarea in atemporalitate, prin intoarcerea la mit si legendd;
esentializarea si abstractizarea printr-un limbaj metaforic absolut, potentdnd misterele,
prefacandu-le "intr-un mister si mai mare".
Piesa "Mesterul Manole" este o drama de idei expresionista, care are la baza mitul estetic al
creatiei ilustrat de balada populara "Manastirea Argesului". Piesa lui Blaga este construita prin
jertfa si suferinta mesterului Manole, valenta populara fund imbogatita cu profunde idei
filozofice in perspective expresionista.
Lucian Blaga specifica "Locul actiunii: pe Arges in jos. Timp mitic romanesc".
Manole este personajul central al dramei de idei "Mesterul Manole" de Lucian Blaga, la care se
raporteaza toate celelalte personaje, ca purtatoare ale unor idei si conceptii si mai putin ca

individualitati distincte. Manole este creatorul de ars, un martir al frumosului, deoarece creatia
tnseamna pentru el patima si mistuire: "Launtric, un demon striga: cladeste! Pamantul se
impotriveste si-mi striga: jertfeste!...".
Manole este un personaj-simbol si modern, o figura generica, reprezentativa pentru o intreaga
categorie umana, fiind mai mult un purtator de simboluri ale unor idei si concepte, decat o
individualitate distincta. Mira il vede ca pe o "inima fara odihna, gand treaz, visare fara popas",
iar in discutia cu Bogumil, dupa zidirea Mirei, el insusi se autocaracterizeaza ca fiind dominat de
patima Creatiei care "e foc ce mistuie [...] si e pedeapsa si e Western".
Lucian Blaga identified in mod direct, chiar din prima scena, in didascalii, sufletul "chinuit si
framantat" al lui Manole, care sta aplecat "peste pergamente si planuri", masurand si calculand.
Dramaturgul creeaza, cu modalitati expresioniste, tensiunea unei vieti superioare, prin relevarea
ideilor exprimate de personajul-simbol Manole. El este tulburat pentru ca "de sapte ani [...] nicio
izbanda", zidurile manastirii se prabusisera de 77 de ori. Bogumil descifreaza in calculele lui
Manole semnificatii satanice, "numai in iad se socoteste", pe cand "in imparatia lui Dumnezeu, a
socoti e un pacat", asa ca unica sol u tie ramane jertfa, pe care mesterul o respinge la inceput cu
fermitate: "A fost sapat in piatra: sa nu ucizi. Si alt fulger de atunci n-a mai cazut sa stearga
poruncile".
Manole traieste la cote maxime tragedia creatorului de valori spirituale, durabile peste timp, care
constituie conflictul dramatic in lupta cu propriul destin: "A mea a fost patima, eu am fost al
patimei", invingand in cele din urma artistul in fata omului Manole. Ancorata chiar de Blaga in
"timp mitic romanesc", drama reflecta ideea timpului initial al miturilor, situatiile sunt arhetipale,
etern repetabile, jertfa fiind singura care face posibila o creatie unica si vesnica. Personajul este
insa modern prin starile profunde si ideile filozofice care-i rascolesc fiinta: Manole se opune mai
intai cu toata forta jertfei umane care "ar tine laolalta incheieturile pana-n veacul veacului",
deoarece omul nu se poate ridica la intelegerile superioare impuse din timpuri ancestrale, apoi se
supune febril zidirii neputandu-se impotrivi patimei.
Artistul incearca sa gaseasca raspuns la intrebarea "cine se opune zidirii?", dar Bogumil,
sustinand cu tenacitate doctrina jertfei, considera ca numai sufletul unui om cladit in zid ce ar
iesi astfel din "trupul harazit viermilor" si ar intra "invingator in trupul bisericii, harazit
vesniciei", ar putea sustine lacasul sfant. Solutia staretului este ferma: "numai jertfa cea mare
poate sa ajute". Manole este ros de indoieli chinuitoare pentru ca "biserica mi se cere, jertfa mi se
cere" si crede ca Dumnezeu nu poate cere jertfa, deoarece porunca divina este sa nu ucizi, iar
Satana nu o poate pretinde, intrucat biserica se inalta impotriva lui. Asadar, Manole traieste
chinuitor un conflict interior, este macinat de cautari, zbatandu-se neputincios in dileme
existentiale: "jertfa aceasta de neinchipuit cine o cere? Din lumina Dumnezeu nu poate s-o ceara,
fiindca e jertfa de sange, din adancimi puteri necurate nu pot s-o ceara, fiindca jertfa e impotriva
lor". Doctrina bogomilista este ilustrata aici prin ideea ca echilibrul si eternitatea Universului
sunt determinate de cele doua forte la fel de puternice care-1 compun, binele si raul: "Si daca
intru vesnicie bunul Dumnezeu si crancenul Satanail sunt frati? [...] Poate ca unul slujeste
celuilalt", mediteaza staretul Bogumil
Manole gaseste o solutie surprinzatoare, aceea de a uni cele doua imperative launtrice, jertfa si
zidirea, deznadejdea lui fiind comparabila cu aceea a lui Faust, monologurile acestor doua
personaje fiind foarte asemanatoare ca intensitate tragica - "launtric, un demon striga: cladeste!

Pamantul se-mpotriveste si-mi striga: jertfeste! [...] Visul s-a tot departat spre vesnicul niciodat"-,
precum si ca profunda meditatie asupra minunii: "povara bisericilor si-o tine pretutindeni cu
umilinta pamantul [...] numai pentru minunea mea nu se gaseste [.,.]piatra necuprinsa de blestem
s-o sprijineasca subt ceruri".
Conflictul dramatic este definit prin nelinistea si tensiunea sufleteasca ale mesterului, amplificate
de iubirea profunda pentru Mira, "femeia adusa de peste apa", simbolul puritatii, care intelege
patima lui Manole pentru creatie si faptul ca pasiunea lui este impusa de destin, ca un blestem.
Caracterizat direct de celelalte personaje, Manole este numit de zidari "Mesterul Nenoroc",
pentru ca lacrimeaza cu amandoi ochii, semn ca "ceva hotarator se petrece in el". La presiunile
lui Voda, artistul mai cere un ragaz de trei zile si decide ca "biserica se va ridica!"
Mesterii se revolta impotriva hotararii lui Manole, care constientizeaza ca este mistuit de patima
creatiei: "am inceput sa cladesc fiindca n-am putut altfel" si le marturiseste zidarilor ideea jertfei
pe care trebuie s-o implineasca impreuna, fiind acum obsedat de ridicarea bisericii cu orice pret,
replica lui devenind un laitmotiv: "biserica se va inalta!"
Manole anunta zidarilor ca jertfa trebuie sa fie la fel de mareata ca zidirea insasi, "o viata scumpa
de om se va cladi in zid, jertfa va fi o sotie care inca n-a nascut, sora sau fiica, [...] sora
Manole

CARACTERIZAREA MESTERULUI MANOLE

Lucian Blaga, unul dintre scriitorii literaturii romane, a manifestat o bogata activitate literara,
dovada fiind operele sale: poezii (Poezii, Lauda somnului, La cumpana apelor, Poemele
luminii), piesele de teatru (Zamolxe, Anton Pann, Arca lui Noe, Mesterul Manole) sau
lucrarile sale de eseistica, filozofie, aforisme si memorialistica (Filozofia stilului, Trilogia
cunoasterii, Spatiul mioritic, Geneza si sensul culturii, Pietre pentru templul meu).
Drama Mesterul Manole a aparut in 1927 la Sibiu, iat in 1929 are loc premiera piesei la Teatrul
National din Bucuresti. Este o drama mitica expresionista si de idei, datorita influentelor mitice
si expresioniste pe care le are.
Tema piesei o constituie destinul tragic al creatorului, stapanit de patima sa, ca de o boala.
Personajul central al dramei de idei Mesterul Manole este mesterul Manole, la care se
raporteaza toate celelalte personaje. El este creatorul de arta, un martir al frumosului, deoarece
creatia inseamna pentru el, patima si mistuire: Launtric, un demon striga: cladeste! Pamantul se
impotriveste si striga: jertfeste!
Portretul fizic al lui Manole este foarte sumar schitat, lipsind cu desavarsire. Singura trasatura
fizica mentionata si ilustrata prin intermediul caracterizarii directe facuta de alte personaje, mai
precis de Mira, este ca are par negru.
Celelalte trasaturi ale lui Manole sunt puse in evidenta atat prin mijloace de caracterizare directa,
cat si prin mijloace de caracterizare indirecta.
Astfel, prin intermediul autocaracterizarii este ilustrat faptul ca Manole este stapanit de aceasta
patima pentru creatie, care il mistuie pe zi ce trece. (pentru biserica zilnic mor, e foc ce
mistuie [] si e pedeapsa si e blestem).

Prin intermediul caracterizarii directe facuta de alte personaje sunt reliefate alte trasaturi ale lui
Manole. Mira il vede ca pe o inima fara odihna, gand treaz, visare fara popas, si in momentul
in care afla ca acesta, impreuna cu cei noua zidari, vor sa jertfeasca pe cineva pentru zidirea
bisericii nu se abtine sa il numeasca ucigas (noua ucigasi si cu Manole zece).
Solul il considera un mesager al adevarului, zidarii il numesc Mesterul Nenoroc, cel de-al
saselea marturisindu-I ca Eu te-am urat si te-am iubit cel mai tare.
Faptele lui Manole releva faptul ca este tipul creatorului, pasionat de arta, de frumos, din aceasta
cauza fiind dominat de un hybris. Este un erou tragic pentru ca incearca sa atinga absolutul, dar
isi constientizeaza neputinta de a avea totul in plan uman. Surprins intr-o situatie limita, este
fortat sa aleaga intre cele doua jumatati: Mira si biserica, si este constient ca pierderea uneia
dintre ele il va anihila.
Gandurile lui reflecta zbuciumul launtric si conflictul interior, fiind infatisate prin intermediul
monologului interior si al introspectiei. Ele stabilesc cele doua forte ale conflictului: dragostea
pentru Mira si patima pentru creatie.
Tot prin intermediul gandurilor sunt relevate superioritatea si inteligenta personajului. Initial,
acestea exprima indoiala, refuzul jertfei, iar in final exprima constientizarea si hotararea, ilustrata
si prin sintagma biserica se va inalta!, care devine lait motiv pentru Manole.
Din punctul de vedere al limbajului, Manole are un limbaj profetic, pentru ca Mira ii spune Tu
inceput si tu sfarsit, tu totul, metaforic, numind-o pe Mira altarul bisericii. Limbajul
sugereaza revolta mesterului, prin interogatii si exclamatii retorice.
Mediul in care traieste Manole este un spatiu specific, care il ajuta sa se detaseze de lume, drama
fiindu-I inteleasa doar de cateva dintre personaje, Bogumil, Mira si Gaman. Mediul este cel care
diferentiaza o lupta intre Manole omul si Manole artistul.
Din relatiile cu ceilalti se observa superioritatea personajului, el reusind sa ii inchida pe mesteri
intr-un cerc de vraja. De asemenea, toti ceilalti recunosc fascinatia pe care o exercita Manole
asupra zidarilor.
Aceasta splendida drama, comparabila in literatura universala cu ceea ce au scris Dante si
Goethe, este capodopera lui Lucian Blaga, unul din marii dramaturgi interbelici. Dramaturgia lui
cuprinde opere literare reprezentative care se inscriu, ca perioada de creatie si aparitie, intre anii
1921-1965: Zamolxe (1921),Tulburarea apelor (1923), Daria (1925), Mesterul
Manole (1927), Avram Iancu (1921), Arca lui Noe(1944), Anton Pann (1965).
34766ung49qxx2f
In anul 1927, Lucian Blaga avea sa publice, la Sibiu, dramaMesterul Manole, pentru ca in
1929, la 6 aprilie, piesa sa cunoasca premiera absoluta, pe scena Teatrului National din
Bucuresti.
Mesterul Manole, care este denumit de catre G. Calinescu mitul estetic ca rod al suferintei,
cunoaste de la publicarea baladei de catre V. Alecsandri in 1852, multe abordari in toate genurile
literare. In 1964, Gh. Ciompec identifica numai in poezie peste 50 de creatii inspirate din mitul
respectiv.

Unicitatea baladei romanesti, in ceea ce priveste valoarea artistica, este legata si de perfectiunea
edificiului crestin - unic prin arhitectonica sa - Manastirea de la Curtea de Arges.
Preluand cunoscuta balada, Lucian Blaga va da originalitate operei, adancind si largind motivele
baladei din perspectiva expresionismului, ce-i permite scriitorului sa dea realitatii o expresie
noua, prin raportarea lucrurilor la absolut si printr-o patetica participare la imaginile create.
nx766u4349qxxx
Drama poarta dedicatia: Lui Sextil Puscariu - renumitul lingvist clujean care a contribuit la
lansarea poetului inca din 1919 - si cuprinde cinci acte, constituite intr-o gradatie, ce duce la
deznodamant.
Dupa ce enumera personajele: Voda, Manole, Mira, Staretul Bogumil, Gaman, zidarii (care nu au
nume, unii din ei, cu unele precizari privind indeletnicirile: Intaiul - a fost candva cioban; Al
doilea - a fost candva pescar; Al treilea - a fost candva calugar; Al patrulea - a fost candva ocnas;
apoi de la al cincilea pana la al noualea fara alte precizari), un baiat de curte, copii si ajutoare, un
sol si doi sulitasi, trei carutasi, boieri, calugari, femei, norod si robi - Lucian Blaga face
urmatoarea precizare in legatura cu locul si cu timpul actiunii dramei: Locul actiunii: pe Arges
in jos. Timpul mitic romanesc.
Actul intai ne introduce in camera de lucru a Mesterului Manole, intr-un decor propice meditatiei
grave - lumanari aprinse pe masa, pe blidar, in fereastra. Pe masa, dupa precizarile autorului, se
vede un chip mic de lemn al viitoarei biserici. Staretul Bogumil, in fata mesei, priveste drept
inainte si clipeste repede din ochi. Gaman, figura ca de poveste, cu barba lunga impletita, cu
haina de lana ca un cojoc, doarme intr-un colt, miscandu-se nelinistit in somn. Mesterul Manole
la masa, aplecat peste pergamente si planuri, masoara chinuit si fragmentat. Este noaptea tarziu.
Aceste precizari pe care le face autorul, precum si cele care deschid actele urmatoare evidentiaza
claritatea discursului poetic, intr-un cadru foarte bine stabilit. De o mare insemnatate sunt si
celelalte indicatii scenice, de miscare, de reactie psihologica mai ales, care contribuie la
caracterizarea personajelor, dat fiind faptul ca drama este constituita intr-o maniera moderna, cu
un decor redus, care subliniaza ideile textului.
Este folosit jocul de lumini care adanceste si lumineaza misterul; jocul scenic este marcat de
gesturi modelate si de pauze meditative.
Fiind o drama de idei filozofice, autorul urmareste ca spectatorul sa contemple un om in care sa
se regaseasca, sa traiasca intens drama unei vieti superioare, pline de tensiune, activa, pusa
mereu in fata unor alternative contrastante.
Drama nu mai incepe ca balada, cu alegerea locului pentru manastire, pe un zid vechi, neispravit
si parasit. Constructia se concepe tot in spiritul traditiei: Intru-un loc incercat-am sa-l ridicam
pe moaste. In alta parte apa unui rau am ridicat-o din albie, ca sa cladim pe temelie curata.
Peste morti am incercat..

Alegerea locului inseamna la Blaga contactul cu spiritualitatea originara, cu elementele

simbolice: viata, moarte, apa, morti.
Intriga se contureaza inca din primul act, prin motivul jertfei, anuntat de staretul Bogumil si de
Gaman.
Bogumil semnifica doctrina religioasa cu originea in Asia Mica, cunoscuta sub numele de
bogomilism, dupa numele calugarului bulgar Ieremia Bogomil. Doctrina concepe puterile
supranaturale ca expresie a doua principii universale: al binelui, reprezentat de Dumnezeu, si al
raului, reprezentat de Satana.
Gaman este, de asemenea, un personaj ce simbolizeaza mentalitatea primitivului care, in
conceptia lui Blaga, reprezinta fortele magice. Gaman asista in somn la manifestarile spiritelor
negative. Magicul explica faptul ca zidurile se surpa pentru ca nu sunt contracarate de o alta
forta. Manole refuza ideea, ceea ce va adanci conflictul dramatic, pentru ca Gaman intruchipeaza
si un personaj in actiune.
Neastamparul demonic care-l stapaneste pe Manole pentru a realiza un lacas de preamarire
pentru divinitate este infruntat de Bogumil - care dezleaga enigma nerealizarii prin jertfa de om...
Raspunsul privind jertfa il primeste de la Gaman: ... Manole, sunt mai batran decat... Manole,
de sfarsit nu sunt departe. Mestere - biserica ta - ma vreau cladit in ea eu! . Atitudinea lui
Gaman, replica sa sugereaza aspiratia spre nemurire, el inscriindu-se in categoria personajelor
arhaice care aspira la realizarea unor valori nemuritoare perene.
Mira, femeia adusa de peste apa, este simbolul puritatii, al jertfei care intelege tragismul
situatiei lui Manole, in neputinta sa de a renunta la creatie. Pasiunea lui este manata de un destin
necunoscut, ca in tragedia moderna, si in care vointa omeneasca se impleteste cu destinul, omul
nu este tarat de destin, ci destinul este dus la implinire de vointa omeneasca.(Liviu Rusu)
Actul al doilea este semnificativ pentru scena Juramantului, pe care il vom regasi in toate
celelalte acte, asa cum am aratat mai sus.
Manole este surprins de mesteri cum cerceteaza ruinele bisericii: Ce tot cerceteaza Mesterul
Nenoroc?
Discutia intre Manole, mesteri si Solul venit de la Voda capata si ea un caracter dramatic.
Certitudinea reusitei este sintetizata de cuvintele lui Manole catre sol: Ai venit sol de la Voda,
intoarce-te sol de la noi: biserica se va ridica!.
Mesterii se invoiesc, dupa o dramatica confruntare, care se vrea o dezlegare de la
vrajitoria ascunsa cu care Manole a biruit cu chipul mic al bisericii si care nu mai poate fi
uitata.

Manole, titan si rebel in realizarea marii opere, isi da seama ca nu se poate realiza opera
fara ajutorul mesterilor. Previziunea oraculara a unuia (cu glas ireal, cum noteaza scriitorul)
incheie acest act: Pentru sotie care inca n-a nascut, pentru sora curata sau fiica luminata care
intai va veni / barbat sa-si vada, / frate sa-si vada, / tata sa-si vada
Actul al treilea pune in lumina, cu acelasi rafinament artistic, momentele de mare groaza
ale asteptarii, ale aparitiei Mirei, ale jertfei:
Trei zile ca trei ani ne-am pandit unul pe altul. Stai, ce faci? Nu te misca. Juramantul
ne-a istovit intre bolovani. Fiecare a crezut a ca poate sa insele pe-Naltul.
De fapt, indicatiile scenice ale acestui act sunt semnificative pentru caracterizarea
atmosferei de mare incordare.Zidarii sunt in asteptarea celei dintai care va veni. Fetele lor sunt
trase, palide, slabite. Mult timp tacere. Numai cate un tusit s-aude. Fiecare pe cate o piatra.
Scena jocului de-a moartea este dramatica. Metaforele pe care Blaga le foloseste in
caracterizarea Mirei adancesc lirismul textului dramei: caprioara neagra, izvor de munte simboluri ale frumusetii si ale puritatii - ea fiind singura capabila de a deveni altar.
Manole incheie acest act prin cuvintele: Jocul e scurt. Dar lunga si fara de sfarsit
minunea. Aceasta sintagma este sustinuta in textul acestui act de alte rascolitoare previziuni:
...a ta a fost patima de a cladi.
Actul al patrulea releva febrilitatea zidirii, zbaterea lui Manole, constituindu-se in una din
culmile a tot ce s-a scris pana acum la noi.
Manole se razvrateste, obsedat de vaietul ce razbate din zidurile bisericii. Blaga face
din Manole un erou civilizator ce depaseste durerea individuala, care-l indeamna la distrugerea
operei neterminate:
Bici subtire de foc, sarpe lung mi-ar trebui, sa va ard. Sa ramaneti insemnati pe trup cu
semn talharesc. Sa va arate lumea. Ei sunt! Sa va ocoleasca, hulindu-va, ca ati sugrumat femeia
in zid. Judecata mea mi-o voi face-o singur, judecata voastra cine va face-o?
Valorile metaforei sunt certe, Blaga gradand intrarea in eternitate prin iubirea
Mirei: lumina, femeia din miazazi sistea, in jocul etern al dragostei, al muncii in timpul
zidirii, al mortii.
Asemanarea cu Luceafarul lui Eminescu este certa, fiindca geniul, inclusiv al creatiei,
este sortit pieirii.
Actul al cincilea releva moartea eroica, intr-o comuniune de dreptate si iubire;
autosacrificarea duce la unirea din nou cu Mira, dupa credinta populara - in viata de dincolo.

Ipostaza mortii explica puterea creatoare a omului in folosul colectivitatii. Prin creatie, prin
perfectiunea ei, creatia intra in eternitate si o data cu ea iubirea de viata, de arta.
Deznodamantul este numai la prima vedere rezultatul unui factor exterior: Voda, insotit
de boieri si calugari, vine sa vada minunea, iar reactiile sunt contradictorii. Voievodul e
multumit ca in timpul sau s-a zamislit un lacas intru vecie. Ceilalti, boierii si mai ales calugarii, il
acuza pe Manole de crima si cer pedepsirea lui.
Pe Manole nu-l mai poate atinge ceea ce e omenesc. Intru-un gest iconoclast, el se
adreseaza unui Dumnezeu care a creat doar prin cuvant, in timp de lui, omului-creator, i-a cerut
totul: Doamne, pentru ce vina nestiuta am fost pedepsit cu dorul de a zamisli frumusete?.
In balada, sfarsitul lui Manole era urmarea unui fapt exterior - invidia lui Voda; in drama
lui Blaga, moartea eroului este un gest deliberat. Nu e o sinucidere oarecare, ci contopirea
creatorului cu opera si unirea lui dincolo de existenta efemera cu Mira. Viata omului si a
artistului Manole este biserica, menirea lui s-a implinit si, neavand ce mai jertfi, el intra nu
numai in nefiinta, ci in memoria colectiva, in legenda. Ceilalti zidari raman in viata (spre
deosebire de balada), ca semnificatie a permanentului dor de a zamisli frumusete, fiecare din ei
putand fi un alt Mester Manole.
Sunt relevante pentru incarcatura artistica metaforele, comparatiile, personificarile,
antiteza si limbajul pe care Blaga il imbogateste cu proverbe si zicatori, expresii, expresii
populare ce dau originalitate dramei.
De asemenea, multe din replici se constituie ca sentinte ale iubirii, ale vietii, mortii,
pasiunea pentru bine si frumos capatand valoare gnomica.
Mit la miturilor, capodopera a literaturii romane, ca de altfel intreaga creatie a lui Lucian
Blaga, drama Mesterul Manole aduce, ca si Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, dovada
maiestriei, a talentului scriitoricesc, a conceptiilor filosofice, artistice si de limba romaneasca
ridicare la rafinamentul intelectual circumscris in universalitate, alaturi de creatii cum sunt cele
ale lui Eschil, Dante, Goethe, in reprezentarea spiritualitatii romanesti si prin literatura lui Lucian
Blaga si a capodoperei arhitectonice care se vede: Manastirea de la Curtea de Arges.