LUCEAFARUL

*figuri de stil*

Opera Eminesciana, “Luceafarul” se bazeaza pe teme si motive

literare cum ar fi romantismul si problematica geniului in raport
cu lumea. Scenele eminesciene sunt umanizate, iar actiunile
romantice se petrec departe de lume. Poemul apartine
romantismului prin particularitatile specifice de structura, dar
mai ales, prin elementele de limbaj si expresivitate(procedee
artistice – figure de stil)
Printre primele figuri de stil prezente in text se afla epitetul
“umbra falnicelor bolti”, reprezentand cerul aratand ca o
umbra deasupra noastra facand intr-un fel trecerea la lumea de
dincolo. De asemenea, de a lungul partii 1 se regasesc mai
multe personificari, cum ar fi : “Luceafarul asteapta”,
“miscatoarele carari”, dar si metafore: “si sufletu-I se
imple”(incarcarea emotionala a sufletului) .
In partea a 2 a si a3 a, regasim mai multe figuri artistice,
incepand cu epitetul “Tesind cu recile-i scântei/
O mreaja de vapaie.” care reda delicatetea si intensitatea
dragostei Luceafarului. Totodata, avem invocatia retorica:
"O, dulce-al noptii mele domn,
De ce nu vii tu? Vina!
Cobori în jos, luceafar blind
Alunecind pe-o raza,
Patrunde-n casa si în gând
Si viata-mi lumineaza! "
Aceasta invocatie, reprezinta chemarea luceafarului pentru a se
intrupa din cer. Pe de alta parte, regasim luceafarul construit
sub o frumusete romantic redata de urmatoarele metafore:
“par de aur moale” sau “umerele goale”. La nivel de comparatii
regasim: “el trece ca pep rag”, “e alba ca de ceara”.
La nivelul partii a 3 a, regasim o a doua chemare “Cobori in jos
luceafar bland,/ Alunecand pe-o raza”. Totodata, regasim
antiteza: “O, ești frumos cum numa-n vis/Un demon se arată,”,
care reprezinta opusul angelicului frumos. In urmatoarele
versuri imaginea se construieste in valurile romanticului prin
anumite figure artistice: “Privirea ta ma arde”-personificare;
“Crudul tau amor”-epitet ; “Marmoreele brate”-epitet.