Caracterizarea personajului Ştefan Gheorghidiu din romanul “ Ultima

noapte de dragoste întâia noapte de război” de Camil Petrescu

Apărut în anul 1930, romanul “ Ultima noapte de dragoste, întâia

noapte de război”
este unul psihologic,de tip subiectiv .

Ştefan Gheorghidiu este protagonistul şi personajul-narator al

romanului “Ultima noapte de dragoste întâia noapte de război”.

Satutul social al lui Gheorgidiu suferă mai multe schimbări. Inițial este
prezentat ca sublocotenent de infanterie, apoi student la filosofie sărac , dar
apreciat în mediul universitar. Ca tânăr căsătorit, are o existență modestă și
fericită. După primirea moștenirii de la unchiul Tache,  este obligat să
pătrundă în societatea înaltă bucureșteană și să se implice în afaceri. Se
înrolează , și în a doua parte a romanului are statutul de sublocotenent în
armata română . În final, rănit, lăsat la vatră, divorțează și cedează o parte
din bunurile sale,  Elei.

Psihologic, Gheorghidiu este un personaj caracterizat de un puternic

conflict interior.   Se dovedește astfel o natură problematică,  ce încearcă
să găsescă răspunsuri la întrebări legate de aspectele esențiale ale existenței.

Moral, personajul este un apărător al principiilor de viață și al adevărului .

Inadaptarea vine din respingerea falsității și a meschinăriei. Detașează
valoarea de nonvaloare, și are o ierarhie a lucrurilor pe care le respectă sau
pe care le consideră nesemnificative. Transformarea sa este, de asemenea, 
de ordin moral

Secvența de la masa unchiului Tache este reprezentativă pentru

evidențierea unei trăsături de caracter a personajului-sinceritatea. Această
secvență constituie intriga romanului. În fiecare an de Sfântul Dumitru,
unchiul bogat și avar, Tache, își invită întreaga familie la masă. Tipul
avarului este specific romanului realist. Ștefan este prezent împreună cu Ela
și observă că, deși masa era bogată, toți mâncau puțin, de teama de a nu îl
supără pe unchi. Adresându-i-se lui Ștefan, Tache îi spune că familia lui ar
trăi mai bine dacă tatăl lui nu ar fi fost atât de risipitor și dacă nu s-r fi
căsătorit cu o fată săracă. Replica lui Ștefan nu se lasă așteptată. El susține
că moștenirile transmit “calitățile” prin care s-a făcut averea: “Un obraz
mai gros” sau urâțenia nevestei luată pentru avere. Replica îl
caracterizează indirect pe Ștefan ca fiind indiferent față de averea
unchiului său. Această atitudine a nepotului l-a determinat pe unchiul avar
să-i lase cea mai mare parte a averii sale.

Personajul trăieşte două experienţe definitive pentru formarea lui ca om:

dragostea şi războiul. Prima dintre aceste experienţe e trăită sub semnul
incertitudinii şi reprezintă un zbucium permanent. Iubirea reprezintă pentru
Gheorghidiu un proces de autosugestie. Sentimentul lui pentru Ela se naşte
din admiraţie şi duioşie. Pasiunea se naşte din orgoliu. Eroul încearcă să-şi
modeleze soţia după idealul lui de feminitate.
Student la filosofie, Ştefan Gheorghidiu, este un intelectual care trăieşte în
lumea ideilor, a cărților şi care are impresia că s-a izolat de lumea materială,
dar tocmai această realitate produce destrămarea cuplului. Până în momentul
în care Gheorghidiu primeşte moştenirea de la unchiul Tache, cuplul trăieşte
în condiţii modeste, dar în armonie. Primirea moştenirii generează criza
matrimonială, mai ales că Ela se lasă pradă tentaţiilor mondene. Natură
reflexivă şi hipersensibilă, Gheorghidiu urmăreşte micile incidente din
excursia de la Odobeşti, iar gesturi pe care Ela le schimbă cu domnul G. se
amplifică în conştiinţa protagonistului.

Sensibilitatea și gelozia lui Ștefan îl face foarte atent la soția sa. Aceasta
se reflectă în secvența excursiei de la Odobești. Neliniștea lui Ștefan din
cauza Domnului G începe într-o excursie organizată de verișoara Anișoara
de Sfinții Constantin și Elena. Grupul pleacă cu automobilele la Odobești,
la niște prieteni comuni. Pentru a sta în mașini alături de bărbații care le
interesau, femeile căutau tot felul de pretexte neserioase. Ștefan privește cu
dispreț relațiile dintre membrii grupului său. “Cea mai mare surpriză”
pentru Ștefan este că Ela deranjează de două ori toată lumea că să îl aibă în
mașina lor pe G, “dansatorul abia cunoscut cu două săptămâni
înainte”.Prin introspecție și monolog interior, tehnici ale analizei
prihologice,percepe cu luciditate viața.Această secvență este reprezentativă
pentru evidențierea unei trăsături de caracter a personajului-
sensibilitatea.

A doua experienţă fundamentală, cea a confruntării directe cu moartea,

anulează experienţa iubirii, mai ales că este o experienţă colectivă care îl
obligă să se raporteze la ceilalţi. Ştefan Gheorghidiu se înrolează voluntar
din dorinţa de a trăi această experienţă “ Nu aş vrea să existe pe lume
experienţă definitivă de la care să lipsesc”. Confruntat cu situaţii limită,
protagonistul se autoananlizează lucid înainte de participarea la luptă: “ Ştiu
că voi muri, dar mă întreb dacă voi putea îndura fizic rana care îmi va sfâşia
trupul”. Drama războiului lasă definitiv în urmă drama iubirii. Rănit şi
spitalizat, Gheorghidiu se întoarce la Bucureşti, dar se simte detaşat de tot
ceea ce îl legase de Ela. Astfel el hotărăşte să o părăsescă.
Stefan Gheorghidiu face parte din categoria intelectualilor însetaţi de
absolut, reprezentând un tip de personaj impus în literatura româna de
opera lui Camil Petrescu.