Caracterizare de personaj - Ghita

Opera literara “Moara cu noroc” este scrisa de Ioan Slavici si publicata in

volumul “Novele din popor” in anul 1881 si are ca personaj principal pe “Ghita”, un
personaj complex ale carui trasaturi sunt bine evidentiate pe parcursul intregului
subiect, atat prin intermediul caracterizarii in mod direct cat si prin portretul moral al
personajului. 
Fiind vorba de o nuvela psihologică, personajul este urmărit în evoluție. La
început se precizează că este un om cu voință puternică harnic şi perseverent, care
vrea să-şi scape familia de sărăcie. Spre deosebire de soacra sa, identifică sărăcia cu
lipsa de demnitate, nu cu liniştea. Vine la Moara cu noroc pentru că îşi iubeşte familia
şi doreşte o viață mai bună pentru aceasta. Datorită ambiției şi hărnicei transformă
hanul într-un loc cunoscut şi apreciat de călători: Abia trecusera dar câteva luni după
St. Gheorghe, şi drumeții mai umblați nu ziceau că are să facă popas la Moara cu
noroc, ci că se vor opri la Ghiţă, şi toată lumea ştia cine e Ghiță şi unde e Ghiță, iar
acolo, in vale, intre pripor şi locurile rele, nu mai era Moara cu noroc ci cárciuma lui
Ghiță." Bun meseriaş, om harnic, blând şi cumsecade. Ghiţă doreşte să agonisească
bani ca să-şi deschidă un atelier de cizmărie pentru a scăpa de sărăcie.
O secvenţă narativă importantă pentru evoluția personajului este sosirea lui
Lică Sămădăul la han, eveniment care îi va schimba radical destinul. Cu toate că îşi dă
seama că Lică reprezintă un pericol pentru el şi pentru familia lui, este de acord cu
planurile acestuia deoarece tentația îmbogățirii este mare: ,,se gândea la câştigul pe
care l-ar putea face in tovărăşia lui Lică, vedea banii grămadă înaintea sa şi i se
impaienjeneau parcă ochii.". Ghità îşi ia la început toate măsurile de precautie
impotriva lui Lică: merge la Arad să-şi cumpere două pistoale, îşi ia doi câini şi
angajează o nouă slugă. Din momentul legării acestei prietenii" începe procesul de
înstrăinare a lui Ghiţă faţă de familie. El devine o victimă a lui Lică numai pentru că
acesta îi descoperă slabiciunea pentru bani. Aceste schimbări sunt prezentate în mod
direct de către narator: Ghită devine ,,de tot ursuz". se aprindea pentru orişice lucru de
nimic", nu mai zâmbea ca înainte, ci râdea cu hohor, încát iți venea să te sparii de el,
iar când se mai juca, rar, cu Ana işi pierdea repede cumpătul şi-i lăsa urme vinete pe
brat". Relaţia cu familia se va răci treptat, fără ca personajul să mai poată opri acest
lucru.
Transformarea radicală care se produce în caracterul personajului este
determinată de patima acestuia pentru bani. Descompunerea sa morală este
progresivă, mergând de la izolarea şi înstrăinarea de familie până la complicitate la
hoţii şi crime. La inceput, personajul oscilează între atracția pentru bani şi dorinţa de a
rămâne un om cinstit, ceea ce il transformă într-un personaj tragic.
 Deşi iniţial pare plin de vointa, ajunge să fie victima lui Lica, slujitorul lui,
deoarece acesta ii descoperă slăbiciunea pentru bani. Sentimentul culpabilității il face
să devinà închis în sine, dacă la început era un sot bun şi tandru, pe parcurs se
înstrăinează de Ana, nu mai vorbeşte cu ea. Lică li distruge increderea în propriile
forte, Ana ajunge să-l considere o muiere in haine bărbătești”" şi nu îl mai crede demn
de dragostea ei. La un moment dat, Ghiță ajunge så regrete faptul că are familie şi
copii și că nu poate risca la fel de mult ca şi Lică. Acest conflict interior al
personajului este subliniat cu ajutorul monologului: Ei! Ce să-mi fac?... Aşa m-a lăsat
Dumnezeu!... Ce să-mi fac dacă este in mine ceva mai tare decât voința mea? Nici
cocoșatul nu e insuşi vinovat că are cocoase in spinare.". Încearcă să dea vina pe
puterea destinului, spunând că dorinţa de a avea bani este mai puternică decât el.
Ghită este caracterizat în mod direct de Lică, care îşi dă seama că e un om de
încredere şi chiar îi spune acest lucru: ,,Tu eşti om, Ghiță, om cu multă ură in sufletul
tău, şi eşti om cu minte: dacă te-aş avea tovarăş pe tine, aş râde şi de dracul și de
mumă-sa. Mã simt chiar eu mai vrednic când mă ştiu alăturea de un om ca tine.".
Totuşi Sămădăul nu doreşte un partener puternic şi de aceea distruge treptat imaginea
celorlalți despre cârciumar ca un om onest și cinstit.
Astfel, treptat, Ghită ajunge să fie laş, fricos, fiind manipulat şi ajungând să fie
părtaş crimelor Sămădăului. Nu are curajul să renunţe la bani şi îşi încalcă onoarea
depunând mărturie falsă În favoarea lui Lică, apoi îşi lasă soţia singură cu el. Totuşi,
momentele în care este atras de bani alternează cu cele în care doreşte să-şi
redobândească familia şi liniştea, dar patima banului este mai puternică. Are momente
de sinceritate, de remuşcare, când cere iertare soției şi copiilor: „lartă-mà, Ano! ii zise
el. lartă-mă cel puțin tu, căci eu n-am să mă iert cât voi trăi pe fața pământului. Ai
avut tată om de frunte, ai neamuri oameni de treabă şi ai ajuns să-şi vezi bărbatul
înaintea judecătorilor", Ghiță este conştient că se afundă pe zi ce trece în necinste, dar
nu găseşte în el şi nici în sotia sa, de care patima banului il izolase, sprijinul necesar
pentru a pune capăt tentației nesăbuite. Prin faptul că alege banii în defavoarea
familiei încalcă legile tradiţionale şi din acestă cauză îşi merită soarta.
Arestul şi judecata îi provoacă mustrări de conştiinţă pentru modul in care s-a
purtat. De ruşinea lumii, de dragul soției şi al copiilor, se gândeşte că ar fi mai bine să
plece de la Moara cu noroc. Ghită înţelege că singurul mod de a învinge răul şi de a-şi
recăpăta familia este divulgarea fărădelegilor lui Lică. Pune la cale un plan impreuna
cu jandarmul Pintea, dar are grijă ca înainte de a-1 tråda pe Lică să ia o parte din bani.
Ultima etapă a degradării morale a lui Ghită este prezentată în secvența narativă în
care de Paşte o lasă pe Ana singură la han, drept momeală pentru Lică până se
întoarce el cu jandarmii. Plecând la Ineu, el meditează: „Dacă e rău ce fac, nu puteam
face altfel."
 Gestul extrem al personajului stârnește admirația lui Pintea Tare om eşti tu,
Ghită, grăi Pintea pe gânduri. Şi eu îl urăsc pe Lică dar n-aş fi putut să arunc o nevastă
ca a ta drept momeală în cursa cu care eu vreau să-l prind.". Marea lui greşeală este că
nu are încredere în Ana să-i dezvăluie planul, iar aceasta, crezând că a părăsit-o, se
dăruieşte lui Lică. Când se întoarce la han, Ghiţă îşi dă seama că soția l-a înşelat, știe
că acest lucru s-a întâmplat din cauza lui şi că a determinat decăderea morală a Anei,
şi o ucide: ,,Simt numai că mi s-a pus ceva de-a curmezişul în cap şi că nu mai pot
trăi, iară pe tine nu pot să te las vie în urma mea.". La rândul lui este omorât de Răut,
din ordinul lui Lică.
În final, Ghită nu s-a putut sustrage destinului său, urmând să fie pedepsit
pentru nelegiurile sale. Vina lui este una morală deoarece a pus mai presus de familie
şi de cinste, banii. Sfârşitul celor două personaje, Ghiță și Lică, se justifică prin
încălcarea legilor morale.