Statutul social al acestuia se modifică pe parcursul nuvelei și subliniază evoluția personajului.

Inițial, acesta este un cizmar sărac și tată de familie, pe umerii căruia apasă toată
responsabilitatea bunăstării acesteia. Acest lucru îl încurajează să fie nemulțumit de situația
lui socială și materială, ce conduc la luarea în arendă a cârciumii de lângă Moara cu noroc, în
speranța că, astfel, va asigura familiei un trai mai bun. Schimbarea statului de cizmar la cel de
cârciumar atrage după sine, pe de-o parte, o îmbunătățire materială considerabilă, dar care, pe
de altă parte, va avea un mare impact la nivelul statutului psihologic și moral.
Din punct de vedere psihologic, Ghiță este marcat de un conflict interior între dragostea
pentru Ana și dragostea pentru bani. Cele două voci interioare îi influențează modul de a
gândi în funcție de circumstanțe. Mentalitatea lui este într-o continuă metamorfoză pe tot
parcursul nuvelei, acesta fiind inițial un caracter puternic, ce nu se lasă influențat de alții, însă
devine, pe final, taciturn, închis, necomunicativ și preocupat excesiv de imaginea lui în ochii
celorlalți.
Statutul moral al protagonistului cunoaște, de asemenea, o profundă metamorfoză. Personaj
dominat de ambiție, aceasta se transformă dintr-un element susținător al afacerii lui într-o
carență morală, folosită strict pentru sporirea averii. Ghiță devine treptat un om lacom,
obsedat de câștig și lipsit de moralitate, fiind dispus să facă orice pentru a-și proteja
veniturile. Devine criminal, omorându-și soția infidelă, în ciuda faptului că era direct
responsabil de comportamentul ei.
Ghiță începe să își perceapă familia drept piedică în calea evoluției sale și a îmbogățirii, fapt
ce denotă un prim moment al dezumanizării. Acesta conștientizează atât beneficiile luării
cârciumii în arendă cât și faptul că bunăstarea lui și a familiei lui depind de voința lui Lică
Sămădăul. Prinzând gustul câștigului, protagonistul dorește să rămână la Moara cu noroc o
vreme: „vedea banii grămadă înaintea sa… de dragul acestui câștig ar fi fost gata să-și pună
pe un an, doi capul în primejdie”. Deoarece este conștient că acest lucru îi pune în pericol
familia, acesta se gândește că i-ar fi fost mai ușor dacă nu ar fi avut familie „Ghiță întâia oară
în viața lui ar fi voit să n-aibă nevastă și copii”.
Personajul este caracterizat în mai multe moduri, treptat, pe parcursul nuvelei, evidențiindu-
se degradarea lui morală și, inevitabil, distrugerea lui. Naratorul omniprezent și omniscient îl
caracterizează direct, urmărindu-i transformările și lupta interioară: „de tot ursuz”, „se
aprindea pentru orice lucru de nimic”. Lică Sămădăul și Ana contribuie, prin vorbele lor, la
construirea unui profil psihologic. Lică îl consideră om de nădejde: „dacă te-aș avea tovarăș
pe tine, și de dracu și de mumă-sa”, iar Ana îl descrie ca fiind lipsit de personalitate și tărie de
caracter: „Ghiță nu-i decât muiere în haine bărbătești”. Totodată, monologul interior al
personajului evidențiază unele trăsături psihologice. Acesta își conștientizează slăbiciunile,
dar nu și le asumă, punându-și lipsa de caracter pe seama divinității: „Ei ce să-mi fac?… așa
m-a lăsat Dumnezeu!”. Astfel se conturează un om care inițial era harnic, bun, gospodar și
familist, dar este transformat de lăcomie într-un bărbat fricos, laș și răzbunător, ceea ce îl
distruge în final.

Caracterizarea indirecta este realizata prin faptele personajului si aspiratia obsesiva la avere si
bani ce se va transforma in patima. El ajunge din pacate dupa scurt timp dupa mutare rob al
patimilor banilor, sacrificandu-si familia si linistea in favoarea averii, Lica exploateaza
slabiciunile lui Ghita, transformand-ul intr-un om diferit fata de cel care era cand a ajuns la
moara. Ghita il vede pe Lica ca un model bun de urmat, dar nu dorea sa se supuna. Actiunile,
gesturi;e si atitudinea lui Ghita scot la iveala incertitudinea si nesiguranta care-l domina,
teama si suspiciunea instalate definitiv in sufletul lui Ghita, refuza sa il tradeze pe Lica
datorita amenintarilor lui, astfel nu il denunta, aratand ca este un las. La inceput, relatia cu
familia sa era una buna, el era un barbat intelegator, sot iubitor si un tata devotat, credincios
in tip ce in a doua parte devine un om inchis in sine si rau. Devine violent cu Ana si da vina
pe familia, nedorind sa isi accepte vina in aceasta incurcatura