Caracterizarea lui Ghiță

-Moara cu noroc-

Ghiță este cel mai bine conturat personaj din personaj din nuvelistica lui Slavici,un
personaj rotund al cărui destin ilustrează consecințele nefaste ale dorinței de îmbogățire cu
orice preț.
Personajul este tipic pentru o categorie socială,reprezentând tipul cârciumarului interesat
de bani,cu o evoluție care îl indiviualizează și cu trăsături condiționate de mediu.
Dezumanizarea protagonistului este urmărită prin analiză psihologică.Ghiță oscilează între
cele două valori familia și banii.Evoluția sa este anticipată de dialogul cu soacra sa din
incipitul nuvelei.Acest dialog evidențiază confruntarea dintre două concepții despre viață și
fericire:bătrâna este adepta valorilor tradiționale,în timp ce Ghiță dorește bunăstarea
materială.El este un spirit întreprinzător,energic,receptiv la pătrunderea relațiilor capitaliste
în mediul rural.
Statutul inițial al personajului este favorabil din punct de vedere moral și psihologic,deși
modest în plan social.Ghiță era un cizmar sărac,dar un om harnic,blând și cumsecade,un soț
iubitor.Ia în arendă Moara cu noroc pentru a câștiga bani necesari deschiderii unui atelier
care să îi asigure familiei un trai mai bine.
După venirea la han a Sămădăului și sub influența lui distrugătoare Ghiță se
dezumanizează treptate și se înstrăinează de familie.Lică se folosește de slăbiciunea
cârciumarului pentru bani,îl atrage în afacerile sale necurate,îi strivește personalitatea și îi
distruge relația cu familia.
Nuvela psihologică prezintă dezumanizarea personajului principal,generată de lăcomie și
manifestată prin înstrăinare față de familie,minciună,răzbunare,gelozie,crimă.
O primă secvență relevantă o reprezintă scena confruntării dintre Ghiță și Lică din
capitolul al V-lea.Lică, obijnuit să aibă o atitudine de stăpân asupra vieții tuturor,îi dictează
lui Ghiță termenii înțelegerii lor.Ghiță încearcă să rămână demn în fața sămădăului, dar
treptat își pierde cumpătul și cedează în fața lui Lică,înțelegând că nu va putea rămâne la
han fără acordul acestuia.Banii sunt slăbiciunea lui,iar Lică se folosește cu cinism de acest
lucru.Mai mult,treptat,distruge imaginea de om cinstit pe care Ghiță o avea în fața
oamenilor.Acesta se trezește astfel implicat în jefuirea arendașului și în uciderea unei femei
și a unui copil.El pierde respectul și încrederea oamenilor și se teme că,din cauza faptelor
sale,familia sa va avea de suferit.
O altă secvență relevantă pentru tema nuvelei este cea din duminica de Paște,când Ghiță
ajunge pe ultima treaptă a degradării morale.Orbit de furie și dispus să facă orice pentru a
se răzbuna pe Lică,o aruncă pe Ana drept momeală în brațele sămădăului,sperând că
aceasta îi va rezista.Dezgustată de ea și de familie,într-un gest de răzbunare Ana i se
dăruiește lui Lică.
Lică marchează astfel nefast destinul tuturor celor din preajma lui.El îl aduce pe Ghiță în
situația de a-și omorî soția.Din ordinul lui Lică,Ghiță este împușcat,iar cârciuma
incendiată.Puternic și orgolios,văzându-se încolțit preferă să își ia viața pentru a nu fi prins.
a)În nuvelă se remarcă un conflict central care este moral,psihologic,conflictul interior al
protagonistului.Ghiță oscilează între dorința de a se îmbogății alături de Lică și dorința de a
rămâne om cinstit.Conflictul interior se reflectă și în plan exterior în confruntarea dintre
Ghiță și Lică.Orbit de patima banului,Ghiță se simte vulnerabil față de Lică,deoarece are
familie și ține la imaginea sa de om cinstit în fața lumii.Obijnuit cu independența,se vede
constrăns să colaboreze cu Lică,fapt care îi va afecta grav echilibrul interior.
b)Modalitățile de caracterizare pun în evidență complexitatea și transformarea personajului
principal,atât prin caracterizarea directă,cât și prin mijloace de investigație
psihologică,precum:monologul interior,stilul indirect liber,notația gesticii,a mimicii și a
tonului vocii.
Naratorul omniscient,obiectiv îi realizează protagonistului un amplu portret moral,atât
prin caracterizare directă “era om cu minte”,dar și indirectă.Portretul fizic al lui Ghiță este
redus la câteva la câteva detalii: la început “înalt și spătos”, pentru ca mai apoi trăsăturile
sale să-i reflecte frământările sufletești.Astfel în ziua procesului când jură strâmb și devine
complicele lui Lică,este total transformat “Nu mai era el,omul puternic și plin de viață;în
câteva zile pielița obrajilor i se încrețește și perii capului îi dăduseră încărunțeală”.
Ghiță este caracterizat direct și de celelalte personaje.Lică îl consideră un om de nădejde:
“Tu ești om ,Ghiță,om cu multă sevă în sufletul tău,și ești cu minte”.La final Ana îl consider
pe Lică “om” în ciuda nelegiurilor comise de acesta pe când Ghiță “nu e decât muiere
îmbracată în haină de bărbătești”.
Frământările și transformările interioare ale protagonistului sunt urmărite prin tehnica
analizei psihologice:notarea gesturilot, “Ursuz,se aprindea pentru orișice lucru de nimic,nu
mai zâmbea ca înainte,râdea cu hohot,încât îți venea sa te sperii de el”,monologul interior
“Ei!Ce să-mi fac?...Așa m-a lăsat Dumnezeu!” sau stilul indirect liber “Dacă se pune bine cu
dânsul putea să-i meargă de minune,căci oameni ca Lică sunt darnici”.
Titlul nuvelei este mai degrabă ironic în raport cu destinul protagonistului.La început când
ia în arendă hanul,moara se dovedește a fi cu noroc,pentru că Ghiță acționează cinstit.În
deznodămând însă,devine moara cu ghinion care aduce nenorocirea,deoarece câștigurile
obținute aici ascund nelegiuiri și crime.
Moara cu noroc de Ioan Slavici este o nuvelă realistă psihologică pentru că urmărește
efectele dorinței de îmbogățire,frământările personajelor în planul conștiinței,conflictul
interior al protagonistului.Ghiță este un personaj complex al cărui destin tragic susține o
teză morală:Goana după înavuțire cu orice preț,distruge echilibrul interior și liniștea familiei.