Caracterizare Ghita

Ghiță este personajul principal al nuvelei, cel mai complex personaj din nuvela lui
Ioan Slavici, un personaj ”rotund” al cărui destin ilustrează consecințele nefaste ale
dorinței de îmbogățire. Statutul său inițial este reliefat în prima secvență a nuvelei în care
este prezentat ca soțul Anei, alături de care are un copil, cei trei locuind alături de soacră
într-un sat sărac. Aceștia au un trai modest, din cauza ocupației lui Ghiță de cizmar, dar este
descris ca fiind un bun meseriaș, om harnic, blând și cumsecade. Acesta dorește să-și
schimbe statutul social, aspirație firească, astfel că ia cârciuma de la Moara cu Noroc, ca să
agonisească suficienți bani cât să-și deschidă un atelier.
Caracterizarea personajului este realizată atât în mod direct, autorul subliniind
trăsăturile fizice și de caracter prin narațiune, prin intermediul celorlalte personaje sau
chiar prin autocaracterizare, dar și în mod indirect prin fapte și limbaj. Naratorul realizează
portrete sugestive, detaliile fizice surprinzând şi trăsături morale sau statutul social. Acesta
utilizează totodată mijloace de investigaţie psihologică, precum scenele dialogate,
monologul interior, introspecţia, notaţia gesticii, a mimicii şi a tonului vocii.
Portretul fizic al lui Ghiţă este aproape absent, rezumându-se la câteva detalii,
precizate în incipitul operei "înalt şi spătos", pentru ca, mai apoi, trăsăturile cârciumarului,
precum expresia chipului, tonul sau vocea, să reflecte transformările sale sufleteşti.
Portretul moral este ilustrat în concordanţă cu involuţia personajului, debutând
odată cu momentul venirii lui Lică la moară. La început, Ghiţă îşi ia toate măsurile de
apărare împotriva figurii demonice apărute: merge la Arad să-şi cumpere două pistoale, îşi
face rost de doi câini şi îşi angajează o slugă. Deşi înţelege că Lică reprezintă un pericol,
Ghiţă nu se poate refuza ispitei câştigului, mai ales că îşi dă seama de influenţa sa. Bun
cunoscător al psihologiei umane, Lică se foloseşte de patima lui Ghiţă pentru bani spre a-l
atrage drept părtaş la faptele sale necurate.
Gesturile şi gândurile cârciumarului trădează nelinistea sa interioara, contribuind la
realizarea analizei psihologice. Naratorul redă transformările personajului: Ghiţă devine
"de tot ursuz, se aprindea pentru orişice lucru de nimic, nu mai zâmbea ca mai înainte", iar
cu Ana "îşi pierdea lesne cumpătul şi-i lăsa urme vinete pe braţe". Devine mahnit, trist,
violent, în relaţiile cu cei din familia sa fiind brutal. Ajunge să regrete faptul că are familie şi
ca nu-şi poate asuma total riscul îmbogăţirii alături de Lică "întâia oară în viața lui ar fi voit
să n-aibă nevastă și copii, pentru ca să poată zice". Personajul îşi realizează
autocaracterizarea "Ei! Ce să-mi fac!? Aşa m-a lăsat Dumnezeu! Ce să-mi fac dacă e în mine
ceva mai tare decât voinţa mea? ". Sub pretextul că o voinţă superioară îi ghidează
gândurile şi acţiunile, Ghiţă devine subordonat în totalitate Sămădăului.
Ghiţă este caracterizat în mod direct de Lică. Acesta îşi dă seama că Ghiţă e om de
nădejde şi chiar îi spune acest lucru "Tu eşti om, Ghiţă, om cu multă ură în sufletul tău, şi
eşti om cu minte". Totuşi, Sămădăului nu-i convine ideea unui om pe care să nu-l ţină de
frică şi de aceea treptat distruge imaginea de om onest pe care Ghiţă o avea în faţa
oamenilor. Astfel, cârciumarul se trezeşte implicat fără să-şi dea seama în jefuirea
arandaşului şi în uciderea unei femei şi a unui copil. Este eliberat şi jură strâmb la proces,
devenind complicele lui Lică. Acesta are şi momente de sinceritate, în care îşi cere iertare
soţiei şi copiilor. Axa vieţii morale a personajului este distrusă treptat, ajungând să se simtă
înstrăinat de toţi şi de toate. Arestul şi judecata îi provoacă mustrări de conştiinţă. De
ruşinea lumii şi de dragul celor apropiaţi, consideră ca ar fi mai bine să plece de la moară,
motiv pentru care începe să colaboreze cu Pintea. În ciuda aparentei redresări, Ghiţă nu
este sincer în totalitate cu Pintea, în speranţa unei îmbogăţiri ulterioare, nemenţionându-i
acestuia că îşi opreşte jumătate din sumele aduse de Lică.
În relaţiile cu celelalte personaje, Ghiţă demonstrează diferite atitudini. Faţă de Lică,
este fidel şi obedient iniţial, însă ulterior doreşte să se răzbune pe el, evidenţiindu-se astfel
aspecte contrastante ale raportului faţă de sămădău. Faţă de copii şi soţie manifestă
sentimente de dragoste, ce sunt însă transformate în indiferenţă sub impactul banilor, în
vreme ce cu Pintea nu este complet onest, iar soacrei îi poartă un respect imens.
In concluzie, Ghita este un personaj complex, de la care porneste intreaga actiune. La
inceput, este familist, cinstit, insa dorinta de imbogatire il face sa isi uite adevaratele valori
si principii si sa se transforme intr-un nelegiuit, sa se alieneze de familie, iar, in finalul
nuvelei, ajungand chiar la statutul de criminal.