CARACTERIZARE GHITA

‘’MOARA CU NOROC’’ DE IOAN SLAVICI

 Statutul initial al personajelor
Ghita este un personaj complex, in jurul caruia se desfasoara intreaga
actiune, el intrand in relatii cu toate celelalte personaje. Acesta se
incadreaza in tipul taranului sarac care doreste sa se imbogateasca.
Framantarile si transformarile sale interioare sunt urmarite si redate fie
direct de catre narator, fie indirect, prin actiunile sale.
Din punct de vedere social, acesta este casatorit cu Ana si au
impreuna doi copii, locuind in acelasi timp cu soacra sa. Traiul lor este
modest, deoarece Ghita, cizmar fiind, nu are destui clienti in sat pentru
a imbunatati starea gospodariei. De aceea, planuieste sa arendeze o
carciuma numita ‘’Moara cu noroc’’. Ghita si soacra sa sunt surprinsi
initiali in dialog, sfatuindu-se cu privire la oportunitatea acestei
hotarari. Dialogul devine mijloc de caracterizare indirecta, evidentiand
trasaturi ale personajului: aspiratia obsesiva a acestuia la avere si bani,
ce se va transforma in patima.
Personajul Ghita, este tipic la inceput, deoarece este un om sarac ce
aspira catre schimbarea statutului financiar si social. Ghita se
dezumanizeaza treptat, fascinat de puterea banului si de rapiditatea cu
care se imbogateste alaturi de Lica Samadaul. Alegerea pe care o face
duce la instrainarea de familie si la esecul acestuia.
O secventa reprezentativa pentru involutia personajului Ghita este
cea in care acesta isi va ucide sotia. El o foloseşte pe Ana drept
momeală, pentru a-l demasca pe Lică; nu numai pentru că-l mustra
conştiinţa pentru propriile lui păcate, dar şi dintr-o gelozie ajunsă la
paroxism. Nu poate accepta gândul că Ana îl trădase, deşi el însuşi o
împinge în braţele lui Lică. De altfel, Ana, dezgustată de
comportamentul soţului se lasă sedusă şi dintr-o dorinţă de răzbunare:
„Tu eşti om, Lică, dar Ghiţă nu e decât o femeie îmbrăcată în haine
bărbăteşti!”. De la complicitate la crimă nu mai e decât un pas şi Ghiţă
devine el însuşi ucigaş, înjunghiind-o pe Ana şi devenind la rândul lui
victima lui Răuţ, care-l împuşcă. Patima pentru bani îl dezumanizează
şi Ghiţă cade pradă propriului destin, căruia nu i se poate opune,
transformându-se treptat, din omul cinstit şi harnic în complice la
afaceri necurate şi crimă.
O alta secventa semnificativa pentru involutia personajului, de la
om cinstit si familist, la om patimas, mohorat si brutal, o reprezinta
cea in care Ghita, conşient că acceptând propunerea Sămădăului se
îndepărtează de principiile sale morale, încearcă să refuze, dar la
ameninţarea porcarilor acceptă, cu condiţia ca Ana să nu afle nimic.
Este primul pas spre distrugerea relaţiei cuplului: odată cu trecerea
timpului, Ghiţă devine tot mai ursuz şi nu îi mai împărtăşeşte Anei
toate gândurile sale. Ana remarcă schimbarea de comportament a
soţului şi, cu tenacitate şi răbdare, încearcă în repetate rânduri să
comunice cu soţul ei. Ghita devine partas la nelegiuirile lui Lica
Samadaul, iar in incercarea lui de a o tine pe Ana cat mai departe de
adevar, nu realizeaza faptul ca devine tot mai ursuz, mohorat, relatia
lor racindu-se total.
Perspectiva narativa esti obiectiva, perspectiva ‘’dindarat’’ cu
focalizare zero, naratiunea desfasurandu-se la persoana aIIIa, narator
omniprezent ubicuu si omniscient, relatia narator-personaj fiind
specifica realismului clasic.
Titlul sugereaza un topos/cliseu, numele unui han unde se
desfasoara cea mai mare parte a actiunii. Denumirea hanului se
potriveste in prima parte a nuvelei, deoarece Ghita obtine un castig
bun, insa titlul se dovedeste ironic apoi, deoarece destinul personajului
este tragic. Termenul ‘’moara’’ sugereaza conflictul interior al
personajului Ghita, macinarea sufleteasca generata de doua
contradictorii, dorinta protagonistului de a ramane un om cinstit si
perspectiva imbogatiri rapide, alaturi de Lica Samadaul, prin nelegiuri.
Incipitul nuvelei este creat in mod original, deoarece incepe cu o
replica a batranei soacre care isi exprima punctul de vedere in legatura
cu intentia lui Ghita de a arenda carciuma de la Moara cu noroc.
Parerea batranei este cea de tip traditional, care pretuieste valorile
familiei: ‘’Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca e vorba, nu
bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit.’’
Conflictul interior trait de Ghita se rasfrange acut asupra relatiei
sale cu Ana, care devine tot mai incordata. Ghita se lasa atras de
afacerile necinstite ale lui Lica Samadaul, instrainandu-se de familie,
devenind rece si inchis in sine.
Din punctul meu de vedere, drama lui Ghita, este generata intr-o
buna masura de lipsa de comunicare cu familia, si mai ales cu sotia sa,
Ana. Framantarile sale interioare il fac pe Ghita sa isi piarda
increderea, nu numai in sine, cat si in cei apropiati lui. Fericirea data
de ‘’linistea colibei’’ in care domneste armonia si afectiunea, este
inlocuita cu nefericirea data de bogatie. Astfel, esecul personal al lui
Ghita nu se datoreaza banului, ci alegerilor sale gresite.
In concluzie, Ghita este un personaj complex, de la care porneste
intreaga actiune. La inceput, este familist, cinstit, insa dorinta de
inavutire il face sa isi uite adevaratele valori si principii si sa se
transforme intr-un nelegiuit, sa se alieneze de familie, iar, in finalul
nuvelei, ajungand chiar la statutul de criminal.